Pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL

Te trezești dimineața și ai impresia că o ureche este complet înfundată.

Telefonul se aude mult mai slab pe partea respectivă. Poate a apărut și un țiuit. Uneori există presiune sau amețeală.

Prima explicație pare simplă:

„Probabil am un dop de cerumen.”

Poate fi.

Dar există și o situație mult mai importantă: pierderea bruscă neurosenzorială a auzului, numită și hipoacuzie neurosenzorială brusc instalată.

Aceasta afectează urechea internă sau nervul auditiv și necesită evaluare medicală rapidă, deoarece tratamentul, atunci când este indicat, este mai eficient dacă este început devreme.

De aceea, o scădere evidentă și bruscă a auzului nu trebuie urmărită acasă timp de câteva zile în speranța că urechea „se va desfunda”.

Ce înseamnă pierdere bruscă a auzului

În limbaj obișnuit, orice schimbare rapidă a auzului poate fi descrisă drept „pierdere bruscă”.

Din punct de vedere medical, definiția clasică pentru hipoacuzia neurosenzorială bruscă include o pierdere de cel puțin aproximativ 30 dB la trei frecvențe consecutive, instalată într-un interval de maximum 72 de ore.

Dar pacientul nu are cum să măsoare singur aceste valori.

Pentru pacient, regula practică este mai simplă:

dacă observi că auzul s-a redus clar la una sau ambele urechi în câteva ore sau zile, problema trebuie evaluată rapid.

Nu trebuie să aștepți audiograma pentru a decide dacă merită să ceri ajutor medical.

Cum poate începe

Uneori pierderea este evidentă.

Pacientul spune:

„Deodată nu mai aud cu urechea dreaptă.”

Alteori este mult mai ușor de confundat.

Poate apărea ca:

ureche înfundată;
presiune în ureche;
senzația că sunetele sunt foarte îndepărtate;
voce auzită „prin vată”;
tinitus nou;
diferență evidentă între cele două urechi.

Unele persoane observă problema:

la trezire;
când răspund la telefon;
când acoperă urechea bună;
când cineva vorbește din partea afectată.

Această prezentare aparent banală este motivul pentru care diagnosticul poate fi întârziat.

Ureche înfundată sau pierdere a auzului?

Cele două se pot simți aproape identic.

O ureche înfundată poate fi produsă de:

dop de cerumen;
disfuncția trompei lui Eustachio;
lichid în urechea medie;
otită;
modificări de presiune.

Dar senzația de plenitudine poate apărea și în pierderea bruscă neurosenzorială.

Prin urmare:

senzația de ureche înfundată nu dovedește că există un blocaj mecanic.

Pentru simptomul general vezi urechea înfundată: cauze, presiune și scăderea auzului.

De ce este important să fie examinată urechea

Prima etapă este diferențierea între două mecanisme foarte diferite.

Pierdere de transmisie

Sunetul este blocat înainte să ajungă normal la urechea internă.

Exemple:

dop de cerumen;
lichid în urechea medie;
perforație a timpanului;
alte probleme ale urechii externe sau medii.

Pierdere neurosenzorială

Problema se află la nivelul:

cohleei;
celulelor senzoriale;
nervului auditiv;
altor structuri ale sistemului auditiv.

Hipoacuzia neurosenzorială bruscă face parte din această a doua categorie.

Examinarea canalului și timpanului ajută la eliminarea unor explicații simple, dar audiograma este necesară pentru caracterizarea pierderii auditive.

De ce este considerată o urgență

Urechea internă este o structură sensibilă.

În hipoacuzia neurosenzorială bruscă, unele persoane recuperează spontan parțial sau complet auzul.

Problema este că nu putem ști la debut cine va recupera spontan și cine va rămâne cu o pierdere permanentă.

În plus, există o fereastră limitată în care anumite tratamente pot fi oferite.

Din acest motiv, abordarea corectă nu este:

„Mai aștept câteva zile și văd dacă trece.”

Ci:

„Trebuie să aflu rapid dacă este o pierdere neurosenzorială.”

