Disfagia: dificultatea la înghițire, cauze și investigații

„Tușesc de fiecare dată când beau apă.”

„Pot începe să mănânc, dar simt că alimentele rămân blocate.”

„Mama ține mâncarea în gură și pare că nu știe cum să o înghită.”

Aceste descrieri pot indica forme diferite de disfagie. Uneori problema apare la inițierea înghițirii, în zona gurii și a gâtului. Alteori alimentele sunt înghițite, dar nu mai trec normal prin esofag.

Diferența este importantă deoarece stabilește specialistul potrivit, investigațiile necesare și riscul de pătrundere a alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii.

Ce este disfagia

Disfagia reprezintă dificultatea reală de a transporta alimentele, lichidele sau saliva din gură către stomac.

Poate afecta una sau mai multe etape ale înghițirii:

faza orală, în care alimentele sunt mestecate și împinse cu limba spre partea posterioară a gurii;
faza faringiană, în care înghițirea este declanșată și căile respiratorii trebuie protejate;
faza esofagiană, în care alimentele sunt transportate către stomac.

Disfagia nu este un diagnostic final. Este un simptom care poate avea cauze neurologice, musculare, ORL, gastroenterologice, structurale sau medicamentoase.

Disfagia nu este același lucru cu durerea la înghițire

Disfagia înseamnă că alimentele sau lichidele nu trec normal.

Durerea la înghițire se numește odinofagie. O persoană poate avea durere intensă din cauza unei inflamații a gâtului, dar să poată transporta alimentele normal. În alte situații, durerea și disfagia apar împreună.

Durerea persistentă, mai ales dacă se asociază cu răgușeală, sângerare, nodul cervical sau scădere în greutate, trebuie investigată.

Disfagia nu este același lucru cu „nodul în gât”

Senzația de nod, presiune sau corp străin în gât se numește uneori globus.

În globus, persoana poate de obicei:

să mănânce normal;
să bea normal;
să înghită saliva;
să simtă nodul mai ales între mese.

În disfagia adevărată există o dificultate obiectivă în timpul transportului alimentelor sau lichidelor. Totuși, descrierea pacientului nu este întotdeauna suficientă pentru diferențiere, iar simptomele persistente necesită evaluare.

Cele două forme principale de disfagie

Disfagia orofaringiană

Problema apare în gură, faringe sau în mecanismul de inițiere a înghițirii.

Pot apărea:

dificultatea de a începe înghițirea;
tuse imediat după ce persoana bea sau mănâncă;
înec în timpul mesei;
lichid care iese pe nas;
voce umedă sau gâlgâită după înghițire;
alimente rămase în gură;
salivare excesivă;
dificultăți de mestecare;
mese foarte lungi;
infecții pulmonare repetate.

Această formă poate afecta protecția căilor respiratorii și poate permite alimentelor, lichidelor sau salivei să pătrundă în trahee.

Disfagia esofagiană

Înghițirea începe aparent normal, dar ulterior persoana simte că alimentele:

se opresc;
rămân blocate în gât sau în piept;
coboară lent;
necesită lichid pentru a trece.

Locul în care este perceput blocajul nu indică întotdeauna exact locul problemei. O afecțiune a esofagului poate fi simțită la baza gâtului.

Contează dacă problema apare la solide sau la lichide

Tiparul simptomelor oferă indicii, fără a stabili singur diagnosticul.

Dificultate predominantă la alimente solide

Poate sugera o îngustare sau un obstacol structural, precum:

stenoză esofagiană;
inel esofagian;
inflamație;
esofagită eozinofilică;
formațiune;
compresie externă.

O evoluție de la dificultate la carne și pâine către probleme cu alimente moi și apoi cu lichide trebuie investigată rapid.

Dificultate la solide și lichide încă de la început

Poate orienta către:

o tulburare de coordonare a înghițirii;
o afecțiune neurologică sau neuromusculară;
o tulburare de motilitate esofagiană, precum achalazia.

Aceste reguli sunt orientative. Investigațiile sunt alese după evaluarea completă.

