Otoscleroza: simptome, diagnostic și tratament

Auzul începe să scadă lent.

Nu te doare urechea.

Nu există secreții.

Medicul examinează timpanul și acesta poate arăta complet normal.

Audiograma arată însă că sunetul nu este transmis eficient către urechea internă.

Una dintre cauzele care trebuie luate în calcul în acest tipar este otoscleroza.

Otoscleroza este o boală a osului capsulei otice, regiunea osoasă care înconjoară structurile urechii interne.

Cel mai frecvent, procesul afectează zona din apropierea scăriței — stapes, cel mai mic dintre cele trei oscioare ale urechii medii.

Dacă scărița devine progresiv fixă, nu mai poate transmite normal vibrațiile sonore către urechea internă.

Rezultatul este inițial, cel mai frecvent:

hipoacuzie de transmisie progresivă.

La unii pacienți, boala poate afecta și structurile din apropierea cohleei și poate apărea și o componentă neurosenzorială.

De aceea, otoscleroza nu se manifestă identic la fiecare persoană.

Cum funcționează scărița

Sunetele pătrund prin conductul auditiv și pun timpanul în vibrație.

Timpanul transmite vibrația către trei oscioare:

ciocanul — malleus;
nicovala — incus;
scărița — stapes.

Scărița este conectată la fereastra ovală, una dintre interfețele dintre urechea medie și urechea internă.

În mod normal, scărița se mișcă înainte și înapoi și transmite vibrația către lichidele cohleei.

Dacă scărița devine rigidă:

timpanul poate continua să vibreze normal;
ciocanul și nicovala pot funcționa;
dar energia nu mai ajunge eficient către urechea internă.

Apare astfel o pierdere de auz de transmisie.

Ce se întâmplă în otoscleroză

Osul este un țesut viu.

El trece permanent prin procese de:

resorbție;
formare;
remodelare.

În otoscleroză, acest proces devine anormal în anumite regiuni ale capsulei otice.

Cel mai frecvent este afectată zona din apropierea ferestrei ovale.

Pe măsură ce remodelarea avansează, scărița poate deveni progresiv:

fixată.

Nu mai poate vibra normal, iar transmisia sunetului este redusă.

Este o boală a urechii medii sau interne?

Răspunsul este puțin mai complex.

Manifestarea clasică apare prin fixarea scăriței, deci afectează mecanismul de transmisie al urechii medii.

Dar procesul osos se dezvoltă în capsula otică și, în anumite forme, poate afecta și regiuni apropiate de cohlee.

De aceea pot exista:

hipoacuzie de transmisie;
hipoacuzie mixtă;
mai rar o componentă neurosenzorială importantă.

La ce vârstă apare

Otoscleroza devine de obicei evidentă:

la sfârșitul adolescenței;
la adultul tânăr;
sau în următoarele decenii de viață.

Este rar ca hipoacuzia clinică să apară în copilăria mică.

Evoluția este de regulă lentă.

Pacientul poate observa deteriorarea auzului pe parcursul:

lunilor;
anilor.

Otoscleroza este ereditară?

Există o componentă genetică importantă.

Boala apare mai frecvent în anumite familii.

Dar moștenirea este complexă.

Faptul că un părinte are otoscleroză nu înseamnă că fiecare copil o va dezvolta.

Și invers:

lipsa unui istoric familial nu exclude boala.

Care este primul simptom

Cel mai frecvent este:

scăderea progresivă a auzului.

Pacientul poate observa că:

nu mai înțelege bine conversația spusă încet;
are dificultăți cu vocile mai grave;
nu mai aude șoaptele;
trebuie să crească volumul televizorului;
cere repetarea propozițiilor.

Evoluția lentă poate face ca problema să fie observată inițial de familie.

Începe într-o singură ureche?

Poate începe predominant unilateral.

În timp, boala devine bilaterală la o proporție importantă dintre pacienți.

Cele două urechi nu trebuie să evolueze identic.

Poate exista:

o ureche semnificativ mai afectată;
cealaltă cu pierdere mică;
sau boală bilaterală relativ simetrică.

Merck arată că boala debutează tipic într-o ureche, dar peste jumătate dintre pacienți dezvoltă simptome bilateral.

Pierderea auzului este bruscă?

Nu în forma tipică.

Otoscleroza produce de obicei o hipoacuzie:

lent progresivă;
de-a lungul lunilor sau anilor.

O scădere evidentă a auzului produsă în:

câteva ore;
una-două zile;

nu trebuie presupusă a fi otoscleroză.

Aceasta necesită evaluarea unei pierderi bruște a auzului.

Vezi pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL.

Otoscleroza provoacă durere?

În general, nu.

Durerea persistentă nu este un simptom caracteristic.

Dacă există:

durere;
febră;
secreție;

trebuie căutată și o altă explicație, cum ar fi:

otita;
problema conductului auditiv;
altă afecțiune.

Otoscleroza produce secreții din ureche?

Nu în mod tipic.

Timpanul este de obicei intact, iar conductul auditiv este normal.

Otoreea sugerează altă patologie.

Vezi scurgerea din ureche: cauze și când mergi la ORL.

Poate provoca tinitus?

Da.

O parte dintre pacienți au:

țiuit;
bâzâit;
alte zgomote în ureche.

Tinitusul poate exista în:

urechea mai afectată;
ambele urechi.

Dar tinitusul este un simptom foarte frecvent și nu indică singur otoscleroză.

Vezi tinitus – țiuit în urechi: cauze și investigații.

Poate provoca vertij?

Mai rar.

Unele persoane pot avea:

amețeală;
probleme de echilibru;
vertij.

Dar vertijul important sau persistent necesită un diagnostic diferențial mai larg.

Nu trebuie atribuit automat otosclerozei doar pentru că pacientul are și hipoacuzie.

Pentru traseul general vezi amețeală sau vertij: când cauza poate fi ORL.

De ce unii pacienți spun că aud mai bine în zgomot

Un fenomen descris clasic în otoscleroză este paracusis Willisii.

Unii pacienți spun că par să înțeleagă conversația relativ mai bine într-un mediu zgomotos.

Nu înseamnă că urechea devine biologic mai performantă în zgomot.

Una dintre explicații este că interlocutorii tind să:

vorbească mai tare;
articuleze mai pronunțat;

într-un mediu zgomotos.

Fenomenul poate apărea, dar nu este prezent la toți pacienții și nu este necesar pentru diagnostic.

Timpanul arată normal?

De cele mai multe ori, da.

Acesta este unul dintre elementele interesante ale bolii.

Pacientul poate avea o hipoacuzie evidentă, dar la examinarea urechii:

conductul este normal;
timpanul este intact;
nu există lichid;
nu există infecție.

Acest lucru sugerează că problema se află în mecanismul de transmitere al oscioarelor sau mai profund.

Dacă timpanul este normal înseamnă că urechea este sănătoasă?

Nu.

Otoscopia examinează în principal:

conductul;
timpanul;
unele indicii despre urechea medie.

Nu poate arăta direct modul în care se mișcă scărița.

De aceea, un timpan normal nu exclude:

otoscleroza;
alte probleme ale lanțului osicular;
anumite boli ale urechii interne.

Dacă pacientul spune că aude mai slab, trebuie măsurat auzul.

Cum se diagnostichează otoscleroza

Diagnosticul combină:

istoricul;
examenul ORL;
audiometria;
uneori imagistica.

Trebuie excluse alte cauze ale hipoacuziei de transmisie.

Audiograma este investigația centrală

Da.

Audiograma măsoară separat auzul prin:

conducție aeriană;
conducție osoasă.

În otoscleroza clasică, sunetul transmis prin aer este perceput mai slab decât cel transmis prin os.

