Secreții postnazale și mucus în gât: cauze și când mergi la ORL
Senzația că ai permanent mucus în gât, că trebuie să înghiți, să tușești sau să îți dregeți vocea este foarte frecventă.
Mulți pacienți o descriu astfel:
- „îmi curge ceva din nas în gât”;
- „am permanent flegmă în gât”;
- „simt mucus lipit în spatele gâtului”;
- „dimineața trebuie să îmi curăț gâtul”;
- „simt că am ceva acolo, dar nu reușesc să îl elimin”.
Una dintre explicații este scurgerea postnazală, adică deplasarea secrețiilor din nas și rinofaringe către partea posterioară a gâtului.
Dar este important să nu tratăm expresia „mucus în gât” ca pe un diagnostic.
Aceeași senzație poate apărea în:
- rinită;
- alergii;
- infecții respiratorii;
- rinosinuzită;
- aer foarte uscat;
- expunere la iritanți;
- reflux laringofaringian;
- anumite tulburări ale deglutiției;
- unele forme de tuse cronică.
Uneori există secreție nazală evidentă. Alteori pacientul simte permanent mucusul, dar examinarea nu identifică o cantitate importantă de secreții.
De aceea, pentru tratamentul corect trebuie stabilită cauza simptomului, nu doar încercarea repetată de a „subția mucusul”.
Ce sunt secrețiile postnazale
Nasul și sinusurile produc mucus în mod normal.
Acesta are rolul de a:
- umezi mucoasa;
- capta particulele inhalate;
- elimina impuritățile;
- participa la apărarea căilor respiratorii.
În mod normal, o mare parte din mucus se deplasează spre partea posterioară a nasului și este înghițită fără să o observăm.
Termenul secreții postnazale sau postnasal drip este folosit atunci când pacientul devine conștient de această scurgere și o percepe ca:
- mucus care curge spre gât;
- acumulare de secreții;
- nevoia frecventă de a înghiți;
- nevoia de a drege vocea.
Prin urmare, existența unui anumit flux de mucus posterior este normală.
Problema este atunci când secrețiile sunt excesive, prea groase sau devin suficient de deranjante încât pacientul să le perceapă constant.
Ce simptome pot apărea
Pe lângă senzația de mucus în gât pot exista:
- nas înfundat;
- nas care curge;
- strănut;
- tuse;
- nevoia frecventă de a înghiți;
- dres repetat al vocii;
- iritație în gât;
- răgușeală;
- senzație de nod în gât;
- respirație neplăcută;
- secreții mai evidente dimineața.
Simptomele asociate sunt foarte utile pentru identificarea cauzei.
De ce produce nasul mucus
Producția de mucus este normală.
Ea poate crește când mucoasa este stimulată de:
- infecții;
- alergeni;
- iritanți;
- fum;
- modificări de temperatură;
- alte forme de inflamație.
Problema nu este întotdeauna faptul că organismul „produce prea mult mucus”.
Uneori secreția are o consistență mai groasă și este percepută mai ușor.
În alte cazuri există mai ales o sensibilitate crescută la senzațiile din gât.
Răceala este una dintre cele mai frecvente cauze
În timpul unei viroze pot apărea:
- nas care curge;
- nas înfundat;
- secreții care se scurg spre gât;
- tuse;
- durere în gât.
Pe măsură ce infecția se vindecă, mucusul și senzația postnazală ar trebui să se reducă progresiv.
Este posibil ca tusea să persiste o perioadă după dispariția celorlalte simptome, fără să însemne că infecția bacteriană continuă.
Secrețiile galbene sau verzi înseamnă infecție bacteriană?
Nu automat.
În timpul unei infecții virale, secrețiile pot deveni:
- mai groase;
- galbene;
- verzi.
Culoarea singură nu poate decide dacă este necesar antibiotic.
Pentru suspiciunea unei rinosinuzite bacteriene contează mai ales:
- durata simptomelor;
- evoluția;
- agravarea după o ameliorare inițială;
- celelalte simptome.
Vezi sinuzita acută și cronică: simptome, cauze, diagnostic și tratament.
Rinita este o cauză foarte frecventă
Atât rinita alergică, cât și cea non-alergică pot produce:
- secreții nazale;
- congestie;
- secreții postnazale;
- strănut.
În rinita alergică sunt mai sugestive:
- mâncărimea nasului;
- strănutul în salve;
- secrețiile apoase;
- lăcrimarea și mâncărimea ochilor.
