Endoscopia nazală: când se recomandă și ce poate arăta

Endoscopia nazală: când se recomandă și ce poate arăta

Nasul poate fi examinat simplu cu lumină și instrumente ORL, dar există regiuni situate mai profund care nu pot fi văzute suficient prin această metodă.

În aceste situații, medicul poate recomanda endoscopia nazală.

Procedura utilizează un instrument subțire, prevăzut cu sistem optic sau cameră, care este introdus cu atenție prin nară.

Endoscopia poate permite examinarea:

• foselor nazale în profunzime;
• septului nazal;
• cornetelor;
• zonelor în care se drenează sinusurile;
• polipilor;
• secrețiilor;
• rinofaringelui — regiunea aflată în spatele nasului;
• anumitor formațiuni sau surse de sângerare.

Este o investigație foarte utilă în ORL, dar nu este necesară pentru orice nas înfundat sau răceală.

Și nu trebuie confundată cu CT-ul sinusurilor.

Endoscopia arată direct suprafețele și structurile accesibile prin cavitatea nazală. CT-ul permite evaluarea sinusurilor și anatomiei aflate dincolo de ceea ce poate fi văzut direct.

Ce este endoscopia nazală

Endoscopia nazală este o metodă de examinare directă a cavității nazale cu ajutorul unui endoscop.

Instrumentul poate fi:

• rigid;
• flexibil.

Ambele variante folosesc un sistem optic și o sursă de lumină.

Imaginea poate fi vizualizată:

• direct de medic;
• pe un monitor;
• uneori poate fi înregistrată pentru documentarea examinării.

În funcție de instrument și de scopul consultației, endoscopul poate permite și examinarea rinofaringelui sau a unor structuri mai joase ale faringelui și laringelui.

---

Ce poate vedea medicul prin simpla examinare a nasului

Examinarea ORL obișnuită poate furniza multe informații.

Medicul poate observa:

• intrarea în fosele nazale;
• partea anterioară a septului;
• cornetele;
• aspectul mucoasei;
• anumite secreții;
• unele formațiuni.

Pentru multe probleme simple, această evaluare este suficientă.

Dar nasul este o cavitate lungă și complexă.

Structurile situate posterior sau în zone înguste pot să nu fie vizibile suficient fără endoscop.

---

Când aduce endoscopia informații suplimentare

Investigația poate deveni utilă când:

• simptomele persistă;
• cauza obstrucției nu este evidentă;
• sunt suspectați polipi;
• există epistaxis recurent;
• simptomele sunt predominant unilaterale;
• există suspiciunea unei rinosinuzite cronice;
• mirosul este redus persistent;
• există secreții neobișnuite;
• trebuie examinat rinofaringele;
• examinarea obișnuită nu explică simptomele.

Endoscopia este astfel o extensie a examenului clinic, nu o investigație efectuată automat tuturor pacienților ORL.

---

Nas înfundat persistent

Una dintre cele mai frecvente indicații este obstrucția nazală care persistă.

Prin endoscopie pot fi evaluate mai bine:

• deviația septului;
• cornetele;
• polipii;
• secrețiile;
• anumite regiuni posterioare;
• alte obstacole.

Dar un pacient care are nasul înfundat câteva zile în timpul unei răceli nu are nevoie automat de endoscopie.

Vezi nasul înfundat persistent: cauze și când mergi la ORL.

---

Rinita cronică

În multe forme de rinită diagnosticul poate fi stabilit din:

• istoric;
• simptome;
• examinarea nazală.

Endoscopia devine mai utilă atunci când:

• simptomele nu răspund la tratament;
• diagnosticul este neclar;
• obstrucția este unilaterală;
• există reducerea mirosului;
• trebuie excluși polipii sau o altă patologie.

Vezi rinita cronică: simptome, cauze și tratament.

---

Endoscopia și sinuzita

Endoscopia are un rol important mai ales în evaluarea rinosinuzitei cronice.

Medicul poate căuta:

• secreții purulente;
• edem;
• polipi;
• modificări inflamatorii;
• aspectul regiunilor de drenaj ale sinusurilor.

