Sinuzita odontogenă: când o problemă dentară provoacă sinuzită

Sinuzita revine mereu pe aceeași parte.

Ai secreții nazale purulente predominant dintr-o singură nară.

Uneori apare și un miros sau gust neplăcut pe care ceilalți nu îl percep.

Ai primit antibiotice, simptomele s-au redus pentru o perioadă, apoi au revenit.

Sau problema a început după:

un tratament de canal;
o extracție;
un implant dentar;
o augmentare de sinus;
o altă intervenție stomatologică în zona dinților superiori.

Într-o asemenea situație trebuie luată în calcul sinuzita odontogenă — o inflamație și infecție a sinusului maxilar care are originea într-o problemă dentară.

Este o formă particulară de sinuzită.

Nu trebuie tratată exact ca o rinosinuzită obișnuită, pentru că dacă focarul dentar rămâne activ, tratamentul exclusiv al sinusului poate eșua.

La fel, tratarea dintelui nu este întotdeauna suficientă dacă sinusul a dezvoltat deja o infecție importantă și drenajul său este blocat.

Din acest motiv, sinuzita odontogenă este una dintre patologiile în care colaborarea dintre:

ORL;
medicul dentist;
endodont;
chirurgul oral sau maxilo-facial;

poate fi esențială.

Ce este sinuzita odontogenă

Termenul „odontogen” înseamnă:

cu origine dentară.

Sinuzita odontogenă apare atunci când o infecție sau o problemă asociată dinților maxilari ori unei proceduri stomatologice afectează sinusul maxilar aflat deasupra acestora.

Este diferită de rinosinuzita care începe de obicei prin:

infecție virală;
inflamație nazală;
afectarea drenajului sinusurilor dinspre nas.

În sinuzita odontogenă, punctul de pornire este:

dintele sau o procedură dentară.

De ce dinții pot afecta sinusul

Sinusurile maxilare sunt cavități aflate în oasele maxilare, de o parte și de alta a nasului.

Podeaua sinusului maxilar este foarte apropiată de rădăcinile unor dinți superiori.

În special:

premolarii;
molarii superiori;

pot avea rădăcini aflate foarte aproape de sinus.

La unele persoane există doar un strat subțire de os între:

rădăcina dintelui;
mucoasa sinusului.

Uneori rădăcinile par chiar să proemine în apropierea sinusului.

Din acest motiv, o infecție dentară profundă se poate extinde către sinusul maxilar.

Ce probleme dentare pot provoca sinuzită

Printre cele mai importante se află:

infecția de la vârful rădăcinii unui dinte;
boala parodontală avansată;
un dinte cu infecție endodontică;
complicații după extracția unui dinte superior;
comunicarea dintre gură și sinus după extracție;
fistula oro-antrală;
implanturile dentare complicate;
materiale dentare ajunse în sinus;
complicațiile procedurilor de sinus lift;
grefele osoase infectate.

Uneori problema dentară este evidentă.

Alteori este foarte discretă și pacientul nu are deloc durere de dinte.

Infecția de la rădăcina dintelui

Una dintre cauzele frecvente este periodontita apicală.

Aceasta reprezintă inflamația sau infecția din regiunea vârfului rădăcinii.

Poate apărea după:

carie profundă;
necroza pulpei dentare;
tratament endodontic eșuat sau incomplet;
alte probleme.

Dacă rădăcina este aproape de podeaua sinusului maxilar, inflamația se poate extinde către mucoasa sinusului.

Sinuzita poate deveni apoi persistentă.

Dintele trebuie să doară?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai importante informații.

O persoană poate avea o sursă dentară a sinuzitei fără să prezinte:

durere de măsea;
sensibilitate evidentă;
umflarea gingiei.

Un studiu multidisciplinar a găsit durere dentară la doar o minoritate dintre pacienții cu sinuzită odontogenă.

Prin urmare:

„nu mă doare nicio măsea” nu exclude originea dentară.

Uneori problema este descoperită numai după:

CT;
CBCT;
evaluare endodontică.

De ce sinuzita odontogenă este frecvent unilaterală

Dinții care produc infecția se află de obicei pe o singură parte.

Procesul începe în sinusul maxilar de aceeași parte.

De aceea, un semnal foarte important este:

sinuzita maxilară unilaterală.

Pacientul poate avea predominant pe aceeași parte:

nas înfundat;
secreții;
presiune;
miros neplăcut.

În timp, infecția se poate extinde și către alte sinusuri, dar debutul unilateral rămâne un indiciu important.

Orice sinuzită unilaterală este dentară?

Nu.

Această precizare este esențială.

O boală unilaterală a sinusurilor poate avea și alte cauze, inclusiv:

inflamație rinogenă;
polip sau altă formațiune;
infecție fungică;
variații anatomice;
mai rar, tumori.