Apare un:

air-bone gap — diferență aer-os.

Acesta sugerează o hipoacuzie de transmisie.

Pentru explicația completă vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.

Ce este diferența aer-os

La audiogramă, sunetele sunt transmise în două moduri.

Conducție aeriană

Sunetul trece prin:

conduct;
timpan;
oscioare;
ureche internă.

Conducție osoasă

Vibrația este transmisă direct către cohlee, ocolind o parte importantă a urechii externe și medii.

Dacă există o problemă de transmisie la nivelul scăriței:

conducția aeriană este mai slabă;
conducția osoasă poate fi relativ mai bună.

Aceasta produce diferența aer-os.

Ce este „Carhart notch”

Pe audiograma unor pacienți cu fixarea scăriței poate apărea o reducere aparentă a conducerii osoase, în special în jurul frecvenței de 2.000 Hz.

Acest fenomen este numit:

Carhart notch.

Este asociat clasic cu otoscleroza.

Dar:

nu este specific și nu pune singur diagnosticul.

Trebuie interpretat împreună cu întregul profil audiologic.

Audiometria vocală

Poate evalua:

pragul de recunoaștere a vorbirii;
capacitatea de discriminare a cuvintelor.

Este importantă pentru:

caracterizarea hipoacuziei;
alegerea aparatului auditiv;
planificarea tratamentului;
urmărirea după chirurgie.

Probele cu diapazonul

Medicul poate utiliza teste simple precum:

Rinne;
Weber.

Acestea pot sugera o hipoacuzie de transmisie.

De exemplu, într-o pierdere de transmisie suficient de importantă:

Rinne poate deveni negativ;
Weber poate lateraliza către urechea afectată.

Sunt utile clinic, dar nu înlocuiesc audiograma.

Ce arată timpanograma

Timpanometria evaluează mecanica:

timpanului;
urechii medii.

În otoscleroză poate exista:

timpanogramă relativ normală;
sau o curbă cu complianță redusă, de tip As.

Un lucru important este faptul că:

nu apare tabloul tipic de lichid în ureche.

Pentru interpretare vezi timpanograma: când se recomandă și ce arată.

Reflexul stapedian

Scărița participă la mecanismul reflexului acustic.

În otoscleroza cu fixarea stapesului, reflexele acustice pot fi:

absente;
modificate.

Aceasta este o informație utilă în evaluarea audiologică.

Nu este însă suficientă singură pentru diagnostic.

De ce contează combinația de rezultate

Un tablou sugestiv poate fi:

hipoacuzie lent progresivă;
timpan normal;
air-bone gap la audiogramă;
timpanogramă fără semne de efuziune;
reflex stapedian absent;
istoric familial.

Cu cât mai multe elemente sunt concordante, cu atât suspiciunea devine mai puternică.

Totuși, există și alte boli care pot mima acest profil.

Ce alte boli pot semăna

Printre diagnosticele diferențiale se află:

alte forme de fixare a lanțului osicular;
discontinuitatea oscioarelor;
timpanoscleroza;
anumite malformații congenitale;
dehiscența canalului semicircular superior;
alte „third-window disorders”.

De aceea, o hipoacuzie de transmisie cu timpan normal nu înseamnă automat otoscleroză.

Ce este timpanoscleroza

Timpanoscleroza reprezintă depuneri și cicatrizări calcificate care pot apărea după:

inflamații;
otite;
intervenții.

Pot afecta:

timpanul;
uneori oscioarele.

Dacă oscioarele sunt fixate, poate apărea hipoacuzie de transmisie.

Este diferită de otoscleroză, chiar dacă rezultatul auditiv poate semăna.

Dehiscența canalului semicircular superior

Este o afecțiune în care există o deschidere anormală în osul care acoperă unul dintre canalele semicirculare.

Poate mima o hipoacuzie de transmisie.

Dar pot exista și simptome precum:

vertij declanșat de sunete;
vertij la modificări de presiune;
percepția exagerată a propriilor sunete corporale.

