Polipi nazali: simptome, cauze și tratament

Nas înfundat aproape permanent, miros foarte slab sau absent, secreții care se scurg în gât și episoade repetate de probleme ale sinusurilor pot apărea în polipoza nazală.

Polipii nazali sunt formațiuni moi, nedureroase, care se dezvoltă din mucoasa nasului sau a sinusurilor.

Polipii nazali obișnuiți sunt formațiuni benigne — nu sunt cancer.

Ei apar frecvent în contextul unei inflamații cronice a nasului și sinusurilor și pot face parte din boala numită rinosinuzită cronică cu polipi nazali.

Polipii mici pot să nu producă niciun simptom.

Atunci când devin mai mari sau sunt numeroși pot determina:

nas înfundat persistent;
respirație dificilă pe nas;
secreții nazale;
mucus care se scurge spre gât;
diminuarea sau pierderea mirosului;
reducerea gustului perceput;
presiune facială;
sforăit.

Există însă o precauție importantă:

nu orice formațiune observată în nas este un polip inflamator obișnuit.

Mai ales o problemă persistentă predominant pe o singură parte trebuie evaluată ORL și nu autodiagnosticată drept „polipi”.

Ce sunt polipii nazali

Polipii se dezvoltă din mucoasa care căptușește:

cavitatea nazală;
sinusurile paranazale.

Au de obicei o consistență moale și un aspect palid sau translucid.

Pot fi:

foarte mici;
multipli;
suficient de mari încât să ocupe o parte importantă a foselor nazale.

Spre deosebire de un coș, abces sau inflamație acută, polipul nazal obișnuit nu este în mod normal dureros la atingere.

Problema apare prin:

obstrucția fluxului de aer;
blocarea drenajului sinusurilor;
inflamația cronică asociată;
afectarea mirosului.

Polipii nazali sunt cancer?

Nu.

Polipii nazali inflamatori obișnuiți sunt formațiuni benigne.

Această afirmație nu trebuie însă interpretată astfel:

„orice masă din nas este sigur un polip benign”.

Există și alte tipuri de formațiuni nazale și sinusale.

Din acest motiv, medicul acordă atenție în special unei formațiuni:

unilaterale;
cu aspect neobișnuit;
care sângerează;
asociate cu durere;
asociate cu simptome neurologice sau oculare;
care evoluează progresiv.

Diagnosticul trebuie pus prin examinare, nu prin simpla presupunere că „pare un polip”.

Polipii nazali și „polipii” copiilor sunt același lucru?

Nu.

În limbajul popular din România, părinții folosesc frecvent expresia „polipi la copil” pentru vegetațiile adenoide.

Acestea nu sunt polipi nazali.

Vegetațiile adenoide

Sunt țesut limfatic normal situat în rinofaringe, care poate deveni hipertrofiat la copil.

Polipii nazali

Sunt formațiuni inflamatorii dezvoltate din mucoasa nazală sau sinusală.

Sunt două probleme diferite.

Pentru copil vezi articolul dedicat vegetațiilor adenoide – „polipii” la copii.

Ce legătură au polipii cu sinuzita cronică

Polipii apar frecvent în cadrul unei boli inflamatorii mai largi:

rinosinuzita cronică cu polipi nazali.

În această situație există inflamația persistentă a mucoasei nazale și sinusale.

Simptomele durează de regulă cel puțin aproximativ 12 săptămâni și pot include:

obstrucție nazală;
secreții;
secreții postnazale;
reducerea mirosului;
presiune facială.

Există și rinosinuzită cronică fără polipi.

Prin urmare:

sinuzită cronică ≠ automat polipi nazali.

Vezi ghidul despre sinuzita acută și cronică.

Care sunt simptomele polipilor nazali

Cele mai caracteristice sunt:

nas înfundat persistent;
respirație dificilă prin nas;
reducerea mirosului;
pierderea mirosului;
secreții nazale;
mucus care curge spre gât.

Pot apărea și:

presiune facială;
sforăit;
respirație pe gură;
somn mai slab;
episoade de agravare a simptomelor sinusale.

Polipii mici pot exista însă fără simptome evidente.

Pierderea mirosului este importantă

Reducerea mirosului este unul dintre simptomele foarte caracteristice ale rinosinuzitei cronice cu polipi.

Poate apărea prin mai multe mecanisme:

polipii blochează fizic circulația aerului către regiunea olfactivă;
inflamația cronică afectează funcționarea sistemului olfactiv.