Ce este aspirația

Aspirația apare atunci când alimentele, lichidele sau saliva pătrund în căile respiratorii sub nivelul corzilor vocale.

Poate provoca:

tuse și înec;
dificultăți respiratorii;
scăderea oxigenării;
infecții pulmonare;
pneumonie de aspirație.

Aspirația nu produce întotdeauna tuse. În aspirația silențioasă, materialul pătrunde în căile respiratorii fără un răspuns evident. Absența tusei nu dovedește, așadar, că înghițirea este sigură.

Riscul poate fi mai mare la persoanele cu boli neurologice, sensibilitate redusă a laringelui, fragilitate sau stare de conștiență alterată.

Cauzele disfagiei orofaringiene

Accidentul vascular cerebral

AVC-ul poate afecta controlul limbii, faringelui, laringelui și coordonarea reflexului de înghițire.

După un AVC, evaluarea deglutiției poate fi necesară înainte de reluarea alimentației normale. O dificultate la înghițire apărută brusc împreună cu asimetrie facială, slăbiciunea unui braț, vorbire neclară sau dezechilibru sever reprezintă o urgență.

Alte boli neurologice

Disfagia poate apărea în:

boala Parkinson;
demențe;
scleroza multiplă;
scleroza laterală amiotrofică;
miastenia gravis;
neuropatii și alte boli neuromusculare;
traumatisme cranio-cerebrale.

Uneori pacientul nu descrie direct dificultatea. Familia observă că mesele durează mai mult, alimentele rămân în gură sau apare tusea în timpul alimentării.

Afecțiuni ORL și intervenții în zona capului și gâtului

Înghițirea poate fi afectată de:

inflamații sau leziuni locale;
formațiuni ale cavității bucale, faringelui ori laringelui;
paralizia unei corzi vocale;
chirurgie;
radioterapie;
modificări anatomice;
scăderea producției de salivă.

Disfagia sau răgușeala persistentă după intubație necesită, de asemenea, evaluare.

Probleme dentare și uscăciunea gurii

Dantura afectată, protezele nepotrivite, durerea orală și saliva insuficientă pot împiedica formarea normală a bolului alimentar.

Aceste probleme pot contribui la disfagie, dar nu trebuie presupus că explică singure un simptom persistent sau progresiv.

Cauzele disfagiei esofagiene

Refluxul și stenozele esofagiene

Inflamația cronică asociată refluxului poate contribui, în anumite cazuri, la îngustarea esofagului. Persoana poate observa că alimentele solide trec din ce în ce mai greu.

O disfagie progresivă nu trebuie atribuită automat refluxului și tratată luni întregi fără investigație.

Esofagita eozinofilică

Este o boală inflamatorie a esofagului care poate provoca:

dificultate la alimente solide;
episoade de blocare a alimentelor;
adaptarea treptată a modului de a mânca.

Diagnosticul necesită endoscopie și biopsii. Mucoasa poate părea uneori relativ normală, de aceea gastroenterologul stabilește dacă sunt necesare biopsii.

Achalazia și alte tulburări de motilitate

În achalazie, esofagul nu propulsează eficient alimentele, iar sfincterul inferior nu se relaxează normal.

Pot apărea:

disfagie la solide și lichide;
regurgitarea alimentelor;
durere toracică;
scădere în greutate.

Manometria esofagiană este una dintre investigațiile importante pentru confirmarea tulburărilor de motilitate.

Diverticulul Zenker

Apare mai ales la persoane vârstnice și poate determina:

regurgitarea alimentelor nedigerate;
halenă;
tuse;
senzația că alimentele rămân în gât;
aspirație.

Formațiuni ale esofagului sau regiunii capului și gâtului

Majoritatea persoanelor cu disfagie nu au cancer. Totuși, dificultatea progresivă sau persistentă trebuie investigată, mai ales dacă este asociată cu:

scădere involuntară în greutate;
durere la înghițire;
sânge;
răgușeală persistentă;
nodul cervical;
stare generală alterată.

Impactarea alimentară este o urgență

Impactarea apare când un bol alimentar rămâne blocat în esofag.