Prin urmare:

unilateralitatea ridică suspiciunea unei cauze dentare, dar nu pune diagnosticul.

Este unul dintre motivele pentru care evaluarea ORL este utilă.

Care sunt simptomele

Sinuzita odontogenă poate produce:

secreții nazale purulente;
secreții predominant unilaterale;
nas înfundat;
presiune sau durere facială;
secreții care curg în gât;
miros neplăcut;
gust neplăcut;
reducerea mirosului;
uneori durere dentară.

Simptomele pot fi:

acute;
sau persistente timp de săptămâni ori luni.

Mirosul neplăcut este important

Da.

Pacienții pot descrie:

miros urât în nas;
gust neplăcut;
secreții cu miros neobișnuit.

Acesta este unul dintre elementele care pot ridica suspiciunea unei infecții odontogene.

Nu este însă specific.

Și alte infecții sau probleme nazale pot produce miros neplăcut.

Secreția dintr-o singură nară

O secreție purulentă persistentă predominant unilaterală merită evaluată.

Poate apărea în sinuzita odontogenă.

Dar trebuie excluse și:

corpuri străine;
boli fungice;
formațiuni;
alte cauze ale bolii sinusale unilaterale.

Nu este recomandată repetarea la nesfârșit a antibioticelor fără clarificarea cauzei.

Durerea facială

Poate exista:

presiune în obraz;
durere maxilară;
senzație de greutate sub ochi;
sensibilitate.

Dar durerea poate fi:

discretă;
sau complet absentă.

Severitatea durerii nu reflectă întotdeauna severitatea bolii de pe CT.

Sinuzita după extracția unui dinte

Rădăcinile unor molari superiori sunt foarte apropiate de sinus.

După extracție, se poate crea uneori o comunicare între:

cavitatea orală;
sinusul maxilar.

Aceasta este numită comunicare oro-antrală.

Unele comunicări mici se pot închide spontan.

Altele persistă și pot permite pătrunderea:

salivei;
alimentelor;
bacteriilor;

din gură în sinus.

Poate apărea apoi sinuzita odontogenă.

Cum îți dai seama că există o comunicare oro-sinusală

După extracția unui dinte superior, pacientul poate observa:

aer care pare să treacă prin locul extracției;
lichid băut care ajunge în nas;
senzația că aerul circulă între gură și nas;
secreții;
gust neplăcut;
sinuzită ulterior.

Dacă suspectezi această situație, contactează medicul dentist/chirurgul oral.

Nu efectua acasă teste repetate prin suflat puternic cu nasul blocat.

Ce este fistula oro-antrală

O comunicare recentă dintre gură și sinus se poate închide.

Dacă persistă, tractul se poate epiteliza și devine o:

fistulă oro-antrală.

În această situație comunicarea nu mai are aceeași tendință de închidere spontană și poate necesita tratament chirurgical.

Dacă există simultan sinuzită, trebuie tratate:

fistula;
infecția sinusului.

Ce faci după extracție dacă există suspiciunea unei comunicări

Până la evaluare este prudent să:

nu sufli puternic nasul;
strănuți cu gura deschisă;
eviți creșterile importante de presiune;
urmezi instrucțiunile chirurgului dentar.

Manevrele care cresc presiunea pot menține sau mări comunicarea.

Implanturile dentare pot provoca sinuzită?

Da, în anumite situații.

Un implant din zona posterioară maxilară poate avea relație apropiată cu sinusul.

Problemele pot apărea prin:

infecție periimplantară;
pătrunderea excesivă în sinus;
deplasarea implantului;
afectarea drenajului;
contaminarea sinusului în timpul procedurilor.

Dar simpla apropiere sau protruzie limitată a unui implant către sinus nu înseamnă automat că există sinuzită.

Diagnosticul trebuie bazat pe:

simptome;
inflamația sinusului;
situația implantului.

Ce se întâmplă dacă implantul ajunge în sinus

Situațiile sunt foarte diferite.

Poate exista:

o mică protruzie;
un implant parțial deplasat;
un implant migrat complet în sinus.

Un implant deplasat poate acționa ca:

corp străin;
sursă de inflamație;
factor pentru infecție.

Este necesară evaluare specializată ORL și stomatologică/chirurgicală.

Nu înseamnă că orice implant care apare radiologic aproape de sinus trebuie automat îndepărtat.

Sinus lift-ul poate fi implicat?

Da.

Augmentarea sinusului maxilar este o procedură utilizată pentru creșterea volumului osos înaintea sau în timpul implantării.

Complicațiile sunt rare, dar pot include:

infecția grefei;
afectarea membranei sinusale;
sinusită.

Dacă după sinus lift apar:

secreții purulente;
durere facială persistentă;
febră;
miros neplăcut;
simptome nazale unilaterale;

trebuie informat chirurgul și poate fi necesară și evaluarea ORL.

