Otita medie cu efuziune („otita seroasă”): lichid în ureche și scăderea auzului

Copilul nu se plânge că îl doare urechea și nu are febră, dar începe să întrebe frecvent:

„Ce ai spus?”

Dă televizorul mai tare.

Pare neatent.

Sau, după o răceală ori o otită, spune că urechea a rămas înfundată și că aude „ca prin apă”.

Una dintre explicațiile frecvente este otita medie cu efuziune, cunoscută popular și ca:

otită seroasă;
otită secretorie;
lichid în ureche;
lichid în spatele timpanului;
„glue ear”.

Afecțiunea este foarte frecventă la copii, dar poate apărea și la adulți.

Elementul esențial este următorul:

există lichid în urechea medie, dar nu există tabloul unei infecții acute active.

De aceea, copilul poate auzi mai slab fără să aibă:

febră;
durere intensă;
stare generală alterată.

Iar antibioticul nu este tratamentul standard al acestei probleme.

Ce este otita medie cu efuziune

Urechea medie este spațiul aflat în spatele timpanului.

În mod normal conține aer.

Este ventilată prin trompa lui Eustachio, canalul care face legătura dintre urechea medie și rinofaringe — regiunea situată în spatele nasului.

Dacă ventilația urechii medii nu funcționează corespunzător, se poate acumula lichid în spatele timpanului.

Această situație poartă denumirea de:

otită medie cu efuziune — OME.

Este același lucru cu otita medie acută?

Nu.

Este una dintre cele mai importante diferențe.

Otita medie acută

Este o infecție/inflamație acută.

Pot apărea:

durere;
febră;
iritabilitate;
timpan bombat și inflamat;
uneori secreție dacă timpanul se perforează.

Otita medie cu efuziune

Există lichid în urechea medie, dar fără tabloul caracteristic al unei infecții acute.

Pot predomina:

urechea înfundată;
presiunea;
auzul redus;
pocnituri;
uneori aproape niciun simptom.

Pentru infecția acută vezi otita medie: simptome, cauze și tratament.

De ce i se spune „otită seroasă”

Termenul este foarte răspândit.

Lichidul poate fi:

mai fluid;
mai vâscos;
mucos.

La copil, termenul englezesc glue ear descrie tocmai situația în care secreția este groasă și lipicioasă.

Din punct de vedere medical, otită medie cu efuziune este termenul mai general și mai precis.

În articol folosim și „otită seroasă” deoarece acesta este termenul pe care mulți pacienți îl cunosc și îl caută.

Cum ajunge lichidul în spatele timpanului

Trompa lui Eustachio are rolul de a:

ventila urechea medie;
egaliza presiunea;
permite drenajul secrețiilor către rinofaringe.

Dacă funcția sa este afectată, aerul din urechea medie este absorbit treptat.

Se creează presiune negativă, iar în ureche se poate acumula lichid.

Pentru mecanismul complet vezi disfuncția trompei lui Eustachio.

De ce este atât de frecventă la copii

La copil, trompa lui Eustachio este:

mai scurtă;
mai orizontală;
funcțional mai imatură decât la adult.

În plus, copiii au frecvent:

viroze respiratorii;
inflamație nazofaringiană;
vegetații adenoide relativ mari.

Toate acestea pot afecta ventilația urechii medii.

De aceea, OME este una dintre cele mai frecvente probleme ale urechii în copilărie.

Poate apărea după o otită acută?

Da.

Este foarte frecvent ca infecția acută să se vindece, dar lichidul să rămână o perioadă în spatele timpanului.

Aceasta nu înseamnă automat:

„antibioticul nu a funcționat”.

Infecția poate fi rezolvată, iar efuziunea să persiste încă:

săptămâni;
uneori câteva luni.

În această perioadă copilul poate auzi mai slab.

Poate apărea după o răceală?

Da.

O infecție respiratorie poate produce:

inflamația nasului;
inflamația rinofaringelui;
funcționarea temporar defectuoasă a trompei lui Eustachio.

