Nevrita vestibulară și labirintita: simptome și diferențe

Un vertij foarte puternic care începe brusc, continuă chiar dacă stai nemișcat și este asociat cu greață, vărsături și dificultate la mers are un tipar complet diferit de vertijul de câteva secunde produs de întoarcerea în pat.

Una dintre cauzele posibile este nevrita vestibulară.

O altă afecțiune apropiată este labirintita.

Cele două denumiri sunt uneori folosite incorect ca sinonime, dar există o diferență clinică importantă:

nevrita vestibulară afectează predominant nervul vestibular și, în forma tipică, nu produce pierdere de auz sau tinitus;
labirintita afectează structurile urechii interne implicate atât în echilibru, cât și în auz și poate asocia vertij cu hipoacuzie sau tinitus.

Mai există însă un aspect esențial:

un vertij sever, continuu și instalat brusc poate fi produs și de un accident vascular cerebral.

De aceea, mai ales la primul episod, diagnosticul nu trebuie pus acasă doar pentru că simptomele „par de la ureche”.

Ce este nevrita vestibulară

Nevrita vestibulară este o afectare inflamatorie acută a nervului vestibular, partea nervului cranian VIII implicată în transmiterea informațiilor despre echilibru de la urechea internă către creier.

De obicei este afectată predominant o singură parte.

Creierul primește atunci informații diferite de la cele două sisteme vestibulare:

o ureche transmite semnal normal;
cealaltă transmite un semnal mult redus.

Această asimetrie este interpretată inițial ca o mișcare care nu există în realitate și produce:

vertij intens;
nistagmus;
greață;
vărsături;
dezechilibru.

Cum începe nevrita vestibulară

Debutul este de obicei brusc.

Pacientul poate spune:

„m-am trezit și se învârtea camera”;
„dintr-odată nu am mai putut merge drept”;
„a început un vertij continuu și nu mai trecea”;
„orice mișcare a capului îl făcea și mai rău”.

Spre deosebire de BPPV, vertijul nu apare numai când capul ajunge într-o anumită poziție.

Este prezent și în repaus, mai ales în faza acută.

Mișcarea capului îl poate agrava, dar nu îl declanșează de la zero.

Cât durează

Faza severă poate dura:

mai multe ore;
câteva zile.

Intensitatea scade treptat.

Ulterior pot persista timp de săptămâni:

dezechilibru;
sensibilitate la mișcarea capului;
senzația că imaginea nu este perfect stabilă;
nesiguranță la mers.

La unele persoane recuperarea completă durează mai mult.

Acest lucru se întâmplă deoarece creierul trebuie să se adapteze la asimetria vestibulară rămasă.

Procesul se numește compensare vestibulară.

Nevrita vestibulară afectează auzul?

În forma tipică, nu.

Aceasta este una dintre caracteristicile definitorii.

Pacientul poate avea:

vertij;
greață;
dezechilibru;
nistagmus;

dar nu ar trebui să apară o hipoacuzie nouă semnificativă explicată de nevrita vestibulară tipică.

Dacă auzul s-a modificat, diagnosticul diferențial trebuie extins.

Ce este labirintita

Labirintul este sistemul de structuri din urechea internă implicate în:

auz;
echilibru.

În labirintită, procesul inflamator afectează urechea internă într-un mod în care pot fi implicate ambele funcții.

Prin urmare pot exista:

vertij sever;
dezechilibru;
greață;
vărsături;
scăderea auzului;
tinitus.

Aceasta este diferența practică majoră față de nevrita vestibulară.

„Labirintită” nu este denumirea corectă pentru orice vertij

În limbajul curent, termenul este utilizat uneori pentru aproape orice amețeală.

Acest lucru creează confuzie.

Un pacient poate avea:

BPPV;
boala Ménière;
migrenă vestibulară;
nevrită vestibulară;
o cauză cardiovasculară;
o cauză neurologică;

și să i se spună informal că are „labirintită”.

Aceste afecțiuni au mecanisme și tratamente diferite.

De aceea, diagnosticul trebuie formulat cât mai precis.

Principala diferență: auzul

Putem rezuma simplificat:

Nevrită vestibulară

vertij sever și continuu;
dezechilibru;
greață/vărsături;
nistagmus;
fără hipoacuzie nouă tipică;
fără tinitus nou tipic.