În rinosinuzita cronică, diagnosticul clinic trebuie susținut prin dovezi obiective ale inflamației.

Acestea pot proveni, în funcție de pacient, din:

• examinarea nazală;
• endoscopie;
• CT.

Vezi sinuzita acută și cronică: simptome, cauze, diagnostic și tratament.

---

Este necesară endoscopia pentru sinuzita acută?

De regulă, nu pentru un episod acut tipic și necomplicat.

Majoritatea episoadelor de rinosinuzită acută pot fi diagnosticate clinic.

Endoscopia poate deveni relevantă dacă:

• diagnosticul este neclar;
• evoluția este neobișnuită;
• simptomele sunt recurente;
• boala devine persistentă;
• există alte semne care necesită o examinare mai aprofundată.

La fel, nici CT-ul nu este recomandat de rutină pentru fiecare episod acut necomplicat.

---

Ce înseamnă „vede sinusurile”

Această formulare trebuie explicată corect.

Endoscopul introdus prin nas nu poate intra și privi în mod obișnuit în interiorul tuturor sinusurilor.

Sinusurile sunt cavități aflate în oasele feței.

Prin endoscopie medicul poate vedea:

• cavitatea nazală;
• anumite orificii și zone de drenaj ale sinusurilor;
• secreții care provin din aceste regiuni;
• polipi sau inflamație în zonele accesibile.

Pentru a vedea în profunzime anatomia sinusurilor, CT-ul oferă mult mai multe informații.

---

Endoscopie sau CT de sinusuri?

Nu sunt investigații concurente.

Răspund la întrebări diferite.

Endoscopia

Oferă vedere directă asupra:

• mucoasei;
• secrețiilor;
• polipilor;
• anumitor zone de drenaj;
• rinofaringelui;
• formațiunilor accesibile.

CT-ul

Oferă o imagine a:

• tuturor sinusurilor;
• pereților osoși;
• anatomiei complexe;
• extinderii bolii sinusale;
• raporturilor cu orbita și baza craniului.

În unele cazuri este suficientă una dintre investigații.

În altele sunt complementare.

Vezi CT sinusuri: când se recomandă și cum obții trimiterea.

---

Polipii nazali

Endoscopia este foarte utilă pentru identificarea și evaluarea polipilor.

Poate arăta:

• prezența lor;
• localizarea;
• extinderea vizibilă;
• dacă boala este bilaterală;
• secrețiile și inflamația asociate.

Polipii situați mai profund pot fi greu de identificat prin examinarea simplă.

Vezi polipii nazali: simptome, cauze și tratament.

---

De ce contează dacă formațiunea este unilaterală

Polipoza inflamatorie obișnuită este frecvent bilaterală.

O formațiune numai într-o fosă nazală poate avea și ea o cauză benignă, dar diagnosticul diferențial este mai larg.

Medicul poate analiza:

• aspectul;
• locul de origine;
• vascularizația;
• secrețiile;
• alte modificări.

În funcție de rezultat pot fi necesare:

• CT;
• RMN;
• biopsie.

O formațiune unilaterală nu trebuie numită automat „polip” fără evaluare.

---

Endoscopia în pierderea mirosului

Dacă mirosul rămâne redus, endoscopia poate ajuta la identificarea unei cauze locale.

Poate evidenția:

• polipi;
• inflamație;
• secreții;
• obstrucția unor regiuni importante pentru fluxul aerului;
• alte modificări nazale.

Dacă endoscopia este normală și istoricul sugerează o disfuncție post-virală, evaluarea se orientează diferit.

Vezi anosmie – pierderea mirosului: cauze și investigații.

---

Endoscopia în epistaxis

Pentru sângerările nazale recurente, examinarea obișnuită poate identifica uneori imediat vasul responsabil.

Dacă sursa nu poate fi văzută sau episoadele sunt:

• recurente;
• unilaterale;
• persistente;

endoscopia poate permite examinarea unor regiuni mai profunde.

Poate identifica:

• un vas;
• o zonă inflamată;
• o leziune;
• o formațiune;
• altă sursă de sângerare.