În formele non-alergice simptomele pot fi declanșate de:
- fum;
- parfum;
- schimbări de temperatură;
- aer rece;
- iritanți.
Pentru tabloul complet vezi rinita cronică: simptome, cauze și tratament.
Rinita alergică sau răceală?
Uneori diferența este ușoară.
Alergia este mai probabilă dacă există:
- prurit nazal;
- strănut repetat;
- secreții foarte apoase;
- simptome oculare;
- repetarea simptomelor în aceleași anotimpuri sau la aceleași expuneri.
Infecția respiratorie este mai probabilă dacă există:
- debut relativ brusc;
- durere în gât;
- stare generală modificată;
- simptome respiratorii care evoluează și apoi se remit.
Pentru diferențiere vezi Rinită alergică sau răceală?.
Sinuzita poate produce secreții în gât
Da.
În rinosinuzită secrețiile pot fi eliminate:
- prin partea anterioară a nasului;
- posterior, către rinofaringe și gât.
Pot exista simultan:
- nas înfundat;
- secreții;
- reducerea mirosului;
- presiune sau durere facială.
În forma cronică, simptomele persistă timp îndelungat și necesită confirmarea obiectivă a inflamației.
Nu orice mucus în gât înseamnă însă sinuzită.
Polipii nazali
Rinosinuzita cronică cu polipi poate produce:
- obstrucție;
- secreții;
- secreții postnazale;
- pierderea mirosului.
Dacă nasul este blocat persistent și mirosul s-a redus semnificativ, această posibilitate devine mai relevantă.
Vezi polipii nazali: simptome, cauze și tratament.
Aerul uscat poate face mucusul mai greu de eliminat
Într-un mediu foarte uscat, secrețiile pot deveni:
- mai groase;
- mai aderente;
- mai greu de eliminat.
Problema poate fi mai evidentă:
- iarna;
- în camere foarte încălzite;
- în aer condiționat;
- la persoane care nu se hidratează suficient.
Pacientul poate interpreta secreția mai groasă drept „cantitate enormă de mucus”, deși problema este și consistența acesteia.
Fumatul și poluarea
Fumul și alți iritanți pot inflama mucoasa nazală și faringiană.
Pot contribui la:
- secreții;
- tuse;
- senzația de mucus;
- dres frecvent al vocii.
Expunerea poate fi:
- activă;
- pasivă;
- profesională.
Dacă simptomele apar predominant într-un anumit mediu, această relație trebuie discutată cu medicul.
Refluxul poate produce senzația de mucus în gât
Da.
Refluxul gastroesofagian sau laringofaringian poate fi asociat cu:
- dresul repetat al vocii;
- tuse;
- iritație;
- răgușeală;
- senzație de mucus;
- senzație de nod în gât.
Uneori pacientul spune:
„Simt că îmi curge permanent ceva din nas.”
Dar examinarea nasului poate să nu arate secreții suficiente pentru a explica simptomul.
În această situație poate exista o altă cauză.
Important însă:
nu orice mucus în gât înseamnă reflux.
Diagnosticul de reflux laringofaringian nu trebuie pus automat doar pentru că pacientul își drege vocea.
Vezi refluxul laringofaringian: simptome, diagnostic și tratament.
Senzația de nod în gât este același lucru?
Nu.
Unele persoane descriu:
- „am mucus”;
- „am ceva lipit”;
- „simt un nod”.
Dar dacă pot mânca și bea normal și nu există o secreție evidentă, poate fi vorba despre globus — senzația unui corp străin sau nod în gât în absența unei obstrucții reale.
Vezi nod în gât – senzația de globus: cauze.
Mucus în gât sau disfagie?
Este importantă diferența.
Dacă simți doar secreție și înghiți normal, este un tablou.
Dacă simți că:
- alimentele se blochează;
- apa trece greu;
- tușești sau te îneci când mănânci;
- înghițirea a devenit realmente dificilă;
vorbim despre o altă problemă: disfagie.
Aceasta poate necesita evaluare ORL, gastroenterologică sau neurologică.
Vezi disfagia: dificultatea la înghițire, cauze și investigații.
De ce îți dregeți permanent vocea
Mucusul sau senzația de secreție poate determina reflexul de a-ți drege vocea.
Problema este că acest comportament repetat poate irita suplimentar laringele.
Se poate forma un cerc:
- simți ceva în gât;
- îți dregeți vocea;
- mucoasa este iritată;
- apare din nou senzația de disconfort;
- simți nevoia să îți dregeți iar vocea.