Labirintită

Poate avea aceleași manifestări vestibulare, dar apar și:

hipoacuzie;
tinitus.

Această distincție este utilă, dar pacientul nu trebuie să își stabilească singur diagnosticul doar după prezența sau absența tinitusului.

Pierderea auzului schimbă nivelul de urgență

Dacă vertijul este asociat cu o pierdere bruscă a auzului, aceasta necesită evaluare medicală rapidă.

Nu este recomandat să concluzionezi:

„Este labirintită, așa că aștept să treacă.”

Pierderea neurosenzorială bruscă a auzului are o fereastră terapeutică importantă.

Vezi pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL.

Vertijul din nevrită sau labirintită este diferit de BPPV

Diferența de timp este foarte utilă.

BPPV

Vertijul:

durează secunde;
apare când capul intră într-o anumită poziție;
dispare dacă poziția este menținută.

Nevrita vestibulară

Vertijul:

apare acut;
este continuu;
persistă ore sau zile;
mișcarea îl agravează.

Labirintita

Are un tipar vestibular asemănător, dar este asociată și cu afectarea auzului.

Pentru BPPV vezi vertijul pozițional: simptome, diagnostic și tratament.

Nevrita vestibulară sau boala Ménière?

Și aici durata și auzul ajută.

Nevrita vestibulară

Produce de obicei:

un episod principal sever;
vertij continuu timp de zile;
fără hipoacuzie în forma tipică.

Ménière

Produce:

atacuri recurente spontane;
episoade de aproximativ 20 minute–12 ore în forma definită;
hipoacuzie fluctuantă;
tinitus;
plenitudine auriculară.

Vezi boala Ménière: simptome, diagnostic și tratament.

Nevrita vestibulară sau migrena vestibulară?

Migrena vestibulară poate produce episoade de:

vertij;
instabilitate;
sensibilitate la mișcare;
greață.

Pot exista:

migrenă în antecedente;
sensibilitate la lumină;
sensibilitate la zgomot;
aură;
durere de cap.

Uneori însă vertijul apare fără cefalee.

Un episod vestibular acut prelungit poate crea dificultăți diagnostice și necesită interpretarea întregului tablou.

Cea mai importantă diferențiere: nevrită vestibulară sau AVC

Aceasta este problema pe care clinicianul trebuie să o trateze cu maximă atenție.

Un accident vascular cerebral din circulația posterioară poate produce:

vertij acut;
greață;
vărsături;
nistagmus;
dezechilibru.

Uneori pacientul nu are la început:

paralizie evidentă;
tulburare majoră de vorbire.

Prin urmare:

vertijul sever continuu nu trebuie declarat automat „de la ureche”.

Ce este sindromul vestibular acut

Termenul descrie un tablou cu:

debut acut;
vertij sau amețeală persistentă;
greață sau vărsături;
nistagmus;
intoleranță la mișcarea capului;
instabilitate la mers.

Nevrita vestibulară este una dintre cauzele periferice importante.

Dar AVC-ul posterior poate produce un tablou asemănător.

De aceea, sindromul vestibular acut este un tipar clinic care trebuie diagnosticat, nu un diagnostic în sine.

Semne neurologice de alarmă

Apelează 112 dacă vertijul brusc este asociat cu:

asimetrie facială;
slăbiciunea unui braț sau picior;
amorțeală;
dificultate de vorbire;
dificultate de înțelegere;
vedere dublă;
pierderea vederii;
dificultate severă de coordonare;
alte deficite neurologice acute.

Acestea pot indica un eveniment neurologic acut.

Incapacitatea de a merge este importantă

Un pacient cu nevrită vestibulară poate fi foarte dezechilibrat.

Totuși, severitatea instabilității face parte din evaluarea riscului unei cauze centrale.

O persoană care:

nu poate sta în picioare;
nu poate face câțiva pași nici cu sprijin;
are o ataxie severă nouă;

necesită evaluare urgentă.

Nu trebuie presupus automat că „vertijul este atât de puternic încât este normal să nu poți merge deloc”.

Ce este testul HINTS

HINTS este o combinație de trei componente ale examinării oculomotorii:

Head Impulse;
Nystagmus;
Test of Skew.

Poate fi utilizat în anumite cazuri de sindrom vestibular acut cu nistagmus pentru diferențierea unei cauze periferice de una centrală.