CT-ul de os temporal și evaluarea vestibulară pot ajuta la diferențiere.

Acesta este unul dintre motivele pentru care diagnosticul trebuie stabilit înainte de chirurgie.

Este necesar CT-ul

CT-ul de înaltă rezoluție al osului temporal poate fi utilizat pentru:

confirmarea diagnosticului;
evaluarea anatomiei;
planificarea intervenției;
excluderea altor cauze.

Merck 2026 îl descrie drept investigație confirmatorie și preoperatorie importantă.

Totuși, diagnosticul nu începe cu CT-ul.

Primul pas rămâne:

evaluarea clinică și audiologică.

Ce poate arăta CT-ul

O modificare clasică poate fi observată în regiunea:

fissula ante fenestram, anterior de fereastra ovală.

În formele mai extinse poate exista afectarea osului din jurul cohleei.

Dar există o nuanță importantă:

absența unor modificări evidente pe CT nu exclude complet otoscleroza.

Rezultatul trebuie corelat cu:

audiograma;
examenul clinic.

Este necesar RMN?

Nu de rutină pentru diagnosticul clasic de otoscleroză.

RMN-ul poate fi indicat dacă există o altă întrebare clinică, de exemplu:

hipoacuzie neurosenzorială asimetrică;
simptome neurologice;
suspiciunea unei alte patologii.

Pentru evaluarea osului temporal și a fixării stapesului, CT-ul este în general mai relevant.

Poate fi confundată cu „urechea înfundată”

Da.

Pacientul poate descrie hipoacuzia ca:

presiune;
ureche înfundată;
senzația că sunetul nu trece.

Dar spre deosebire de disfuncția trompei lui Eustachio, problema:

nu se modifică semnificativ la înghițire;
nu se rezolvă prin egalizarea presiunii;
tinde să progreseze lent.

Vezi urechea înfundată: cauze, presiune și scăderea auzului.

Manevra Valsalva desfundă otoscleroza?

Nu.

Problema este fixarea mecanică a scăriței, nu simpla presiune din urechea medie.

Valsalva poate modifica presiunea din ureche, dar:

nu mobilizează stapesul fixat prin otoscleroză.

Lipsa răspunsului nu pune însă singură diagnosticul.

Otoscleroza poate fi tratată cu medicamente?

În prezent nu există un tratament medicamentos standard demonstrat care:

să elimine focarul otosclerotic;
să mobilizeze scărița;
să restabilească predictibil auzul.

Au fost studiate substanțe precum:

fluorura de sodiu;
bifosfonații.

Dovezile privind beneficiul lor sunt însă limitate și mixte.

Nu reprezintă tratamentul uzual al otosclerozei cu fixarea scăriței.

Calciul sau vitamina D vindecă otoscleroza?

Nu.

Faptul că boala implică remodelarea osului nu înseamnă că este provocată pur și simplu de:

lipsa calciului;
lipsa vitaminei D.

O eventuală deficiență trebuie tratată pentru propria indicație.

Dar suplimentele nu deblochează scărița.

Care sunt opțiunile principale de tratament

Pentru hipoacuzia produsă de otoscleroză există două strategii importante:

protezarea auditivă;
chirurgia asupra scăriței.

Alegerea depinde de:

gradul hipoacuziei;
tipul pierderii;
afectarea unei sau ambelor urechi;
activitatea profesională;
preferința pacientului;
anatomie;
riscurile intervenției;
starea urechii interne.

Nu există o singură alegere corectă pentru toți pacienții.

Aparatul auditiv

Aparatul auditiv amplifică sunetul suficient pentru a compensa pierderea de transmisie.

Avantajele sunt importante:

nu necesită chirurgie;
poate oferi rezultate auditive foarte bune;
poate fi ajustat în timp.

Este o opțiune perfect validă inclusiv pentru pacientul care ar putea fi tehnic candidat la chirurgie, dar preferă să evite intervenția.