Solicită ajutor medical urgent dacă, după ce ai mâncat:

nu mai poți înghiți nici apă;
nu poți înghiți saliva;
saliva se acumulează și trebuie scuipată;
apare regurgitarea continuă;
ai durere importantă în piept sau gât.

Nu încerca să împingi alimentul cu alte alimente, cantități mari de apă sau băuturi carbogazoase și nu provoca vărsătura. Poate fi necesară îndepărtarea endoscopică.

De ce este importantă disfagia la vârstnici

La persoanele vârstnice, disfagia poate avea cauze multiple: boli neurologice, fragilitate, dantură afectată, gură uscată, medicamente, tulburări cognitive sau modificări după spitalizare și intubație.

Consecințele pot include:

aport alimentar insuficient;
deshidratare;
pierderea masei musculare;
scădere în greutate;
aspirație;
pneumonii repetate;
pierderea autonomiei;
teamă de a mânca.

Când apare pierderea în greutate, este necesară și evaluarea pentru malnutriția și scăderea involuntară în greutate.

Recomandările generale despre alimentația sănătoasă pentru seniori rămân utile numai dacă persoana poate mesteca și înghiți în siguranță. În disfagie, consistența potrivită și modul de administrare trebuie stabilite individual.

Cum este evaluată disfagia

Medicul va întreba:

când și cum a început problema;
dacă debutul a fost brusc sau progresiv;
dacă sunt afectate solidele, lichidele sau ambele;
dacă persoana poate iniția înghițirea;
dacă apare tusea în timpul mesei;
dacă vocea se modifică după înghițire;
dacă alimentele se blochează;
dacă există regurgitare, durere sau reflux;
dacă au apărut pneumonii;
dacă persoana a pierdut în greutate;
dacă există boli neurologice;
dacă au existat operații, radioterapie ori intubație;
ce medicamente sunt utilizate.

Evaluarea poate include examinarea gurii, limbii, faringelui, laringelui, vocii, tusei voluntare și funcției nervilor cranieni.

Observarea clinică a unei mese poate identifica probleme importante, dar nu exclude singură aspirația silențioasă.

Ce investigații pot fi necesare

Examinarea ORL și laringoscopia

Examinarea ORL poate identifica inflamații, formațiuni, modificări anatomice sau probleme ale corzilor vocale.

Laringoscopia examinează anatomia și mobilitatea laringelui. O laringoscopie normală nu exclude însă toate tulburările funcționale ale înghițirii.

FEES

FEES este evaluarea endoscopică flexibilă a deglutiției. Un endoscop subțire este introdus prin nas, iar înghițirea este testată controlat cu diferite consistențe.

Poate oferi informații despre:

controlul secrețiilor;
resturile rămase după înghițire;
pătrunderea materialului în laringe;
aspirație;
eficiența unor poziții sau strategii.

FEES nu utilizează radiații, dar trebuie efectuată de personal instruit. Nu este același lucru cu o laringoscopie obișnuită.

Videofluoroscopia deglutiției

Videofluoroscopia, numită și VFSS sau modified barium swallow study, este o investigație radiologică dinamică.

Persoana înghite alimente și lichide cu substanță de contrast, iar specialiștii urmăresc în timp real:

faza orală;
faza faringiană;
începutul fazei esofagiene;
penetrarea și aspirația;
efectul anumitor consistențe și strategii.

FEES și videofluoroscopia răspund la întrebări parțial diferite. Alegerea depinde de problema clinică.

Endoscopia digestivă superioară

Este importantă când simptomele sugerează disfagie esofagiană.

Poate identifica:

inflamație;
stenoze;
inele;
formațiuni;
alimente blocate.

Endoscopia permite și recoltarea biopsiilor.

Tranzitul baritat

Poate evidenția anumite îngustări, diverticuli, anomalii structurale și tulburări de motilitate. Nu este același test cu videofluoroscopia deglutiției.

Manometria esofagiană

Măsoară presiunile și coordonarea contracțiilor esofagului. Este utilizată mai ales când se suspectează achalazia sau altă tulburare de motilitate, frecvent după excluderea unei obstrucții structurale.