Pacientul poate observa:

mirosuri foarte slabe;
dispariția completă a mirosului;
reducerea percepției gustului alimentelor.

Dacă problema principală este pierderea mirosului, vezi anosmia: cauze și investigații.

De ce pare că a dispărut și gustul

O mare parte din ceea ce numim în limbaj obișnuit „gust” provine de fapt din aromele detectate prin miros.

Dacă mirosul se reduce sever:

mâncarea pare fadă;
aromele devin greu de diferențiat.

Aceasta nu înseamnă neapărat că receptorii gustativi ai limbii nu mai funcționează.

De aceea, pacientul cu polipoză poate spune:

„Nu mai simt nici gustul, nici mirosul.”

Polipii pot bloca complet nasul?

Da, în formele importante.

Dacă polipii devin numeroși sau foarte voluminoși pot reduce semnificativ spațiul pentru circulația aerului.

Pacientul poate:

respira aproape numai pe gură;
avea voce mai nazonată;
dormi cu gura deschisă;
sforăi;
avea senzația permanentă că nasul este „plin”.

Dar înainte de a concluziona că polipii sunt cauza, este necesară examinarea.

Vezi și ghidul despre nasul înfundat persistent.

De ce apar polipii nazali

Mecanismul exact nu este complet elucidat.

Polipii apar în contextul unei inflamații cronice a mucoasei la persoane care au o anumită susceptibilitate.

Sistemul imun și tipul inflamației locale joacă un rol important.

Nu există o singură cauză universală precum:

„ai răcit prea des”;
„nu ai tratat sinuzita”;
„ai deviație de sept”.

Aceste explicații sunt prea simple.

Alergia produce polipi?

Rinita alergică poate coexista cu polipoza și poate contribui la inflamația nazală la anumite persoane.

Dar nu fiecare pacient cu polipi are alergie.

Și majoritatea persoanelor cu rinită alergică nu dezvoltă automat polipi.

De aceea, polipoza nu trebuie tratată exclusiv ca „o alergie mai gravă”.

Dacă tabloul sugerează alergie, evaluarea alergologică poate fi utilă.

Vezi Rinită alergică sau răceală?.

Astmul și polipii nazali

Există o asociere importantă între:

rinosinuzita cronică cu polipi;
astm.

Cele două boli pot face parte din același tip de inflamație a căilor respiratorii.

La pacientul cu polipoză este util să se știe dacă există:

astm;
wheezing;
dificultate respiratorie;
tratament pneumologic.

La fel, la un pacient cu astm dificil de controlat, boala inflamatorie a nasului și sinusurilor poate fi relevantă.

Polipi, astm și reacții la aspirină

Există un tablou numit boală respiratorie exacerbată de aspirină — AERD.

Este caracterizat prin asocierea dintre:

polipi nazali/rinosinuzită cronică;
astm;
reacții respiratorii la aspirină și anumite antiinflamatoare nesteroidiene.

Unele persoane observă după administrarea unor medicamente precum aspirina sau anumite AINS:

nas puternic înfundat;
secreții;
wheezing;
agravarea astmului.

Aceasta este o situație care necesită evaluare medicală specializată.

Nu încerca acasă „să vezi dacă reacționezi la aspirină”.

Provocarea sau desensibilizarea cu aspirină se face numai în contexte medicale adecvate.

Polipii și fibroza chistică

Polipii nazali sunt neobișnuiți la copil.

Atunci când apar la vârste mici, medicul poate analiza existența unor boli asociate, inclusiv fibroza chistică, în funcție de istoricul pacientului și celelalte simptome.

Aceasta nu înseamnă că un copil cu obstrucție nazală are probabil fibroză chistică.

În plus, cel mai frecvent când un părinte român spune „copilul are polipi”, se referă de fapt la vegetațiile adenoide.

Deviația de sept produce polipi?

Nu în sensul simplu în care este prezentată uneori această relație.

Deviația de sept este o problemă structurală.

Polipoza este în principal o boală inflamatorie.

Cele două pot exista simultan, dar existența unei deviații nu explică automat apariția polipilor.

Vezi deviația de sept: simptome, diagnostic și tratament.

Polipii sau cornetele mărite?

Pot fi confundate de pacient.

Cornetele nazale sunt structuri normale.

Ele pot deveni hipertrofiate în:

rinită;
alergie;
alte inflamații.

Polipii sunt formațiuni distincte.

Diferența se stabilește prin examinarea ORL.

Nu este recomandat să încerci să identifici singur „polipii” privind cu lanterna în nas.

Cum se diagnostichează polipii

Evaluarea pornește de la:

simptome;
durata lor;
examinarea nazală.

Medicul urmărește:

existența formațiunilor;
localizarea;
dacă sunt unilaterale sau bilaterale;
secrețiile;
aspectul mucoasei;
alte cauze ale obstrucției.

În funcție de caz poate fi necesară endoscopia nazală.

Endoscopia nazală

Endoscopia permite examinarea în profunzime a foselor nazale.

Medicul poate evalua:

polipii;
zonele din care provin;
secrețiile;
inflamația;
regiunile de drenaj ale sinusurilor;
rinofaringele;
alte eventuale formațiuni.

Este mult mai informativă decât simpla privire la intrarea în nas atunci când se suspectează polipoză.

Vezi endoscopia nazală: când se recomandă și ce arată.

Este necesar CT

CT-ul sinusurilor poate fi foarte util în polipoza relevantă clinic.

Poate arăta:

sinusurile implicate;
extinderea inflamației;
opacifierea sinusurilor;
anatomia căilor de drenaj;
distribuția bolii;
relația polipilor cu structurile învecinate.

Este în mod particular important înaintea anumitor intervenții endoscopice.

Dar:

nu orice polip vizibil necesită imediat CT.

Indicația este stabilită după examinarea ORL.

Vezi CT sinusuri: când se recomandă și cum obții trimiterea.

CT-ul spune dacă polipul este benign?

Nu întotdeauna.

Imagistica poate oferi indicii importante despre:

localizare;
extindere;
efectul asupra structurilor din jur.

Dar caracterizarea definitivă a unei formațiuni neobișnuite poate necesita:

endoscopie;
RMN în anumite situații;
biopsie;
examen anatomopatologic.

Nu trebuie utilizată expresia „se vede pe CT că este sigur polip” fără context medical.

Când este necesar RMN

RMN-ul nu este investigația de rutină pentru fiecare polipoză bilaterală tipică.

Poate deveni important când există:

o formațiune atipică;
extensie către anumite structuri;
suspiciunea unei alte patologii;
nevoia de caracterizare mai bună a țesuturilor moi.

Alegerea dintre CT și RMN depinde de întrebarea clinică.

De ce este important dacă problema este unilaterală

Rinosinuzita cronică cu polipi are frecvent un caracter bilateral sau difuz.

O formațiune observată numai într-o fosă nazală poate fi tot benignă.

Dar trebuie luate în calcul și alte diagnostice.

Prin urmare, dacă există:

obstrucție progresivă numai pe o parte;
o formațiune unilaterală;
secreții persistente unilaterale;
sângerări;

este necesară examinarea ORL.

Nu presupunem automat:

„este doar un polip”.

Ce semne trebuie evaluate mai repede

Solicită evaluare medicală dacă obstrucția nazală sau formațiunea este asociată cu:

epistaxis repetat;
secreții cu sânge;
durere facială progresivă;
amorțeală facială;
vedere dublă;
reducerea vederii;
umflarea în jurul ochilor;
deplasarea ochiului;
cefalee severă progresivă;
o formațiune la nivelul gâtului;
simptome neurologice.

Aceste manifestări nu înseamnă automat cancer.

Înseamnă că diagnosticul nu trebuie presupus fără investigații.

Polipii se pot vedea fără endoscopie?

Polipii mari pot fi uneori vizibili la examinarea nazală obișnuită.

Polipii localizați mai profund pot necesita endoscopie.

Simptomele singure nu pot confirma diagnosticul deoarece:

rinita;
deviația de sept;
hipertrofia cornetelor;
rinosinuzita fără polipi;

pot provoca congestie similară.

Testarea mirosului

Pentru pacienții cu reducerea importantă a mirosului pot fi utilizate și teste olfactive standardizate în anumite centre.

Acestea permit o măsurare mai obiectivă decât simpla întrebare:

„Mai simți mirosurile?”

Nu sunt însă necesare pentru fiecare pacient cu polipoză.

Sunt necesare teste pentru alergii?

Pot fi indicate dacă există simptome compatibile cu alergia, precum:

strănut;
prurit nazal;
secreții apoase;
simptome oculare;
relație cu anumite expuneri.

Rezultatul poate influența tratamentul rinitei asociate.

Testarea alergologică nu este însă obligatorie pentru confirmarea tuturor polipilor nazali.

Cum se tratează polipii nazali

Scopul tratamentului nu este doar „să scoatem polipii”.

Trebuie controlată și inflamația cronică care a permis apariția lor.

În funcție de severitate, tratamentul poate include:

soluții saline;
corticosteroizi intranazali;
cure scurte de corticosteroid sistemic la pacienți selectați;
controlul bolilor asociate;
chirurgie endoscopică;
terapii biologice pentru anumite forme severe.

Strategia se adaptează pacientului.

Corticosteroizii intranazali

Sunt una dintre componentele centrale ale tratamentului rinosinuzitei cronice cu polipi.

Pot:

reduce inflamația;
reduce dimensiunea polipilor;
îmbunătăți obstrucția;
îmbunătăți uneori mirosul;
reduce riscul de recurență după chirurgie.

Tratamentul trebuie utilizat regulat și cu tehnică adecvată.

Nu trebuie confundat cu spray-ul decongestionant.

Spray-ul cu corticosteroid produce dependență?

Nu în mecanismul produs de decongestionantele vasoconstrictoare.

Spray-urile cu corticosteroid și cele cu xilometazolină/oximetazolină sunt clase complet diferite.

Decongestionantele folosite excesiv pot produce rinită medicamentoasă.

Corticosteroizii intranazali sunt medicamente antiinflamatoare folosite tocmai pentru controlul unor boli nazale cronice.

Tehnica administrării contează

Dacă spray-ul este orientat permanent direct către sept:

poate irita mucoasa;
poate favoriza epistaxisul;
poate fi mai puțin bine distribuit.

În general, duza este orientată ușor lateral, nu direct către sept.

Respirația în timpul administrării trebuie să fie blândă.

Dacă inspiri foarte puternic, o mare parte din medicament poate ajunge rapid în gât.

Respectă instrucțiunile produsului și recomandările medicului.

Irigațiile saline

Irigarea nazală cu soluție salină poate ajuta la:

eliminarea mucusului;
reducerea încărcăturii de secreții;
îndepărtarea unor particule inflamatorii;
distribuția tratamentelor topice în anumite contexte.

Pentru irigațiile cu volum mai mare trebuie folosită apă sigură pentru utilizare nazală și dispozitivul trebuie igienizat corespunzător.

Tratamentul salin nu înlocuiește terapia antiinflamatoare atunci când aceasta este necesară.

Corticosteroizii administrați pe cale orală

În anumite forme mai importante, medicul poate prescrie o cură scurtă de corticosteroid sistemic.

Aceasta poate reduce rapid:

dimensiunea polipilor;
inflamația;
obstrucția;
uneori pierderea mirosului.

Dar tratamentul sistemic are riscuri.

Poate influența:

glicemia;
tensiunea;
osul;
riscul de infecții;
somnul;
alte funcții.

De aceea, curele repetate de cortizon nu trebuie să devină strategia permanentă de control al polipozei.

Antibioticul tratează polipii?

Nu.

Polipii nazali sunt o problemă inflamatorie, nu o infecție bacteriană care dispare cu antibiotic.

Antibioticul poate avea indicație dacă există o infecție bacteriană separată pentru care medicul consideră necesar tratamentul.

Nu trebuie prescris doar pentru că:

există polipi;
secrețiile sunt colorate;
pacientul spune că „are sinusurile”.

Antihistaminicele micșorează polipii?

Nu reprezintă tratamentul principal al polipozei.

Pot avea rol dacă pacientul are și rinită alergică.

În această situație tratează componenta alergică și simptome precum:

strănut;
prurit;
rinoree.

Dar simpla administrare a unui antihistaminic nu rezolvă în mod obișnuit boala inflamatorie cu polipi.

Când este necesară operația

Chirurgia poate fi discutată dacă:

simptomele rămân importante;
tratamentul medicamentos adecvat nu controlează suficient boala;
obstrucția este semnificativă;
mirosul este sever afectat;
există boală sinusală importantă;
anatomia și extinderea bolii justifică intervenția.

Operația este efectuată de obicei endoscopic, prin nas.

Nu este necesară o incizie externă pentru intervenția endoscopică standard.

Ce se întâmplă în operația endoscopică

Chirurgul introduce endoscopul prin fosa nazală și poate:

îndepărta polipii;
deschide căile de drenaj ale sinusurilor;
elimina anumite țesuturi inflamatorii;
crea acces mai bun pentru tratamentele locale postoperatorii.

Scopul nu este doar să „taie polipii care se văd”.

Intervenția trebuie planificată în funcție de boala sinusală și anatomia fiecărui pacient.

CT-ul înainte de operație

În planificarea chirurgiei endoscopice a sinusurilor, CT-ul este foarte important.

Arată:

sinusurile afectate;
anatomia;
variantele anatomice;
raporturile cu orbita;
raporturile cu baza craniului;
extinderea procesului inflamator.

Pentru indicațiile imagisticii vezi CT sinusuri.

Polipii pot reveni după operație?

Da.

Aceasta este o caracteristică importantă a bolii.

Chirurgia îndepărtează țesutul obstructiv și poate îmbunătăți drenajul și accesul tratamentelor locale.

Dar predispoziția inflamatorie poate continua.

De aceea, după operație poate fi necesar în continuare:

tratament intranazal;
irigații;
control ORL;
tratamentul astmului sau alergiei;
alte terapii pentru formele severe.

Operația nu trebuie prezentată drept:

„scoți polipii și ai scăpat definitiv”.

De ce reapar

Polipoza este expresia unei boli inflamatorii cronice.

Chirurgia îndepărtează consecința vizibilă și poate modifica favorabil mediul sinusal, dar nu elimină automat predispoziția inflamatorie.

Riscul de recurență diferă între pacienți.

Poate fi mai mare în anumite forme severe, inclusiv la persoanele cu:

astm;
AERD;
boală inflamatorie intensă.

Ce sunt terapiile biologice

Pentru anumite forme severe și insuficient controlate de rinosinuzită cronică cu polipi, există medicamente biologice.

Acestea țintesc anumite componente ale răspunsului inflamator.

Sunt utilizate numai pentru pacienți selectați, după evaluare specializată.

Nu reprezintă:

prima linie pentru orice polip;
o alternativă automată la spray;
o injecție care „topește polipii definitiv”.

Decizia ține cont de:

severitatea bolii;
controlul simptomelor;
operații anterioare;
necesitatea repetată a corticosteroizilor sistemici;
miros;
boli asociate precum astmul;
criteriile aplicabile fiecărui medicament.

Biologic sau operație?

Nu există un răspuns unic.

Pentru un anumit pacient poate fi mai potrivit:

tratamentul medical optimizat;
chirurgia;
terapia biologică;
asocierea secvențială a mai multor strategii.

Contează:

severitatea;
anatomia;
răspunsul la tratament;
istoricul intervențiilor;
comorbiditățile;
profilul inflamator;
preferințele pacientului.

Aceasta este o decizie pentru ORL și, uneori, o echipă multidisciplinară.

Polipii și astmul trebuie tratate împreună?

La pacientul care are ambele boli, coordonarea tratamentului poate fi foarte importantă.

Inflamația nu trebuie privită ca două probleme complet separate:

„nasul la ORL și plămânii la pneumolog, fără legătură”.

Controlul bolii căilor respiratorii superioare și inferioare poate necesita colaborare între:

ORL;
alergologie;
pneumologie.

Ce se întâmplă cu mirosul după tratament

Mirosul se poate îmbunătăți dacă:

inflamația este controlată;
polipii se reduc;
fluxul aerului către regiunea olfactivă se îmbunătățește.

Rezultatul nu este însă identic la toți pacienții.

O pierdere a mirosului foarte veche poate avea o recuperare mai dificilă.

De aceea, obiectivul tratamentului trebuie discutat realist.

Polipii provoacă durere?

Polipul propriu-zis este, în general, nedureros.

Pacientul poate avea însă:

presiune;
disconfort facial;
cefalee;
simptome sinusale.

Durerea severă localizată, mai ales unilaterală și progresivă, nu trebuie pusă automat pe seama polipilor.

Necesită evaluarea altor cauze.

Polipii pot provoca sforăit?

Pot contribui prin obstrucția nazală.

Dacă pacientul respiră greu pe nas, poate:

respira pe gură în somn;
sforăi mai mult.

Dar polipii nu sunt singura cauză a sforăitului.