Este un instrument foarte valoros atunci când este folosit corect.

Dar are limite importante.

HINTS nu este un test de făcut acasă

Nu.

Și nici nu este un test pentru orice persoană care spune că „amețește”.

Interpretarea corectă necesită:

selecția pacientului potrivit;
examinarea atentă a mișcărilor oculare;
experiență.

Utilizarea HINTS la pacientul nepotrivit sau de către cineva fără instruire poate produce o falsă reasigurare.

Nu încerca să excluzi un AVC cu un videoclip și o autoexaminare.

HINTS nu se folosește pentru BPPV

Dacă pacientul are:

episoade de câteva secunde;
declanșate doar de întoarcerea în pat;

acesta este un alt sindrom vestibular.

Pentru BPPV sunt relevante manevre precum:

Dix-Hallpike;
supine roll test.

HINTS este destinat unui sindrom vestibular acut persistent, nu vertijului pozițional episodic tipic.

O modificare nouă a auzului contează și pentru evaluarea neurologică

O scădere auditivă nouă în contextul unui sindrom vestibular acut nu trebuie privită pur și simplu drept:

„Aha, este labirintită, deci nu poate fi AVC.”

Sistemul vascular al urechii interne are legături cu circulația posterioară.

În anumite contexte, asocierea dintre vertij acut și pierderea auzului trebuie să crească, nu să reducă, atenția clinicianului față de cauzele vasculare.

De aceea, primul episod sever necesită evaluare medicală.

Este necesar CT cerebral?

Nu automat.

CT-ul cerebral fără contrast are limitări importante în identificarea anumitor accidente vasculare din circulația posterioară.

De aceea, în sindromul vestibular acut nu este corectă regula:

„Facem CT și dacă este normal înseamnă că este de la ureche.”

Alegerea investigației depinde de:

examinare;
tiparul simptomelor;
factorii de risc;
disponibilitatea clinicianului instruit pentru examinarea vestibulară.

Este necesar RMN?

Poate fi necesar dacă există:

semne centrale;
HINTS central sau neconcludent efectuat de un clinician instruit;
alte simptome neurologice;
suspiciunea unei cauze cerebrale;
alte elemente atipice.

RMN-ul este mai sensibil decât CT-ul pentru multe leziuni ale fosei posterioare.

Dar nici RMN-ul nu trebuie efectuat automat fiecărei persoane cu vertij.

Cum se diagnostichează nevrita vestibulară

Diagnosticul pornește de la:

debut;
caracterul continuu al vertijului;
durata;
nistagmus;
mers și echilibru;
absența simptomelor auditive tipice;
examenul neurologic.

În funcție de context pot fi utilizate și:

audiograma;
teste vestibulare;
RMN.

Scopul principal este confirmarea unei leziuni vestibulare periferice și excluderea unei cauze centrale periculoase.

Audiograma

În nevrita vestibulară tipică, auzul este păstrat.

Audiograma poate deveni foarte importantă dacă:

pacientul spune că aude mai slab;
există tinitus;
trebuie diferențiată nevrita de labirintită sau alte boli.

Pentru evaluarea auzului vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.

Testele vestibulare

În funcție de etapa bolii și de disponibilitate pot fi utilizate investigații precum:

video head impulse test — vHIT;
probe calorice;
videonistagmografie;
alte teste vestibulare.

Ele pot evidenția o reducere unilaterală a funcției vestibulare.

Nu toate sunt necesare fiecărui pacient în faza acută.

Prioritatea inițială poate fi excluderea unei cauze neurologice urgente.

Ce este vHIT

Video Head Impulse Test evaluează reflexul vestibulo-ocular în timpul unor mișcări rapide și controlate ale capului.

Într-o leziune vestibulară periferică unilaterală pot apărea mișcări corective ale ochilor.

Testul oferă informații obiective despre funcția anumitor canale semicirculare.

Este diferit de simpla observație că:

„mă amețește când întorc capul”.

De ce nu este necesar un „pachet complet” de teste tuturor

Un pacient cu tablou tipic, bine evaluat clinic, nu are automat nevoie de:

CT;
RMN;
toate testele vestibulare;
analize extensive.

Investigațiile trebuie selectate după întrebarea clinică.

În schimb, un tablou atipic sau cu risc neurologic necesită un nivel mai mare de investigație.