Cum se tratează disfagia

Tratamentul depinde de cauză și poate include:

tratarea inflamației sau bolii esofagiene;
dilatarea unei stenoze;
îndepărtarea unui bol alimentar blocat;
tratamentul unei tulburări de motilitate;
intervenții ORL sau gastroenterologice;
recuperarea funcției de înghițire;
exerciții și strategii compensatorii;
adaptarea posturii și a consistenței;
suport nutrițional;
tratarea problemelor dentare și a uscăciunii gurii.

Lichidele îngroșate și alimentele cu textură modificată nu trebuie recomandate automat. Consistența care pare mai ușor de administrat nu este obligatoriu sigură pentru fiecare pacient și poate influența hidratarea, plăcerea de a mânca și aportul total.

Medicamentele nu trebuie zdrobite sau desfăcute fără confirmarea medicului ori farmacistului. Unele forme farmaceutice își pierd proprietățile sau pot deveni periculoase dacă sunt modificate.

Ce poate face familia până la evaluare

Dacă apar tuse repetată, înec, voce umedă sau dificultăți respiratorii, masa trebuie oprită și persoana evaluată.

Până la stabilirea unui plan individual:

nu forța alimentarea;
nu grăbi persoana;
asigură o poziție cât mai verticală;
evită alimentarea când persoana este foarte somnolentă;
respectă consistențele recomandate anterior de echipa medicală;
observă la ce alimente sau lichide apar problemele;
notează durata meselor și cantitatea consumată;
menține o igienă orală atentă;
urmărește febra, tusea și schimbarea respirației;
nu improviza manevre de înghițire fără recomandarea unui specialist.

Pentru organizarea monitorizării și a îngrijirii zilnice poate fi consultat ghidul pentru aparținător.

La ce medic trebuie să mergi

Traseul depinde de tiparul simptomelor:

ORL, dacă problema apare la inițierea înghițirii, există tuse, răgușeală sau suspiciunea unei cauze locale;
gastroenterologie, dacă alimentele par să se blocheze după înghițire ori există suspiciunea unei afecțiuni esofagiene;
neurologie, dacă sunt prezente simptome neurologice sau o boală neurologică;
geriatrie, dacă persoana are fragilitate, boli multiple, afectare cognitivă, malnutriție sau pierderea autonomiei;
specialist în evaluarea și recuperarea deglutiției, pentru analiza funcțională și planul de reabilitare;
nutriție clinică, dacă aportul alimentar și hidratarea sunt afectate.

Disfagia este frecvent o problemă interdisciplinară. Un singur consult nu răspunde întotdeauna tuturor întrebărilor.

Când trebuie să apelezi 112

Solicită ajutor de urgență dacă:

persoana nu poate respira, vorbi sau tuși eficient din cauza unui aliment blocat în căile respiratorii;
disfagia apare brusc împreună cu asimetrie facială, slăbiciune, amorțeală, vorbire modificată, confuzie sau dezechilibru sever;
apare dificultate respiratorie importantă;
persoana își pierde starea de conștiență.

Este necesară evaluare medicală urgentă și dacă persoana nu poate înghiți saliva, are un aliment blocat în esofag, varsă sânge sau prezintă durere severă.

De reținut

Disfagia nu înseamnă doar că alimentele „merg mai greu”. Poate semnala o problemă neurologică, ORL sau esofagiană și poate afecta atât nutriția, cât și siguranța respirației.

Cele mai importante întrebări sunt:

Problema apare la inițierea înghițirii sau după ce alimentul a fost înghițit?
Sunt afectate solidele, lichidele sau ambele?
Există tuse, înec, voce umedă ori pneumonii repetate?
Persoana pierde în greutate sau evită să mănânce?
Simptomele au apărut brusc sau se agravează progresiv?

Răspunsurile orientează specialistul și investigațiile, dar diagnosticul nu trebuie stabilit numai după descrierea simptomelor.

Notă medicală: Materialul are scop informativ și nu înlocuiește evaluarea medicală. Nu testa acasă înghițirea cu volume mari de apă și nu modifica textura alimentelor ori forma medicamentelor fără recomandare individuală.

Surse medicale principale: