Scurgere din ureche (otoree): cauze și când mergi la ORL

Lichid, puroi sau sânge care apare în conductul auditiv nu reprezintă un diagnostic în sine.

Termenul medical este otoree.

Secreția poate proveni:

din pielea conductului auditiv;
din urechea medie, dacă timpanul este perforat;
de la un tub de ventilație;
dintr-o leziune locală;
mult mai rar, din structuri aflate dincolo de ureche.

Aspectul secreției poate varia:

transparentă;
apoasă;
gălbuie;
purulentă;
urât mirositoare;
cu sânge.

Pentru stabilirea cauzei contează însă și:

durerea;
auzul;
febra;
mâncărimea;
durata;
mirosul;
traumatismele;
expunerea la apă;
operațiile sau tuburile de ventilație;
bolile precum diabetul.

Cele mai multe cauze sunt tratabile.

Există însă și situații în care scurgerea din ureche trebuie evaluată rapid.

Ce înseamnă otoree

Otoreea reprezintă eliminarea unei secreții prin conductul auditiv extern.

Aceasta poate proveni chiar din conduct, de exemplu în otita externă.

Sau poate proveni din urechea medie.

În acest caz trebuie să existe o cale prin care lichidul să ajungă în conduct:

o perforație a timpanului;
un tub de ventilație.

Mai rar, secreția poate avea o origine diferită și poate semnala o problemă mai serioasă.

Care sunt cele mai frecvente cauze

La adult și copil, printre cauzele importante se află:

otita externă;
otita medie acută cu perforarea timpanului;
perforația timpanului;
otita medie cronică;
secreția printr-un tub de ventilație;
traumatismele conductului auditiv;
corpul străin, mai ales la copil;
colesteatomul.

Mult mai rar trebuie excluse:

mastoidita;
otita externă necrozantă;
formațiunile conductului auditiv;
scurgerea de lichid cefalorahidian după traumatisme craniene sau intervenții.

Otita externă

Otita externă este una dintre cele mai frecvente explicații pentru:

durere de ureche;
secreție;
mâncărime;
senzația de ureche înfundată.

Infecția este localizată în pielea conductului auditiv extern.

Este favorizată de:

înot;
apă rămasă în ureche;
traumatizarea cu bețișoare;
scărpinat;
dermatite;
alte leziuni ale pielii.

Un indiciu foarte caracteristic este durerea care se accentuează când:

tragi de pavilion;
apeși pe tragus — mica proeminență aflată în fața conductului auditiv.

Vezi otita externă: simptome, cauze și tratament.

Cum arată secreția în otita externă

Poate fi:

apoasă;
purulentă;
uneori urât mirositoare.

Conductul poate fi:

roșu;
umflat;
plin cu secreții și detritusuri.

Dacă edemul este important, pacientul poate auzi mai slab deoarece conductul este practic obturat.

Aceasta este o hipoacuzie de transmisie temporară, nu neapărat o afectare a urechii interne.

Otita medie poate provoca scurgere din ureche?

Da.

Într-o otită medie acută, puroiul se acumulează în spatele timpanului.

Presiunea poate deveni suficient de mare încât timpanul să se perforeze.

Atunci secreția ajunge în conductul auditiv și apare otoreea.

Un tipar sugestiv este:

durere de ureche importantă;
presiune;
apariția bruscă a secreției;
uneori reducerea durerii după ce timpanul s-a perforat.

Scăderea durerii nu înseamnă că infecția trebuie ignorată.

Vezi otita medie la adulți: simptome, cauze și tratament.

Timpanul perforat

O perforație reprezintă o gaură sau ruptură a timpanului.

Poate apărea după:

otită;
lovitură;
introducerea unui obiect în ureche;
zgomot extrem;
schimbare importantă de presiune.

Pot apărea:

secreție transparentă;
sânge;
puroi;
scăderea auzului;
tinitus;
uneori vertij.

Vezi timpanul perforat: simptome, cauze și tratament.

Este normal ca durerea să dispară după ce începe să curgă urechea?

Se poate întâmpla în otita medie acută.

Înaintea perforației, presiunea din urechea medie întinde timpanul și produce durere.

După perforare, presiunea scade.

Pacientul poate spune:

„m-a durut foarte tare, apoi a început să curgă și parcă m-a lăsat durerea”.

Acest lucru este sugestiv pentru o perforație în contextul otitei, dar trebuie confirmat prin examinare.

Lichidul din otita seroasă curge prin ureche?

În mod normal, nu.

În otita medie cu efuziune, lichidul se află:

în spatele unui timpan intact.

De aceea copilul poate avea:

ureche înfundată;
auz diminuat;

dar nu ar trebui să existe secreție care iese prin conduct.

Dacă urechea începe să curgă, trebuie luată în calcul:

o perforație;
un tub de ventilație;
otita externă;
altă cauză.

Vezi otita medie cu efuziune („otita seroasă”).

Secreția prin tubul de ventilație

Copiii care au tuburi de timpanostomie pot prezenta episoade de otoree.

Tubul creează intenționat o cale între:

urechea medie;
conductul auditiv.

În cazul unei infecții, secreția poate fi eliminată prin tub.

Acest lucru poate produce:

secreție;
uneori miros;
relativ puțină durere.

Copilul cu tuburi și otoree are nevoie automat de antibiotic oral?

Nu.

Pentru otoreea acută necomplicată apărută prin tubul de ventilație, tratamentul standard este de regulă local, cu picături antibiotice adecvate, nu antibiotic oral.

Tratamentul sistemic poate deveni necesar în anumite situații, de exemplu dacă există:

febră mare;
infecție care se extinde în afara urechii;
altă infecție bacteriană concomitentă;
imunosupresie;
alte elemente de complicație.

Tratamentul trebuie stabilit de medic.

Otita medie cronică

Un timpan care rămâne perforat poate permite episoade repetate de secreție din ureche.

Pacientul poate avea:

otoree recurentă;
perioade lungi fără durere;
hipoacuzie;
antecedente de infecții ale urechii.

Acest tablou este diferit de otita medie acută.

Secreția cronică necesită evaluarea:

timpanului;
urechii medii;
auzului.

În anumite cazuri trebuie exclus și un colesteatom.

Ce este colesteatomul

Colesteatomul este o acumulare anormală de celule epiteliale în urechea medie și/sau mastoidă.

Nu este cancer.

Dar poate crește local și poate deteriora:

timpanul;
oscioarele auzului;
structurile urechii;
nervul facial;
mai rar structuri intracraniene.

Un tipar sugestiv este:

secreție persistentă sau recurentă;
adesea urât mirositoare;
predominant într-o singură ureche;
scădere progresivă a auzului.

Vezi colesteatomul: simptome, diagnostic și tratament.

Secreția urât mirositoare înseamnă colesteatom?

Nu automat.

Mirosul neplăcut poate apărea și în:

otită externă;
infecție cronică;
corp străin;
alte situații.

Dar combinația:

otoree cronică + miros neplăcut + hipoacuzie unilaterală

justifică evaluarea ORL și excluderea colesteatomului.

Corpul străin în ureche

Este important mai ales la copil.

Copilul poate introduce în conduct:

bucăți de jucării;
hârtie;
mărgele;
alimente;
alte obiecte.

Părintele poate să nu observe momentul.

După un timp pot apărea:

secreție purulentă;
miros neplăcut;
sânge;
durere.

O secreție unilaterală urât mirositoare la copil trebuie să ridice și această posibilitate.

Trebuie încercată scoaterea corpului străin acasă?

Nu dacă obiectul:

nu este foarte superficial;
nu poate fi prins ușor fără introducerea instrumentelor în conduct.

Încercările repetate cu:

pensete;
bețișoare;
agrafe;
alte instrumente;

îl pot împinge mai profund și pot leza:

pielea conductului;
timpanul.