Tratamentul de canal poate provoca sinuzită?

Tratamentul endodontic în sine are scopul de a elimina infecția dentară și poate chiar rezolva sursa unei sinuzite odontogene.

Dar pot exista și:

tratamente endodontice nereușite;
infecții persistente;
material extrudat dincolo de rădăcină;
alte complicații.

De aceea simpla existență a unui dinte „cu canal făcut” nu exclude faptul că el poate continua să fie sursa problemei.

Evaluarea endodontică este importantă.

Sinuzita după implant sau după extracție apare imediat?

Poate apărea:

imediat;
după zile;
după săptămâni;
uneori mult mai târziu.

De aceea istoricul stomatologic este important.

Spune medicului ORL despre:

extracții;
implanturi;
sinus lift;
tratamente de canal;
alte intervenții maxilare.

Inclusiv dacă procedura a fost făcută cu luni înainte.

Diagnosticul necesită două componente

Consensul multidisciplinar modern recomandă practic două confirmări:

ORL

Trebuie demonstrată existența sinuzitei.

Stomatologie

Trebuie demonstrată existența unei patologii dentare maxilare capabile să producă sinuzita.

Simpla prezență simultană a:

unei sinuzite;
unui dinte cu o obturație sau implant;

nu dovedește automat relația cauzală.

Cum confirmă ORL-ul sinuzita

Evaluarea poate include:

simptomele;
examinarea nasului;
endoscopia nazală;
CT-ul sinusurilor.

În sinuzita odontogenă, endoscopia poate arăta:

secreție purulentă;
edem;
polipi;

mai ales în regiunea meatului mijlociu de partea afectată.

Endoscopia este foarte importantă pentru demonstrarea componentei infecțioase a bolii.

Vezi endoscopia nazală: când se recomandă și ce poate arăta.

Ce poate arăta CT-ul

CT-ul poate evidenția:

opacifierea sinusului maxilar;
îngroșarea mucoasei;
extinderea inflamației către alte sinusuri;
blocarea căilor de drenaj;
relația cu structurile dentare;
uneori o leziune dentară.

Un tipar sugestiv este:

boală maxilară unilaterală asociată cu patologie dentară de aceeași parte.

Dar radiologul trebuie să examineze atent și regiunea dentară.

De ce poate fi ratată cauza dentară pe CT

Pentru că examinarea poate fi privită predominant din perspectivă sinonazală.

Unele leziuni dentare sunt:

mici;
subtile;
greu vizibile pe anumite secțiuni;
ușor de trecut cu vederea dacă nu sunt căutate.

Există studii în care patologia dentară a fost ratată la interpretarea inițială a CT-ului la o proporție relevantă dintre pacienți.

De aceea, dacă sinuzita este unilaterală și persistentă, întrebarea:

„există o sursă odontogenă?”

trebuie formulată explicit.

CT sau CBCT?

Cele două investigații au avantaje diferite.

CT de sinusuri

Este foarte bun pentru:

întregul sistem sinonazal;
extinderea sinuzitei;
drenaj;
anatomia necesară ORL;
complicații.

CBCT dentar

Poate oferi o rezoluție foarte bună asupra:

dinților;
rădăcinilor;
osului alveolar;
raportului cu podeaua sinusului.

În funcție de caz pot fi complementare.

Nu fiecare pacient are nevoie automat de ambele.

Radiografia panoramică este suficientă?

Poate identifica anumite probleme dentare.

Dar are limite importante pentru:

leziunile mici apicale;
relația tridimensională dintre rădăcini și sinus;
anumite patologii complexe.

Dacă există o suspiciune relevantă, dentistul poate recomanda:

radiografie periapicală;
CBCT;
alte investigații.

Alegerea aparține specialistului dentar.

RMN-ul este necesar?

Nu în mod obișnuit pentru sinuzita odontogenă necomplicată.

RMN-ul poate deveni util dacă există:

suspiciunea unei formațiuni;
complicații;
necesitatea diferențierii altor patologii.

Pentru majoritatea cazurilor, CT-ul este investigația imagistică ORL mai relevantă.

Sinuzita odontogenă este bacteriană?

În mod obișnuit este o sinuzită infecțioasă, iar microbiologia diferă într-o anumită măsură de cea a rinosinuzitei obișnuite.

Pot fi implicate:

bacterii orale;
bacterii anaerobe;
infecții polimicrobiene.

Această particularitate reprezintă unul dintre motivele pentru care managementul nu trebuie copiat mecanic din sinuzita rinogenă obișnuită.

Antibioticul poate vindeca singur problema?

De multe ori, nu definitiv dacă sursa dentară tratabilă persistă.

Antibioticul poate reduce:

secrețiile;
durerea;
inflamația.