Vezi epistaxis – cauze și când este o urgență.

---

Endoscopia și deviația de sept

Deviația de sept poate fi diagnosticată adesea prin examinarea obișnuită.

Endoscopia nu este obligatorie pentru fiecare pacient.

Poate fi utilă dacă:

• deviația este mai profundă;
• trebuie evaluat spațiul din spatele ei;
• simptomele nu sunt explicate doar de sept;
• sunt suspectate și alte cauze de obstrucție.

Vezi deviația de sept: simptome, diagnostic și tratament.

---

Ce este rinofaringele

Rinofaringele este regiunea situată în spatele cavității nazale, deasupra gâtului propriu-zis.

Aici se află inclusiv:

• orificiile trompelor lui Eustachio;
• țesut limfatic;
• alte structuri.

Această regiune nu poate fi evaluată corespunzător doar privind prin partea anterioară a nasului.

Endoscopia permite examinarea directă a rinofaringelui.

---

De ce este relevant rinofaringele când o ureche rămâne înfundată

Trompa lui Eustachio face legătura dintre urechea medie și rinofaringe.

La adult, dacă există:

• lichid persistent numai într-o ureche;
• disfuncție tubară unilaterală persistentă;
• simptome fără o explicație evidentă;

medicul poate considera necesară examinarea rinofaringelui.

De cele mai multe ori cauza este benignă.

Dar o obstrucție persistentă unilaterală trebuie explicată.

Vezi disfuncția trompei lui Eustachio.

---

Nasofibroscopia este același lucru?

Termenii pot varia între cabinete.

Prin nasofibroscopie se înțelege de obicei examinarea cu un endoscop flexibil introdus prin nas.

Acesta poate permite examinarea:

• nasului;
• rinofaringelui;
• faringelui;
• uneori laringelui.

Termenul „endoscopie nazală” poate include atât examinarea cu instrument rigid, cât și flexibil.

De aceea, dacă ai primit recomandarea „endoscopie ORL”, poți întreba exact ce regiune urmează să fie evaluată.

---

Endoscopia nazală și laringoscopia sunt același lucru?

Nu exact, deși același endoscop flexibil poate fi utilizat în anumite situații pentru ambele regiuni.

Endoscopia nazală

Este concentrată pe:

• fosele nazale;
• zonele de drenaj sinusal;
• rinofaringe.

Laringoscopia flexibilă

Endoscopul este avansat mai jos pentru evaluarea:

• faringelui;
• laringelui;
• corzilor vocale.

Dacă problema este răgușeala persistentă, obiectivul principal este examinarea laringelui, nu doar a nasului.

Vezi răgușeala persistentă: cauze și când mergi la ORL.

---

Cum se face endoscopia nazală

Procedura este de obicei efectuată în cabinetul ORL.

Pacientul stă așezat.

În funcție de situație, medicul poate aplica în nas:

• un decongestionant local;
• un anestezic local.

Acestea pot:

• reduce umflarea mucoasei;
• crea mai mult spațiu;
• diminua disconfortul.

Apoi endoscopul este introdus cu atenție prin nară.

Medicul examinează progresiv structurile nazale.

Procedura este repetată, când este necesar, și pentru cealaltă fosă.

---

Este necesară anestezie generală?

Nu pentru examinarea diagnostică obișnuită la adult.

Procedura este efectuată de regulă:

• cu pacientul treaz;
• fără sedare;
• în cabinet sau ambulatoriu.

Poate fi utilizat un spray cu anestezic local.

Situația este diferită pentru intervențiile chirurgicale endoscopice, care pot necesita alte forme de anestezie.

---

Endoscopia nazală doare?

În mod normal, nu ar trebui să provoace durere importantă.

Pacientul poate simți:

• presiune;
• usturime de la spray;
• senzația unui corp străin;
• nevoia de a strănuta;
• lăcrimare;
• disconfort ușor.

Anatomia fiecărui nas este diferită.

O deviație severă, inflamația importantă sau o mucoasă foarte sensibilă pot face procedura mai neplăcută.