De aceea, uneori simptomul persistă chiar dacă factorul care l-a declanșat inițial s-a redus.
Răgușeala și secrețiile postnazale
Inflamația și dresul repetat al vocii pot contribui la modificarea temporară a vocii.
Dar răgușeala persistentă nu trebuie atribuită automat mucusului.
Dacă vocea nu se ameliorează, laringele trebuie evaluat conform traseului specific disfoniei.
Vezi răgușeala persistentă: cauze și când mergi la ORL.
Secrețiile postnazale pot provoca tuse?
Pot contribui.
Inflamația și secrețiile din căile respiratorii superioare sunt una dintre cauzele frecvente ale tusei persistente, uneori descrise prin termenul sindrom de tuse de căi aeriene superioare.
Pacientul poate avea:
- nas înfundat;
- secreții;
- mucus în gât;
- dresul vocii;
- tuse.
Dar tusea cronică are multe alte cauze.
Nu orice tuse cu mucus în gât este ORL
O tuse persistentă poate fi asociată și cu:
- astm;
- reflux gastroesofagian;
- bronșită cronică;
- anumite medicamente;
- alte boli respiratorii.
Dacă tusea este problema dominantă, trebuie analizat dacă traseul potrivit este:
- ORL;
- pneumologie;
- gastroenterologie;
- sau o combinație.
Vezi ghidul Pneumolog sau ORL? Tuse, nas înfundat, secreții și respirație grea.
Când tusea sugerează mai degrabă o problemă pulmonară
Evaluarea respiratorie devine importantă mai ales dacă există:
- lipsă de aer;
- wheezing;
- durere toracică;
- tuse profundă productivă;
- scăderea toleranței la efort;
- simptome persistente fără o explicație nazală clară.
Hemoptizia — eliminarea de sânge prin tuse — este diferită de sângele provenit din nas care se scurge în gât și trebuie evaluată separat.
Cum se stabilește cauza secrețiilor postnazale
Consultația începe cu istoricul.
Medicul poate întreba:
- de cât timp există problema;
- dacă nasul este înfundat;
- dacă secrețiile sunt anterioare și posterioare;
- dacă există alergie;
- dacă mirosul s-a modificat;
- dacă există presiune facială;
- dacă simptomele sunt sezoniere;
- dacă tușești;
- dacă vocea este răgușită;
- dacă ai arsuri sau regurgitații;
- dacă înghițirea este normală;
- dacă fumezi;
- ce medicamente folosești.
Aceste informații pot orienta cauza mai bine decât culoarea sau consistența mucusului luate izolat.
Examinarea ORL
Medicul poate examina:
- mucoasa nazală;
- septul;
- cornetele;
- secrețiile;
- faringele;
- uneori laringele.
Poate identifica:
- rinită;
- polipi;
- secreții;
- alte modificări.
Uneori examenul anterior este normal, iar pentru o evaluare mai profundă este necesară endoscopia.
Endoscopia nazală
Endoscopia permite evaluarea:
- foselor nazale în profunzime;
- regiunilor de drenaj sinusal;
- secrețiilor;
- polipilor;
- rinofaringelui.
Este utilă mai ales dacă:
- simptomele persistă;
- tratamentul inițial nu funcționează;
- cauza este neclară;
- există simptome unilaterale;
- este suspectată rinosinuzita cronică.
Vezi endoscopia nazală: când se recomandă și ce arată.
Este nevoie de CT?
Nu pentru orice persoană cu mucus în gât.
CT-ul sinusurilor poate fi relevant dacă există suspiciunea unei boli sinonazale, mai ales:
- rinosinuzită cronică;
- polipi;
- simptome persistente care necesită confirmarea unei boli sinusale;
- alte indicații stabilite de ORL.
Simpla senzație de secreție postnazală nu justifică automat CT.
Vezi CT sinusuri: când se recomandă.
Sunt necesare teste alergologice?
Pot fi utile dacă tabloul sugerează alergie.
De exemplu:
- strănut frecvent;
- mâncărime nazală;
- secreții apoase;
- simptome oculare;
- relație cu polen, animale sau alte expuneri.
Testarea nu este necesară pentru fiecare persoană cu mucus în gât.
Rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele.
Tratamentul depinde de cauză
Nu există o singură „pastilă pentru secreții postnazale”.
Tratamentul poate fi complet diferit dacă problema este:
- o viroză;
- rinită alergică;
- rinită non-alergică;
- rinosinuzită;
- polipoză;
- aer uscat;
- reflux;
- altă cauză.