Pacientul se poate simți mai bine.

Dar dacă rămâne:

un focar apical;
o fistulă;
un implant infectat;
altă sursă;

infecția poate reveni după oprirea medicamentului.

Aceasta explică tabloul foarte frecvent:

„cu antibiotic mă simt bine, apoi sinuzita revine”.

Înseamnă că antibioticul nu este niciodată necesar?

Nu.

Antibioticul poate avea un rol în:

controlul infecției;
anumite episoade acute;
boală complicată;
perioada perioperatorie în anumite situații.

Dar alegerea:

antibioticului;
dozei;
duratei;

depinde de tabloul clinic și trebuie făcută de medic.

Principiul important este:

antibioticul nu înlocuiește tratamentul sursei dentare.

Ce înseamnă tratarea sursei dentare

Depinde de problema identificată.

Poate presupune:

tratament endodontic;
retratament endodontic;
chirurgie endodontică;
extracție;
tratament periodontal;
închiderea unei comunicări oro-antrale;
îndepărtarea sau tratamentul unui implant problematic;
tratamentul unei grefe infectate.

Nu există o procedură dentară universală pentru fiecare caz.

Scopul este eliminarea focarului responsabil.

Dintele trebuie scos?

Nu automat.

Dacă dintele poate fi tratat și păstrat, tratamentul endodontic sau altă procedură dentară poate fi suficient pentru eliminarea sursei.

Extracția poate fi necesară dacă:

dintele nu este recuperabil;
prognosticul este nefavorabil;
există alte indicații stomatologice.

Decizia aparține dentistului/endodontului după evaluarea dintelui.

Sinuzita nu este, singură, o indicație universală pentru extracție.

Dacă tratezi dintele, sinuzita dispare?

În unele cazuri, da.

Dacă:

boala sinusală nu este foarte extinsă;
drenajul sinusului este funcțional;
focarul dentar este eliminat;

sinuzita se poate remite fără chirurgie ORL.

Dar nu se întâmplă întotdeauna.

Dacă sinusul rămâne:

profund inflamat;
plin cu secreții;
cu drenaj blocat;

poate fi necesară și chirurgie endoscopică.

Ce este chirurgia endoscopică sinusală

Este o intervenție realizată prin nas, cu ajutorul endoscopului.

În sinuzita odontogenă, chirurgul poate:

deschide și lărgi drenajul sinusului maxilar;
îndepărta secrețiile și țesutul patologic;
trata și alte sinusuri dacă sunt implicate.

Procedura este cunoscută în general drept:

chirurgie endoscopică funcțională a sinusurilor — FESS/ESS.

Nu există incizie facială pentru abordarea endoscopică nazală obișnuită.

Orice sinuzită dentară necesită operație ORL?

Nu.

Unele cazuri se rezolvă după tratamentul dentar și managementul medical adecvat.

Altele necesită și chirurgie a sinusului.

Decizia depinde de:

severitatea simptomelor;
cantitatea de boală sinusală;
permeabilitatea drenajului;
problema dentară;
existența unei fistule;
implanturi sau materiale străine;
apariția complicațiilor.

Uneori sinusul trebuie tratat primul?

Da.

Nu există întotdeauna regula:

„întâi dintele, apoi sinusul”.

Dacă pacientul are o încărcătură foarte mare de simptome sinusale sau boală importantă, chirurgia endoscopică poate fi efectuată:

înainte;
concomitent;
sau după tratamentul dentar;

în funcție de situație.

Consensul actual favorizează decizia multidisciplinară, nu o ordine rigidă aplicată tuturor.

Se pot face intervențiile simultan?

În anumite cazuri, da.

Poate fi ales un tratament combinat ORL + dentar într-o singură etapă, în special când există:

boală sinusală clară;
patologie dentară care necesită chirurgie;
fistulă;
implant sau material străin;
alte situații selectate.

Studii prospective au raportat rezultate bune pentru abordarea combinată în cazurile potrivite.

Dar aceasta nu este obligatorie pentru fiecare pacient. :contentReference[oaicite:2]{index=2}

De ce colaborarea ORL–stomatologie este atât de importantă

Pentru că fiecare specialist vede altă parte a bolii.

ORL-ul

Poate confirma:

existența sinuzitei;
puroiul endoscopic;
extinderea pe CT;
blocarea drenajului;
necesitatea chirurgiei sinusale.

Dentistul/endodontul/chirurgul oral

Poate confirma:

dintele responsabil;
boala apicală;
problema implantului;
fistula;
alte patologii odontogene.

Tratamentul eșuează mai ușor dacă una dintre cele două componente rămâne netratată.

Consensul internațional consideră această colaborare parte centrală a diagnosticului și tratamentului. :contentReference[oaicite:3]{index=3}

Ce se întâmplă dacă ORL-ul tratează sinusul, dar dintele rămâne infectat

Există risc de:

persistență;
recurență.

