55 articole despre orl, scrise de echipa medicală Prevencia.
Sinuzita odontogenă este o infecție a sinusului maxilar provocată de o patologie dentară sau de o procedură stomatologică. Este frecvent unilaterală, iar durerea de dinte poate lipsi. Diagnosticul necesită evaluarea sinusului și a sursei dentare, iar tratamentul poate combina stomatologia cu tratamentul ORL.
Barotrauma urechii apare când presiunea din urechea medie nu se egalizează cu cea din mediul exterior, frecvent la aterizarea avionului sau în timpul scufundărilor. Majoritatea episoadelor sunt ușoare, dar durerea severă, sângerarea, vertijul sau pierderea auzului pot indica perforarea timpanului ori afectarea urechii interne.
Amigdalele mărite sunt frecvente la copii și nu necesită tratament doar pentru dimensiunea lor. Pot deveni relevante dacă produc sforăit, apnee obstructivă, dificultăți la înghițire sau dacă apar amigdalite recurente severe. Indicația de tonsilectomie depinde de simptome, documentarea infecțiilor și evaluarea somnului.
Otoscleroza este o boală a osului urechii care poate fixa scărița și produce hipoacuzie progresivă, frecvent cu timpan normal la examinare. Diagnosticul se bazează pe audiometrie și evaluarea ORL, iar tratamentul poate include aparat auditiv sau chirurgie asupra scăriței.
Vegetațiile adenoide sunt țesut limfatic normal aflat în spatele nasului. Când sunt mărite pot provoca obstrucție nazală, respirație orală, sforăit, tulburări de somn și uneori probleme ale urechii medii. Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, nu doar de dimensiunea adenoidelor.
Colesteatomul este o acumulare anormală de epiteliu și keratină în urechea medie sau mastoidă. Nu este cancer, dar poate crește progresiv, provoca secreții cronice și hipoacuzie și poate deteriora structurile urechii. Diagnosticul implică examen ORL, evaluarea auzului și frecvent imagistică, iar tratamentul definitiv este de obicei chirurgical.
Refluxul laringofaringian descrie situațiile în care refluxul gastric poate contribui la simptome ale gâtului și vocii. Răgușeala, tusea, globusul și mucusul sunt însă nespecifice, iar diagnosticul nu trebuie pus doar după simptome sau aspectul laringelui.
Otoreea înseamnă eliminarea de lichid sau secreții prin conductul auditiv. Cauzele frecvente sunt otita externă și otita medie cu perforarea timpanului, dar secreția persistentă, urât mirositoare, asociată cu hipoacuzie sau apărută după un traumatism necesită o evaluare atentă.
Nodulii și polipii vocali sunt leziuni benigne ale corzilor vocale asociate frecvent cu suprasolicitarea vocii. Nodulii sunt de obicei bilaterali și răspund frecvent la terapie vocală, în timp ce polipii sunt adesea unilaterali și pot necesita tratament chirurgical. Diagnosticul se stabilește prin examinarea laringelui și, uneori, stroboscopie.
Globusul este senzația de nod sau corp străin în gât în absența unei obstrucții reale. Poate fi asociat cu tensiunea musculară, iritația faringolaringiană, secrețiile postnazale, refluxul sau stresul, dar disfagia, durerea, răgușeala persistentă, scăderea în greutate și simptomele unilaterale necesită evaluare.
Disfagia înseamnă dificultatea reală la trecerea alimentelor sau lichidelor din gură către stomac. Tiparul simptomelor diferențiază orientativ disfagia orofaringiană de cea esofagiană și stabilește dacă evaluarea trebuie continuată prin ORL, gastroenterologie, neurologie sau teste specifice ale deglutiției.
Otita medie cu efuziune, numită frecvent „otită seroasă” sau „glue ear”, reprezintă acumularea de lichid în urechea medie fără inflamația acută tipică otitei. Este frecventă la copii și poate provoca hipoacuzie temporară. Diagnosticul se bazează pe examinarea timpanului, timpanometrie și evaluarea auzului, iar multe cazuri se remit spontan.
Laringoscopia flexibilă este o investigație ORL rapidă prin care medicul examinează faringele, laringele și mobilitatea corzilor vocale cu un endoscop subțire introdus prin nas. Este importantă mai ales în răgușeala persistentă și poate identifica inflamații, noduli, polipi, paralizii și alte leziuni.
Laringita este inflamația laringelui și apare frecvent după o viroză sau suprasolicitarea vocii. Majoritatea episoadelor acute se remit în 1–2 săptămâni, dar răgușeala persistentă, dificultatea respiratorie sau alte semne de alarmă necesită evaluare ORL.
Amigdalita provoacă durere în gât, amigdale inflamate și uneori febră sau depozite. Majoritatea episoadelor sunt virale. Ghidul explică diferența față de infecția streptococică, când sunt utile testele și antibioticele și când amigdalitele recurente pot necesita evaluare pentru tonsilectomie.
Nevrita vestibulară și labirintita pot provoca vertij sever, continuu, greață și dezechilibru. Diferența importantă este afectarea auzului: în nevrita vestibulară tipică auzul este păstrat, în timp ce labirintita poate produce hipoacuzie și tinitus.
Boala Ménière este o afecțiune a urechii interne caracterizată prin episoade spontane de vertij asociate cu simptome auditive fluctuante. Diagnosticul se bazează pe tiparul episoadelor și audiogramă, iar tratamentul este progresiv, de la măsuri de control și medicație până la terapii intratimpanice sau intervenții selectate.
Manevra Epley este unul dintre principalele tratamente pentru BPPV de canal posterior. Alte forme de vertij pozițional necesită alte manevre. Alegerea depinde de urechea și canalul afectat, motiv pentru care diagnosticul pozițional este important înaintea tratamentului.