Acesta este motivul pentru care tratamentele luate la întâmplare pot să nu funcționeze.
Soluțiile saline
Spray-urile saline și irigațiile nazale pot ajuta în unele afecțiuni nazale prin:
- mobilizarea secrețiilor;
- hidratarea mucoasei;
- îndepărtarea particulelor și alergenilor.
Pentru unele persoane cu secreții groase pot reduce senzația de acumulare.
Dacă utilizezi un dispozitiv pentru irigații nazale, folosește numai:
- apă distilată;
- apă sterilă;
- sau apă care a fost fiartă și apoi răcită.
Nu utiliza direct apă de la robinet pentru irigații nazale.
Dispozitivul trebuie curățat conform instrucțiunilor producătorului.
Hidratarea
Dacă secrețiile sunt groase, un aport adecvat de lichide poate ajuta la menținerea hidratării mucoaselor.
Nu este însă necesar să bei cantități exagerate de apă.
Scopul este hidratarea normală.
Dacă ai o boală pentru care medicul a recomandat restricție de lichide, cum ar fi anumite afecțiuni cardiace sau renale, urmează recomandarea respectivă.
Umidificarea aerului
Într-un mediu foarte uscat, creșterea moderată a umidității poate reduce uscăciunea mucoasei.
Umidificatorul trebuie însă întreținut și curățat corect.
Un aparat contaminat poate dispersa microorganisme în aer.
Nu este necesar un nivel excesiv de umiditate, care poate favoriza la rândul său mucegaiul și alergenii.
Antihistaminicele
Sunt utile în special dacă secrețiile sunt produse de rinită alergică.
Pot ameliora:
- strănutul;
- pruritul;
- rinoreea.
Nu reprezintă tratamentul universal al mucusului în gât.
Dacă nu există alergie, eficiența poate fi redusă, iar anumite antihistaminice mai vechi pot usca excesiv mucoasele.
Corticosteroidul nazal
Poate fi foarte util când există o boală inflamatorie nazală precum:
- rinita alergică;
- rinosinuzita cronică;
- polipoza.
Rolul său este reducerea inflamației.
Nu trebuie prescris doar pentru că pacientul spune:
„am mucus în gât”.
Mai întâi trebuie stabilit dacă există o cauză nazală inflamatorie.
Decongestionantele nazale
Pot reduce temporar congestia.
Nu sunt tratamentul secrețiilor postnazale cronice.
Folosirea prelungită a unor decongestionante vasoconstrictoare poate produce rinită medicamentoasă și poate agrava nasul înfundat.
Dacă folosești zilnic astfel de spray-uri, spune acest lucru medicului.
Antibioticele
Nu sunt tratamentul secrețiilor postnazale ca simptom.
Antibioticul este indicat numai dacă există o infecție bacteriană pentru care tratamentul este justificat.
Nu lua antibiotic doar pentru că:
- mucusul este gros;
- secrețiile sunt verzi;
- simptomul durează de câteva zile.
Tratamentul depinde de diagnosticul complet.
Medicamentele „pentru mucus”
Unele produse pot modifica consistența secrețiilor sau expectorația.
Dar dacă mucusul este produs de:
- alergie;
- inflamație nazală;
- reflux;
- alt mecanism;
simpla administrare a unui mucolitic nu rezolvă cauza.
În plus, „flegma din piept” și secreția postnazală nu sunt același lucru.
Trebuie stabilit de unde provin secrețiile.
Laptele produce mai mult mucus?
Este o idee foarte răspândită.
La majoritatea persoanelor, produsele lactate nu determină o creștere semnificativă a producției de mucus nazal.
Pot modifica temporar senzația și consistența percepută în gură și gât, ceea ce poate crea impresia de secreție mai groasă.
Nu există motiv ca fiecare pacient cu secreții postnazale să elimine automat lactatele din dietă.
Dacă există o reacție alimentară individuală sau o alergie, situația se evaluează separat.
Ce poți face dacă ai permanent nevoie să îți dregeți vocea
În loc să îți dregeți puternic vocea de zeci de ori pe zi, uneori poate fi mai puțin iritant să:
- bei o gură de apă;
- înghiți blând;
- reduci expunerea la fum și alți iritanți.
Dacă senzația persistă, cauza trebuie evaluată.
Dresul vocii nu trebuie să devină „tratamentul” mucusului.
Când problema poate fi refluxul
Refluxul devine mai plauzibil dacă există și:
- arsuri;
- regurgitații;
- gust amar sau acru;
- simptome accentuate după mese;
- răgușeală;
- tuse;
- senzație de nod în gât.