Cât de repede trebuie să mergi la medic

Dacă pierderea auzului:

s-a instalat în maximum aproximativ trei zile;
a apărut în ultimele 30 de zile;
și nu este explicată evident de o problemă a urechii externe sau medii;

este indicată evaluare specialistă imediată, ideal în maximum 24 de ore.

Traseul poate fi către:

ORL;
un serviciu de urgență capabil să organizeze evaluarea corespunzătoare.

Nu este situația în care trebuie să aștepți o programare ambulatorie disponibilă peste una sau două săptămâni.

Dacă au trecut deja mai multe zile

Mergi totuși la medic.

Faptul că ai ratat primele 24 sau 48 de ore nu înseamnă că evaluarea nu mai are rost.

Tratamentul poate avea încă indicație, iar diagnosticul trebuie stabilit.

Ghidurile ORL consideră primele două săptămâni o perioadă importantă pentru deciziile privind tratamentul inițial.

Așadar:

nu abandona evaluarea doar pentru că ai observat problema cu întârziere.

Dacă au trecut peste 30 de zile

Și o pierdere bruscă mai veche trebuie evaluată.

Traseul nu mai are însă aceeași urgență ca în primele zile.

Medicul trebuie să stabilească:

tipul și severitatea hipoacuziei;
dacă există o cauză identificabilă;
dacă sunt necesare investigații suplimentare;
dacă a rămas o pierdere auditivă care necesită reabilitare.

Pierderea rapid progresivă este diferită

Nu toate problemele se instalează în 72 de ore.

Dacă auzul se agravează clar pe parcursul a:

câteva zile;
câteva săptămâni;
până la aproximativ trei luni;

aceasta este o pierdere rapid progresivă, nu o hipoacuzie lentă obișnuită.

Și aceasta necesită evaluare ORL urgentă.

Vezi pentru context și articolul general despre hipoacuzie și pierderea auzului.

Tinitusul apare frecvent

Pierderea bruscă a auzului poate fi asociată cu:

țiuit;
bâzâit;
șuierat;
alte forme de tinitus.

Uneori tinitusul este simptomul care atrage cel mai mult atenția pacientului.

Dacă tinitusul a apărut simultan cu o modificare bruscă a auzului, prioritatea este evaluarea auzului.

Vezi și tinitus – țiuit în urechi: cauze și investigații.

Poate apărea și vertij

Da.

Unele persoane prezintă:

amețeală;
vertij;
greață;
instabilitate.

Prezența vertijului sugerează că procesul poate implica și structurile vestibulare ale urechii interne, dar nu stabilește singură cauza.

Mai important, un vertij acut sever asociat cu simptome neurologice poate avea și o cauză centrală, inclusiv vasculară.

Vezi amețeală sau vertij: când cauza poate fi ORL.

Când trebuie să te gândești și la AVC

O pierdere bruscă a auzului nu este de cele mai multe ori un accident vascular cerebral.

Dar situația trebuie evaluată diferit dacă apar simultan:

asimetrie facială;
amorțeală;
slăbiciunea unui braț sau picior;
tulburări de vorbire;
vedere dublă;
pierderea vederii;
dificultăți severe de coordonare;
incapacitatea de a merge normal;
alte simptome neurologice acute.

În aceste situații se apelează 112 și se urmează traseul pentru suspiciunea de AVC.

Nu se așteaptă consultația ORL ambulatorie.

Pierderea auzului și slăbiciunea feței

Dacă pierderea unilaterală a auzului este asociată cu:

slăbiciune facială;
asimetria feței;
modificarea sensibilității pe aceeași parte;

este necesară evaluare imediată.

Pot exista cauze neurologice sau alte probleme care necesită investigații urgente.

Ce cauzează hipoacuzia neurosenzorială bruscă

În cele mai multe cazuri nu se identifică o cauză precisă, iar situația este denumită idiopatică.

Există însă mai multe categorii de cauze care pot fi identificate la unii pacienți:

infecții;
traumatisme;
boli autoimune;
medicamente cu potențial ototoxic;
anumite boli neurologice;
afecțiuni ale urechii interne;
cauze vasculare;
mai rar, leziuni pe traseul nervului auditiv.