Aparatul auditiv oprește evoluția bolii?

Nu.

Amplifică sunetul și compensează deficitul auditiv.

Nu modifică procesul de remodelare osoasă.

Dacă boala progresează, aparatul poate necesita:

recalibrare;
modificarea amplificării.

Acest lucru nu înseamnă că aparatul „a stricat urechea”.

Ce este stapedotomia

În prezent, una dintre cele mai utilizate proceduri este stapedotomia.

Chirurgul creează o mică deschidere în platina scăriței și introduce o proteză care restabilește transmiterea vibrației către urechea internă.

Scopul este reducerea diferenței aer-os și îmbunătățirea auzului.

Este o intervenție de chirurgie otologică fină.

Ce este stapedectomia

Stapedectomia este procedura în care se îndepărtează o parte mai mare sau totalitatea platinei scăriței și este introdusă o proteză.

În practica modernă, stapedotomia este frecvent preferată în multe centre, dar alegerea tehnicii aparține chirurgului.

Pentru pacient, termenii sunt uneori utilizați generic când se discută „operația pentru otoscleroză”.

Ce face proteza

Proteza creează o conexiune mecanică prin care vibrațiile lanțului osicular pot fi din nou transmise către urechea internă.

Nu este:

aparat auditiv;
implant cohlear.

Este o piesă foarte mică aflată în urechea medie.

Cât de bine funcționează operația

La pacienții corect selectați, chirurgia stapesului poate produce o îmbunătățire importantă a componentei conductive a hipoacuziei.

Dar nu trebuie promis:

„operația îți redă sigur auzul normal”.

Rezultatul depinde de:

anatomie;
funcția cohleei;
gradul hipoacuziei neurosenzoriale;
experiența chirurgului;
complicații.

O componentă neurosenzorială preexistentă nu poate fi eliminată prin simpla mobilizare/protezare a scăriței.

Operația vindecă definitiv boala?

Operația corectează în primul rând mecanismul de transmisie afectat.

Procesul de remodelare osoasă poate exista în continuare.

În plus, auzul se poate modifica ulterior prin:

progresia componentei cohleară;
îmbătrânire;
alte boli ale auzului.

Prin urmare este mai corect să spunem:

operația poate corecta foarte eficient componenta de transmisie, nu că elimină toate posibilitățile viitoare de hipoacuzie.

Care sunt riscurile operației

Orice chirurgie asupra stapesului are riscuri.

Acestea pot include:

vertij temporar;
dezechilibru;
modificarea gustului;
tinitus;
perforația timpanului;
rezultat auditiv insuficient;
deplasarea sau disfuncția protezei;
rar, deteriorarea severă a auzului.

Cel mai important risc de discutat înaintea operației este posibilitatea, rară, de agravare neurosenzorială importantă a auzului.

De ce se poate modifica gustul

Prin urechea medie trece un mic nerv numit chorda tympani.

Acesta transportă fibre gustative pentru partea anterioară a limbii.

În timpul chirurgiei urechii medii poate fi:

manipulat;
întins;
uneori lezat.

Pacientul poate observa temporar:

gust metalic;
gust modificat;
amorțeală/alterarea gustului pe o parte a limbii.

La mulți pacienți problema se ameliorează în timp.

Vertijul după operație

Un anumit grad de:

amețeală;
instabilitate;

poate apărea temporar după intervenție.

Dacă simptomele sunt:

severe;
persistente;
asociate cu deteriorarea auzului;

trebuie reevaluate de chirurg.

Instrucțiunile postoperatorii diferă între centre și trebuie respectate.

Există risc de surditate după stapedotomie?

Există un risc mic, dar real, de deteriorare importantă a funcției urechii interne.

Acesta este unul dintre motivele pentru care:

indicația trebuie confirmată;
pacientul trebuie informat;
operația trebuie efectuată de un chirurg cu experiență otologică.