Dar refluxul laringofaringian poate avea prezentări diferite, iar simptomele gâtului sunt nespecifice.
Nu este recomandată atribuirea automată a tuturor acestor manifestări refluxului.
Vezi refluxul laringofaringian.
Când trebuie evaluată tusea separat
Dacă tusea persistă mai mult decât episodul nazal sau devine simptomul dominant, diagnosticul trebuie reconsiderat.
Trebuie analizate cauze precum:
- sindromul de tuse de căi aeriene superioare;
- astmul;
- refluxul;
- anumite medicamente;
- boli pulmonare;
- tusea post-infecțioasă.
Mai ales dacă există dispnee, wheezing sau simptome toracice, traseul nu trebuie limitat la ORL.
Medicamentele pentru tensiune pot provoca tuse
Unele medicamente din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei — IECA — pot produce tuse seacă persistentă.
Pacientul poate interpreta nevoia de a tuși și a-și drege vocea ca fiind „mucus în gât”.
De aceea, lista completă a medicamentelor este importantă.
Nu întrerupe tratamentul antihipertensiv singur.
Dacă medicamentul poate fi cauza, medicul care îl prescrie poate decide dacă există o alternativă.
Când secrețiile unilaterale sunt importante
Secreția persistentă provenită predominant dintr-o singură nară necesită atenție.
Poate avea cauze benigne, dar trebuie evaluată mai ales dacă există și:
- sânge;
- miros neplăcut;
- obstrucție unilaterală;
- durere facială;
- alte simptome progresive.
La copil, secreția unilaterală urât mirositoare ridică în mod particular suspiciunea unui corp străin nazal.
Semne care necesită evaluare mai rapidă
Solicită evaluare dacă mucusul sau senzația din gât se asociază cu:
- dificultate reală la înghițire;
- durere persistentă la înghițire;
- sânge;
- răgușeală persistentă;
- scădere neintenționată în greutate;
- formațiune la nivelul gâtului;
- dificultate la respirație;
- obstrucție nazală unilaterală progresivă;
- epistaxis recurent.
Aceste simptome nu trebuie tratate luni întregi ca simple „secreții”.
Când trebuie mers urgent la medic
Solicită ajutor medical rapid dacă există:
- dificultate importantă la respirație;
- imposibilitatea de a înghiți;
- sufocare;
- sânge în cantitate importantă;
- simptome neurologice acute;
- stare generală sever alterată.
În situațiile severe se utilizează serviciul de urgență, nu o programare ORL obișnuită.
Cât timp pot dura secrețiile după o răceală
Un episod acut poate persista câteva zile și apoi să se amelioreze progresiv.
NHS recomandă evaluare dacă senzația de mucus/catarrh continuă mai mult de câteva săptămâni sau apar simptome noi precum:
- durere în gât;
- dificultăți la înghițire;
- pierderea mirosului.
Durata trebuie interpretată însă împreună cu evoluția și celelalte simptome.
Ce să notezi înainte de consultație
Este util să observi:
- de cât timp există problema;
- mucus clar sau gros;
- nas înfundat sau nu;
- simptome într-o singură nară sau bilateral;
- alergii;
- pierderea mirosului;
- presiune facială;
- tuse;
- răgușeală;
- arsuri sau regurgitații;
- dacă problema este mai gravă noaptea;
- dacă există relație cu mesele;
- dacă fumezi;
- medicamentele utilizate.
Aceste informații pot scurta foarte mult drumul până la diagnosticul corect.
Consultația ORL prin CAS la Prevencia
Secrețiile nazale persistente, senzația de mucus în gât și simptomele asociate pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.
Medicul poate evalua:
- mucoasa nazală;
- secrețiile;
- septul;
- cornetele;
- existența polipilor;
- faringele;
- necesitatea examinării nazale sau laringiene suplimentare.
În funcție de tabloul clinic poate fi necesară colaborarea cu:
- alergologia;
- pneumologia;
- gastroenterologia;
- alte specialități.
Nu orice pacient cu tuse și mucus în gât are nevoie exclusiv de ORL.
Pentru consultația prin CAS sunt necesare, în mod obișnuit:
- bilet de trimitere valabil;
- card de sănătate;
- act de identitate;
- documentele medicale relevante.
Informațiile actualizate despre medicii și serviciile ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.
Pentru condițiile administrative vezi biletul de trimitere la ORL.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă secreții postnazale?