Ce cauzează nevrita vestibulară

Mecanismul este considerat în multe cazuri inflamator și probabil post-viral.

Uneori pacientul relatează o infecție respiratorie recentă.

Dar în majoritatea cazurilor nu este demonstrat virusul concret care a produs episodul.

De aceea, diagnosticul nu înseamnă că trebuie identificat obligatoriu prin analize „virusul din ureche”.

Sunt necesare antivirale?

Nu de rutină.

Faptul că un mecanism viral este suspectat nu înseamnă că medicamentele antivirale sunt automat eficiente.

Tratamentul se bazează în principal pe:

controlul simptomelor acute;
mobilizare și compensare;
recuperare vestibulară.

Medicul poate lua alte decizii dacă există o infecție virală specifică pentru care există tratament indicat.

Antibioticele tratează nevrita vestibulară?

Nu.

Nevrita vestibulară nu este în mod obișnuit o infecție bacteriană.

Antibioticul nu este indicat doar pentru că există vertij după o răceală.

Acest lucru este diferit de anumite forme rare de infecție bacteriană a urechii interne.

Labirintita bacteriană

Există forme bacteriene de afectare a labirintului, mult mai rare și potențial severe.

Pot apărea, de exemplu, în contextul unor infecții importante ale:

urechii medii;
meningelui;
altor structuri apropiate.

Pot produce:

vertij;
hipoacuzie severă;
stare generală alterată;
alte simptome importante.

Aceste situații necesită evaluare și tratament urgent specializat.

Nu sunt echivalente cu tabloul post-viral obișnuit descris prin termenul „labirintită”.

Cum se tratează faza acută

În primele ore sau zile, vertijul și greața pot fi atât de intense încât pacientul nu poate funcționa normal.

Medicul poate utiliza temporar:

medicamente antivertiginoase/vestibulosupresoare;
medicamente pentru greață și vărsături;
hidratare dacă vărsăturile sunt importante.

Scopul este controlul simptomelor în faza severă.

Dar aceste medicamente nu trebuie continuate inutil pe termen lung.

De ce medicamentele pentru vertij trebuie folosite doar scurt

Pentru recuperare, creierul trebuie să învețe să compenseze diferența dintre cele două sisteme vestibulare.

Dacă semnalele vestibulare sunt suprimate medicamentos timp îndelungat, acest proces poate fi încetinit.

În plus, anumite medicamente produc:

somnolență;
încetinirea reacțiilor;
instabilitate;
risc de cădere.

Din acest motiv, vestibulosupresoarele sunt utilizate în general numai în faza acută severă.

Câte zile se folosesc

Pentru formele necomplicate, unele ghiduri pentru pacient recomandă utilizarea medicamentelor pentru rău de mișcare/antihistaminice numai în primele câteva zile, uneori până la aproximativ trei zile.

Durata concretă depinde de:

intensitatea simptomelor;
medicamentul utilizat;
pacient.

Nu prelungi singur tratamentul săptămâni doar pentru că mai există o ușoară instabilitate.

Aceasta poate necesita mai degrabă mobilizare și recuperare vestibulară.

Corticosteroizii ajută în nevrita vestibulară?

Pot fi luați în considerare în faza acută, dar dovezile nu justifică prezentarea lor drept tratament obligatoriu pentru fiecare pacient.

Unele studii arată o recuperare mai bună a anumitor măsurători vestibulare.

Beneficiul asupra simptomelor și funcției pacientului este mai puțin cert.

Ghidul GRACE-3 permite discutarea unui tratament scurt cu corticosteroid după stabilirea diagnosticului de nevrită vestibulară.

Decizia trebuie individualizată în funcție de:

momentul debutului;
severitate;
diabet;
hipertensiune;
risc infecțios;
alte contraindicații.

Nu lua cortizon singur

Corticosteroizii pot produce efecte adverse importante.

Pot afecta:

glicemia;
tensiunea arterială;
somnul;
dispoziția;
riscul de infecție;
alte afecțiuni.

În plus, diagnosticul de nevrită vestibulară trebuie să fie suficient de sigur înainte de tratament.

Un AVC posterior nu trebuie ratat în timp ce pacientul își administrează singur cortizon pentru presupusa „labirintită”.

Recuperarea vestibulară

După faza acută, unul dintre cele mai importante tratamente este recuperarea vestibulară.