Chirurgia poate restabili drenajul sinusului, dar bacteriile pot continua să ajungă din focarul dentar.

De aceea, tratamentul dentar nu trebuie omis.

Ce se întâmplă dacă dentistul tratează dintele, dar sinusul rămâne bolnav

Și aceasta este posibil.

După eliminarea focarului dentar poate exista în continuare:

mucoasă foarte inflamată;
puroi;
ostium maxilar blocat;
extensie în alte sinusuri.

Dacă simptomele și boala persistă, poate fi necesară intervenția ORL.

Cum se urmărește dacă tratamentul a funcționat

Contează:

dispariția secreției purulente;
ameliorarea nasului înfundat;
dispariția mirosului neplăcut;
ameliorarea presiunii;
vindecarea problemei dentare.

În anumite cazuri medicul poate repeta:

endoscopia;
imagistica.

Nu este însă necesar CT de control tuturor pacienților care evoluează bine.

Poate recidiva?

Da, dacă:

sursa dentară nu a fost eliminată;
o fistulă persistă;
un implant rămâne infectat;
drenajul sinusului continuă să fie blocat;
apare o nouă problemă dentară.

Recurența trebuie să determine reevaluarea ambelor componente, nu automat un nou antibiotic.

Sinuzita odontogenă poate deveni cronică?

Da.

Este frecvent diagnosticată după o perioadă îndelungată în care pacientul a primit tratamente repetate pentru „sinuzită”.

Poate persista luni dacă sursa odontogenă nu este recunoscută.

Acesta este unul dintre motivele pentru care o sinuzită maxilară:

unilaterală;
recurentă;
refractară la tratament;

trebuie evaluată și din perspectivă dentară.

Este aceeași boală cu sinuzita cronică obișnuită?

Nu exact.

Sinuzita odontogenă este considerată o entitate distinctă, cu:

etiologie diferită;
microbiologie particulară;
algoritm diagnostic propriu;
management multidisciplinar.

De aceea, nu trebuie încadrată automat în același algoritm ca o rinosinuzită cronică bilaterală inflamatorie.

Pentru tabloul general vezi sinuzita acută și cronică: simptome, cauze, diagnostic și tratament.

Când trebuie să te gândești la cauza dentară

Suspiciunea este justificată mai ales dacă există:

sinuzită predominant unilaterală;
secreție purulentă unilaterală;
miros neplăcut;
boală maxilară unilaterală pe CT;
antecedente de tratamente dentare pe aceeași parte;
implanturi;
extracții;
sinus lift;
infecție apicală cunoscută;
răspuns incomplet sau temporar la antibiotice.

Nu este necesar să existe toate simultan.

Ce informații trebuie să spui ORL-ului

Menționează orice procedură efectuată pe dinții superiori:

tratament de canal;
retratament;
extracție;
implant;
grefă osoasă;
sinus lift.

Spune și:

când a fost făcută;
pe ce parte;
dacă simptomele sinusale au început ulterior.

Acest istoric poate modifica semnificativ interpretarea CT-ului.

Ce informații trebuie să spui dentistului

Menționează că ai:

sinuzită unilaterală;
secreție purulentă;
CT cu opacifierea sinusului;
evaluare ORL sugestivă.

Dentistul trebuie să știe că întrebarea nu este doar:

„mă doare dintele?”

ci:

„există o patologie maxilară care poate întreține infecția sinusului?”

Ce se întâmplă dacă nu se vede nicio problemă la radiografia panoramică

Aceasta nu exclude complet o sursă dentară.

Într-o situație cu suspiciune clinică importantă poate fi necesară o evaluare mai sensibilă prin:

radiografii periapicale;
CBCT;
consult endodontic.

Nu orice caz necesită investigații suplimentare, dar o radiografie panoramică normală nu închide automat diagnosticul.

Poate exista sinuzită de la un dinte „mort” fără durere?

Da.

Un dinte cu pulpă necrozată poate să nu mai producă durerea clasică.

În zona vârfului rădăcinii poate persista însă:

inflamație;
infecție.

Dacă este în apropierea sinusului, poate contribui la sinuzită.

Acesta este încă un motiv pentru care simptomul dentar nu este obligatoriu.

Pot exista mai mulți dinți implicați?

Da.

Într-un maxilar cu:

boală periodontală;
mai multe tratamente endodontice;
intervenții complexe;

pot exista mai multe posibile surse.

Specialistul dentar trebuie să identifice dacă:

una;
sau mai multe leziuni;

au relevanță pentru sinus.

Nu este justificată extracția empirică a mai multor dinți doar pentru că sinusul este opacifiat.

Ce înseamnă puroi în meatul mijlociu

Sinusul maxilar se drenează în cavitatea nazală printr-un sistem care ajunge în regiunea meatului mijlociu.