Riscul trebuie comparat cu beneficiul estimat și cu alternativa:

aparatul auditiv.

Aparat auditiv sau operație?

Nu există un răspuns universal.

Aparatul auditiv poate fi preferat dacă:

pacientul nu dorește chirurgie;
riscul operator este nefavorabil;
amplificarea oferă rezultat satisfăcător;
există alte particularități medicale.

Chirurgia poate fi atractivă dacă:

diagnosticul este bine stabilit;
componenta de transmisie este importantă;
cohleea funcționează suficient de bine;
pacientul dorește reducerea dependenței de amplificare.

Decizia se ia împreună cu otologul.

Se operează ambele urechi odată?

În general, nu.

Dacă boala este bilaterală și este indicată chirurgia, intervențiile sunt de obicei realizate separat.

Se tratează inițial o ureche și se evaluează rezultatul înainte de intervenția asupra celeilalte.

Strategia exactă aparține chirurgului.

Care ureche se operează prima?

Depinde de:

gradul pierderii;
discriminarea vocală;
anatomie;
preferința pacientului;
activitatea profesională;
experiența chirurgului.

Nu există o regulă simplă aplicabilă tuturor.

Poți continua să folosești aparat auditiv după chirurgie?

Da, dacă există nevoie.

Unii pacienți pot avea:

componentă neurosenzorială;
pierdere reziduală;
afectare bilaterală.

Chirurgia și protezarea auditivă nu sunt opțiuni care se exclud absolut.

Pot face parte dintr-o strategie auditivă pe termen lung.

Ce se întâmplă dacă există hipoacuzie neurosenzorială importantă

Dacă urechea internă este deja semnificativ afectată, corectarea componentei conductive poate să nu fie suficientă pentru un auz normal.

În anumite situații sunt mai importante:

aparatul auditiv;
alte soluții audiologice.

În hipoacuzia foarte severă, alte tehnologii pot deveni relevante.

De aceea audiograma completă este esențială înaintea operației.

Ce este otoscleroza cohleară

Termenul este utilizat atunci când focarele de remodelare osoasă afectează regiuni din apropierea cohleei și sunt asociate cu o componentă neurosenzorială a hipoacuziei.

În această situație, problema nu mai este numai:

scărița nu se mișcă.

Funcția urechii interne poate fi afectată.

De aceea rezultatul chirurgical asupra stapesului este limitat de funcția cohleei.

Sarcina agravează otoscleroza?

Există o asociere istoric discutată între:

hormoni;
sarcină;
evoluția otosclerozei.

Unele paciente raportează modificarea auzului în timpul sau după sarcină.

Dovezile moderne nu permit însă concluzia că fiecare sarcină agravează în mod predictibil boala.

O femeie cu otoscleroză nu trebuie sfătuită automat să evite sarcina.

Dacă auzul se modifică, acesta trebuie măsurat audiometric.

Poate fi prevenită?

În prezent nu există o strategie demonstrată prin care o persoană cu predispoziție genetică să poată preveni sigur apariția otosclerozei.

Protejarea auzului de:

zgomot excesiv;
medicamente ototoxice când pot fi evitate;

rămâne importantă pentru sănătatea auditivă generală, dar nu previne specific fixarea stapesului.

Când trebuie verificat auzul

Dacă observi o scădere progresivă a auzului, nu este nevoie să aștepți până devine severă.

Evaluarea precoce permite:

stabilirea valorii de bază;
identificarea tipului de hipoacuzie;
urmărirea progresiei;
alegerea tratamentului.

Mai ales dacă există istoric familial de otoscleroză, audiograma este foarte utilă.

Cât de des se repetă audiograma

Depinde de:

severitate;
ritmul progresiei;
tratament;
intervenția chirurgicală.

Medicul poate recomanda:

controale periodice;
audiogramă înainte și după operație;
monitorizare dacă se alege aparatul auditiv.

Nu există un interval identic pentru toți pacienții.

Când trebuie mers mai repede la ORL

Solicită evaluare mai rapidă dacă apar:

scădere bruscă a auzului;
vertij sever nou;
secreție din ureche;
durere;
simptome neurologice;
o modificare foarte rapidă față de evoluția obișnuită.

Acestea nu sunt caracteristice evoluției lente clasice a otosclerozei și pot indica o altă problemă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Scăderea progresivă a auzului poate fi evaluată inițial în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate evalua:

conductul auditiv;
timpanul;
istoricul hipoacuziei;
existența tinitusului;
istoricul familial;
necesitatea unei evaluări audiologice.

În funcție de rezultat poate fi recomandată:

audiograma;
timpanometria;
evaluarea reflexelor acustice;
CT de os temporal;
consult într-un serviciu de chirurgie otologică.

Disponibilitatea efectivă a audiometriei, timpanometriei și celorlalte investigații în cadrul Prevencia trebuie confirmată separat în funcție de locație și medic.

Stapedotomia/stapedectomia sunt proceduri de chirurgie otologică specializată și menționarea lor în acest articol nu înseamnă că sunt efectuate în cadrul Prevencia.

Pentru informațiile actualizate vezi ORL prin CAS.

Pentru evaluarea generală a scăderii auzului vezi hipoacuzia.

Întrebări frecvente

Ce este otoscleroza?

Este o boală de remodelare anormală a osului capsulei otice care afectează frecvent regiunea scăriței și poate produce hipoacuzie progresivă.

Ce este scărița?

Este cel mai mic dintre cele trei oscioare ale urechii medii și transmite vibrația către urechea internă.

De ce scade auzul?

Scărița poate deveni fixă și nu mai transmite eficient vibrațiile sonore către cohlee.

Este o boală a osului?

Da. Implică remodelarea anormală a osului capsulei otice.

Este ereditară?

Există o componentă genetică importantă și boala poate apărea în familii.

Dacă nimeni din familie nu are, o pot avea?

Da.

La ce vârstă apare?

Devine frecvent evidentă la sfârșitul adolescenței sau la adultul tânăr, dar poate fi diagnosticată și mai târziu.

Afectează una sau ambele urechi?

Poate începe unilateral, dar devine bilaterală la mulți pacienți.

Pierderea auzului este bruscă?

De obicei nu. Evoluția clasică este lent progresivă.

Provoacă durere?

Nu în mod tipic.

Provoacă secreție?

Nu. Otoreea sugerează o altă afecțiune.

Poate provoca tinitus?

Da.

Poate provoca vertij?

Uneori, dar nu este simptomul dominant în forma clasică.

De ce timpanul poate fi normal?

Pentru că problema se află la nivelul scăriței și osului capsulei otice, nu neapărat la suprafața timpanului.

Cum se pune diagnosticul?

Prin istoric, examen ORL, audiogramă și, în anumite situații, CT de înaltă rezoluție al osului temporal.

Ce arată audiograma?

De obicei arată o componentă de hipoacuzie de transmisie, cu diferență între pragurile aeriene și osoase.

Ce este Carhart notch?

Este o modificare audiometrică observată uneori, frecvent în jur de 2 kHz, asociată cu fixarea scăriței. Nu este însă specifică și nu pune singură diagnosticul.

Timpanograma este normală?

Poate fi relativ normală sau poate arăta mobilitate redusă. Reflexele acustice pot fi absente.

Este necesar CT?

Poate fi foarte util pentru confirmare, planificarea preoperatorie și excluderea altor cauze ale hipoacuziei conductive.

Dacă CT-ul este normal înseamnă că nu am otoscleroză?

Nu obligatoriu. Absența semnelor CT tipice nu exclude complet boala.

Este nevoie de RMN?

Nu de rutină pentru otoscleroza clasică.

Se tratează cu medicamente?

Nu există în prezent un medicament standard demonstrat care să inverseze fixarea scăriței.