Aceasta presupune exerciții individualizate care stimulează creierul să se adapteze la deficitul vestibular.

Pot urmări:

stabilizarea privirii;
tolerarea mișcărilor capului;
echilibrul;
mersul;
reducerea sensibilității la mișcare.

Recuperarea trebuie adaptată pacientului.

Recuperarea vestibulară funcționează?

Da.

Este una dintre intervențiile cu dovezi bune pentru recuperarea după nevrita vestibulară.

Poate reduce:

dizabilitatea produsă de amețeală;
instabilitatea;
dificultatea la mișcarea capului.

Este în mod special utilă când simptomele persistă după faza acută.

De ce trebuie să începi să te miști

În faza cea mai severă poate fi necesar să stai întins pentru siguranță.

Dar, pe măsură ce greața și vertijul permit, mobilizarea progresivă este importantă.

Creierul are nevoie de informație vestibulară și vizuală pentru a se recalibra.

Evitarea completă a mișcării timp de săptămâni poate încetini recuperarea.

Mișcarea trebuie însă făcută în siguranță și adaptată riscului de cădere.

Exercițiile nu trebuie alese la întâmplare

Recuperarea vestibulară poate utiliza exerciții pentru:

privire;
echilibru;
mers;
habituare.

Programul depinde de deficitul individual.

Un videoclip generic de exerciții nu este întotdeauna potrivit pentru:

orice tip de vertij;
orice vârstă;
orice problemă neurologică sau ortopedică.

Este preferabilă evaluarea de către un kinetoterapeut/fizioterapeut cu experiență vestibulară sau alt specialist instruit.

Epley tratează nevrita vestibulară?

Nu.

Epley este o manevră de repoziționare destinată BPPV.

În nevrita vestibulară nu există „cristale într-un canal” care trebuie repoziționate.

Totuși, un pacient poate dezvolta ulterior BPPV și atunci manevra devine relevantă pentru noua problemă.

Vezi manevrele de repoziționare pentru BPPV.

De ce poate apărea BPPV după nevrită

După anumite afectări ale urechii interne, otoconiile se pot desprinde și pot ajunge într-un canal semicircular.

Pacientul observă atunci că:

vertijul continuu inițial a trecut;
dar după câteva săptămâni apare o rotire de câteva secunde când se întoarce în pat.

Acesta este un tipar nou și poate reprezenta BPPV secundar.

Tratamentul este diferit.

Cât durează recuperarea echilibrului

NHS indică frecvent o recuperare importantă a echilibrului în aproximativ 2–6 săptămâni, dar unele persoane au nevoie de mai mult timp.

Factorii care pot influența recuperarea includ:

vârsta;
severitatea deficitului;
mobilizarea;
alte boli vestibulare;
vederea;
neuropatia;
anxietatea;
medicamentele sedative;
nivelul de activitate.

Nu există un termen fix pentru fiecare pacient.

Dacă amețeala persistă luni

Trebuie reevaluat motivul.

Pot exista:

compensare vestibulară incompletă;
deficit vestibular persistent;
BPPV secundar;
migrenă vestibulară;
amețeală postural-perceptuală persistentă;
efecte medicamentoase;
alt diagnostic.

Nu este suficient să spui:

„labirintita lasă amețeli și trebuie doar să aștepți”.

Persistența justifică reevaluarea și, frecvent, recuperarea vestibulară.

Ce este PPPD

Unele persoane dezvoltă după un eveniment vestibular o senzație persistentă de:

instabilitate;
balans;
amețeală;
disconfort în spații vizual complexe.

Aceasta poate face parte din amețeala postural-perceptuală persistentă — PPPD.

Nu este același lucru cu o nevrită activă care continuă luni întregi.

Diagnosticul și tratamentul sunt diferite și pot implica o abordare multidisciplinară.

Când este necesară audiograma

Audiograma devine importantă dacă există:

scădere de auz;
tinitus;
senzația clară că urechile sunt diferite.

În nevrita vestibulară tipică, auzul ar trebui să fie păstrat.

În labirintită, afectarea auditivă poate fi prezentă.

Vezi audiograma.

Ce faci dacă auzul a scăzut brusc

Nu aștepta să vezi dacă „labirintita trece”.

Pierderea bruscă a auzului poate necesita tratament într-o fereastră limitată.

Solicită evaluare rapidă.

Vezi pierderea bruscă a auzului.

Poți conduce

Nu cât timp există:

vertij activ;
instabilitate semnificativă;
episoade imprevizibile;
efect sedativ important al medicamentelor.

Nu este sigur nici să:

lucrezi la înălțime;
folosești utilaje;
desfășori activități unde o pierdere bruscă a echilibrului poate produce accident.

Reluarea activităților trebuie făcută după recuperarea suficientă și respectând cerințele legale sau profesionale aplicabile.

Alcoolul și recuperarea

Alcoolul poate:

agrava amețeala;
afecta echilibrul;
interacționa cu medicamentele sedative.

În perioada în care există simptome importante este prudent să fie evitat.

Ce poți face în faza acută

Până la evaluare și în primele zile:

stai într-un loc sigur dacă vertijul este intens;
ridică-te cu sprijin;
hidratează-te în cantități mici și repetate dacă ai greață;
evită condusul;
evită alcoolul;
redu riscul de cădere.

Dacă simptomele sunt noi și severe, prioritatea este diagnosticul, nu autotratarea.

Când trebuie să mergi la ORL

Evaluarea ORL este relevantă mai ales dacă:

există vertij continuu de posibilă origine vestibulară;
auzul s-a modificat;
există tinitus;
simptomele persistă după faza acută;
trebuie evaluată funcția vestibulară;
este necesară recuperare vestibulară.

Dar la debutul unui sindrom vestibular acut sever poate fi necesară și evaluarea neurologică/de urgență.

Când trebuie mers direct la urgență

Solicită evaluare urgentă dacă:

este primul episod sever de vertij continuu și există suspiciunea unei cauze neurologice;
nu poți merge sau sta în picioare în siguranță;
apar simptome neurologice;
există durere de cap severă neobișnuită;
apar vărsături imposibil de controlat și deshidratare;
auzul scade brusc;
starea generală este sever alterată.

În situațiile grave apelează 112.

Ce să pregătești pentru consultație

Este util să poți descrie:

când a început vertijul;
dacă este continuu sau episodic;
durata;
dacă poți merge;
dacă există tinitus;
dacă auzul s-a modificat;
dacă ai avut o infecție recentă;
dacă ai migrenă;
dacă există simptome neurologice;
ce medicamente ai luat;
dacă ai avut episoade similare.

Nu spune doar:

„am amețeli”.

În vertij, descrierea timpului și tiparului este extrem de valoroasă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Vertijul și simptomele de posibilă cauză vestibulară pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

În funcție de tablou, medicul poate analiza:

istoricul vertijului;
nistagmusul;
urechile;
auzul;
necesitatea audiogramei;
necesitatea unor teste vestibulare;
indicația recuperării vestibulare;
necesitatea evaluării neurologice.

Disponibilitatea efectivă a investigațiilor vestibulare și a recuperării vestibulare trebuie confirmată separat în funcție de locație și medic.

Informațiile actualizate despre specialitatea ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Pentru regulile administrative vezi biletul de trimitere la ORL.

Un sindrom vestibular acut cu suspiciune de AVC sau o pierdere bruscă a auzului nu trebuie să aștepte o consultație ambulatorie programată.

Întrebări frecvente

Ce este nevrita vestibulară?

Este o afectare inflamatorie acută a nervului vestibular care provoacă vertij sever și continuu, dezechilibru, greață și nistagmus.

Ce este labirintita?

Este inflamația structurilor urechii interne și poate afecta atât echilibrul, cât și auzul.

Care este principala diferență?

În nevrita vestibulară tipică nu există pierdere de auz sau tinitus nou. În labirintită pot apărea simptome auditive.

Cât durează vertijul?

Faza severă poate dura zile, iar dezechilibrul poate continua să se amelioreze timp de săptămâni.

Dacă vertijul durează 20 de secunde când mă întorc în pat este nevrită?

Este mai caracteristic pentru BPPV decât pentru nevrită vestibulară.

Nevrita vestibulară provoacă tinitus?

Nu în forma tipică. Tinitusul nou și mai ales hipoacuzia schimbă diagnosticul diferențial.

Labirintita poate scădea auzul?

Da. Tocmai afectarea auzului este una dintre diferențele importante față de nevrita vestibulară.

Pierderea auzului în labirintită poate fi așteptată acasă?