Bateriile tip pastilă reprezintă o situație deosebit de urgentă și necesită îndepărtare rapidă.

Sângele din ureche

O cantitate mică de sânge poate apărea după:

zgârierea conductului;
utilizarea bețișoarelor;
introducerea altor obiecte;
inflamația severă.

Dar sângerarea poate apărea și în:

perforația timpanului;
traumatisme;
infecții;
rareori formațiuni.

Sângele nu trebuie interpretat izolat.

Contextul este esențial.

Sânge după bețișor

Dacă bețișorul a traumatizat numai pielea conductului, poate apărea o cantitate mică de sânge.

Dar dacă au apărut și:

durere bruscă puternică;
pierdere de auz;
tinitus;
vertij;

poate exista și o leziune a timpanului.

Nu mai introduce nimic în ureche și solicită evaluare.

Lichid transparent după un traumatism cranian

Aceasta este o situație complet diferită.

După un traumatism cranian important, o secreție:

foarte clară;
apoasă;
uneori amestecată cu sânge;

poate reprezenta, rar, lichid cefalorahidian.

Acest lucru poate apărea în anumite fracturi ale bazei craniului.

Este o urgență.

Nu presupune că „este apă rămasă în ureche”.

După operații craniene sau ale urechii

O secreție clară neobișnuită după:

neurochirurgie;
anumite intervenții otologice;

trebuie discutată imediat cu echipa medicală.

Istoricul intervenției schimbă complet diagnosticul diferențial.

Mastoidita

Mastoida este osul aflat în spatele urechii.

O infecție a urechii medii se poate extinde rar către această regiune.

Pot apărea:

febră;
durere importantă;
roșeață în spatele urechii;
umflare;
sensibilitate;
urechea pare împinsă în afară;
uneori otoree.

Aceasta necesită evaluare medicală urgentă.

Otita externă necrozantă

Este o formă severă de infecție a conductului auditiv care se poate extinde către osul temporal și baza craniului.

Apare mai ales la persoane cu:

diabet;
imunosupresie;
vârstă înaintată.

Un semnal important este:

durere severă, persistentă, uneori disproporționat de mare față de aspectul inițial al urechii, asociată cu otoree.

Poate apărea și durere care trezește pacientul noaptea.

Această situație necesită evaluare rapidă.

De ce diabetul este important

Diabetul modifică riscul anumitor infecții și capacitatea organismului de a le controla.

Un pacient cu diabet și:

durere severă;
secreție persistentă;
conduct inflamat;

nu trebuie să trateze problema săptămâni întregi doar cu picături cumpărate fără evaluare.

Trebuie exclusă otita externă necrozantă.

Slăbiciunea feței este un semn de alarmă

Dacă în contextul unei boli a urechii apare:

asimetria feței;
imposibilitatea de a închide complet un ochi;
căderea colțului gurii;

este necesară evaluare urgentă.

Unele boli severe ale urechii pot afecta nervul facial.

Acestea includ, rar:

colesteatom complicat;
infecții extinse.

Vertijul asociat otoreei

Senzația de rotire nu este un simptom banal al unei simple secreții din ureche.

Dacă apar:

vertij;
hipoacuzie nouă;
tinitus important;
otoree;

trebuie evaluată posibilitatea unei afectări mai profunde a urechii.

Este și mai important dacă vertijul este:

sever;
nou;
însoțit de simptome neurologice.

Scăderea auzului

Poate apărea prin mai multe mecanisme.

Conduct blocat

În otita externă, secrețiile și edemul pot împiedica transmiterea sunetului.

Perforația timpanului

Timpanul nu mai transmite vibrațiile normal.

Boala urechii medii

Infecția sau colesteatomul pot afecta mecanismul auditiv.

De aceea, dacă hipoacuzia persistă după ce secreția s-a rezolvat, poate fi necesară audiograma.

Vezi hipoacuzia: cauze și investigații.