Dacă la endoscopie medicul vede secreție purulentă unilaterală provenind din această regiune, este o dovadă importantă de sinuzită infecțioasă.

În combinație cu o patologie dentară maxilară ipsilaterală, suspiciunea de origine odontogenă crește mult.

Polipii pot apărea și în sinuzita odontogenă?

Da.

Inflamația persistentă poate produce:

edem;
modificări polipoide;
uneori polipi.

Prezența lor nu înseamnă automat că boala este o polipoză nazală inflamatorie primară.

Contextul unilateral și sursa dentară trebuie luate în calcul.

Antibioticul trebuie ales diferit?

Sinuzita odontogenă are frecvent o componentă microbiologică orală și anaerobă.

Acest lucru poate influența alegerea antibioticului atunci când antibioticul este indicat.

Nu există însă un antibiotic universal pe care pacientul ar trebui să îl înceapă singur.

Contează:

alergiile;
tratamentele anterioare;
severitatea;
situația dentară;
rezistența bacteriană;
eventualele culturi în cazuri selectate.

Este utilă cultura din nas?

O cultură superficială din partea anterioară a nasului nu reprezintă neapărat bacteriile responsabile de infecția sinusului.

În cazuri selectate, ORL-ul poate recolta secreție:

endoscopic;
dintr-o zonă relevantă.

Nu este necesar pentru fiecare pacient.

Tratamentul cu spray nazal ajută?

Unele tratamente nazale pot fi utilizate pentru controlul:

inflamației;
edemului;
secrețiilor;

în funcție de situație.

Dar un spray nazal:

nu tratează un abces dentar și nu închide o fistulă oro-antrală.

Este eventual o componentă a managementului, nu soluția sursei odontogene.

Irigațiile nazale

Soluțiile saline pot ajuta la:

mobilizarea secrețiilor;
igiena nazală;
confort.

Dacă se utilizează irigații, apa trebuie să fie:

sterilă;
distilată;
sau fiartă și răcită corespunzător.

Dar irigațiile nu elimină sursa dentară.

În plus, după anumite proceduri oro-sinusale, recomandările postoperatorii pot diferi și trebuie urmate instrucțiunile chirurgului.

Când este sinuzita odontogenă o urgență

Majoritatea cazurilor pot fi evaluate programat.

Dar infecțiile sinusale se pot complica rar prin extindere către:

orbită;
țesuturile feței;
structuri intracraniene.

Solicită evaluare urgentă dacă apar:

umflarea importantă în jurul ochiului;
roșeață oculară importantă;
vedere dublă;
scăderea vederii;
durere oculară;
cefalee severă neobișnuită;
confuzie;
deficit neurologic;
febră importantă și deteriorarea rapidă a stării generale.

Acestea nu trebuie gestionate printr-o programare obișnuită la dentist.

Umflarea obrazului și infecția dentară

O infecție dentară poate produce și:

abces;
celulită facială;
umflarea obrazului.

Dacă edemul:

crește rapid;
se extinde;
este asociat cu febră;
dificultate la înghițire;
dificultate respiratorie;

este necesară evaluare urgentă.

Infecțiile dentare profunde pot deveni serioase chiar independent de sinusită.

Ce se întâmplă dacă există o fistulă oro-antrală

Tratamentul poate include:

controlul infecției sinusale;
tratamentul problemei dentare;
închiderea chirurgicală a fistulei.

Închiderea unei comunicări peste un sinus activ infectat poate necesita o strategie coordonată.

Acesta este un exemplu clasic în care colaborarea ORL–chirurgie orală/maxilo-facială este foarte importantă.

Trebuie tratată înainte de implantare o problemă sinusală?

Dacă există o boală sinusală activă semnificativă înaintea unei proceduri de augmentare sau implantare în proximitatea sinusului, aceasta trebuie evaluată.

Un drenaj sinusal deficitar sau o infecție activă poate crește riscul complicațiilor.

Planificarea cazurilor complexe poate necesita colaborare între:

implantolog;
chirurg oral;
ORL.

O îngroșare mică a mucoasei sinusului pe CBCT înseamnă sinuzită odontogenă?

Nu automat.

Modificări minore ale mucoasei sinusale pot fi întâlnite incidental.

Diagnosticul de sinuzită odontogenă nu trebuie pus numai pe baza formulării:

„îngroșare mucoasă sinus maxilar”.

Trebuie corelate:

simptomele;
examenul ORL;
localizarea;
patologia dentară;
imagistica.

Altfel există risc de supradiagnosticare.

Un implant care pătrunde puțin în sinus înseamnă automat sinuzită?

Nu.

Relația trebuie interpretată în context.

Important este dacă există:

inflamație;
infecție;
periimplantită;
simptomatologie;
migrarea implantului;
alte complicații.

