Anosmie – pierderea mirosului: cauze și investigații

Pierderea mirosului poate apărea aparent simplu: după o răceală, în timpul unui episod de nas foarte înfundat sau după o infecție virală.

Pentru unele persoane mirosul revine în câteva săptămâni. Pentru altele rămâne redus luni de zile, iar uneori mirosurile încep să fie percepute diferit față de înainte.

Problema poate avea cauze foarte diferite.

Aerul poate să nu mai ajungă corespunzător în regiunea olfactivă din cauza:

rinitei;
rinosinuzitei;
polipilor nazali;
altor forme de obstrucție.

Sau sistemul olfactiv poate fi afectat după:

o infecție virală;
un traumatism cranian;
anumite medicamente sau substanțe;
înaintarea în vârstă;
mai rar, anumite boli neurologice.

De aceea, pierderea mirosului este un simptom, nu un diagnostic.

Ce este anosmia

Anosmia înseamnă pierderea completă a capacității de a detecta mirosurile.

Există însă mai multe tipuri de tulburări olfactive.

Hiposmia

Mirosul este redus, dar nu complet absent.

Pacientul poate spune:

„simt doar mirosurile foarte puternice”;
„trebuie să apropii lucrurile de nas”;
„simt parfumul, dar mult mai slab decât înainte”.

Anosmia

Mirosurile nu mai sunt percepute deloc.

Parosmia

Mirosurile există, dar sunt percepute distorsionat.

De exemplu:

cafeaua poate mirosi ars sau chimic;
carnea poate avea un miros neplăcut complet diferit de cel normal;
parfumul preferat poate deveni greu de tolerat.

Phantosmia

Persoana percepe un miros care nu există în mediul exterior.

Poate fi descris ca:

fum;
ars;
chimic;
metalic;
alte mirosuri.

Aceste tulburări pot apărea separat sau se pot succeda în timpul recuperării.

Cum funcționează mirosul

Moleculele volatile din mediul exterior pătrund în nas odată cu aerul.

Ele trebuie să ajungă într-o regiune specializată situată în partea superioară a cavității nazale, unde se află receptorii olfactivi.

Acești receptori transmit informația prin nervul olfactiv către creier.

Pentru ca procesul să funcționeze sunt necesare:

o cale liberă prin care moleculele să ajungă la receptorii olfactivi;
receptori funcționali;
nervi olfactivi funcționali;
procesarea normală a informației la nivel cerebral.

Problema poate apărea la oricare dintre aceste niveluri.

De ce „nu mai simt gustul” poate fi de fapt pierderea mirosului

Mirosul și gustul sunt strâns legate.

Limba recunoaște gusturile de bază precum:

dulce;
sărat;
acru;
amar;
umami.

Dar mare parte din aroma complexă a alimentelor depinde de miros.

De aceea, când mirosul dispare, pacientul poate spune:

„Nu mai simt nici gustul mâncării.”

În multe cazuri, gustul propriu-zis este încă prezent, dar lipsește componenta olfactivă a aromei.

Care sunt cele mai frecvente cauze ale pierderii mirosului

Printre cauzele importante se află:

infecțiile virale respiratorii;
rinita;
rinosinuzita;
polipii nazali;
traumatismele craniene;
înaintarea în vârstă;
fumatul;
anumite medicamente;
expunerea la unele substanțe chimice.

Mai rar există cauze neurologice sau alte boli.

Uneori, chiar după evaluare, nu poate fi identificată o cauză precisă. În acest caz se poate folosi termenul de disfuncție olfactivă idiopatică.

Pierderea mirosului în timpul unei răceli

Într-o infecție respiratorie obișnuită, nasul se poate umfla și umple cu secreții.

Moleculele odorante nu mai ajung eficient către zona olfactivă.

În această situație mirosul poate reveni pe măsură ce:

congestia se reduce;
secrețiile dispar;
inflamația se remite.

Acesta este un mecanism predominant obstructiv.

Este diferit de situația în care nasul s-a desfundat, dar mirosul rămâne absent.

Pierderea mirosului după o infecție virală

Uneori mirosul nu revine după vindecarea infecției.

Această situație este numită disfuncție olfactivă post-virală.

A fost observată după mai multe infecții virale respiratorii și a devenit mult mai cunoscută în contextul COVID-19.

Pacientul poate spune:

„am fost răcit acum două luni, dar încă nu simt mirosurile”;
„nasul este liber, dar nu mi-a revenit mirosul”;
„mirosul a început să revină, dar totul miroase urât”.

În această situație mecanismul nu mai este explicat numai prin nasul înfundat.

COVID-19 mai poate provoca pierderea mirosului?

Da.

COVID-19 rămâne una dintre infecțiile virale care pot produce tulburări olfactive.

Dar pierderea mirosului nu este specifică exclusiv COVID-19.

Poate apărea și după:

gripă;
alte infecții respiratorii virale;
episoade nespecifice de infecție respiratorie.

De aceea, o anosmie persistentă după o viroză trebuie privită ca disfuncție olfactivă post-infecțioasă, indiferent de virusul exact, dacă acesta nu a fost identificat.

Ce este parosmia după o viroză

În perioada de recuperare, unele persoane încep să simtă din nou mirosurile, dar acestea sunt profund distorsionate.

De exemplu:

cafeaua;
ceapa;
carnea;
ouăle;
parfumul;

pot fi percepute ca având miros:

ars;
putred;
chimic;
fecaloid;
metalic.

Aceasta este parosmia.

Deși poate fi foarte neplăcută, apariția ei după o pierdere post-virală a mirosului poate face parte din procesul de reorganizare și recuperare a sistemului olfactiv.

Evoluția diferă însă foarte mult între pacienți.

Cât durează recuperarea după o viroză

Nu există un termen identic pentru fiecare pacient.

Unele persoane recuperează:

în câteva săptămâni;
în câteva luni.

La altele recuperarea este mult mai lentă și poate dura perioade îndelungate.

NHS arată că modificările mirosului se pot ameliora în câteva săptămâni sau luni.

Persistența simptomului nu înseamnă însă că recuperarea ulterioară este imposibilă.

Dacă mirosul nu începe să revină după câteva săptămâni sau problema are un impact important, este justificată evaluarea medicală.

Rinita poate reduce mirosul

Da.

Inflamația și congestia nazală pot limita accesul moleculelor odorante către regiunea olfactivă.

Acest lucru poate apărea în:

rinita alergică;
rinita non-alergică;
alte forme de inflamație nazală.

Dacă simptomele includ și:

strănut;
secreții;
prurit;
congestie persistentă;

vezi rinita cronică: simptome, cauze și tratament.

Tratamentul bolii nazale poate îmbunătăți mirosul atunci când inflamația este cauza.

Sinuzita și pierderea mirosului

Reducerea mirosului este unul dintre simptomele importante ale rinosinuzitei cronice.

Poate apărea prin:

inflamația mucoasei;
secreții;
blocarea regiunii olfactive;
existența polipilor.

Dacă există simultan:

nas înfundat;
secreții persistente;
secreții postnazale;
presiune facială;
simptome de peste aproximativ 12 săptămâni;

trebuie evaluată posibilitatea unei rinosinuzite cronice.

Vezi sinuzita acută și cronică.

Polipii nazali sunt o cauză importantă

Polipii pot bloca accesul aerului către regiunea olfactivă și sunt asociați cu inflamația cronică.

Reducerea sau pierderea mirosului este unul dintre simptomele caracteristice.

Pacientul poate avea:

nas foarte înfundat;
secreții;
respirație pe gură;
sforăit;
anosmie sau hiposmie.

Vezi polipii nazali: simptome, cauze și tratament.

Deviația de sept poate provoca anosmie?

O deviație foarte importantă poate contribui la reducerea fluxului nazal.

Dar simpla existență a unui sept deviat nu este o explicație suficientă pentru pierderea completă a mirosului.

Mai ales o anosmie importantă trebuie evaluată și pentru:

inflamație;
polipi;
disfuncție post-virală;
alte cauze.

Vezi deviația de sept: simptome, diagnostic și tratament.

Pierderea mirosului după traumatism cranian

Un traumatism poate afecta sistemul olfactiv prin mai multe mecanisme.

Pot exista:

leziuni ale fibrelor nervului olfactiv;
leziuni ale bulbilor olfactivi;
fracturi în regiunea bazei craniului;
alte leziuni cerebrale.

Pierderea mirosului poate apărea chiar dacă nasul pare normal.

Este important să spui medicului:

cum s-a produs traumatismul;
când a dispărut mirosul;
dacă a existat pierderea stării de conștiență;
dacă există și alte simptome neurologice.

Anosmia după traumatism necesită CT sau RMN?

Uneori.

Alegerea investigației depinde de:

severitatea traumatismului;
momentul producerii;
simptomele asociate;
examinarea neurologică;
suspiciunea unei fracturi sau leziuni cerebrale.

CT-ul poate fi important pentru anumite leziuni osoase.

RMN-ul poate caracteriza mai bine anumite structuri ale sistemului nervos și ale căilor olfactive.

Nu există regula:

„anosmie = trebuie automat RMN”.

Imagistica trebuie să răspundă unei suspiciuni medicale.

Medicamentele pot modifica mirosul

Da.

Numeroase medicamente au fost asociate cu tulburări ale mirosului sau gustului.

Dacă problema a început după:

introducerea unui medicament;
schimbarea dozei;
o combinație nouă de tratamente;

această informație trebuie spusă medicului.

Nu întrerupe singur tratamentul prescris.

Medicul poate evalua dacă există o relație plauzibilă și dacă există o alternativă.

Fumatul și mirosul

Fumatul poate afecta percepția mirosurilor.

Poate contribui prin:

iritația mucoasei;
efecte asupra sistemului olfactiv;
expunerea cronică la substanțe toxice.

La unele persoane, renunțarea la fumat poate îmbunătăți capacitatea olfactivă.

Dar o pierdere nouă și importantă a mirosului la un fumător nu trebuie atribuită automat fumatului fără evaluare.

Mirosul scade odată cu vârsta

Da.

Funcția olfactivă se poate reduce progresiv odată cu înaintarea în vârstă.

Problema este adesea atât de lentă încât persoana nu o observă imediat.

O diminuare graduală bilaterală este diferită de:

pierderea bruscă;
modificarea severă după o infecție;
anosmia apărută după traumatism.

Vârsta nu trebuie folosită automat pentru a explica orice schimbare nouă.

Bolile neurologice și mirosul

Tulburările olfactive pot apărea în anumite boli neurologice, inclusiv în unele boli neurodegenerative.

De exemplu, o reducere a mirosului poate fi întâlnită în:

boala Parkinson;
boala Alzheimer;
alte afecțiuni neurologice.

Dar aceasta este o asociere care trebuie interpretată corect:

hiposmia singură nu înseamnă că o persoană are sau va dezvolta Parkinson ori Alzheimer.

Aceste boli sunt diagnosticate pe baza unui tablou mult mai complex.

Dacă există simptome neurologice asociate, traseul poate include neurologia.

Ce simptome neurologice contează

Evaluarea trebuie extinsă dacă tulburarea mirosului apare împreună cu:

tremor nou;
rigiditate;
modificări importante ale mersului;
slăbiciune;
amorțeală;
tulburări de vedere;
convulsii;
modificări cognitive importante;
alte simptome neurologice.

În context acut, apariția unor deficite neurologice semnificative necesită evaluare urgentă.

Anosmia congenitală

Rareori, o persoană se poate naște fără simțul mirosului.

Aceasta este numită anosmie congenitală.

Uneori apare izolată.

Alteori poate face parte din anumite sindroame genetice.

Persoana poate descoperi târziu că experiența ei este diferită, deoarece nu a avut niciodată un reper pentru ceea ce înseamnă miros normal.

Evaluarea este diferită de cea a unei persoane care a avut miros normal și apoi l-a pierdut.

Cum se investighează pierderea mirosului

Evaluarea începe cu istoricul.