Dacă există:

pauze respiratorii observate;
treziri cu senzație de sufocare;
somnolență diurnă;

trebuie evaluată posibilitatea apneei obstructive de somn.

Polipii pot provoca ureche înfundată?

Inflamația importantă din nas și rinofaringe poate influența funcția trompei lui Eustachio.

Unele persoane pot avea simultan:

congestie nazală;
presiune în urechi;
pocnituri;
ureche înfundată.

Dar această asociere nu trebuie folosită pentru a diagnostica polipii.

Vezi disfuncția trompei lui Eustachio.

Când este necesar examen anatomopatologic

Dacă o formațiune este îndepărtată sau biopsiată, țesutul poate fi analizat anatomopatologic.

Scopul este stabilirea exactă a naturii leziunii.

Acest lucru este cu atât mai important pentru:

leziuni unilaterale;
aspect neobișnuit;
suspiciune clinică atipică.

Nu toate formațiunile nazale trebuie etichetate doar vizual.

Ce se întâmplă dacă ai un singur „polip”

Un polip inflamator unilateral este posibil.

Dar termenul trebuie folosit cu atenție.

O leziune unilaterală poate reprezenta și alte entități.

De aceea, medicul poate considera necesare:

endoscopie;
CT;
uneori RMN;
biopsie.

Această abordare nu înseamnă că se suspectează automat cancer.

Înseamnă că diagnosticul diferențial este mai larg decât în polipoza bilaterală tipică.

Ce să NU faci

Nu folosi decongestionante luni întregi

Ele nu tratează polipii și pot produce rinită medicamentoasă.

Nu lua antibiotice repetate doar pentru nas înfundat

Polipoza este o boală inflamatorie.

Nu lua cure repetate de cortizon fără supraveghere

Corticosteroizii sistemici au efecte adverse cumulative.

Nu considera operația o vindecare definitivă

Boala inflamatorie trebuie controlată și după intervenție.

Nu ignora simptomele unilaterale cu sângerare

Acestea necesită diagnostic precis.

Când trebuie să mergi la ORL

Evaluarea este indicată dacă:

nasul este înfundat persistent;
mirosul s-a redus semnificativ;
simptomele durează săptămâni sau luni;
ai episoade repetate de rinosinuzită;
există suspiciunea unor polipi;
tratamentul nazal nu controlează simptomele;
ai astm asociat cu simptome nazale importante;
simptomele reapar după operația pentru polipi.

Când trebuie evaluat mai repede

Solicită evaluare mai rapidă dacă apar:

obstrucție persistentă numai pe o parte;
sângerări nazale repetate;
secreții cu sânge;
durere facială progresivă;
amorțeală facială;
vedere dublă;
reducerea vederii;
umflarea în jurul ochiului;
cefalee severă progresivă;
o formațiune cervicală;
simptome neurologice.

Aceste manifestări nu sunt tipice pentru simpla polipoză inflamatorie și trebuie investigate.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Nasul înfundat persistent, pierderea mirosului și suspiciunea de polipi nazali pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate evalua:

mucoasa nazală;
septul;
cornetele;
formațiunile vizibile;
existența secrețiilor;
semnele unei rinosinuzite cronice;
necesitatea endoscopiei sau imagisticii.

Dacă ai efectuat deja un CT al sinusurilor, este util să aduci:

rezultatul;
imaginile sau accesul electronic la acestea.

În mod obișnuit, pentru consultația prin CAS sunt necesare:

bilet de trimitere valabil pentru ORL;
card de sănătate;
act de identitate;
documentele medicale relevante.

Informațiile actualizate despre medicii și serviciile disponibile sunt pe pagina ORL prin CAS.

Pentru traseul administrativ vezi biletul de trimitere la ORL.

Întrebări frecvente

Ce sunt polipii nazali?

Sunt formațiuni moi, benigne, asociate de obicei cu inflamația cronică a mucoasei nazale și sinusale.

Polipii nazali sunt cancer?

Polipii inflamatori obișnuiți nu sunt cancer. O formațiune atipică sau unilaterală trebuie însă evaluată pentru stabilirea diagnosticului exact.

Polipii la copil sunt aceiași cu vegetațiile adenoide?

Nu. „Polipii” copilului este denumirea populară pentru vegetațiile adenoide, care sunt țesut limfatic. Polipii nazali sunt altă boală.

Care este simptomul cel mai caracteristic?

Pe lângă obstrucția nazală, reducerea sau pierderea mirosului este foarte frecventă.