Copilul sau adultul poate observa după viroză:

presiune în ureche;
senzație de lichid;
auz mai înfundat.

În multe cazuri, situația se rezolvă spontan pe măsură ce funcția trompei revine.

Vegetațiile adenoide pot contribui

Da.

Vegetațiile adenoide se află în rinofaringe, aproape de orificiile trompelor lui Eustachio.

Dacă sunt:

voluminoase;
inflamate;

pot contribui la disfuncția trompei și la OME.

La copilul cu lichid persistent în urechi este util să fie analizate și simptome precum:

respirație orală;
nas permanent înfundat;
sforăit;
somn agitat.

Vezi vegetațiile adenoide („polipii”) la copii.

Alergia poate contribui?

Rinita alergică poate produce inflamație nazală și poate contribui la disfuncția trompei lui Eustachio la unii pacienți.

Dar aceasta este diferită de afirmația:

„orice otită seroasă este provocată de alergie”.

Dacă există simptome clare de rinită alergică, acestea trebuie tratate pentru indicația lor proprie.

Tratamentul alergiei nu trebuie confundat cu un tratament medicamentos direct al lichidului din ureche.

Care sunt simptomele la copil

Uneori nu există niciun simptom evident.

În alte cazuri părintele observă:

copilul aude mai slab;
cere repetarea propozițiilor;
dă televizorul mai tare;
pare neatent;
vorbește mai tare;
nu răspunde când este strigat din altă cameră;
are dificultăți în medii zgomotoase;
spune că urechea este înfundată.

Pot exista și:

pocnituri;
presiune;
disconfort ușor.

Durerea severă nu este caracteristică OME simple.

„Nu mă ascultă” sau nu aude?

Aceasta este o confuzie importantă.

Un copil cu hipoacuzie ușoară sau moderată poate părea:

neatent;
dezinteresat;
dificil;
„cu capul în nori”.

Problema devine mai evidentă dacă adultul:

vorbește din altă cameră;
vorbește încet;
există zgomot de fond.

Înainte de a interpreta comportamentul exclusiv ca problemă de atenție, trebuie luată în calcul și auzul.

De ce este mai greu să audă în grădiniță sau școală

O clasă este un mediu acustic dificil.

Există:

mai multe persoane care vorbesc;
zgomot;
distanță față de profesor;
reverberație.

Un copil cu o hipoacuzie relativ mică poate funcționa aparent bine acasă, unde părintele vorbește:

aproape;
direct către el;
într-un mediu liniștit.

La școală problema poate deveni mult mai evidentă.

Poate afecta dezvoltarea limbajului?

Dacă hipoacuzia este suficient de importantă și persistă, poate afecta:

ascultarea;
comunicarea;
dezvoltarea limbajului;
învățarea.

Riscul este mai relevant la copiii aflați într-o etapă importantă de dezvoltare și la cei care au deja:

întârzieri de limbaj;
tulburări de dezvoltare;
alte vulnerabilități.

Acesta este motivul pentru care nu urmărim doar timpanul.

Urmărim copilul și impactul asupra comunicării.

Poate afecta comportamentul?

Da.

Un copil care nu aude bine poate:

rata instrucțiuni;
răspunde nepotrivit;
deveni frustrat;
părea neatent;
avea dificultăți sociale.

NICE recomandă ca evaluarea OME să ia în calcul impactul asupra:

auzului;
ascultării;
limbajului;
comportamentului;
bunăstării emoționale și sociale.

OME poate apărea într-o singură ureche?

Da.

Poate fi:

unilaterală;
bilaterală.

La copil, ambele variante sunt posibile.

Efectul asupra auzului și conduita pot fi diferite.

În OME bilaterală, dificultatea auditivă este de obicei mai evidentă.

Cum se manifestă la adult

Adultul descrie mai frecvent:

ureche înfundată;
presiune;
pocnituri;
senzația de lichid;
auz redus.

Poate spune:

„parcă aud printr-un dop”.

Durerea este de obicei absentă sau ușoară.

Pentru simptomul general vezi urechea înfundată: cauze, presiune și scăderea auzului.

OME la adult trebuie privită diferit

Da.

La copil, OME este extrem de frecventă și aproape întotdeauna are explicații benigne legate de:

viroze;
trompa lui Eustachio;
vegetații.

La adult, mai ales o efuziune persistentă numai într-o ureche, trebuie explicată.

Poate exista:

inflamație nazală;
sinuzită;
disfuncție tubară;
o problemă a rinofaringelui;
mai rar, o formațiune care obstruează trompa lui Eustachio.

De aceea, OME unilaterală persistentă la adult necesită evaluare ORL.

Înseamnă că o otită seroasă unilaterală la adult este cancer?

Nu.

Există multe cauze mult mai frecvente și benigne.

Dar o efuziune persistentă unilaterală poate fi unul dintre motivele pentru care medicul examinează rinofaringele.

Scopul este să nu presupunem fără verificare că problema este doar o consecință a unei răceli.

Persistența, factorii de risc și celelalte simptome determină cât de mult trebuie extinsă investigația.

Cum vede medicul lichidul

La otoscopie, timpanul poate avea:

mobilitate redusă;
poziție retrasă;
modificarea culorii;
nivel lichidian;
bule de aer vizibile în spatele lui.

Aspectul nu este întotdeauna identic.

De aceea, diagnosticul poate fi completat cu timpanometrie.

Ce este otoscopia pneumatică

Este o examinare în care medicul modifică ușor presiunea aerului în conductul auditiv și observă mobilitatea timpanului.

Un timpan normal se mișcă.

Dacă există lichid în urechea medie, mobilitatea poate fi redusă.

Este una dintre metodele clasice pentru identificarea efuziunii.

Ce este timpanograma

Timpanometria măsoară obiectiv modul în care sistemul timpan–ureche medie răspunde la modificările de presiune.

Este foarte utilă pentru suspiciunea de lichid în ureche.

Un rezultat de tip B, cu volumul conductului auditiv corespunzător, este frecvent compatibil cu o efuziune în urechea medie.

Dar rezultatul trebuie interpretat în context.

Vezi timpanograma: când se recomandă și ce arată.

O timpanogramă tip B înseamnă întotdeauna lichid?

Nu.

Interpretarea depinde și de volumul măsurat al conductului auditiv.

De exemplu:

tip B + volum normal poate sugera efuziune;
tip B + volum mare poate apărea în perforație sau în prezența unui tub de ventilație funcțional;
volum foarte mic poate sugera inclusiv o problemă tehnică sau cerumen care blochează sonda.

Timpanograma nu se interpretează izolat.

Ce arată audiograma

Audiograma măsoară pragurile auditive.

În OME poate apărea o hipoacuzie de transmisie.

Sunetul nu mai este transmis optim prin:

timpan;
urechea medie;

către urechea internă.

Urechea internă poate fi perfect funcțională.

Vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.

Este necesară evaluarea auzului la copil?

Da, dacă OME este confirmată sau persistă și există suspiciunea unei afectări auditive.

Conform NICE, evaluarea formală a copilului cu OME trebuie să includă:

examinare clinică;
testarea auzului;
timpanometrie.

Nu trebuie să presupunem cât de bine aude copilul doar după comportament.

Cât timp se poate aștepta

Multe cazuri se remit spontan.

La copilul cu OME bilaterală și hipoacuzie, NICE recomandă în mod obișnuit reevaluarea auzului după aproximativ trei luni.

În OME unilaterală cu hipoacuzie poate fi de asemenea luată în calcul o reevaluare după aproximativ trei luni.

Dar trei luni nu reprezintă o obligație de a nu face nimic indiferent de situație.

Când se poate interveni mai devreme

Dacă hipoacuzia afectează semnificativ:

comunicarea;
dezvoltarea limbajului;
participarea la școală;
viața de zi cu zi;

NICE recomandă luarea în calcul a unei intervenții înainte de reevaluarea standard la trei luni.

Contează în special dacă există și:

vulnerabilități de dezvoltare;
alte probleme de auz;
necesități educaționale speciale.

Tratăm impactul asupra copilului, nu doar durata lichidului.

Ce poți face în perioada de urmărire

Dacă un copil aude mai slab temporar, mediul poate fi adaptat.

Poate ajuta:

adultul să vorbească din apropiere;
să se poziționeze în fața copilului;
să reducă zgomotul de fond;
să obțină atenția copilului înainte de a vorbi;
copilul să stea mai aproape de profesor;
profesorii să cunoască problema auditivă.

Aceste măsuri nu elimină lichidul, dar reduc impactul hipoacuziei.

Antibioticul elimină lichidul?

Nu este recomandat ca tratament al OME.

OME nu reprezintă în sine o infecție bacteriană acută.

NICE recomandă explicit:

să nu se ofere antibiotice pentru tratamentul otitei medii cu efuziune.

Este diferit cazul în care copilul dezvoltă separat o infecție bacteriană pentru care există o indicație reală de antibiotic.

Corticosteroidul nazal tratează otita seroasă?

Nu ca tratament direct al OME.

NICE recomandă să nu se ofere corticosteroizi:

nazali;
orali;

pentru OME sau hipoacuzia produsă de aceasta.

Dacă pacientul are separat:

rinită alergică;

corticosteroidul nazal poate fi prescris pentru rinită.

Aceasta este o indicație diferită.

Antihistaminicele ajută?

Nu sunt recomandate pentru tratamentul OME în sine.

Pot avea o indicație separată dacă pacientul are:

alergie;
rinită alergică;

dar nu trebuie administrate cu scopul generic:

„să usuce lichidul din ureche”.

Decongestionantele ajută?

Nu sunt recomandate pentru OME.

Spray-urile și comprimatele decongestionante nu reprezintă un tratament eficient pentru lichidul persistent din urechea medie.

În plus, decongestionantele nazale vasoconstrictoare utilizate prea mult pot produce:

rinită medicamentoasă;
congestie de rebound.

Mucoliticele ajută?

NICE recomandă împotriva utilizării mucoliticelor pentru OME.

Termenul „mucus în ureche” poate crea impresia că trebuie administrat un medicament care „subțiază mucusul”.

Dar mecanismul OME nu este echivalent cu secrețiile bronșice.

Tratamentul pentru reflux ajută?

Nu este recomandat pentru OME în absența unei alte indicații.

NICE include explicit și:

inhibitorii pompei de protoni;
medicamentele anti-reflux;

printre tratamentele care nu trebuie oferite pentru OME sau hipoacuzia produsă de aceasta.

Ce este autoinflația

Autoinflația încearcă să deschidă trompa lui Eustachio și să crească presiunea în rinofaringe astfel încât aerul să ajungă către urechea medie.

Există dispozitive în care copilul umflă, de exemplu, un balon special prin nas.

NICE recomandă să fie luată în considerare la copiii cu OME care au vârsta și cooperarea necesare pentru a efectua corect procedura.

Nu este potrivită tuturor copiilor.

Este același lucru cu manevra Valsalva?

Principiul egalizării presiunii este înrudit, dar la copil sunt preferate metode:

controlate;
adaptate vârstei;
recomandate de clinician.

Nu încurajăm copilul să sufle foarte puternic cu nasul blocat.

Presiunea excesivă nu este necesară.

Ce sunt tuburile de ventilație

Sunt mici tuburi introduse prin timpan.

Mai sunt numite:

aeratoare transtimpanice;
tuburi de timpanostomie;
grommets.

Ele creează temporar o cale prin care aerul poate intra direct în urechea medie, ocolind problema de ventilație a trompei lui Eustachio.

Pot permite:

evacuarea lichidului;
îmbunătățirea ventilației;
ameliorarea auzului.

Când se iau în calcul tuburile

NICE recomandă luarea în considerare a tuburilor de ventilație la copiii cu OME asociată cu hipoacuzie.

Nu sunt necesare automat pentru orice lichid observat în spatele timpanului.

Decizia ține cont de:

durata problemei;
una sau ambele urechi;
gradul hipoacuziei;
impactul asupra copilului;
evoluția;
alte particularități.

Tuburile vindecă trompa lui Eustachio?

Nu direct.

Tubul creează temporar o cale alternativă de ventilație.

În acest timp:

auzul se poate îmbunătăți;
urechea medie se aerisește;
copilul continuă să crească;
funcția trompei se poate maturiza.

Tubul este de obicei eliminat spontan după o anumită perioadă.

Ce riscuri au tuburile

Înaintea intervenției trebuie discutate și riscurile.

Pot apărea:

secreție din ureche;
infecție;
modificări locale ale timpanului;
timpanoscleroză;
perforație persistentă după eliminarea tubului.

Majoritatea copiilor evoluează bine, dar intervenția nu este lipsită de riscuri.

De aceea, beneficiul trebuie să fie justificat.

Apa intră prin tuburi?

Recomandările privind contactul cu apa depind de:

tipul tubului;
activitatea copilului;
eventualele episoade de otoree;
indicațiile chirurgului.

Nu este justificată automat interzicerea completă a înotului tuturor copiilor cu tuburi.

Familia trebuie să urmeze recomandările primite pentru cazul concret.

Se poate folosi aparat auditiv în locul tuburilor?

În anumite situații, da.

NICE recomandă discutarea și a opțiunilor de amplificare pentru copilul cu OME și hipoacuzie:

aparate auditive cu conducție aeriană;
dispozitive cu conducție osoasă.

Alegerea depinde de:

tipul și durata hipoacuziei;
situația urechilor;
preferințele familiei;
nevoile copilului.

Tubul de ventilație nu este singura soluție posibilă.

Ce rol are adenoidectomia

Vegetațiile adenoide se află lângă orificiile trompelor lui Eustachio și pot contribui la OME.

În anumite cazuri, chirurgul poate discuta:

adenoidectomia;
concomitent cu tuburile de ventilație.

Indicația depinde de:

vârstă;
simptome adenoidiene;
recurența problemei;
particularitățile copilului;
ghidul și practica clinică utilizate.

Nu trebuie concluzionat:

„lichid în ureche = trebuie scoși polipii”.

Vezi vegetațiile adenoide la copii.

De ce recomandările pentru adenoidectomie pot varia

Ghidurile internaționale nu formulează toate indicațiile identic.

Unele pun mai mult accent pe:

vârsta copilului;
existența unei indicații adenoidiene independente.

Ghidul NICE 2023 recomandă ca, atunci când sunt planificate tuburi pentru hipoacuzia asociată OME, să fie luată în considerare și adenoidectomia, în absența unor particularități ale palatului care o contraindică.

Decizia finală este chirurgicală și individualizată.

OME poate reveni după tuburi?

Da.

Tuburile rezolvă temporar problema de ventilație.

După ce sunt eliminate, la unii copii poate reapărea lichidul.

Riscul depinde de:

vârstă;
funcția trompei lui Eustachio;
vegetații;
alte afecțiuni.

Recurența nu înseamnă automat că prima intervenție a fost inutilă.

Când devine importantă evaluarea vegetațiilor

Mai ales dacă OME este asociată cu:

nas înfundat persistent;
respirație pe gură;
sforăit;
secreții nazale cronice;
probleme repetate ale urechii.

În acest caz, problema poate fi mai largă decât urechea medie.

OME și timpanul retras

Presiunea negativă persistentă poate trage timpanul spre interior.

Dacă procesul continuă mult timp, pot apărea modificări structurale.

De aceea, OME persistentă nu este urmărită numai pentru auz.

Medicul verifică și:

poziția timpanului;
apariția pungilor de retracție;
alte modificări.

Unele dintre acestea pot favoriza, în timp, apariția unui colesteatom.

Poate apărea colesteatom?

OME nu înseamnă colesteatom.

Dar problemele cronice de ventilație și anumite retracții ale timpanului pot contribui la formarea unor pungi de retracție, iar unele pot evolua spre colesteatom.

Acesta este unul dintre motivele pentru care un timpan modificat cronic trebuie urmărit ORL.

Pentru această patologie vom avea articolul dedicat colesteatomului.

Ce se întâmplă dacă OME persistă ani

OME persistentă poate produce:

hipoacuzie de transmisie;
modificări ale timpanului;
dificultăți de comunicare;
probleme educaționale la copil.

Nu înseamnă că fiecare episod trebuie operat.

Dar nici nu este corect ca un copil cu hipoacuzie semnificativă să fie urmărit ani întregi fără:

măsurarea auzului;
reevaluare;
discutarea opțiunilor.

Când copilul trebuie reevaluat mai repede

Nu aștepta controlul planificat dacă:

auzul pare să scadă;
limbajul stagnează;
copilul are probleme importante la școală;
apare durere acută;
apare febră;
începe să curgă lichid din ureche;
apar alte simptome noi.

Poate exista:

agravarea efuziunii;
o otită acută;
perforație;
altă problemă.

OME poate deveni otită acută?

Da.

Un copil cu lichid în urechea medie poate dezvolta ulterior o infecție acută.

Atunci tabloul se schimbă și pot apărea:

durere;
febră;
iritabilitate;
timpan inflamat și bombat.

Tratamentul este cel pentru episodul acut, nu cel pentru simpla efuziune.

OME poate produce secreție din ureche?

Atât timp cât timpanul este intact, lichidul se află în spatele lui și nu ar trebui să curgă în exterior.

Dacă apare otoree — lichid sau puroi care iese prin conductul auditiv — trebuie luate în calcul:

perforația timpanului;
otita externă;
secreția printr-un tub de ventilație;
alte cauze.

Pentru această situație vezi articolul dedicat scurgerii din ureche / otoreei.

Se poate scoate lichidul cu bețișorul?

Nu.

Lichidul se află în urechea medie, dincolo de timpan.

Bețișorul introdus în conductul auditiv:

nu poate ajunge la lichid;
poate împinge cerumenul mai profund;
poate traumatiza conductul;
poate leza timpanul.

Nu încerca să „drenezi” urechea acasă.

Picăturile de ureche elimină lichidul?

În OME cu timpan intact, picăturile introduse în conductul auditiv nu ajung în urechea medie.

Prin urmare, ele nu reprezintă tratamentul standard pentru lichidul aflat în spatele timpanului.

Picăturile pot avea alte indicații, de exemplu în anumite boli ale conductului auditiv.

Ce faci dacă urechea pare înfundată după avion

O schimbare de presiune poate produce disfuncție a trompei lui Eustachio și, uneori, lichid în urechea medie.

Dacă simptomele sunt legate de:

zbor;
scufundări;
variații importante de presiune;

poate fi vorba despre barotraumă sau disfuncție tubară.

Această situație va fi tratată separat în articolul despre barotrauma urechii.

Când OME la adult trebuie investigată mai atent

O efuziune care:

persistă;
reapare;
este predominant unilaterală;

necesită evaluarea cauzei.

În special la adult, medicul poate examina:

nasul;
rinofaringele;
regiunea trompei lui Eustachio.

În funcție de situație poate utiliza:

endoscopie;
imagistică.

Nu fiecare adult cu OME are nevoie de CT sau RMN.

Mai întâi trebuie stabilită întrebarea clinică.

De ce se examinează rinofaringele

Trompa lui Eustachio se deschide în rinofaringe.

O problemă situată în această regiune poate bloca ventilația urechii.

Cauza poate fi benignă.

Dar tocmai pentru că există și cauze mai rare importante, o OME unilaterală persistentă la adult nu trebuie urmărită indefinit fără examinarea regiunii.

Vezi și endoscopia nazală: când se recomandă și ce poate arăta.

Este necesară imagistica

Nu pentru OME tipică la copil.

La adult, imagistica poate fi recomandată dacă:

există o suspiciune la examenul rinofaringelui;
simptomele sunt neobișnuite;
trebuie exclusă o cauză structurală.

CT-ul sau RMN-ul nu reprezintă însă teste de rutină pentru fiecare efuziune.

Când trebuie mers la ORL

Evaluarea ORL este justificată dacă:

copilul pare că aude mai slab;
urechea rămâne înfundată după o otită;
problema persistă;
există OME bilaterală;
apar dificultăți de comunicare;
există otite repetate;
trebuie evaluată necesitatea tuburilor.

La adult este importantă în special pentru:

OME persistentă;
OME unilaterală;
simptome recurente fără explicație evidentă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Senzația de ureche înfundată, suspiciunea de lichid în urechea medie și scăderea auzului pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate examina:

conductul auditiv;
timpanul;
existența semnelor de efuziune;
nasul;
rinofaringele atunci când este necesar;
factorii care pot influența trompa lui Eustachio.

În funcție de caz pot fi recomandate:

timpanometria;
audiograma;
evaluarea vegetațiilor adenoide la copil;
examinarea rinofaringelui la adult;
alte investigații.

Disponibilitatea efectivă a timpanometriei, audiometriei și endoscopiei în cadrul Prevencia trebuie confirmată separat în funcție de locație și medic.

Dacă sunt necesare:

tuburi de ventilație;
adenoidectomie;
alte proceduri chirurgicale;

pacientul poate fi direcționat către un serviciu ORL chirurgical adecvat.

Pentru informațiile actualizate despre consultația ORL vezi ORL prin CAS.

Pentru traseul general vezi Când mergi la ORL?.

Întrebări frecvente

Ce este otita seroasă?

Este termenul popular folosit pentru otita medie cu efuziune — acumularea de lichid în spatele timpanului fără tabloul unei infecții acute.

Este o infecție?

Nu în mod obligatoriu. OME se definește tocmai prin existența efuziunii fără semnele unei otite acute.

Poate apărea după o otită?

Da. Infecția se poate vindeca, iar lichidul să rămână câteva săptămâni sau luni.

Poate apărea după răceală?

Da. Inflamația trompei lui Eustachio după o viroză este o cauză frecventă.

Copilul trebuie să aibă durere?

Nu. Mulți copii au predominant scăderea auzului și ureche înfundată.

Poate avea febră?

OME simplă nu produce în mod tipic febră. Febra și durerea importantă ridică suspiciunea unui episod infecțios acut.

De ce copilul pare neatent?

Poate auzi insuficient anumite sunete, mai ales în zgomot. Este utilă măsurarea auzului înainte de a atribui problema exclusiv atenției.

Cum se diagnostichează?

Prin istoricul clinic, examinarea timpanului și, frecvent, timpanometrie și evaluarea auzului.

Ce arată timpanograma?

Poate demonstra mobilitatea redusă a sistemului timpan–ureche medie. Un tip B cu volum corespunzător este frecvent asociat cu efuziunea.

Este necesară audiograma?

Este importantă pentru a măsura impactul asupra auzului, mai ales când OME persistă sau există probleme de comunicare.

Cât timp poate rămâne lichidul?

Poate persista săptămâni sau chiar câteva luni după o infecție. Multe cazuri se remit spontan.

Trebuie așteptat întotdeauna trei luni?

Nu. Trei luni este un reper important pentru reevaluarea copilului cu OME și hipoacuzie, dar se poate interveni mai devreme dacă auzul afectează semnificativ viața și comunicarea.

Antibioticul ajută?

Nu este recomandat pentru tratamentul OME.

Corticosteroidul nazal elimină lichidul?

Nu este recomandat ca tratament al OME. Poate fi utilizat separat pentru o rinită dacă există indicație.

Antihistaminicul ajută?

Nu pentru OME în sine.

Decongestionantele ajută?

Nu sunt recomandate pentru lichidul persistent din ureche.

Mucoliticul „subțiază” lichidul?

Nu este recomandat ca tratament al OME.

Ce este autoinflația?

Este o tehnică prin care se încearcă ventilarea urechii medii prin deschiderea trompei lui Eustachio. Poate fi luată în calcul la copiii care pot efectua corect procedura.

Ce sunt tuburile de ventilație?

Mici tuburi introduse prin timpan pentru ventilarea temporară a urechii medii și ameliorarea hipoacuziei asociate OME.

Orice copil cu lichid are nevoie de tuburi?

Nu. Contează durata, gradul hipoacuziei și impactul asupra copilului.

Există alternative la tuburi?

La anumiți copii pot fi discutate inclusiv aparate auditive sau dispozitive cu conducție osoasă, în funcție de situație.

Trebuie scoase vegetațiile adenoide?

Nu automat. Adenoidectomia poate fi discutată în anumite situații și uneori împreună cu tuburile, dar indicația este individualizată.

Lichidul poate fi scos cu picături?

Nu. Cu timpanul intact, picăturile nu ajung în urechea medie.

Pot folosi bețișorul pentru a scoate lichidul?

Nu. Lichidul este dincolo de timpan.

OME poate afecta limbajul?

Hipoacuzia persistentă poate afecta ascultarea și dezvoltarea limbajului, mai ales la copilul vulnerabil.

Otita seroasă la adult este normală?

Poate apărea după viroze sau disfuncție tubară, dar o OME persistentă și mai ales unilaterală trebuie evaluată ORL.

De ce trebuie examinat nasul la adult?

Pentru că trompa lui Eustachio se deschide în rinofaringe, iar o obstrucție din această regiune poate produce efuziune unilaterală.

OME unilaterală la adult înseamnă cancer?

Nu. Majoritatea cauzelor pot fi benigne, dar persistența justifică examinarea rinofaringelui pentru a exclude și cauzele rare importante.

Ideea principală

Otita medie cu efuziune înseamnă lichid în spatele timpanului fără tabloul unei infecții acute.

La copil este foarte frecventă și poate apărea:

după o răceală;
după o otită acută;
în contextul disfuncției trompei lui Eustachio;
asociată cu vegetațiile adenoide.

Simptomul important poate fi scăderea auzului, nu durerea.

De aceea diagnosticul nu înseamnă doar să vedem lichidul.

Trebuie să știm și:

cât de bine aude copilul și cât îl afectează problema.

Evaluarea poate include:

otoscopie;
timpanometrie;
testarea auzului.

Multe cazuri se remit spontan.

La copilul cu OME și hipoacuzie, aproximativ trei luni reprezintă un reper important pentru reevaluare, dar dacă problema afectează semnificativ comunicarea sau viața de zi cu zi poate fi justificată intervenția mai devreme.

Pentru OME nu sunt recomandate de rutină:

antibioticele;
corticosteroizii nazali sau orali;
antihistaminicele;
decongestionantele;
mucoliticele;
tratamentele anti-reflux.

În cazurile selectate pot fi discutate:

autoinflația;
aparatele auditive/dispozitivele de amplificare;
tuburile de ventilație;
uneori adenoidectomia.

La adult, o efuziune persistentă, mai ales unilaterală, necesită o evaluare diferită și poate justifica examinarea rinofaringelui pentru identificarea cauzei.

Pentru ureche înfundată vezi urechea înfundată.

Pentru funcția trompei lui Eustachio vezi disfuncția trompei lui Eustachio.

Pentru timpanometrie vezi timpanograma.

Pentru evaluarea auzului vezi audiograma.

Pentru vegetațiile adenoide vezi „polipii” la copii.

Pentru otita acută vezi otita medie.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

NICE — Otitis media with effusion in under 12s, NG233
NICE — Otitis media with effusion: recommendations and information for the public
Merck Manual Professional — Otitis Media (Serous), revizuit iunie 2026