BPPV provoacă episoade scurte de vertij declanșate de anumite poziții ale capului. Diagnosticul se bazează pe tiparul simptomelor și pe manevre poziționale precum Dix-Hallpike, iar tratamentul principal constă în manevre de repoziționare a particulelor din urechea internă.
Endoscopia nazală este o investigație rapidă care permite medicului ORL să examineze în profunzime fosele nazale, zonele de drenaj ale sinusurilor și rinofaringele. Poate identifica polipi, secreții, surse de sângerare și alte modificări, dar nu înlocuiește CT-ul atunci când trebuie evaluate sinusurile în profunzime.
Secrețiile postnazale pot provoca senzație de mucus în gât, nevoia de a înghiți sau de a drege vocea și uneori tuse. Cauza poate fi rinita, o infecție respiratorie sau rinosinuzita, dar refluxul și alte afecțiuni pot produce simptome asemănătoare.
Anosmia înseamnă pierderea completă a mirosului, iar hiposmia reducerea acestuia. Cauzele pot fi nazale, post-virale, traumatice sau, mai rar, neurologice. Ghidul explică evaluarea ORL, rolul endoscopiei și imagisticii și când poate ajuta antrenamentul olfactiv.
Majoritatea sângerărilor nazale se opresc prin compresia corectă a părții moi a nasului. Epistaxisul repetat, unilateral, abundent sau care nu se oprește trebuie însă evaluat pentru identificarea sursei și a eventualilor factori favorizanți.
Polipii nazali sunt formațiuni inflamatorii benigne asociate frecvent cu rinosinuzita cronică. Pot bloca nasul și reduce mirosul. Tratamentul include terapii intranazale, uneori tratament sistemic, biologic sau chirurgie, în funcție de severitate.
Septul nazal poate fi deviat fără să producă simptome. Când obstrucția afectează respirația, somnul sau activitatea zilnică, consultația ORL stabilește cât din problemă este structurală și cât este produsă de rinită, cornete sau alte cauze.
Rinita cronică poate provoca nas înfundat, secreții, strănut și mucus în gât. Nu toate formele sunt alergice. Ghidul explică diferența dintre rinita alergică, non-alergică și medicamentoasă, investigațiile utile și tratamentul adaptat cauzei.
Timpanometria este un test rapid și neinvaziv care oferă informații despre mobilitatea timpanului, presiunea din urechea medie și volumul canalului auditiv. Este utilă în evaluarea lichidului din ureche, disfuncției trompei lui Eustachio și anumitor tipuri de hipoacuzie.
Trompa lui Eustachio egalizează presiunea dintre urechea medie și mediul exterior. Dacă nu se deschide normal pot apărea ureche înfundată, pocnituri și auz diminuat. Ghidul explică formele bolii, rolul timpanometriei și opțiunile de tratament.
O perforație a timpanului poate provoca durere, secreții, tinitus și scăderea auzului. Multe perforații mici se închid spontan, dar urechea trebuie protejată de apă, iar picăturile auriculare trebuie utilizate numai dacă sunt potrivite pentru un timpan neintact.
Audiograma este unul dintre testele de bază pentru evaluarea auzului. Arată pragurile auditive pentru fiecare ureche și ajută la diferențierea hipoacuziei de transmisie de cea neurosenzorială, dar trebuie interpretată împreună cu simptomele și examinarea ORL.
Pierderea bruscă a auzului poate fi percepută doar ca o ureche înfundată, cu tinitus sau vertij. Dacă nu există o cauză evidentă în canalul auditiv sau urechea medie, este necesară evaluare ORL rapidă și audiogramă.
Scăderea auzului poate apărea treptat sau brusc și poate afecta una sau ambele urechi. Ghidul explică diferența dintre hipoacuzia de transmisie și cea neurosenzorială, principalele cauze, rolul audiogramei și situațiile care necesită evaluare rapidă.
Tinitusul înseamnă percepția unui sunet fără o sursă externă. Ghidul explică principalele cauze, diferența dintre tinitusul obișnuit și cel pulsatil, rolul audiogramei și situațiile în care este necesară evaluare rapidă.
Cerumenul protejează canalul auditiv și nu trebuie eliminat preventiv. Când se acumulează poate provoca senzația de ureche înfundată, scăderea auzului sau tinitus. Ghidul explică metodele sigure de îndepărtare și situațiile în care irigarea nu este recomandată.
Otita medie acută afectează spațiul din spatele timpanului și poate apărea după o infecție respiratorie. Ghidul explică simptomele, diagnosticul, rolul antibioticelor și diferența față de lichidul persistent în urechea medie.
Otita externă este inflamația canalului auditiv și apare frecvent după expunerea la apă sau traumatismele produse prin curățarea urechii. Ghidul explică simptomele, diagnosticul, tratamentul local și semnele care necesită evaluare urgentă.
Află când tusea, nasul înfundat, secrețiile în gât sau respirația grea trebuie evaluate de pneumolog și când este mai potrivit consultul ORL.
Vrei să faci RMN sau CT gratuit prin CAS, dar nu știi de unde începi? Acest ghid îți arată exact la ce medic să mergi pentru a obține trimiterea.
CT-ul sinusurilor este util mai ales în rinosinuzita cronică, suspiciunea unor complicații sau planificarea anumitor intervenții. Nu este o investigație de rutină pentru fiecare răceală sau episod de sinuzită acută.
Pacienții din Toporași pot beneficia de consult ORL gratuit prin CAS la Clinica Prevencia din Sector 4. Consultațiile sunt rapide și includ evaluare completă pentru probleme ORL.