Fluorul tratează boala?

A fost studiat, la fel ca anumite bifosfonate, dar dovezile sunt limitate și aceste tratamente nu reprezintă terapia standard pentru majoritatea pacienților.

Calciul sau vitamina D ajută?

Nu deblochează scărița. Eventualele deficiențe trebuie tratate pentru propria lor indicație.

Aparatul auditiv funcționează?

Da. Amplificarea poate compensa foarte eficient hipoacuzia la mulți pacienți.

Aparatul oprește progresia?

Nu. Compensează pierderea de auz.

Ce este stapedotomia?

Este operația prin care chirurgul creează o mică deschidere în scărița fixată și introduce o proteză pentru restabilirea transmisiei sunetului.

Ce este stapedectomia?

Este o procedură în care este îndepărtată o porțiune mai mare a scăriței și este folosită o proteză.

Operația redă sigur auzul normal?

Nu poate fi garantat. Poate corecta foarte eficient componenta de transmisie la pacienții bine selectați, dar există și riscuri.

Care este cel mai important risc?

Există un risc rar de deteriorare neurosenzorială importantă a auzului. Mai pot apărea vertij, modificarea gustului, tinitus sau alte complicații.

De ce se modifică uneori gustul?

Un nerv implicat în gust — chorda tympani — traversează urechea medie și poate fi manipulat în timpul operației.

Aparat sau operație?

Ambele sunt opțiuni valide. Alegerea depinde de audiogramă, anatomie, risc și preferința pacientului.

Se operează ambele urechi în aceeași zi?

De regulă, intervențiile bilaterale sunt etapizate, nu efectuate simultan.

Poate reveni pierderea auzului după operație?

Da. Pot exista modificări ulterioare ale protezei sau progresia altor componente ale hipoacuziei.

Sarcina agravează sigur otoscleroza?

Nu. Relația a fost mult discutată, dar nu există o regulă că fiecare sarcină determină progresia bolii.

Când scăderea auzului este urgentă?

Dacă apare brusc în ore sau zile, nu este tiparul clasic de otoscleroză și trebuie evaluată rapid ca posibilă hipoacuzie neurosenzorială bruscă.

Ideea principală

Otoscleroza este una dintre cauzele clasice ale hipoacuziei progresive cu timpan aparent normal.

Procesul afectează frecvent zona scăriței și poate determina fixarea acesteia.

Sunetul nu mai este transmis eficient către urechea internă și apare:

inițial frecvent hipoacuzie de transmisie;
uneori ulterior hipoacuzie mixtă.

Diagnosticul se bazează în principal pe:

istoricul pierderii progresive;
examen ORL;
audiogramă;
timpanometrie și reflexe acustice;
CT de os temporal atunci când este indicat.

Un rezultat audiometric caracteristic poate include:

diferență aer-os;
uneori Carhart notch;
reflexe stapediene absente.

Tratamentul principal constă în:

Aparat auditiv

O opțiune eficientă și non-chirurgicală.

Chirurgia stapesului

Stapedotomia/stapedectomia pot restabili transmisia mecanică a sunetului la pacienții potriviți.

Nu există în prezent un medicament care să inverseze predictibil fixarea scăriței.

Operația poate îmbunătăți foarte mult auzul, dar nu trebuie prezentată drept procedură fără risc. Există inclusiv un risc rar de deteriorare severă a auzului.

Pentru hipoacuzie în general vezi hipoacuzia: cauze și investigații.

Pentru măsurarea auzului vezi audiograma.

Pentru mecanica urechii medii vezi timpanograma.

Pentru tinitus vezi tinitus – țiuit în urechi.

Pentru pierderea bruscă a auzului vezi pierderea bruscă a auzului.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

Merck Manual Professional — Otosclerosis, revizuit iunie 2026
National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Otosclerosis
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery — Clinical Indicators: Stapedectomy/Stapedotomy