Vertij pozițional (BPPV): simptome, diagnostic și tratament

Te întorci pe cealaltă parte în pat și pentru câteva secunde ai senzația că întreaga cameră se rotește.

Te ridici dimineața și apare din nou.

Sau privești în sus, te apleci să ridici ceva de pe podea și simți brusc același vertij.

Acest tipar este foarte caracteristic pentru vertijul pozițional paroxistic benign, cunoscut prin abrevierea internațională BPPV și uneori în limba română ca VPPB.

BPPV este o problemă a sistemului vestibular din urechea internă.

Episoadele sunt, în forma tipică:

scurte;
provocate de anumite poziții ale capului;
repetitive;
intense, deși durează puțin;
uneori însoțite de greață.

BPPV este numit „benign” deoarece nu este produs, în forma sa obișnuită, de o boală neurologică progresivă sau de o tumoră.

Dar asta nu înseamnă că orice vertij declanșat de mișcare este automat benign.

Diagnosticul trebuie confirmat printr-o examinare pozițională corespunzătoare, iar simptomele atipice necesită un diagnostic diferențial mai larg.

Ce înseamnă BPPV

Denumirea descrie foarte bine boala.

Benign

În forma tipică nu este o boală periculoasă și nu produce distrugerea progresivă a sistemului nervos.

Paroxistic

Vertijul apare în episoade scurte și intense.

Pozițional

Episoadele sunt declanșate de anumite schimbări ale poziției capului.

Vertij

Pacientul are senzația falsă de mișcare, frecvent de rotire.

Prin urmare, BPPV nu înseamnă simplu „amețesc”.

Este un tip particular de vertij cu un tipar caracteristic.

Cum se manifestă vertijul pozițional

Un episod tipic poate apărea când:

te întorci în pat;
te ridici din pat;
te întinzi;
privești în sus;
te apleci;
îți lași capul pe spate;
întorci rapid capul într-o anumită direcție.

Pacientul poate descrie:

„se învârte camera”;
„patul se rotește”;
„simt că mă răstorn”;
„pentru câteva secunde pierd complet orientarea”.

După ce capul rămâne nemișcat, vertijul se oprește de obicei.

Dacă predomină o senzație generală de instabilitate sau leșin, fără rotire, diagnosticul poate fi diferit.

Vezi ghidul principal despre amețeală și vertij: când cauza poate fi ORL.

Cât durează un episod de BPPV

În forma tipică, vertijul provocat de mișcarea capului durează secunde și de obicei mai puțin de un minut.

Pacientul se poate simți însă:

nesigur;
ușor amețit;
cu greață;

și după terminarea episodului propriu-zis.

De aceea, cineva poate spune că „a fost amețit toată dimineața”, deși fiecare criză de rotire a durat doar câteva secunde.

Distincția este importantă.

BPPV sau vertij continuu?

Un vertij care:

începe brusc;
este continuu;
persistă ore sau zile;
există și atunci când capul nu se mișcă;

nu are tiparul obișnuit al BPPV.

În această situație trebuie luate în calcul alte cauze, precum:

nevrita vestibulară;
labirintita;
anumite cauze neurologice;
accidentul vascular cerebral din circulația posterioară.

Vezi nevrita vestibulară și labirintita: diferențe.

De ce apare BPPV

În urechea internă există structuri specializate pentru detectarea mișcării și poziției capului.

Printre acestea se află:

utricula;
sacula;
canalele semicirculare.

În utriculă există particule microscopice de carbonat de calciu numite otoconii.

În limbaj popular sunt numite uneori „cristale din ureche”.

În BPPV, unele dintre aceste particule ajung într-un canal semicircular unde nu ar trebui să se afle.

Cum produc „cristalele” vertijul

Canalele semicirculare conțin lichid și detectează mișcările de rotație ale capului.

Dacă într-un canal există particule desprinse, acestea se deplasează atunci când capul își schimbă poziția.

Mișcarea lor produce un semnal vestibular anormal.

Creierul primește pentru câteva secunde informații contradictorii despre mișcare, iar pacientul percepe:

vertij.

Acesta este motivul pentru care anumite poziții reproduc criza aproape de fiecare dată.

Ce este canalolitiaza

În forma cea mai frecventă, particulele sunt libere în interiorul canalului semicircular.

Aceasta se numește canalolitiază.

Când capul își schimbă poziția, particulele se deplasează prin lichid și provoacă temporar stimularea anormală.

După ce se opresc, vertijul și nistagmusul dispar.

Acest mecanism explică caracterul:

întârziat cu câteva secunde;
scurt;
fatigabil;

al multor episoade de BPPV.

Ce este cupulolitiaza

Mai rar, particulele se pot atașa de structura senzorială numită cupulă.

Acest mecanism este numit cupulolitiază.

Tiparul nistagmusului și durata pot fi diferite.

Această diferență este relevantă pentru clinician deoarece poate modifica alegerea manevrei de tratament.

Pacientul nu trebuie să determine singur ce mecanism are.

Care canal este afectat

Există trei canale semicirculare principale în fiecare ureche.

BPPV poate afecta:

canalul posterior;
canalul orizontal/lateral;
mai rar canalul anterior.

Canalul posterior este cel mai frecvent afectat.

Manevra diagnostică și manevra de tratament depind de canal.

De aceea, „fă manevra Epley indiferent de tipul amețelii” este o recomandare prea simplă.

De ce apare BPPV

În multe cazuri nu se identifică o cauză precisă.

BPPV poate apărea însă:

odată cu înaintarea în vârstă;
după un traumatism cranian;
după anumite boli vestibulare;
după perioade de imobilizare;
uneori după intervenții sau alte evenimente medicale.

Poate apărea și după nevrită vestibulară sau alte afecțiuni ale urechii interne.

Faptul că nu există o cauză evidentă nu face diagnosticul mai puțin real.

BPPV după lovitura la cap

Traumatismul cranian este o cauză cunoscută.

Vertijul pozițional poate apărea:

imediat;
după un anumit interval.

După traumatism, probabilitatea implicării mai multor canale sau chiar a ambelor urechi poate fi mai mare decât în formele idiopatice.

Dar amețeala după un traumatism cranian poate avea multe alte explicații.

Dacă au existat:

pierderea stării de conștiență;
cefalee severă;
vărsături repetate;
simptome neurologice;
alte semne de traumatism important;

evaluarea nu trebuie limitată la BPPV.

BPPV apare mai frecvent odată cu vârsta?

Da.

Frecvența crește odată cu înaintarea în vârstă.

La persoanele vârstnice, BPPV este important și pentru că poate crește riscul de:

dezechilibru;
cădere;
traumatisme.

Uneori pacientul mai în vârstă nu descrie spectaculos „camera se învârte”, ci spune mai ales:

„sunt nesigur dimineața”;
„mi-e teamă să mă întorc în pat”;
„mă dezechilibrez când mă ridic”.

Acest context trebuie analizat atent.

BPPV provoacă pierderea auzului?

Nu în forma tipică.

BPPV afectează mecanismul vestibular al urechii interne, dar nu produce în mod obișnuit:

hipoacuzie;
pierdere progresivă a auzului.

Dacă vertijul este asociat cu o modificare a auzului, diagnosticul diferențial trebuie extins.

Vezi hipoacuzia: cauze și investigații.

BPPV provoacă tinitus?

Tinitusul nu este un simptom caracteristic al BPPV.

O persoană poate avea simultan:

BPPV;
tinitus din altă cauză.

Dar combinația dintre vertij și simptome auditive poate orienta și către alte afecțiuni, precum boala Ménière.

Vezi tinitus – țiuit în urechi.

BPPV sau boala Ménière?

Cele două au tipare diferite.

BPPV

Vertijul:

este provocat de mișcarea capului;
durează de obicei secunde;
nu produce în mod tipic hipoacuzie sau tinitus.

Boala Ménière

Episoadele:

apar spontan;
durează mai mult;
sunt asociate frecvent cu modificarea auzului;
pot include tinitus și presiune auriculară.

Vezi boala Ménière: simptome, diagnostic și tratament.

BPPV sau nevrită vestibulară?

Și aceste boli se manifestă foarte diferit.

BPPV

Produce episoade foarte scurte la anumite poziții.

Nevrita vestibulară

Produce de regulă un vertij sever și continuu care poate dura ore sau zile.

După o nevrită vestibulară poate apărea ulterior și BPPV, ceea ce uneori complică tabloul.

Vezi nevrita vestibulară și labirintita.

BPPV sau amețeală când te ridici

Este o confuzie foarte frecventă.

Dacă te ridici din pat și:

ți se întunecă vederea;
simți că vei leșina;
apare slăbiciune;

poate fi vorba despre o problemă de tensiune arterială sau alt mecanism, nu despre BPPV.

În BPPV, problema este poziția capului în raport cu gravitația.

De exemplu, vertijul poate apărea și atunci când:

ești deja întins;
te întorci de pe o parte pe alta.

Această diferență ajută mult în diagnostic.

BPPV și migrena vestibulară

Migrena vestibulară poate produce:

vertij;
sensibilitate la mișcare;
greață.

Uneori simptomele pot părea influențate de poziție.

Dar episoadele migrenei vestibulare durează de obicei mai mult decât câteva secunde și pot exista:

istoric de migrenă;
sensibilitate la lumină;
sensibilitate la zgomot;
alte manifestări migrenoase.

Cele două diagnostice pot exista uneori și la aceeași persoană.

Cum se diagnostichează BPPV

Diagnosticul se bazează pe două componente principale:

istoricul caracteristic;
provocarea unui tip caracteristic de vertij și nistagmus printr-o manevră pozițională.

Nu este suficient ca pacientul să spună:

„amețesc când mișc capul”.

Există numeroase alte cauze de amețeală.

Ce este nistagmusul

Nistagmusul este o mișcare involuntară ritmică a ochilor.

Sistemul vestibular și ochii sunt strâns conectate.

Atunci când un canal semicircular este stimulat anormal, ochii produc un tip specific de mișcare.

Medicul urmărește:

direcția;
durata;
momentul apariției;
modul în care nistagmusul se modifică.

Acest lucru ajută la identificarea:

urechii afectate;
canalului afectat;
diferenței dintre un vertij periferic și anumite cauze centrale.

Ce este manevra Dix-Hallpike

Pentru BPPV-ul canalului posterior, testul clasic este Dix-Hallpike.

Pacientul pornește din poziție șezând.

Medicul:

rotește capul într-o anumită direcție;
deplasează pacientul controlat într-o poziție culcată cu capul poziționat corespunzător;
observă ochii;
întreabă dacă apare vertijul.

Un test pozitiv nu înseamnă doar că pacientul spune:

„m-a luat amețeala”.

Contează apariția unui nistagmus pozițional caracteristic.

De ce apare vertijul cu câteva secunde întârziere

În forma tipică de canal posterior, particulele au nevoie de puțin timp pentru a începe să se deplaseze după schimbarea poziției capului.

De aceea poate exista o latență de câteva secunde între poziționare și debutul vertijului/nistagmusului.

Apoi reacția scade și se oprește.

Acest tipar este una dintre caracteristicile care susțin diagnosticul.

Testul Dix-Hallpike poate provoca greață

Da.

Scopul testului este tocmai provocarea controlată a simptomului pentru a putea observa nistagmusul.

Pot apărea:

vertij intens pentru câteva secunde;
greață;
rar vărsături.

De aceea manevra trebuie efectuată într-un mediu sigur și de o persoană care știe să interpreteze rezultatul.

Dacă Dix-Hallpike este negativ înseamnă că nu ai BPPV?

Nu întotdeauna.

Pot exista mai multe explicații:

canalul afectat nu este cel posterior;
simptomele nu sunt active în momentul examinării;
particulele și-au modificat poziția;
testul nu a fost efectuat corespunzător;
diagnosticul este altul.

Dacă istoricul sugerează BPPV, medicul poate utiliza alte manevre.

Ce este testul roll

Pentru suspiciunea de BPPV al canalului orizontal poate fi utilizat supine roll test.

Pacientul este culcat, iar capul este rotit controlat spre:

dreapta;
stânga.

Tiparul nistagmusului permite orientarea către:

canalul implicat;
partea afectată;
mecanismul probabil.

Tratamentul pentru canalul orizontal poate necesita alte manevre decât Epley.

Este necesară audiograma?

Nu de rutină pentru un BPPV tipic izolat.

În forma clasică:

auzul este normal;
nu există tinitus nou;
nu există alte simptome auriculare.

Audiograma devine relevantă dacă există:

hipoacuzie;
tinitus;
alte simptome auditive;
incertitudine diagnostică.

În aceste situații trebuie analizată posibilitatea unei alte boli a urechii interne.

Este necesar RMN?

Nu pentru un BPPV tipic confirmat.

Dacă:

istoricul este caracteristic;
manevra pozițională produce nistagmusul tipic;
examenul neurologic nu arată probleme;
nu există alte simptome atipice;

imagistica nu este recomandată de rutină.

RMN-ul devine relevant dacă există semne care nu se potrivesc cu BPPV și ridică suspiciunea unei cauze centrale.

Este necesar CT?

Nu.

CT-ul cerebral sau al urechii nu este investigația de rutină pentru BPPV.

Particulele responsabile de BPPV nu sunt diagnosticate printr-un CT obișnuit.

Diagnosticul este în primul rând clinic și pozițional.

Sunt necesare teste vestibulare complexe?

Nu pentru un BPPV tipic confirmat.

Testele vestibulare suplimentare sunt rezervate situațiilor în care:

tabloul este atipic;
simptomele persistă după tratament;
există alte simptome vestibulare;
diagnosticul nu este clar.

Evitarea investigațiilor inutile este una dintre recomandările importante ale ghidurilor BPPV.

Cum se tratează BPPV

Tratamentul principal este repoziționarea particulelor din canalul semicircular.

Prin deplasarea controlată a capului printr-o succesiune de poziții, particulele pot fi ghidate din canal spre regiunea urechii interne unde nu mai provoacă simptome.

Aceste proceduri se numesc manevre de repoziționare canaliculară.

Pentru canalul posterior, cea mai cunoscută este manevra Epley.

Ce este manevra Epley

Manevra Epley utilizează o succesiune de poziții ale capului și corpului.

Scopul este deplasarea particulelor din canalul posterior către utriculă.

Nu este un tratament medicamentos.

Este un tratament mecanic, orientat către mecanismul bolii.

Pentru explicația detaliată vezi articolul separat despre manevrele de repoziționare pentru BPPV.

De ce nu descriem aici pas cu pas manevra

Pentru că înainte de efectuarea ei trebuie stabilite:

dacă diagnosticul este într-adevăr BPPV;
urechea afectată;
canalul afectat;
dacă există contraindicații sau limitări cervicale.

În plus, manevra potrivită pentru canalul posterior nu este neapărat cea potrivită pentru canalul orizontal.

Articolul dedicat manevrelor explică separat aceste aspecte.

Cât de eficientă este repoziționarea

Manevrele de repoziționare sunt foarte eficiente pentru BPPV-ul tipic, iar ameliorarea poate apărea:

imediat;
după una sau mai multe manevre;
progresiv în următoarele zile.

Uneori este necesară repetarea.

Dacă simptomele persistă în ciuda unor manevre corect efectuate, diagnosticul trebuie reevaluat.

Trebuie să dormi șezând după manevra Epley?

Nu este recomandat de rutină.

În trecut, pacienților li se spunea frecvent:

să doarmă aproape vertical;
să nu se culce pe partea afectată;
să poarte guler cervical;
să evite anumite mișcări zile întregi.

Ghidurile actuale pentru BPPV de canal posterior recomandă să nu fie impuse de rutină restricții posturale după manevra de repoziționare.

Urmează însă indicațiile clinicianului dacă există un motiv particular pentru restricții.

Sunt necesare medicamente pentru vertij?

Nu ca tratament de rutină al BPPV.

Medicamentele antivertiginoase pot reduce temporar:

vertijul;
greața.

Dar nu mută particulele din canal și nu rezolvă mecanismul bolii.

În plus, unele pot produce:

somnolență;
instabilitate;
creșterea riscului de cădere.

Din acest motiv, ghidurile recomandă să nu fie utilizate de rutină ca tratament al BPPV.

Atunci când pot fi utile medicamentele

În cazuri selectate, un medic poate utiliza temporar tratament simptomatic dacă:

greața este severă;
pacientul varsă;
simptomele împiedică efectuarea unei manevre.

Dar acesta este un tratament simptomatic, nu tratamentul cauzei.

Nu este recomandat ca pacientul să ia săptămâni întregi „pastile de amețeală” pentru un BPPV care poate fi tratat prin repoziționare.

Betahistina tratează BPPV?

Betahistina nu repoziționează particulele din canalele semicirculare și nu reprezintă tratamentul principal al BPPV.

Poate fi prescrisă în alte contexte vestibulare, dar pentru BPPV tratamentul specific este manevra de repoziționare.

Simpla afirmație:

„am vertij, deci trebuie betahistină”

nu este o abordare corectă.

Exercițiile Brandt-Daroff

Există și exerciții poziționale precum Brandt-Daroff.

Acestea pot fi utilizate în anumite situații, de exemplu:

când manevrele specifice nu sunt disponibile;
în anumite forme persistente;
conform recomandării clinicianului.

Nu sunt însă identice cu manevra Epley și nu trebuie prezentate ca prima alegere universală pentru orice BPPV.

Pot face manevra Epley singur acasă?

Există situații în care, după confirmarea diagnosticului și identificarea urechii afectate, clinicianul poate învăța pacientul să efectueze o manevră acasă în cazul recurenței.

Dar pentru primul episod este mai sigur să existe mai întâi diagnosticul corect.

De ce?

Pentru că:

nu orice vertij este BPPV;
poate fi afectat alt canal;
poate fi afectată cealaltă ureche;
unele persoane au probleme cervicale sau vasculare care necesită precauții;
vertijul central poate mima uneori simptomele poziționale.

Problemele cervicale contează

Manevrele poziționale implică:

rotația capului;
extensia cervicală;
schimbări relativ rapide de poziție.

Ele pot necesita adaptare sau pot fi nepotrivite pentru anumite persoane cu:

instabilitate cervicală;
traumatisme recente;
anumite boli severe ale coloanei;
limitări importante de mobilitate;
alte probleme medicale relevante.

Spune clinicianului despre aceste afecțiuni înainte de manevră.

BPPV poate trece singur?

Da.

BPPV se poate remite spontan în timp.

Episoadele pot dispărea în:

zile;
săptămâni;
uneori mai mult.

Dar nu există un motiv bun să suporți săptămâni întregi simptome și risc de cădere atunci când diagnosticul poate fi confirmat și tratamentul mecanic este disponibil.

BPPV poate reveni?

Da.

Recurența este frecventă.

O persoană poate avea:

un singur episod în viață;
recurențe după luni;
recurențe după ani;
mai multe episoade într-o perioadă scurtă.

Faptul că boala revine nu înseamnă automat că manevra anterioară a fost efectuată greșit.

Particulele se pot desprinde din nou.

Ce faci dacă vertijul revine

Dacă diagnosticul anterior a fost clar și simptomele sunt identice, clinicianul poate recomanda o strategie pentru recurență.

Totuși, dacă noul episod este diferit prin:

durată;
intensitate;
simptome neurologice;
hipoacuzie;
tinitus nou;
incapacitate severă de mers;

nu presupune automat că este „același BPPV ca data trecută”.

Este necesară reevaluarea.

Ce înseamnă dacă simptomele persistă după manevră

Pot exista mai multe situații.

BPPV nu s-a rezolvat complet

Poate fi necesară repetarea manevrei.

Este afectat alt canal

Tratamentul trebuie adaptat.

Există BPPV bilateral

Pot fi necesare tratamente succesive.

A rămas instabilitate reziduală

Unele persoane rămân o perioadă cu senzație de nesiguranță, chiar dacă vertijul pozițional propriu-zis a dispărut.

Diagnosticul inițial nu a fost complet

Trebuie căutată o altă cauză.

Când este necesară reevaluarea

Ghidurile recomandă reevaluarea pacientului dacă simptomele nu s-au rezolvat sau persistă după tratament.

Trebuie căutate:

BPPV persistent;
afectarea altui canal;
o altă boală vestibulară;
o cauză neurologică.

Nu este corect să se repete la nesfârșit aceeași manevră fără verificarea diagnosticului.

BPPV poate provoca căderi

Da.

Chiar dacă vertijul durează doar câteva secunde, poate apărea:

când te ridici din pat;
în baie;
când privești în sus;
pe scară;
în timpul mersului.

Riscul este important mai ales la:

vârstnici;
persoane cu probleme de mobilitate;
persoane cu alte tulburări de echilibru.

În perioada activă trebuie reduse situațiile cu risc de accidentare.

Poți conduce dacă ai BPPV?

Cât timp episoadele sunt active și pot apărea imprevizibil la mișcarea capului, conducerea poate fi nesigură.

Același lucru este valabil pentru:

lucrul la înălțime;
utilizarea utilajelor;
activități unde un episod de câteva secunde poate produce un accident.

Reluarea activităților trebuie făcută după controlul simptomelor și ținând cont de cerințele legale/profesionale aplicabile.

Când BPPV nu mai pare BPPV

Există câteva semne care trebuie să schimbe imediat perspectiva.

Vertij continuu

BPPV produce episoade scurte, nu rotire continuă timp de multe ore.

Pierderea nouă a auzului

Nu este caracteristică.

Tinitus nou important și fluctuații ale auzului

Sugerează un alt diagnostic.

Deficit neurologic

Slăbiciunea, amorțeala, tulburarea vorbirii sau vederea dublă nu sunt simptome BPPV.

Nistagmus atipic

Clinicianul poate observa un tipar care sugerează o cauză centrală.

Când vertijul poate fi o urgență neurologică

Solicită evaluare urgentă și, în situațiile severe, apelează 112 dacă vertijul nou apare împreună cu:

asimetria feței;
slăbiciunea unui braț sau picior;
amorțeală;
dificultate de vorbire;
dificultate de înțelegere;
vedere dublă;
pierderea vederii;
imposibilitatea sau dificultatea severă de a merge;
probleme importante de coordonare;
alte simptome neurologice acute.

Nu încerca manevre pentru BPPV înainte de evaluare într-un asemenea tablou.

Pierderea bruscă a auzului schimbă complet traseul

Dacă vertijul apare împreună cu o scădere bruscă evidentă a auzului, nu presupune că este BPPV.

Pierderea neurosenzorială bruscă a auzului necesită evaluare rapidă.

Vezi pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL.

Ce informații să pregătești pentru consultație

Încearcă să descrii cât mai exact:

ce simți;
ce mișcare provoacă vertijul;
cât durează;
dacă apare când te întorci în pat;
ce parte îl provoacă mai ușor;
dacă există greață;
dacă ai tinitus;
dacă auzul s-a modificat;
dacă ai avut un traumatism cranian;
dacă ai avut recent un alt episod vestibular;
dacă ai migrenă;
ce medicamente folosești.

Pentru BPPV, aceste detalii sunt mult mai utile decât simpla afirmație:

„am amețeli”.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Vertijul de posibilă cauză vestibulară poate fi evaluat în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate analiza:

tiparul vertijului;
simptomele auditive;
urechile;
nistagmusul;
necesitatea unor manevre poziționale;
necesitatea unei evaluări auditive sau a altor investigații.

Dacă istoricul este tipic pentru BPPV, diagnosticul se bazează în principal pe examinarea pozițională și nu pe CT sau RMN de rutină.

Disponibilitatea efectivă a manevrelor vestibulare și de repoziționare la Prevencia trebuie confirmată în funcție de medic și locație.

Informațiile actualizate despre specialitatea ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Pentru condițiile administrative vezi biletul de trimitere la ORL.

Dacă există semne neurologice acute sau alt tablou de urgență, nu se așteaptă o consultație ambulatorie programată.

Întrebări frecvente

Ce este BPPV?

Este o afecțiune vestibulară în care particule microscopice din urechea internă ajung într-un canal semicircular și provoacă episoade scurte de vertij la schimbarea poziției capului.

Ce înseamnă „cristale în ureche”?

Este denumirea populară pentru otoconiile — particule microscopice de carbonat de calciu care fac parte în mod normal din sistemul vestibular.

De ce amețesc când mă întorc în pat?

Dacă vertijul este intens, durează secunde și este provocat repetat de aceeași mișcare, BPPV este una dintre cauzele importante.

Cât durează o criză?

Vertijul propriu-zis durează de regulă mai puțin de un minut.

Poate dura BPPV toată ziua?

Episoadele de rotire sunt scurte, dar poate persista între ele o senzație de nesiguranță sau greață. Vertijul continuu timp de ore nu este tiparul clasic.

BPPV afectează auzul?

Nu în forma tipică. Pierderea auzului sugerează că trebuie luate în calcul și alte diagnostice.

Produce tinitus?

Tinitusul nu este caracteristic BPPV. Dacă este nou și asociat cu modificarea auzului, evaluarea trebuie extinsă.

Cum se pune diagnosticul?

Pentru forma frecventă de canal posterior se folosește manevra Dix-Hallpike, prin care se urmăresc vertijul și un nistagmus caracteristic.

Dix-Hallpike este tratamentul?

Nu. Este în principal o manevră diagnostică. Tratamentul utilizează manevre de repoziționare precum Epley.

Ce este manevra Epley?

Este o succesiune de poziții ale capului și corpului folosită pentru deplasarea particulelor din canalul semicircular afectat.

Pot face Epley acasă?

După confirmarea diagnosticului și stabilirea urechii/canalului afectat, clinicianul poate recomanda și autoadministrarea în anumite situații. Pentru primul episod este preferabil diagnosticul corect înainte de manevre repetate acasă.

Epley funcționează dintr-o singură încercare?

Uneori da, alteori manevra trebuie repetată sau trebuie tratat alt canal.

Trebuie să dorm șezând după Epley?

Nu de rutină. Ghidurile actuale nu recomandă restricții posturale standard după manevra de repoziționare pentru BPPV de canal posterior.

Sunt necesare medicamente?

Nu ca tratament de rutină. Medicamentele vestibulosupresoare nu corectează poziția particulelor.

Betahistina pune cristalele la loc?

Nu. Repoziționarea particulelor este realizată prin manevre mecanice, nu prin betahistină.

Este necesar RMN?

Nu pentru un BPPV tipic confirmat, în absența semnelor atipice sau neurologice.

Este necesar CT?

Nu de rutină.

BPPV se poate vindeca singur?

Da, se poate remite spontan, dar manevrele de repoziționare pot controla mult mai repede simptomele la mulți pacienți.

Poate reveni?

Da. Recurența este posibilă chiar după un tratament reușit.

Este periculos?

BPPV tipic este benign, dar vertijul poate produce căderi. În plus, alte boli pot mima vertijul pozițional, motiv pentru care semnele atipice trebuie evaluate.

Când vertijul nu trebuie considerat BPPV?

Dacă este continuu ore sau zile, apare cu pierderea auzului, deficit neurologic, incapacitate severă de mers sau alte simptome neobișnuite.

Când sun la 112?

Dacă vertijul apare brusc împreună cu slăbiciune, amorțeală, asimetrie facială, tulburări de vorbire, vedere dublă, pierderea vederii sau probleme severe de coordonare.

Ideea principală

BPPV este una dintre cele mai caracteristice și tratabile cauze de vertij.

Tiparul clasic este:

vertij rotator;
foarte scurt;
provocat de schimbarea poziției capului;
frecvent la întoarcerea în pat, ridicare sau privirea în sus;
fără pierdere de auz în forma tipică.

Diagnosticul formei clasice de canal posterior se bazează pe manevra Dix-Hallpike și observarea unui nistagmus caracteristic.

Dacă diagnosticul este confirmat, tratamentul principal este o manevră de repoziționare canaliculară, precum Epley.

În BPPV tipic:

CT-ul nu este necesar de rutină;
RMN-ul nu este necesar de rutină;
testele vestibulare complexe nu sunt necesare de rutină;
medicamentele antivertiginoase nu reprezintă tratamentul principal.

Dacă însă vertijul este continuu, apare o pierdere de auz sau există simptome neurologice, trebuie reconsiderat diagnosticul.

Pentru traseul general vezi amețeală sau vertij: când cauza poate fi ORL.

Pentru manevre vezi manevrele de repoziționare pentru BPPV.

Pentru Ménière vezi boala Ménière.

Pentru nevrita vestibulară vezi nevrita vestibulară și labirintita.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Clinical Practice Guideline: Benign Paroxysmal Positional Vertigo
AAO-HNS — Standard BPPV Management, 2026
NICE — Suspected neurological conditions: recognition and referral
Merck Manual Professional — Benign Paroxysmal Positional Vertigo, revizuit octombrie 2025