24 articole publicate pe Clinica Prevencia de Dr. Flavia Stancu, cu informații medicale clare, orientate spre prevenție și decizii informate.
Sinuzita odontogenă este o infecție a sinusului maxilar provocată de o patologie dentară sau de o procedură stomatologică. Este frecvent unilaterală, iar durerea de dinte poate lipsi. Diagnosticul necesită evaluarea sinusului și a sursei dentare, iar tratamentul poate combina stomatologia cu tratamentul ORL.
Amigdalele mărite sunt frecvente la copii și nu necesită tratament doar pentru dimensiunea lor. Pot deveni relevante dacă produc sforăit, apnee obstructivă, dificultăți la înghițire sau dacă apar amigdalite recurente severe. Indicația de tonsilectomie depinde de simptome, documentarea infecțiilor și evaluarea somnului.
Vegetațiile adenoide sunt țesut limfatic normal aflat în spatele nasului. Când sunt mărite pot provoca obstrucție nazală, respirație orală, sforăit, tulburări de somn și uneori probleme ale urechii medii. Tratamentul depinde de severitatea simptomelor, nu doar de dimensiunea adenoidelor.
Refluxul laringofaringian descrie situațiile în care refluxul gastric poate contribui la simptome ale gâtului și vocii. Răgușeala, tusea, globusul și mucusul sunt însă nespecifice, iar diagnosticul nu trebuie pus doar după simptome sau aspectul laringelui.
Globusul este senzația de nod sau corp străin în gât în absența unei obstrucții reale. Poate fi asociat cu tensiunea musculară, iritația faringolaringiană, secrețiile postnazale, refluxul sau stresul, dar disfagia, durerea, răgușeala persistentă, scăderea în greutate și simptomele unilaterale necesită evaluare.
Disfagia înseamnă dificultatea reală la trecerea alimentelor sau lichidelor din gură către stomac. Tiparul simptomelor diferențiază orientativ disfagia orofaringiană de cea esofagiană și stabilește dacă evaluarea trebuie continuată prin ORL, gastroenterologie, neurologie sau teste specifice ale deglutiției.
Laringita este inflamația laringelui și apare frecvent după o viroză sau suprasolicitarea vocii. Majoritatea episoadelor acute se remit în 1–2 săptămâni, dar răgușeala persistentă, dificultatea respiratorie sau alte semne de alarmă necesită evaluare ORL.
Amigdalita provoacă durere în gât, amigdale inflamate și uneori febră sau depozite. Majoritatea episoadelor sunt virale. Ghidul explică diferența față de infecția streptococică, când sunt utile testele și antibioticele și când amigdalitele recurente pot necesita evaluare pentru tonsilectomie.
Nevrita vestibulară și labirintita pot provoca vertij sever, continuu, greață și dezechilibru. Diferența importantă este afectarea auzului: în nevrita vestibulară tipică auzul este păstrat, în timp ce labirintita poate produce hipoacuzie și tinitus.
Boala Ménière este o afecțiune a urechii interne caracterizată prin episoade spontane de vertij asociate cu simptome auditive fluctuante. Diagnosticul se bazează pe tiparul episoadelor și audiogramă, iar tratamentul este progresiv, de la măsuri de control și medicație până la terapii intratimpanice sau intervenții selectate.
Manevra Epley este unul dintre principalele tratamente pentru BPPV de canal posterior. Alte forme de vertij pozițional necesită alte manevre. Alegerea depinde de urechea și canalul afectat, motiv pentru care diagnosticul pozițional este important înaintea tratamentului.
BPPV provoacă episoade scurte de vertij declanșate de anumite poziții ale capului. Diagnosticul se bazează pe tiparul simptomelor și pe manevre poziționale precum Dix-Hallpike, iar tratamentul principal constă în manevre de repoziționare a particulelor din urechea internă.
Endoscopia nazală este o investigație rapidă care permite medicului ORL să examineze în profunzime fosele nazale, zonele de drenaj ale sinusurilor și rinofaringele. Poate identifica polipi, secreții, surse de sângerare și alte modificări, dar nu înlocuiește CT-ul atunci când trebuie evaluate sinusurile în profunzime.
Secrețiile postnazale pot provoca senzație de mucus în gât, nevoia de a înghiți sau de a drege vocea și uneori tuse. Cauza poate fi rinita, o infecție respiratorie sau rinosinuzita, dar refluxul și alte afecțiuni pot produce simptome asemănătoare.
Anosmia înseamnă pierderea completă a mirosului, iar hiposmia reducerea acestuia. Cauzele pot fi nazale, post-virale, traumatice sau, mai rar, neurologice. Ghidul explică evaluarea ORL, rolul endoscopiei și imagisticii și când poate ajuta antrenamentul olfactiv.
Majoritatea sângerărilor nazale se opresc prin compresia corectă a părții moi a nasului. Epistaxisul repetat, unilateral, abundent sau care nu se oprește trebuie însă evaluat pentru identificarea sursei și a eventualilor factori favorizanți.
Polipii nazali sunt formațiuni inflamatorii benigne asociate frecvent cu rinosinuzita cronică. Pot bloca nasul și reduce mirosul. Tratamentul include terapii intranazale, uneori tratament sistemic, biologic sau chirurgie, în funcție de severitate.
Rinita cronică poate provoca nas înfundat, secreții, strănut și mucus în gât. Nu toate formele sunt alergice. Ghidul explică diferența dintre rinita alergică, non-alergică și medicamentoasă, investigațiile utile și tratamentul adaptat cauzei.
Durerea de ureche, nasul înfundat persistent, scăderea auzului, răgușeala sau vertijul pot necesita evaluare ORL. Ghidul explică ce simptome țin de ORL, ce situații sunt urgente și ce investigații pot fi recomandate.
Pentru o consultație ORL decontată prin CAS este necesar, în mod obișnuit, un bilet de trimitere valabil. Ghidul explică cine îl poate emite, cât este valabil, ce acte sunt necesare și când un control poate fi efectuat fără un nou bilet.
Amețeala poate însemna vertij, instabilitate sau senzație de leșin și nu are întotdeauna o cauză ORL. Tiparul episoadelor, poziția capului, simptomele auditive și semnele neurologice ajută la stabilirea traseului medical corect.
Răgușeala este frecvent temporară, dar o voce care nu se ameliorează, mai ales la fumători sau dacă apar dificultăți la înghițire, nodul cervical ori probleme respiratorii, trebuie evaluată. Ghidul explică principalele cauze și rolul examinării laringelui.
Sinuzita nu înseamnă automat infecție bacteriană și nu orice durere de cap provine de la sinusuri. Ghidul explică diferența dintre rinosinuzita acută și cronică, simptomele importante, rolul endoscopiei și CT-ului și situațiile care necesită evaluare rapidă.
Nasul înfundat este frecvent în răceli și alergii, dar obstrucția persistentă sau predominant unilaterală poate avea alte cauze. Ghidul explică diferențele dintre rinită, sinuzită, deviație de sept și polipi și când este necesar consultul ORL.