Înseamnă perceperea mucusului care se deplasează din nas sau rinofaringe către partea posterioară a gâtului.
Este normal să curgă mucus în gât?
Nasul produce mucus permanent, iar o parte este înghițită fără să o observăm. Problema apare când secreția devine excesivă, groasă sau permanent perceptibilă.
De ce am mucus în gât fără să îmi curgă nasul?
Secrețiile pot curge predominant posterior. De asemenea, refluxul, iritația laringelui sau alte probleme pot produce senzații similare chiar fără o cantitate mare de mucus nazal.
Secrețiile postnazale sunt de la sinuzită?
Uneori, dar nu automat. Rinita, alergiile, virozele și alte cauze sunt foarte frecvente.
Mucusul verde înseamnă că am nevoie de antibiotic?
Nu. Culoarea singură nu demonstrează o infecție bacteriană.
Alergia poate provoca mucus în gât?
Da. Rinita alergică poate produce secreții nazale și postnazale.
Refluxul poate provoca aceeași senzație?
Da. Refluxul poate fi asociat cu senzație de mucus, tuse, răgușeală și dres frecvent al vocii, dar diagnosticul nu trebuie pus doar pe baza acestor simptome.
De ce simt mereu nevoia să îmi dregeți vocea?
Secrețiile sau iritația pot declanșa acest reflex. Dresul repetat poate însă irita suplimentar laringele și poate întreține problema.
Secrețiile postnazale pot provoca tuse?
Pot contribui la tuse, dar tusea cronică are și numeroase alte cauze, inclusiv astm și reflux.
Trebuie să merg la ORL sau pneumolog?
Dacă predomină nasul înfundat, secrețiile, pierderea mirosului sau alte simptome nazale, ORL este relevant. Dacă predomină lipsa de aer, wheezingul sau simptomele toracice, poate fi necesară pneumologia.
Este necesar CT?
Nu pentru simpla senzație de mucus în gât. CT-ul sinusurilor este indicat doar dacă tabloul sugerează o boală sinonazală pentru care imagistica poate modifica diagnosticul sau tratamentul.
Ajută irigațiile nazale?
Pot fi utile în anumite boli nazale. Pentru irigare trebuie folosită apă distilată, sterilă sau fiartă și răcită, nu apă direct de la robinet.
Sunt necesare antibiotice?
Nu pentru simptomul de secreție postnazală în sine. Antibioticul este prescris numai când există o infecție bacteriană pentru care este indicat.
Laptele produce mucus?
În general, produsele lactate nu cresc semnificativ producția de mucus, deși pot modifica temporar senzația de consistență în gură și gât.
Când trebuie să mă îngrijorez?
Dacă simptomele sunt persistente și asociate cu dificultate la înghițire, sânge, răgușeală persistentă, scădere ponderală, obstrucție nazală unilaterală sau dificultate respiratorie.
Ideea principală
Senzația de mucus în gât nu este un diagnostic și nu înseamnă automat sinuzită.
Secrețiile postnazale pot apărea în:
- răceală;
- rinită alergică;
- rinită non-alergică;
- rinosinuzită;
- polipoză;
- expunere la aer uscat sau iritanți.
Dar simptome asemănătoare pot apărea și în:
- reflux;
- iritația laringelui;
- anumite tulburări ale deglutiției;
- unele forme de tuse cronică.
De aceea, dacă problema persistă, întrebarea corectă este:
„De unde provine senzația?”
nu:
„Ce medicament iau ca să scap de mucus?”
Evaluarea pornește de la istoricul simptomelor și examinarea ORL. Endoscopia poate fi utilă când cauza nu este evidentă, iar CT-ul este rezervat situațiilor în care există suspiciunea unei boli sinonazale care justifică imagistica.
Dacă efectuezi irigații nazale, folosește numai apă sigură — distilată, sterilă sau fiartă și răcită.
Pentru rinita cronică vezi rinita cronică.
Pentru sinuzită vezi sinuzita acută și cronică.
Pentru nas înfundat vezi nasul înfundat persistent.
Pentru răgușeală vezi răgușeala persistentă.
Pentru reflux vezi refluxul laringofaringian.
Pentru tuse și alegerea specialității vezi Pneumolog sau ORL?.
Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.
Surse medicale consultate
- American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery — Post-nasal Drip
- NHS — Catarrh, actualizat iunie 2026
- Merck Manual Professional — Cough in Adults
- Centers for Disease Control and Prevention — How to Safely Rinse Sinuses
Scris de
Medic specialist ORL