Dacă apare durere, spune medicului.

Endoscopul nu trebuie forțat printr-un spațiu foarte îngust.

---

Cât durează

Examinarea propriu-zisă este în general scurtă.

Pentru o endoscopie diagnostică simplă vorbim de obicei despre câteva minute.

Durata poate crește dacă:

• trebuie examinate mai multe regiuni;
• se efectuează o biopsie;
• trebuie aspirate secreții;
• se realizează o altă procedură.

Nu este o investigație comparabilă ca durată cu un CT sau RMN.

---

Trebuie să fii nemâncat?

De regulă, pentru o simplă endoscopie nazală diagnostică nu este necesar repaus alimentar înaintea procedurii.

Dacă se utilizează anestezic local care produce amorțirea gâtului, medicul poate recomanda să nu mănânci sau să bei pentru o perioadă scurtă după procedură, până când sensibilitatea revine.

Dacă este planificată o procedură mai complexă, instrucțiunile pot fi diferite.

Urmează indicațiile furnizorului.

---

Ce simți după spray-ul anestezic

Anestezicul poate determina temporar:

• amorțirea nasului;
• amorțirea gâtului;
• gust neplăcut;
• senzația că înghițirea este diferită.

Aceste efecte dispar de obicei pe măsură ce medicamentul își pierde efectul.

Dacă gâtul este amorțit, este prudent să aștepți recomandarea medicului înainte de a mânca sau bea.

---

Se poate face fără spray anestezic?

În anumite situații, da.

Necesitatea anestezicului sau decongestionantului depinde de:

• tipul endoscopului;
• anatomia pacientului;
• sensibilitate;
• scopul examinării;
• practica medicului.

Nu orice examinare necesită exact aceeași pregătire.

---

Trebuie să îi spui medicului ce medicamente iei?

Da, mai ales dacă iei medicamente care influențează sângerarea, precum:

• anticoagulante;
• antiagregante.

Pentru o endoscopie diagnostică simplă, de cele mai multe ori tratamentul nu trebuie întrerupt.

Dar dacă este planificată o biopsie sau altă procedură, informația poate influența conduita.

Nu opri singur anticoagulantele sau antiagregantele înaintea endoscopiei.

---

Există riscuri?

Endoscopia nazală diagnostică este în general o procedură sigură.

Pot apărea:

• disconfort;
• strănut;
• lăcrimare;
• iritație;
• o mică sângerare nazală.

Mai rar pot exista:

• reacții la anestezicul sau decongestionantul local;
• lipotimie;
• alte reacții.

Riscul individual poate fi mai mare la anumite persoane și trebuie discutat cu medicul.

---

Poate provoca epistaxis?

Da, o mică sângerare este posibilă.

Mucoasa nazală este foarte vascularizată și poate fi fragilă.

Riscul poate fi mai mare dacă:

• mucoasa este foarte inflamată;
• există cruste;
• pacientul are epistaxis frecvent;
• utilizează anumite tratamente care influențează coagularea.

De cele mai multe ori, o sângerare mică se oprește fără probleme.

---

Când trebuie să contactezi medicul după procedură

Solicită recomandare dacă după endoscopie apar:

• sângerare importantă sau persistentă;
• durere care se agravează;
• febră;
• alte simptome neașteptate.

Aceste situații sunt neobișnuite după o endoscopie diagnostică simplă.

---

Se poate face biopsie în timpul endoscopiei?

Da, în anumite situații.

Dacă medicul identifică o leziune care trebuie analizată, poate considera necesară biopsia.

Aceasta înseamnă prelevarea unei mici mostre de țesut pentru examen anatomopatologic.

Dar biopsia este o procedură suplimentară și nu face parte automat din fiecare endoscopie.

În funcție de:

• localizare;
• vascularizație;
• suspiciune;
• tratamentele pacientului;

poate fi planificată separat.

---

O formațiune se biopsiază întotdeauna imediat?

Nu.

Unele leziuni au nevoie mai întâi de:

• CT;
• RMN;
• evaluarea vascularizației;
• planificare specializată.

De exemplu, nu este prudent să se biopsieze la întâmplare o formațiune foarte vascularizată înainte de a înțelege natura acesteia.

Decizia aparține medicului ORL.

---

Se pot preleva secreții

În anumite situații, endoscopia permite recoltarea țintită a unor secreții dintr-o zonă relevantă.

Aceasta este diferită de simpla recoltare din partea anterioară a nasului.

Prelevarea poate fi utilă în cazuri selectate, de exemplu când există o infecție persistentă sau o situație în care rezultatul microbiologic ar putea modifica tratamentul.

Nu este necesară de rutină în orice sinuzită.

---

Endoscopia folosește radiații?

Nu.

Endoscopul utilizează lumină și un sistem optic/cameră.

Nu există expunere la radiații ionizante.

Acesta este unul dintre motivele pentru care procedura poate fi repetată atunci când există o indicație clinică, de exemplu pentru urmărirea unei boli sau după anumite intervenții.

---

Endoscopia poate fi repetată?

Da.

Poate fi utilizată pentru urmărirea:

• polipozei;
• rinosinuzitei cronice;
• evoluției după tratament;
• vindecării după chirurgie endoscopică;
• anumitor leziuni.

Necesitatea repetării se stabilește clinic.

Nu există motiv să se efectueze periodic la orice pacient ORL fără o indicație.

---

Endoscopia după operația sinusurilor

După chirurgia endoscopică sinusală, medicul poate utiliza endoscopia pentru:

• evaluarea vindecării;
• îndepărtarea anumitor cruste sau secreții;
• verificarea deschiderilor sinusale;
• urmărirea polipilor;
• adaptarea tratamentului local.

În această situație, endoscopia este și un instrument de monitorizare, nu doar de diagnostic inițial.

---

Poate endoscopia înlocui CT-ul înainte de operație?

Nu.

În chirurgia sinusurilor, CT-ul furnizează informații anatomice esențiale despre structuri care nu pot fi văzute complet endoscopic înainte de intervenție.

Medicul trebuie să cunoască raporturile sinusurilor cu:

• orbita;
• baza craniului;
• nervii și vasele relevante;
• celelalte structuri anatomice.

Endoscopia și CT-ul sunt complementare.

---

Endoscopia poate confirma rinosinuzita cronică?

Poate furniza dovezi obiective ale inflamației, de exemplu:

• edem;
• secreții;
• polipi.

Aceste constatări pot susține diagnosticul de rinosinuzită cronică atunci când există și simptomele caracteristice.

Ghidurile ORL acceptă documentarea inflamației prin:

• rinoscopie anterioară;
• endoscopie nazală;
• CT.

Nu este obligatoriu ca fiecare pacient să aibă toate cele trei investigații.

---

O endoscopie normală exclude sinuzita cronică?

Nu în toate situațiile.

Există regiuni ale sinusurilor care nu pot fi văzute direct.

Dacă simptomele și istoricul continuă să ridice suspiciunea unei rinosinuzite cronice, medicul poate considera necesar un CT chiar dacă endoscopia nu arată modificări spectaculoase.

Interpretarea trebuie să combine toate informațiile disponibile.

---

Endoscopia poate diagnostica alergia?

Nu.

Poate arăta o mucoasă compatibilă cu inflamație sau secreții, dar nu poate identifica alergenul responsabil.

Diagnosticul rinitei alergice se bazează pe:

• simptome;
• relația cu expunerile;
• examinare;
• testare alergologică atunci când este indicată.

Endoscopia poate ajuta mai ales la excluderea altor cauze ale obstrucției.

---

Endoscopia poate diagnostica refluxul?

Nu doar prin examinarea nasului.

Dacă este utilizat un fibroscop pentru evaluarea laringelui, medicul poate identifica anumite modificări, dar semnele laringiene atribuite refluxului sunt adesea nespecifice.

Diagnosticul de reflux laringofaringian nu trebuie pus doar pentru că „laringele pare puțin roșu”.

Vezi articolul dedicat refluxului laringofaringian.