Investigațiile sunt adaptate istoricului și simptomelor.

Nu este necesară o listă enormă de analize pentru fiecare pacient.

„Am răcit înainte” înseamnă că este de la virus?

Nu neapărat.

Unii pacienți relatează o infecție respiratorie înaintea debutului.

Această asociere nu demonstrează că un anumit virus este cauza.

De aceea, hipoacuzia neurosenzorială bruscă nu trebuie tratată empiric ca o simplă „viroză a urechii”.

Ghidurile nu recomandă administrarea de rutină a antiviralelor în forma idiopatică.

Cum se pune diagnosticul

Evaluarea are câteva obiective clare.

1. Stabilirea debutului

Medicul trebuie să știe:

când ai observat schimbarea;
dacă a apărut instantaneu sau progresiv;
dacă s-a întâmplat într-o ureche sau în ambele.

Ora sau ziua aproximativă contează pentru tratament.

2. Examinarea canalului și timpanului

Trebuie excluse cauze precum:

dopul de cerumen;
otita;
lichidul în urechea medie;
alte probleme de transmisie.

3. Confirmarea audiologică

Audiograma stabilește dacă pierderea este:

de transmisie;
neurosenzorială;
mixtă;

și cât de severă este.

Audiograma trebuie făcută repede

Audiometria tonală este investigația principală pentru confirmarea hipoacuziei neurosenzoriale.

Ea măsoară pragurile auditive la mai multe frecvențe și permite compararea:

conducerii aeriene;
conducerii osoase;
celor două urechi.

În ghidurile ORL, audiograma trebuie obținută cât mai repede posibil după debut.

În practică, atunci când există suspiciunea unei pierderi bruște, scopul este să nu fie pierdute zile inutil înainte de confirmarea diagnosticului.

Vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.

Ce teste rapide poate face medicul înaintea audiogramei

În cadrul examinării, medicul poate utiliza teste clinice cu diapazonul, precum:

Weber;
Rinne.

Acestea pot orienta diferența dintre o problemă de transmisie și una neurosenzorială.

Dar nu înlocuiesc audiograma.

Pacientul nu trebuie să încerce să își pună singur diagnosticul folosind aplicații sau teste improvizate de pe internet.

Telefonul poate orienta, dar nu pune diagnosticul

Unele persoane descoperă problema când mută telefonul de la o ureche la alta.

O diferență evidentă poate confirma pentru pacient că „nu este doar o senzație”.

Dar:

volumul telefonului;
poziția;
tipul difuzorului;
mediul;

nu permit măsurarea corectă a auzului.

Dacă observi o diferență bruscă, concluzia corectă este să ceri evaluare, nu să continui teste acasă.

Este necesară timpanometria?

Poate fi utilă dacă trebuie evaluată urechea medie.

Timpanometria poate ajuta la identificarea:

lichidului;
presiunii anormale;
problemelor trompei lui Eustachio;
anumitor probleme ale timpanului.

Aceasta poate contribui la diferențierea unei pierderi de transmisie de una neurosenzorială.

Vezi timpanograma: când se recomandă și ce arată.

Este necesar CT cerebral?

Nu de rutină.

Un CT obișnuit al capului nu este recomandat ca investigație standard pentru o hipoacuzie neurosenzorială bruscă izolată.

Există situații în care CT-ul poate deveni necesar, de exemplu în contextul:

traumatismului;
unor simptome neurologice;
unor suspiciuni anatomice sau osoase;
altor diagnostice.

Dar pentru forma idiopatică tipică, un CT cerebral de rutină nu este investigația centrală.

Este necesar RMN?

După confirmarea unei hipoacuzii neurosenzoriale bruște, medicul poate recomanda RMN, în special pentru evaluarea structurilor de pe traseul nervului auditiv.

Scopul este excluderea unor cauze retrocohleare, precum un schwannom vestibular.

Aceste cauze sunt rare.

RMN-ul nu trebuie însă confundat cu intervenția cea mai urgentă:

confirmarea pierderii și evaluarea tratamentului nu trebuie amânate inutil în așteptarea RMN-ului.

Ce este schwannomul vestibular

Schwannomul vestibular, numit și neurinom acustic, este o tumoră benignă care se dezvoltă pe unul dintre nervii din regiunea urechii interne.

Poate produce:

hipoacuzie unilaterală;
tinitus unilateral;
dezechilibru.

De obicei pierderea auzului este progresivă, dar uneori se poate manifesta și printr-un episod brusc.

Acesta este unul dintre motivele pentru care medicul poate recomanda RMN după o hipoacuzie neurosenzorială unilaterală.

Sunt necesare multe analize de sânge?

Nu de rutină.

Ghidurile nu recomandă efectuarea sistematică a unui pachet mare de analize pentru fiecare persoană cu hipoacuzie neurosenzorială bruscă.

Analizele pot deveni utile atunci când istoricul sau examinarea sugerează:

boală autoimună;
infecție specifică;
tulburare metabolică;
alt diagnostic concret.

Investigațiile trebuie țintite, nu comandate „ca să verificăm tot”.

Cum se tratează

Tratamentul depinde de:

tipul hipoacuziei;
momentul debutului;
severitate;
bolile pacientului;
eventualele cauze identificate.

Pentru hipoacuzia neurosenzorială bruscă idiopatică, corticosteroizii reprezintă tratamentul utilizat cel mai frecvent și pot fi oferiți în perioada inițială.

Decizia aparține medicului ORL după evaluarea beneficiilor și riscurilor.

Corticosteroizii

Corticosteroizii pot fi administrați:

sistemic;
intratimpanic, prin injecție prin timpan;
în anumite strategii, prin asocierea sau succesiunea celor două căi.

Tratamentul inițial cu corticosteroizi poate fi oferit în special în primele două săptămâni de la debut.

Momentul este important.

Nu este recomandat să pierzi această perioadă încercând diferite remedii pentru „ureche înfundată”.

Nu lua singur cortizon

Corticosteroizii au efecte sistemice și contraindicații.

Pot influența, printre altele:

glicemia;
tensiunea arterială;
anumite infecții;
alte boli sau tratamente.

Medicul stabilește:

dacă există indicație;
ce cale de administrare este potrivită;
ce doză;
ce durată;
ce riscuri trebuie monitorizate.

Nu utiliza prednison, dexametazonă sau alte corticosteroide rămase de la un tratament anterior.

Ce sunt injecțiile intratimpanice

Corticosteroidul poate fi administrat direct în urechea medie prin timpan.

Medicamentul ajunge apoi în apropierea urechii interne.

Această metodă poate fi luată în calcul:

în anumite strategii terapeutice inițiale;
la pacienți la care administrarea sistemică este problematică;
ca tratament de salvare dacă recuperarea este incompletă.

Procedura se efectuează de medicul ORL.

Nu este o simplă „picătură pusă în ureche”.

Ce înseamnă tratament de salvare

Dacă auzul nu se recuperează suficient după tratamentul inițial, există încă opțiuni terapeutice.

Ghidurile ORL recomandă oferirea sau organizarea corticosteroizilor intratimpanici între aproximativ 2 și 6 săptămâni de la debut atunci când recuperarea este incompletă.

De aceea, pacientul trebuie urmărit și audiologic după tratamentul inițial.

Nu este suficient să spui:

„Am terminat pastilele, deci episodul s-a încheiat.”

Oxigenoterapia hiperbară

În anumite centre și pentru pacienți selectați poate fi luată în calcul oxigenoterapia hiperbară asociată corticosteroizilor.

Poate fi oferită:

în primele două săptămâni ca tratament inițial asociat;
sau în prima lună în anumite strategii de salvare.

Nu reprezintă tratamentul obligatoriu pentru fiecare pacient și nu trebuie utilizată în locul evaluării ORL.

Indicația, disponibilitatea, riscurile și beneficiile trebuie discutate medical.

Antiviralele sunt recomandate?

Nu de rutină.

Chiar dacă unele ipoteze pentru hipoacuzia idiopatică includ mecanisme virale, ghidurile nu recomandă prescrierea de rutină a antiviralelor doar pe baza diagnosticului.

Tratamentul se modifică dacă este identificată o infecție specifică pentru care există o indicație clară.

Vasodilatatoarele și medicamentele „pentru circulație”

Nu sunt recomandate de rutină pentru hipoacuzia neurosenzorială bruscă idiopatică.

Ghidurile recomandă împotriva utilizării sistematice a:

vasodilatatoarelor;
substanțelor vasoactive;
tromboliticelor;

în lipsa unei alte indicații medicale.

Ideea că orice pierdere bruscă a auzului este produsă de „circulație slabă în ureche” și trebuie tratată cu medicamente pentru circulație este prea simplificată.

Antibioticul ajută?

Nu pentru forma idiopatică.

Antibioticul este indicat dacă există o infecție bacteriană identificată sau suspectată pentru care antibioticul este tratamentul corect.

Nu se prescrie automat antibiotic doar pentru că urechea s-a înfundat și auzul a scăzut.

Picăturile de ureche ajută?

Picăturile obișnuite introduse în canalul auditiv nu tratează o problemă a urechii interne.

Ele pot fi potrivite pentru alte diagnostice, precum:

otita externă;

dar nu reprezintă tratamentul hipoacuziei neurosenzoriale bruște.

Spray-urile nazale „desfundă” auzul?

Pot exista situații în care congestia nazală afectează trompa lui Eustachio și produce presiune auriculară.

Dar spray-ul nazal nu tratează o pierdere neurosenzorială a auzului.

Acesta este motivul pentru care o scădere bruscă reală a auzului nu trebuie tratată timp de zile doar ca „presiune de la sinusuri”.

Se poate recupera spontan?

Da.

O parte dintre pacienți recuperează spontan o parte sau chiar tot auzul.

Problema este că la debut nu putem prezice sigur cine va recupera fără tratament.

Prin urmare, posibilitatea recuperării spontane nu justifică așteptarea.

Tratamentul trebuie discutat în perioada în care poate avea cel mai mare potențial de beneficiu.

Ce influențează șansa de recuperare

Prognosticul diferă între pacienți.

Pot conta:

severitatea inițială;
frecvențele afectate;
prezența vertijului;
timpul până la evaluare și tratament;
vârsta;
alte caracteristici clinice.

Nu există însă o metodă perfectă de a prezice evoluția unui pacient individual.

Evaluările audiologice repetate sunt cele care arată dacă auzul se recuperează.

De ce trebuie repetată audiograma

Audiograma inițială confirmă și măsoară pierderea.

Testarea ulterioară arată:

dacă auzul s-a îmbunătățit;
cât s-a recuperat;
dacă pierderea a rămas stabilă;
ce nevoie de reabilitare există.

Este recomandată o evaluare audiometrică după tratament și ulterior în perioada de urmărire.

Dacă auzul nu se recuperează complet

Uneori rămâne o hipoacuzie permanentă.

În această situație evaluarea nu se oprește la:

„Nu a revenit, nu mai avem ce face.”

Pot exista soluții pentru îmbunătățirea comunicării.

În funcție de severitate pot fi discutate:

aparate auditive;
soluții pentru hipoacuzia unilaterală;
dispozitive asistive;
în pierderi severe selectate, implant cohlear;
strategii pentru tinitus.

Scopul este recuperarea funcțională chiar dacă auzul biologic nu revine complet.

Pierderea completă a auzului la o singură ureche

O pierdere severă unilaterală poate afecta mai mult decât pare.

Pot exista dificultăți în:

localizarea sunetelor;
înțelegerea conversațiilor în zgomot;
identificarea persoanei care vorbește;
auzul dinspre partea afectată.

Creierul utilizează informația de la ambele urechi pentru orientare și separarea vorbirii de zgomot.

Există soluții de reabilitare pentru unele dintre aceste probleme.

Ce să faci în primele ore dacă observi problema

1. Ia simptomul în serios

Nu presupune că va trece.

2. Compară orientativ urechile

Dacă observi o diferență evidentă în viața obișnuită — conversație, telefon — consider-o relevantă.

Nu continua însă ore întregi cu teste improvizate.

3. Caută evaluare medicală rapidă

Ideal ORL sau un serviciu care poate organiza traseul corespunzător.

4. Spune exact când a început

Ora și ziua debutului sunt importante.

5. Menționează simptomele asociate

Spune dacă există:

tinitus;
vertij;
durere;
secreții;
simptome neurologice;
traumatism;
medicamente noi.

Ce să NU faci

Nu presupune că este dop de cerumen

Mai ales dacă schimbarea este bruscă.

Nu introduce bețișoare în ureche

Nu ajută diagnosticul și poate produce leziuni.

Nu încerca zile întregi produse pentru dizolvarea cerumenului

Fără să știi dacă cerumenul este cauza.

Nu lua antibiotice rămase de la alt episod

Nu tratează o hipoacuzie neurosenzorială idiopatică.

Nu lua cortizon fără recomandare

Schema trebuie decisă medical.

Nu amâna consultația până după un RMN

RMN-ul poate fi necesar ulterior, dar nu este motiv să întârzii evaluarea inițială.

Pierderea bruscă după un concert sau zgomot foarte puternic

Un zgomot extrem poate provoca traumă acustică și poate afecta:

urechea internă;
timpanul;
alte structuri.

Dacă după o explozie, armă de foc, concert foarte puternic sau alt zgomot intens observi:

scăderea importantă a auzului;
tinitus persistent;
durere;
secreții;
vertij;

este indicată evaluarea medicală.

Nu presupune că urechea își va reveni automat după o noapte de somn.

Pierderea după zbor sau scufundare

Schimbările de presiune pot produce barotraumă.

Pot apărea:

presiune;
durere;
ureche înfundată;
uneori leziuni ale timpanului sau urechii interne.

Dacă auzul este semnificativ redus după un episod de presiune, mai ales dacă există:

vertij;
tinitus;
durere severă;
sânge sau secreții;

este necesară evaluarea.

Nu încerca manevre agresive de egalizare dacă există durere severă sau suspiciunea unei leziuni.

Pierderea bruscă bilaterală

Hipoacuzia neurosenzorială bruscă afectează cel mai frecvent o singură ureche.

Pierderea bruscă bilaterală este mai neobișnuită și poate ridica suspiciunea unor cauze:

sistemice;
toxice;
autoimune;
neurologice;
infecțioase.

Necesită evaluare medicală rapidă.

Ce informații sunt importante pentru medic

Pregătește cât mai exact:

data și ora aproximativă a debutului;
dacă pierderea a fost instantanee sau progresivă;
urechea afectată;
tinitus;
vertij;
senzație de presiune;
infecții recente;
traumatisme;
expunere la zgomot;
medicamente utilizate;
boli autoimune sau neurologice;
intervenții ORL anterioare;
episoade similare.

Dacă ai audiograme vechi, adu-le.

Comparația cu auzul anterior poate fi foarte utilă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Prevencia oferă consultații ORL prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Pentru problemele ORL programabile, informațiile actualizate despre medici și servicii sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Dar pierderea bruscă semnificativă a auzului este diferită de o consultație ORL obișnuită.

Dacă auzul s-a redus brusc în ultimele ore sau zile, prioritatea este obținerea unei evaluări medicale rapide.

Nu trebuie să amâni această evaluare:

pentru a obține o programare de rutină;
pentru a aștepta disponibilitatea unei consultații CAS;
pentru a încerca acasă tratamente pentru cerumen sau congestie.

Pentru consultațiile ORL obișnuite, vezi și ghidul despre biletul de trimitere.

Întrebări frecvente

M-am trezit și nu mai aud bine cu o ureche. Ce fac?

Dacă schimbarea este clară și a apărut brusc, este necesară evaluare medicală rapidă. Nu presupune că este doar cerumen.

Urechea înfundată brusc poate fi pierdere de auz?

Da. Hipoacuzia neurosenzorială bruscă poate fi percepută ca presiune sau ureche înfundată.

Cum îmi dau seama dacă este cerumen sau urechea internă?

Nu poți face această diferență sigur acasă. Examinarea canalului și timpanului, urmată de audiogramă când este necesar, stabilește mecanismul.

În cât timp trebuie să ajung la ORL?

Dacă pierderea s-a instalat în cel mult trei zile și este recentă, evaluarea trebuie făcută imediat; ghidurile recomandă ca pacientul să fie văzut în maximum 24 de ore dacă nu există o explicație evidentă la urechea externă sau medie.

Dacă au trecut patru sau cinci zile mai are rost?

Da. Mergi cât mai repede. Primele două săptămâni sunt încă importante pentru anumite opțiuni terapeutice.

Ce investigație confirmă diagnosticul?

Audiograma este investigația principală pentru confirmarea și caracterizarea pierderii neurosenzoriale.

Trebuie să fac RMN imediat?

Nu înaintea tuturor celorlalte etape. RMN-ul poate fi recomandat pentru evaluarea unor cauze retrocohleare, dar nu trebuie să întârzie evaluarea și conduita inițială.

Trebuie CT cerebral?

Nu de rutină pentru o hipoacuzie neurosenzorială bruscă izolată.

Tratamentul se face cu cortizon?

Corticosteroizii pot fi oferiți ca tratament inițial al hipoacuziei neurosenzoriale bruște idiopatice, mai ales în primele două săptămâni. Indicația și schema sunt stabilite de medic.

Se fac injecții în ureche?

Corticosteroizii intratimpanici reprezintă una dintre opțiuni și sunt recomandați în special ca tratament de salvare dacă recuperarea este incompletă la 2–6 săptămâni.

Trebuie să iau antiviral?

Nu de rutină. Ghidurile nu recomandă antiviral universal pentru hipoacuzia neurosenzorială bruscă idiopatică.

Medicamentele „pentru circulație” ajută?

Vasodilatatoarele și medicamentele vasoactive nu sunt recomandate de rutină în ghidurile actuale pentru forma idiopatică.

Poate reveni auzul singur?

Da, există recuperare spontană la unii pacienți. Problema este că nu putem prezice cine va recupera, iar posibilitatea recuperării spontane nu justifică întârzierea evaluării.

Tinitusul este frecvent?

Da. Tinitusul și senzația de ureche plină apar frecvent împreună cu pierderea bruscă a auzului.

Vertijul este un semn rău?

Poate apărea în hipoacuzia neurosenzorială bruscă și modifică evaluarea. Dacă există și simptome neurologice, trebuie exclusă urgent o cauză centrală.

Când sun la 112?

Dacă scăderea auzului este asociată cu simptome neurologice acute precum asimetrie facială, slăbiciune, amorțeală, tulburări de vorbire, vedere dublă sau dificultăți severe de coordonare.

Ideea principală

O ureche care „s-a înfundat” brusc poate ascunde o pierdere neurosenzorială a auzului.

Aceasta este una dintre puținele situații ORL în care timpul contează semnificativ.

Dacă auzul s-a redus evident în câteva ore sau zile:

nu presupune că este doar cerumen, răceală sau presiune;
caută evaluare medicală rapidă;
urechea trebuie examinată;
audiograma trebuie obținută cât mai repede;
dacă se confirmă hipoacuzia neurosenzorială bruscă, medicul discută opțiunile terapeutice în fereastra în care acestea pot fi utile.

Pentru o pierdere instalată în maximum trei zile și apărută în ultimele 30 de zile, fără o cauză evidentă la urechea externă sau medie, evaluarea specialistă trebuie realizată imediat, în maximum 24 de ore.

Nu amâna evaluarea doar pentru că nu ai durere.

Pierderea bruscă a auzului poate apărea fără nicio durere.

Pentru hipoacuzia progresivă vezi hipoacuzia: cauze și investigații.

Pentru senzația generală de ureche blocată vezi urechea înfundată.

Pentru tinitus vezi tinitus – țiuit în urechi.

Pentru evaluarea audiologică vezi audiograma.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

NICE — Hearing loss in adults: assessment and management, NG98
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Clinical Practice Guideline: Sudden Hearing Loss (Update)
National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Sudden Sensorineural Hearing Loss