Nu se recomandă îndepărtarea automată a unui implant funcțional doar pentru că vârful său apare radiologic în apropierea sau în sinus.

De ce nu trebuie tratată fiecare imagine radiologică

Imagistica trebuie interpretată împreună cu pacientul.

Putem avea:

modificare dentară fără sinuzită;
modificare sinusală fără cauză dentară;
ambele, dar fără legătură cauzală;
o adevărată sinuzită odontogenă.

De aceea, diagnosticul multidisciplinar este mai robust decât simpla citire a unui CT sau CBCT.

Când trebuie să mergi la ORL

Evaluarea ORL este importantă dacă ai:

sinuzită predominant unilaterală;
secreții purulente persistente;
miros neplăcut;
episoade repetate de sinuzită pe aceeași parte;
simptome după o procedură dentară;
CT cu afectare maxilară unilaterală;
tratamente repetate fără rezoluție.

ORL-ul poate confirma dacă există într-adevăr o sinuzită activă.

Când trebuie să mergi la dentist/endodont

Evaluarea dentară este importantă dacă există:

leziune la rădăcina unui dinte superior;
istoric de tratament endodontic;
durere sau sensibilitate dentară;
implanturi în proximitatea sinusului;
extracție recentă;
suspiciune de comunicare oro-antrală;
recomandarea ORL pentru căutarea unei surse odontogene.

Ideal, diagnosticul final este rezultatul colaborării dintre cele două specialități.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

O sinuzită maxilară persistentă, unilaterală sau care reapare după tratamente poate fi evaluată în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate analiza:

istoricul simptomelor;
relația cu intervențiile dentare;
nasul și secrețiile;
aspectul imagistic disponibil;
necesitatea unei examinări endoscopice;
necesitatea CT-ului de sinusuri;
necesitatea evaluării stomatologice/endodontice.

Este foarte util să aduci la consultație:

CT-ul sau CBCT-ul, dacă există;
raportul radiologic;
informații despre implanturi;
tratamentele de canal;
extracțiile;
intervențiile de sinus lift;
tratamentele antibiotice anterioare.

Prevencia poate asigura evaluarea ORL inițială, dar diagnosticul complet al unei sinuzite odontogene necesită frecvent și evaluarea unui specialist dentar. Procedurile stomatologice, chirurgia orală și chirurgia endoscopică sinusală trebuie efectuate în serviciile corespunzătoare.

Disponibilitatea efectivă a endoscopiei nazale și a investigațiilor trebuie confirmată separat.

Pentru informațiile actualizate despre specialitatea ORL vezi ORL prin CAS.

Pentru sinuzită în general vezi sinuzita acută și cronică.

Pentru CT vezi CT sinusuri: când se recomandă.

Întrebări frecvente

Ce este sinuzita odontogenă?

Este o infecție/inflamație a sinusului maxilar care pornește de la o problemă dentară sau apare ca o complicație a unei proceduri stomatologice.

Ce dinți pot provoca sinuzită?

Mai ales premolarii și molarii superiori, ale căror rădăcini se află aproape de podeaua sinusului maxilar.

Trebuie să mă doară măseaua?

Nu. Durerea dentară poate lipsi complet.

Cum îmi dau seama că sinuzita poate fi dentară?

Suspiciunea crește în sinuzita unilaterală, secreția purulentă unilaterală, mirosul neplăcut și dacă există un istoric de probleme sau proceduri dentare pe aceeași parte.

Orice sinuzită pe o singură parte este dentară?

Nu. Boala unilaterală are și alte cauze și trebuie evaluată ORL.

Un dinte cu tratament de canal poate provoca sinuzită?

Da, dacă există o infecție endodontică persistentă sau altă complicație.

Poate apărea după extracție?

Da, mai ales dacă se creează o comunicare între cavitatea orală și sinusul maxilar.

Ce este comunicarea oro-antrală?

Este o deschidere între gură și sinusul maxilar, care poate apărea după extracția anumitor dinți superiori.

Cum îmi dau seama că am o comunicare?

Poți observa aer sau lichid care pare să treacă între gură și nas/sinus. Necesită evaluare stomatologică sau chirurgicală.

Ce este fistula oro-antrală?

Este o comunicare persistentă care s-a epitelizat și care poate necesita închidere chirurgicală.

Ce fac dacă suspectez o comunicare după extracție?

Contactează chirurgul/dentistul. Evită suflatul puternic al nasului și strănută cu gura deschisă până la evaluare.

Implanturile pot provoca sinuzită?

Da, dacă există infecție, migrare sau alte complicații. Simpla apropiere a unui implant de sinus nu înseamnă însă automat sinuzită.

Sinus lift-ul poate provoca sinuzită?