Nu dacă este bruscă. O pierdere bruscă a auzului necesită evaluare medicală rapidă indiferent de diagnosticul presupus.

Este nevrita vestibulară provocată de virus?

Este considerată frecvent inflamatorie/post-virală, dar virusul concret nu este demonstrat în majoritatea cazurilor.

Trebuie antibiotic?

Nu pentru nevrita vestibulară obișnuită. Antibioticul este utilizat doar când există o infecție bacteriană pentru care este indicat.

Sunt necesare antivirale?

Nu de rutină.

Cortizonul ajută?

Poate fi discutat în faza acută după stabilirea diagnosticului, dar dovezile asupra beneficiului funcțional nu sunt suficient de uniforme pentru a-l prezenta drept tratament obligatoriu.

Cât timp pot lua medicamente pentru vertij?

În general sunt utilizate numai scurt în faza acută. Utilizarea prelungită poate încetini compensarea vestibulară și poate crește riscul de somnolență și cădere.

Recuperarea vestibulară ajută?

Da. Este una dintre strategiile importante pentru recuperarea deficitului și dezechilibrului persistent.

Epley tratează nevrita vestibulară?

Nu. Epley tratează BPPV. Este posibil însă ca după nevrită să apară secundar BPPV.

Trebuie făcut CT?

Nu automat. CT-ul cerebral are limite importante pentru AVC-ul posterior și nu trebuie folosit singur pentru a declara că vertijul este periferic.

Este necesar RMN?

Poate fi necesar dacă examinarea ridică suspiciunea unei cauze centrale sau tabloul este atipic.

Pot face HINTS acasă?

Nu. Este un examen destinat unui sindrom vestibular acut specific și trebuie efectuat și interpretat de un clinician instruit.

Cum diferențiezi nevrita de AVC?

Prin analiza tiparului clinic, examen neurologic și vestibular și, când este necesar, imagistică. Nu există o metodă sigură de autodiagnostic la domiciliu.

Când sun la 112?

Dacă vertijul apare împreună cu slăbiciune, amorțeală, asimetrie facială, tulburări de vorbire, vedere dublă, probleme severe de coordonare sau alte semne neurologice acute.

Ideea principală

Nevrita vestibulară și labirintita pot provoca un sindrom de vertij acut, sever și continuu, dar nu sunt același lucru.

Diferența practică principală este:

nevrită vestibulară → vertij și dezechilibru, cu auzul păstrat în forma tipică;
labirintită → vertij și dezechilibru asociate cu hipoacuzie și/sau tinitus.

Ambele sunt diferite de BPPV, în care vertijul durează câteva secunde și este declanșat de poziția capului.

Există însă o regulă și mai importantă:

un prim episod de vertij sever și continuu trebuie diferențiat de AVC-ul din circulația posterioară.

HINTS poate fi foarte performant la pacientul potrivit, dar numai când este efectuat de un clinician instruit. Nu este un test pentru autodiagnostic.

După excluderea cauzelor urgente, tratamentul nevritei vestibulare urmărește:

controlul temporar al vertijului și grețurilor în faza severă;
evitarea utilizării prelungite a vestibulosupresoarelor;
reluarea progresivă a activității;
recuperarea vestibulară atunci când există deficit sau dezechilibru persistent.

Corticosteroizii pot fi discutați în faza acută la pacienți selectați, dar nu reprezintă un tratament obligatoriu universal.

Dacă există pierdere bruscă a auzului, traseul devine urgent și nu trebuie amânat sub diagnosticul generic de „labirintită”.

Pentru orientarea generală vezi amețeală sau vertij: când cauza poate fi ORL.

Pentru BPPV vezi vertijul pozițional.

Pentru manevrele BPPV vezi manevrele de repoziționare.

Pentru Ménière vezi boala Ménière.

Pentru pierderea bruscă a auzului vezi ghidul de urgență.

Pentru evaluarea auzului vezi audiograma.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

NHS — Labyrinthitis and vestibular neuritis
Merck Manual Professional — Vestibular Neuronitis, actualizat 2025
Society for Academic Emergency Medicine — GRACE-3: Acute Dizziness and Vertigo in the Emergency Department
Huang et al. — Efficacy of Vestibular Rehabilitation in Vestibular Neuritis: systematic review and meta-analysis, 2024