---

Este endoscopia recomandată copiilor?

Poate fi efectuată și la copii atunci când există indicație.

Este foarte utilă, de exemplu, pentru examinarea:

• rinofaringelui;
• vegetațiilor adenoide;
• anumitor cauze ale obstrucției nazale;
• unor corpuri străine sau secreții.

Toleranța depinde de vârstă și cooperare.

La copil, examinarea trebuie adaptată și efectuată de personal cu experiență.

Pentru vegetațiile adenoide vezi „polipii” la copii: vegetații adenoide.

---

Endoscopia și corpul străin nazal

La copii, un corp străin poate produce:

• secreție unilaterală;
• miros neplăcut;
• obstrucție;
• uneori sânge.

Endoscopia poate fi utilă pentru identificarea sau, în anumite situații, îndepărtarea lui.

Unele corpuri străine necesită însă intervenție rapidă.

Bateriile tip pastilă introduse în nas reprezintă o urgență, deoarece pot produce leziuni severe ale țesuturilor într-un timp scurt.

---

Când simptomele unilaterale justifică endoscopie

Evaluarea mai profundă este deosebit de utilă dacă există persistent:

• o singură nară blocată;
• epistaxis din aceeași parte;
• secreții sangvinolente;
• secreție unilaterală neobișnuită;
• o formațiune;
• durere sau presiune unilaterală.

Majoritatea acestor simptome pot avea explicații benigne.

Dar unilateralitatea persistentă reduce valoarea presupunerii „este doar rinită” și justifică vizualizarea zonei.

---

Semne care necesită evaluare rapidă, nu doar endoscopie programată

Unele simptome pot indica o complicație sau altă problemă urgentă.

De exemplu:

• dificultate importantă la respirație;
• sângerare abundentă care nu se oprește;
• umflarea severă în jurul ochiului;
• vedere dublă;
• scăderea vederii;
• simptome neurologice;
• traumatism facial sever;
• stare generală sever alterată.

În aceste situații nu se așteaptă o endoscopie ambulatorie programată.

Este necesar traseul medical de urgență corespunzător.

---

Endoscopia nazală la Prevencia

Pentru simptome precum:

• nas înfundat persistent;
• rinosinuzită;
• pierderea mirosului;
• epistaxis recurent;
• suspiciunea de polipi;
• simptome unilaterale;

evaluarea poate începe prin consultația ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul stabilește dacă examinarea obișnuită este suficientă sau dacă este necesară o evaluare endoscopică.

Disponibilitatea efectivă a endoscopiei nazale/nasofibroscopiei în cadrul Prevencia trebuie confirmată la momentul programării.

Menționarea investigației în acest ghid nu reprezintă afirmația că este disponibilă:

• în toate locațiile;
• la fiecare medic;
• în fiecare interval de consultație.

Informațiile actualizate despre medicii și serviciile ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Pentru traseul administrativ vezi biletul de trimitere la ORL.

---

Întrebări frecvente

Ce este endoscopia nazală?

Este examinarea interiorului nasului cu un instrument optic subțire, rigid sau flexibil, care permite medicului să vadă regiuni mai profunde decât la examinarea obișnuită.

Este același lucru cu nasofibroscopia?

Nasofibroscopia utilizează, de regulă, un endoscop flexibil introdus prin nas. Termenii pot fi folosiți diferit între cabinete, iar medicul poate explica exact ce regiuni urmează să fie examinate.

Endoscopia nazală doare?

În mod normal nu produce durere importantă, dar poate exista presiune, senzație de corp străin, lăcrimare sau disconfort.

Se face cu anestezie?

Poate fi utilizat un anestezic local sub formă de spray. Pentru examinarea obișnuită nu este necesară anestezie generală.

Este nevoie de sedare?

În mod obișnuit nu la adult.

Cât durează?

Examinarea diagnostică propriu-zisă durează în general doar câteva minute.

Trebuie să fiu nemâncat?

Pentru o endoscopie nazală simplă, de regulă nu. Dacă se folosește anestezic care amorțește gâtul, poate fi necesar să aștepți până revine sensibilitatea înainte de a mânca sau bea.