Polipii dor?

În mod obișnuit nu. Pot exista însă presiune și alte simptome ale rinosinuzitei asociate.

Alergia provoacă polipi?

Alergia poate coexista și poate contribui la inflamație la unii pacienți, dar nu toți pacienții cu polipi sunt alergici.

De ce sunt polipii asociați cu astmul?

La unele persoane, bolile fac parte dintr-un proces inflamator comun al căilor respiratorii.

Ce legătură există cu aspirina?

Unele persoane au combinația polipi nazali, astm și reacții respiratorii la aspirină sau anumite antiinflamatoare. Aceasta este boala respiratorie exacerbată de aspirină.

Polipii se văd la CT?

Da. CT-ul poate arăta polipii și extinderea bolii sinusale, dar nu este obligatoriu pentru fiecare pacient înainte de evaluarea ORL.

Este necesară endoscopia?

Poate fi foarte utilă pentru confirmarea și evaluarea polipilor situați mai profund în nas.

Spray-ul cu corticosteroid poate micșora polipii?

Da. Corticosteroizii intranazali sunt una dintre principalele terapii pentru rinosinuzita cronică cu polipi.

Antibioticul tratează polipii?

Nu. Antibioticul este indicat doar dacă există separat o infecție bacteriană pentru care este necesar.

Pot dispărea fără operație?

La unii pacienți tratamentul medicamentos poate reduce semnificativ dimensiunea polipilor și simptomele.

Când este necesară operația?

Când boala rămâne insuficient controlată în ciuda tratamentului medical adecvat sau există alte indicații chirurgicale stabilite de ORL.

Polipii reapar după operație?

Pot reveni. Boala inflamatorie de bază poate continua și după îndepărtarea chirurgicală.

Ce sunt biologicele?

Sunt medicamente care țintesc anumite mecanisme ale inflamației și sunt rezervate pacienților selectați cu forme severe de rinosinuzită cronică cu polipi.

Un singur polip este mai îngrijorător?

Nu înseamnă automat ceva grav, dar o formațiune unilaterală are un diagnostic diferențial mai larg și trebuie evaluată cu atenție.

Când trebuie să mă prezint mai repede?

Dacă obstrucția este unilaterală și progresivă sau apare împreună cu sângerare, simptome oculare, amorțeală facială, durere progresivă ori alte semne neobișnuite.

Ideea principală

Polipii nazali sunt formațiuni inflamatorii benigne, frecvent asociate cu rinosinuzita cronică.

Pot produce:

nas înfundat;
secreții;
mucus în gât;
sforăit;
mai ales reducerea sau pierderea mirosului.

Diagnosticul se bazează pe:

simptome;
examinare ORL;
frecvent endoscopie;
CT atunci când trebuie evaluată boala sinusală, extinderea sau anatomia.

Tratamentul urmărește atât polipii, cât și inflamația care îi produce.

Poate include:

soluții saline;
corticosteroizi intranazali;
uneori cure scurte de corticosteroid sistemic;
chirurgie endoscopică la pacienți selectați;
terapii biologice pentru anumite forme severe.

Operația nu elimină automat predispoziția inflamatorie, motiv pentru care polipii pot recidiva și tratamentul medical continuă adesea după intervenție. Sursele clinice actuale confirmă atât rolul tratamentelor topice, cât și posibilitatea chirurgiei și terapiilor biologice în boala selectată. :contentReference[oaicite:1]{index=1}

O ultimă regulă este importantă:

polipoza bilaterală tipică și o formațiune unilaterală nu trebuie tratate conceptual la fel.

Dacă problema este unilaterală, progresivă sau asociată cu sângerare ori alte semne neobișnuite, diagnosticul trebuie confirmat înainte de a o numi simplu „polip”.

Pentru simptomul general vezi nasul înfundat persistent.

Pentru boala sinusală vezi sinuzita acută și cronică.

Pentru rinita asociată vezi rinita cronică.

Pentru deviația de sept vezi deviația de sept.

Pentru pierderea mirosului vezi anosmia.

Pentru evaluarea endoscopică vezi endoscopia nazală.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

Mayo Clinic — Nasal polyps: Symptoms and causes
Mayo Clinic — Nasal polyps: Diagnosis and treatment
NHS — Nasal polyps
European Position Paper on Rhinosinusitis and Nasal Polyps — EPOS