Pierderea bruscă a auzului este diferită

Dacă auzul a scăzut brusc și evident, mai ales în ore sau câteva zile, este necesară evaluare rapidă.

Nu presupune automat că urechea este doar „înfundată cu secreții”.

Pierderea neurosenzorială bruscă a auzului are un traseu urgent.

Vezi pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL.

Ceară sau secreție?

Cerumenul este normal.

Poate fi:

galben;
maro;
uneori foarte închis.

Nu orice material observat la intrarea în ureche reprezintă puroi.

Cerumenul are de obicei o consistență caracteristică și nu apare brusc ca un lichid care curge.

Dacă există dubii, examinarea ORL clarifică foarte ușor diferența.

Vezi dopul de cerumen: simptome și îndepărtare.

Apă rămasă după înot

Imediat după:

piscină;
duș;
mare;

poate rămâne temporar apă în conduct.

Aceasta poate produce:

senzație de ureche înfundată;
zgomote;
disconfort.

De regulă se elimină.

Dacă ulterior apar:

durere;
mâncărime;
secreție;
sensibilitate la atingerea urechii;

trebuie luată în calcul otita externă.

Nu introduce bețișoare pentru a „usca” urechea

Bețișoarele:

pot traumatiza pielea;
elimină stratul protector de cerumen;
pot împinge materialul mai profund;
pot favoriza infecția.

Urechea are propriul mecanism de autocurățare.

Interiorul conductului nu trebuie frecat mecanic după fiecare duș.

Pot pune alcool sau oțet în ureche?

Există anumite soluții utilizate în prevenirea sau tratamentul unor forme de otită externă la persoane selectate.

Dar dacă nu știm dacă timpanul este intact, introducerea în ureche a unor soluții improvizate precum:

alcool;
oțet;
apă oxigenată;
alte substanțe;

nu este prudentă.

În prezența unei perforații, unele produse pot:

irita urechea medie;
provoca durere;
fi nepotrivite sau chiar potențial ototoxice.

Pot pune orice picături antibiotice?

Nu.

Dacă timpanul este perforat sau există un tub de ventilație, alegerea picăturii este importantă.

Nu toate preparatele otice sunt potrivite pentru un timpan neintact.

Ghidurile ORL recomandă utilizarea unei preparații topice non-ototoxice atunci când există sau este suspectată o perforație ori un tub de ventilație.

De aceea este important ca timpanul să fie evaluat înaintea automedicației.

Ce înseamnă ototoxic

O substanță este ototoxică dacă poate afecta structurile urechii interne.

Unele picături sunt sigure atunci când timpanul este intact, dar nu sunt preferate dacă medicamentul poate ajunge printr-o perforație către urechea medie.

Acesta este motivul pentru care:

„sunt doar picături de ureche”

nu înseamnă că orice produs poate fi utilizat în orice situație.

Antibioticul oral este necesar pentru orice otoree?

Nu.

Tratamentul depinde de sursă.

De exemplu:

Otită externă necomplicată

Tratamentul este în primul rând topic, nu antibiotic oral de rutină.

Otoree necomplicată prin tub de ventilație la copil

Ghidurile recomandă picături antibiotice locale, fără antibiotic sistemic de rutină.

Anumite infecții ale urechii medii sau complicații

Pot necesita tratament sistemic.

Prin urmare, otoreea nu trebuie tratată automat cu antibiotic oral.

Cultura secreției este necesară?

Nu în fiecare episod.

Într-o otită externă tipică, diagnosticul este de obicei clinic.

Cultura poate fi mai relevantă în:

secreții cronice;
infecții recurente;
cazuri care nu răspund la tratament;
pacienți cu risc crescut;
suspiciunea unor infecții complexe.

Rezultatul trebuie interpretat împreună cu examinarea.

Cum examinează medicul urechea

Evaluarea poate include:

pavilionul;
tragusul;
conductul auditiv;
timpanul.

Medicul urmărește:

locul din care provine secreția;
edemul;
inflamația;
perforația;
corpi străini;
modificări cronice ale timpanului;
eventuale pungi de retracție sau semne sugestive pentru colesteatom.

Uneori secreția trebuie îndepărtată pentru ca timpanul să poată fi văzut.

Ce este toaleta auriculară

În otita externă sau în alte situații cu multe secreții, medicul poate curăța conductul prin:

aspirație;
instrumente dedicate;
alte tehnici controlate.

Scopul este:

vizualizarea timpanului;
îndepărtarea detritusurilor;
permiterea contactului picăturilor cu pielea conductului.

Aceasta nu este echivalentă cu spălarea urechii acasă.

Se poate face spălătură dacă urechea curge?

Nu fără să știm dacă timpanul este intact.

Dacă există:

perforație;
tub de ventilație;

irigarea poate introduce lichid în urechea medie.

De aceea, o ureche care curge trebuie evaluată înaintea unei spălături.

Este necesară audiograma?

Poate fi indicată dacă:

auzul este redus;
secreția este cronică;
există perforație;
este suspectat colesteatomul;
auzul nu revine după tratament.

Audiograma ajută la diferențierea unei hipoacuzii:

de transmisie;
neurosenzoriale;
mixte.

Vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.

Este necesar CT?

Nu pentru orice otoree.

Cele mai multe otite externe și perforații simple pot fi diagnosticate prin examinare.

CT-ul osului temporal poate deveni relevant dacă există suspiciunea:

colesteatomului;
mastoiditei;
unei infecții extinse;
unei complicații;
unei leziuni traumatice.

Imagistica trebuie să răspundă unei întrebări medicale precise.

Este necesar RMN?

Nu de rutină.

Poate fi utilizat în anumite situații precum:

unele evaluări pentru colesteatom;
complicații intracraniene;
alte patologii selectate.

O secreție simplă după înot nu reprezintă indicație pentru RMN.

Cum păstrezi urechea uscată

Dacă există:

perforație;
infecție;
recomandarea medicului;

poate fi necesară protejarea urechii de apă.

Pentru duș se poate utiliza, în anumite situații, o protecție plasată la intrarea conductului, fără împingerea ei în profunzime.

Instrucțiunile depind de cauză.

La copiii cu tuburi de ventilație nu sunt necesare automat restricții universale la apă; recomandarea se individualizează.

Pot înota dacă îmi curge urechea?

Cât timp există o otoree activă neexplicată, este prudent să eviți:

înotul;
scufundările;

până la evaluarea problemei.

Apa poate:

agrava o otită externă;
pătrunde printr-o perforație;
complica tratamentul.

După stabilirea cauzei, medicul poate preciza când pot fi reluate activitățile.

Când trebuie să mergi la ORL

Este recomandată evaluarea dacă:

urechea continuă să curgă;
există durere;
apare hipoacuzie;
secreția este urât mirositoare;
problema se repetă;
există sânge;
este suspectată perforația timpanului;
copilul are un corp străin;
există tuburi de ventilație și secreția persistă.

Otoreea permite deseori un diagnostic relativ rapid prin examinare.

Când trebuie evaluată urgent

Solicită evaluare rapidă dacă apar:

scădere importantă sau bruscă a auzului;
febră mare sau stare generală alterată;
roșeață și umflare în spatele urechii;
pavilionul pare împins în exterior;
vertij sever;
slăbiciune a feței;
durere foarte severă;
secreție persistentă la o persoană cu diabet sau imunosupresie;
traumatism cranian important;
secreție foarte clară după traumatism.

Aceste situații pot necesita un nivel diferit de investigație și tratament.

Când se apelează 112

Apelează 112 dacă există, de exemplu:

traumatism cranian sever cu lichid sau sânge din ureche;
pierderea stării de conștiență;
deficit neurologic;
paralizie facială acută în contextul unei boli severe a urechii;
alte semne de urgență neurologică sau traumatică.

Nu încerca să astupi profund conductul pentru a opri o eventuală scurgere de lichid după traumatism.

Ce să NU faci când urechea curge

Nu introduce bețișoare

Poți traumatiza suplimentar urechea.

Nu face spălături acasă

Nu știm dacă timpanul este intact.

Nu introduce alcool, apă oxigenată sau alte soluții improvizate

Pot fi nepotrivite dacă există perforație.

Nu folosi picături rămase de la un episod anterior

Cauza și integritatea timpanului pot fi diferite.

Nu bloca profund urechea cu vată

Secreția trebuie să poată fi eliminată.

Nu lua antibiotic oral automat

Tratamentul depinde de cauza otoreei.

Nu înota până când cauza unei secreții active nu este clarificată

Mai ales dacă există perforație sau infecție.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Scurgerea persistentă sau recurentă din ureche poate fi evaluată în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate examina:

conductul auditiv;
timpanul;
sursa secreției;
existența unei perforații;
semnele de otită externă;
eventualele modificări cronice ale urechii.

În funcție de situație pot fi recomandate:

toaleta auriculară;
audiograma;
recoltarea secreției;
imagistica;
evaluarea într-un serviciu ORL chirurgical.

Disponibilitatea efectivă a audiometriei și a procedurilor specifice trebuie confirmată în funcție de medic și locație.

Dacă sunt suspectate:

mastoidită;
otită externă necrozantă;
complicații neurologice;
fistulă de lichid cefalorahidian;
altă urgență;

pacientul trebuie direcționat către serviciul medical corespunzător și nu trebuie să aștepte o consultație ambulatorie obișnuită.

Pentru informațiile actualizate despre specialitatea ORL vezi ORL prin CAS.

Pentru traseul general vezi Când mergi la ORL?.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă otoree?

Otoreea este termenul medical pentru eliminarea unei secreții prin conductul auditiv.

De ce îmi curge urechea?

Cauzele frecvente sunt otita externă, otita medie cu perforarea timpanului și anumite afecțiuni cronice ale urechii medii.

Puroiul din ureche înseamnă otită?

O infecție este probabilă, dar trebuie stabilit dacă sursa este conductul auditiv sau urechea medie.

Cum diferențiez otita externă de otita medie perforată?

Durerea accentuată când tragi de ureche sau apeși pe tragus este foarte sugestivă pentru otita externă. Otita medie poate produce durere importantă care se reduce atunci când timpanul se perforează și începe secreția.

Dacă a început să curgă, înseamnă că otita s-a vindecat?

Nu. Reducerea presiunii poate ameliora durerea, dar infecția și perforația trebuie evaluate.

Lichidul din otita seroasă poate curge afară?

Nu dacă timpanul este intact. În OME lichidul este în spatele timpanului.

O perforație poate produce sânge?

Da. În funcție de cauză poate exista lichid transparent, sânge sau puroi.

Un timpan perforat se vindecă?

Multe perforații se vindecă spontan, dar evoluția depinde de dimensiune, cauză și existența infecției.

Ce înseamnă secreție urât mirositoare?

Poate apărea în otită externă, infecție cronică, corp străin sau colesteatom. Persistența necesită evaluare.

Ce este colesteatomul?

Este o acumulare anormală de țesut epitelial în urechea medie care poate produce secreție cronică și hipoacuzie și poate deteriora structurile urechii.

Sângele din ureche după bețișor este grav?

Poate fi o zgârietură superficială, dar dacă există durere bruscă, pierdere de auz, tinitus sau vertij trebuie exclusă lezarea timpanului.

Copilului îi curge o singură ureche și miroase urât. Poate avea ceva în ea?

Da. Un corp străin este una dintre posibilități și trebuie verificat.

Pot scoate corpul străin cu penseta?

Nu dacă nu este foarte superficial și ușor accesibil. Încercările pot împinge obiectul mai profund.

Ce fac dacă este o baterie?

Bateria tip pastilă în conductul auditiv necesită evaluare și îndepărtare urgentă.

Ce înseamnă lichid clar după o lovitură puternică la cap?

Rareori poate fi lichid cefalorahidian și necesită evaluare de urgență.

De ce contează diabetul?

Pacienții cu diabet au un risc mai mare pentru otita externă necrozantă, o infecție severă care se poate extinde către os.

Pot folosi apă oxigenată?

Nu fără să știi dacă timpanul este intact și fără recomandare medicală.

Pot pune picături antibiotice?

Medicul trebuie să stabilească produsul potrivit. Dacă timpanul este perforat, sunt preferate preparatele non-ototoxice.

Antibioticul oral este obligatoriu?

Nu. Unele dintre cele mai frecvente cauze ale otoreei sunt tratate în primul rând local.

Copilul cu tub de ventilație și secreții trebuie să ia antibiotic oral?

În otoreea acută necomplicată prin tub, ghidurile recomandă tratament antibiotic topic, nu antibiotic oral de rutină.

Este necesară cultura secreției?

Nu întotdeauna. Poate fi indicată pentru secreții persistente, recurente sau infecții care nu răspund la tratament.

Este necesară audiograma?

Poate fi necesară dacă există hipoacuzie, perforație sau boală cronică.

Este necesar CT?

Nu în cazurile obișnuite. Poate fi recomandat dacă este suspectată o complicație, mastoidită, colesteatom sau altă problemă profundă.

Pot face spălătură?

Nu înainte de a confirma că timpanul este intact.

Pot merge la piscină?

Este prudent să eviți înotul cât timp există o secreție activă neexplicată.

Când este urgent?

Dacă există traumatism cranian, simptome neurologice, paralizie facială, vertij sever, hipoacuzie importantă, umflare în spatele urechii sau durere severă la un pacient cu diabet ori imunosupresie.

Ideea principală

Scurgerea din ureche — otoreea — este un simptom cu mai multe cauze și tratamentul depinde de locul din care provine secreția.

Cele mai frecvente explicații sunt:

otita externă;
otita medie cu perforarea timpanului;
perforația timpanului;
bolile cronice ale urechii medii.

Un tipar precum:

durere la atingerea pavilionului + conduct inflamat + secreție

sugerează otita externă.

În schimb:

durere importantă de ureche urmată de apariția puroiului și reducerea presiunii

poate indica otită medie cu perforarea timpanului.

Secreția cronică, mai ales:

unilaterală;
urât mirositoare;
asociată cu hipoacuzie;

necesită excluderea unui colesteatom sau a unei alte boli cronice.

Nu introduce în ureche:

bețișoare;
alcool;
apă oxigenată;
soluții improvizate;
picături rămase de la alte episoade;

înainte de a ști dacă timpanul este intact.

Dacă există sau este suspectată o perforație, alegerea picăturilor contează, deoarece trebuie utilizate preparate potrivite pentru un timpan neintact.

Solicită evaluare urgentă pentru:

secreție după traumatism cranian important;
deficit neurologic;
paralizie facială;
umflare și roșeață în spatele urechii;
vertij sever;
hipoacuzie importantă;
durere severă persistentă la pacient cu diabet sau imunosupresie.

Pentru otita externă vezi otita externă.

Pentru otita medie vezi otita medie.

Pentru timpan perforat vezi timpanul perforat.

Pentru lichidul aflat în spatele unui timpan intact vezi otita medie cu efuziune.

Pentru secreția cronică asociată cu hipoacuzie vezi colesteatomul.

Pentru evaluarea auzului vezi hipoacuzia.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

Merck Manual — Ear Discharge, revizuit ianuarie 2025
Merck Manual Professional — Acute External Otitis, revizuit mai 2026
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Clinical Practice Guideline: Acute Otitis Externa
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Tympanostomy Tubes: Topical Ear Drop Monotherapy for Acute Otorrhea, standard 2026
NHS — Perforated eardrum
NHS — Cholesteatoma