Endoscopia vede sinusurile?

Vede cavitatea nazală și anumite zone de drenaj ale sinusurilor, dar nu permite examinarea completă a interiorului tuturor sinusurilor. Pentru anatomia profundă este necesar uneori CT.

Endoscopia și CT-ul sunt același lucru?

Nu. Endoscopia oferă vedere directă asupra mucoasei și structurilor accesibile. CT-ul arată sinusurile, osul și structurile profunde.

Este necesară pentru orice sinuzită?

Nu. În rinosinuzita acută necomplicată diagnosticul este de obicei clinic. Endoscopia este mai utilă în cazuri cronice, recurente, neclare sau atipice.

Poate vedea polipii?

Da. Este una dintre metodele importante pentru identificarea și evaluarea polipilor nazali.

Poate găsi sursa unei sângerări?

Uneori da, mai ales când sursa este situată mai profund sau epistaxisul este recurent și unilateral.

Poate fi făcută biopsie?

În anumite cazuri, da. Dar biopsia nu este efectuată automat și unele leziuni necesită imagistică înaintea prelevării.

Folosește radiații?

Nu.

Trebuie să opresc anticoagulantul?

Nu din proprie inițiativă. Pentru o examinare diagnostică simplă, de multe ori nu este necesară oprirea lui. Dacă este planificată o biopsie sau altă procedură, medicul stabilește conduita.

Poate provoca sângerare?

O sângerare nazală ușoară este posibilă, dar complicațiile importante sunt rare.

Dacă endoscopia este normală înseamnă că sinusurile sunt sigur normale?

Nu. Unele regiuni ale sinusurilor nu pot fi vizualizate direct. Dacă suspiciunea clinică persistă, poate fi necesar CT.

Se poate face și la copii?

Da, atunci când există indicație și copilul poate tolera procedura. Poate fi utilă inclusiv pentru evaluarea vegetațiilor adenoide.

Când este în mod particular utilă?

În simptome persistente sau unilaterale, polipi, rinosinuzită cronică, anosmie, epistaxis recurent și atunci când examinarea obișnuită nu explică problema.

---

Ideea principală

Endoscopia nazală permite medicului ORL să vadă direct regiuni ale nasului și rinofaringelui care nu pot fi evaluate suficient prin examinarea obișnuită.

Poate fi utilă în:

• obstrucție nazală persistentă;
• rinosinuzită cronică;
• polipi;
• pierderea mirosului;
• epistaxis recurent;
• simptome unilaterale;
• evaluarea rinofaringelui.

Este o procedură:

• rapidă;
• de obicei ambulatorie;
• fără radiații;
• efectuată în general fără sedare.

Dar trebuie înțeleasă corect.

Endoscopia nu vede complet interiorul tuturor sinusurilor și nu înlocuiește CT-ul atunci când trebuie evaluată anatomia profundă.

În același timp, nici CT-ul nu înlocuiește avantajul endoscopiei de a vedea direct:

• mucoasa;
• secrețiile;
• polipii;
• anumite formațiuni;
• o posibilă sursă de sângerare.

Pentru rinosinuzita cronică, endoscopia poate furniza documentarea obiectivă a inflamației și poate evita efectuarea inutilă a altor investigații în anumite situații. Ghidul AAO-HNSF 2025 acceptă rinoscopia, endoscopia nazală sau CT-ul pentru confirmarea obiectivă a inflamației în rinosinuzita cronică.

Pentru nas înfundat vezi nasul înfundat persistent.

Pentru rinita cronică vezi rinita cronică.

Pentru sinuzită vezi sinuzita acută și cronică.

Pentru polipi vezi polipii nazali.

Pentru epistaxis vezi sângerarea nazală.

Pentru CT vezi CT sinusuri.

Pentru întregul traseu vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

• American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Clinical Practice Guideline: Adult Sinusitis Update, 2025
• Cleveland Clinic — Nasal Endoscopy, actualizat februarie 2025
• American Rhinologic Society — recomandări privind endoscopia nazală diagnostică