Rar, poate apărea o complicație infecțioasă sau inflamatorie.

Antibioticul vindecă sinuzita dentară?

Poate controla temporar infecția, dar dacă sursa dentară persistă, recurența este probabilă.

Dintele trebuie întotdeauna scos?

Nu. Unele surse pot fi tratate endodontic și dintele poate fi păstrat.

Cine decide dacă dintele poate fi salvat?

Dentistul sau endodontul, după examinare și imagistică.

Este necesară operația sinusurilor?

Nu tuturor. Unele cazuri se remit după tratarea sursei dentare. Altele necesită și chirurgie endoscopică sinusală.

Cine trebuie tratat primul, dintele sau sinusul?

Nu există o regulă universală. Ordinea depinde de severitatea bolii dentare și sinusale și este ideal stabilită multidisciplinar.

Se pot trata simultan?

Da, în anumite cazuri pot fi coordonate procedurile ORL și dentare.

Cum se confirmă diagnosticul?

ORL-ul confirmă sinuzita, iar specialistul dentar confirmă patologia odontogenă responsabilă.

Este necesară endoscopia nazală?

Este foarte utilă pentru identificarea secreției purulente și confirmarea componentei sinusale.

Este necesar CT?

Este una dintre investigațiile importante pentru evaluarea sinusurilor și a extinderii bolii.

CT-ul vede și dinții?

Poate arăta anumite probleme dentare, dar unele leziuni pot fi ratate și poate fi necesară evaluarea dentară dedicată.

Ce este CBCT?

Este o investigație tridimensională foarte utilă pentru dinți, rădăcini și osul maxilar și poate completa evaluarea în cazurile selectate.

Panoramica este suficientă?

Uneori, dar nu pentru toate problemele. Leziunile mici pot necesita radiografie periapicală sau CBCT.

Este nevoie de RMN?

Nu în mod obișnuit pentru sinuzita odontogenă necomplicată.

Mirosul urât este caracteristic?

Este un indiciu destul de sugestiv, mai ales într-o sinuzită unilaterală, dar nu este specific exclusiv originii dentare.

Poate deveni sinuzită cronică?

Da, mai ales dacă sursa dentară nu este recunoscută și tratată.

De ce revine după antibiotic?

Pentru că antibioticul poate reduce temporar infecția, dar nu elimină obligatoriu focarul dentar care o întreține.

O mică îngroșare a sinusului pe CBCT înseamnă că am sinuzită dentară?

Nu. Imagistica trebuie corelată cu simptomele și evaluarea ORL și dentară.

Când este urgent?

Dacă apar umflarea ochiului, tulburări de vedere, cefalee severă, simptome neurologice, febră importantă sau deteriorare rapidă a stării generale.

Ideea principală

Sinuzita odontogenă este o formă distinctă de sinuzită în care infecția pornește de la un dinte sau de la o procedură dentară.

Suspiciunea trebuie să crească mai ales când există:

sinuzită maxilară unilaterală;
secreție purulentă unilaterală;
miros sau gust neplăcut;
recurențe pe aceeași parte;
antecedente de implant, extracție, tratament endodontic sau sinus lift;
răspuns numai temporar la antibiotice.

Un lucru foarte important:

durerea dentară poate lipsi.

Diagnosticul corect necesită în general două componente:

ORL-ul confirmă sinuzita;
dentistul/endodontul/chirurgul dentar confirmă sursa odontogenă.

Pot fi utilizate:

endoscopia nazală;
CT-ul sinusurilor;
radiografiile dentare;
CBCT-ul în cazurile potrivite.

Tratamentul trebuie să elimine sursa bolii.

Aceasta poate necesita:

tratament endodontic;
retratament;
extracție;
tratamentul implantului;
închiderea unei fistule;
alte proceduri dentare.

În cazurile cu boală sinusală persistentă sau importantă poate fi necesară și chirurgie endoscopică sinusală.

Antibioticele pot avea un rol, dar nu înlocuiesc tratamentul focarului dentar.

Acesta este motivul pentru care sinuzita odontogenă este una dintre patologiile în care colaborarea ORL–stomatologie este fundamentală.

Pentru sinuzită în general vezi sinuzita acută și cronică.

Pentru nas înfundat vezi nasul înfundat persistent.

Pentru secreții postnazale vezi secrețiile postnazale.

Pentru endoscopie vezi endoscopia nazală.

Pentru CT vezi CT sinusuri.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

Craig JR et al. — Diagnosing odontogenic sinusitis: an international multidisciplinary consensus statement
Jiang L et al. — Expert consensus on odontogenic maxillary sinusitis multi-disciplinary treatment, 2024
Craig JR, Saibene AM — Sinusitis Management in Odontogenic Sinusitis, 2024
Craig JR et al. — Management of odontogenic sinusitis: multidisciplinary consensus statement