Medicul poate întreba:

când a început;
brusc sau progresiv;
după o viroză;
după COVID-19;
după traumatism;
dacă nasul este înfundat;
dacă ai secreții;
dacă problema afectează complet sau parțial mirosul;
dacă mirosurile sunt distorsionate;
dacă simți mirosuri inexistente;
dacă există simptome neurologice;
ce medicamente folosești;
dacă fumezi.

Aceste informații pot orienta foarte mult diagnosticul.

Examinarea ORL

Consultația poate evalua:

mucoasa nazală;
septul;
cornetele;
secrețiile;
polipii;
alte eventuale obstacole.

Dacă există o cauză evidentă de obstrucție, tratamentul acesteia poate îmbunătăți funcția olfactivă.

Dacă nasul pare normal, diagnosticul diferențial se schimbă.

Endoscopia nazală

Endoscopia este utilă pentru examinarea unor regiuni care nu sunt suficient vizibile prin inspecția obișnuită.

Poate evalua:

polipii;
regiunea olfactivă;
secrețiile;
semnele unei rinosinuzite;
formațiuni;
anatomia nazală posterioară.

Este în mod particular relevantă atunci când:

anosmia persistă;
există simptome nazale cronice;
problema este unilaterală;
diagnosticul nu este clar.

Vezi endoscopia nazală: când se recomandă și ce arată.

Există teste obiective ale mirosului?

Da.

Funcția olfactivă poate fi evaluată prin teste standardizate.

Acestea pot măsura diferite componente, precum:

capacitatea de a detecta un miros;
identificarea mirosurilor;
diferențierea dintre ele.

Testarea este mai precisă decât întrebarea:

„Pe o scară de la 1 la 10, cât de bine simți mirosul?”

Poate ajuta la:

confirmarea deficitului;
măsurarea severității;
urmărirea recuperării;
diferențierea anumitor situații clinice.

Disponibilitatea acestor teste diferă între centre.

De ce autoevaluarea poate fi înșelătoare

Capacitatea de a simți mirosuri nu este întotdeauna percepută corect de pacient.

Unele persoane cu hiposmie importantă spun că mirosul este aproape normal.

Altele sunt foarte concentrate asupra schimbărilor și percep deficitul ca fiind mai mare decât indică testarea.

Evaluarea standardizată permite comparația în timp.

Este necesar CT al sinusurilor?

Nu pentru orice pierdere a mirosului.

CT-ul poate fi util dacă există suspiciunea unei cauze nazale sau sinusale, de exemplu:

rinosinuzită cronică;
polipi;
obstrucția regiunii olfactive;
altă patologie sinonazală.

Consensul internațional privind olfacția consideră CT-ul o opțiune utilă în disfuncția olfactivă suspectată a fi de origine sinonazală.

Dacă istoricul și endoscopia explică foarte bine cauza și pacientul răspunde la tratament, imagistica nu este automat necesară.

Pentru CT vezi CT sinusuri: când se recomandă.

Este necesar RMN?

Nu de rutină pentru orice anosmie.

RMN-ul poate deveni relevant în anumite situații, precum:

simptome neurologice;
suspiciunea unei leziuni pe traseul olfactiv;
anumite cazuri posttraumatice;
suspiciunea unei tumori;
o disfuncție olfactivă neexplicată după evaluarea inițială.

În special dacă există o patologie unilaterală sau suspiciune tumorală, investigațiile trebuie efectuate fără întârzieri inutile.

În schimb, o anosmie tipică apărută după o viroză nu înseamnă automat că trebuie făcut RMN cerebral.

Anosmia unilaterală există?

Poate exista afectarea predominantă a unei părți, dar pacientul o observă greu deoarece în viața obișnuită inspirăm prin ambele fose nazale.

O problemă unilaterală persistentă devine mai relevantă dacă există și:

obstrucție nazală pe aceeași parte;
secreții unilaterale;
epistaxis;
durere;
o formațiune.

În această situație, endoscopia și eventual imagistica pot deveni importante.

Când trebuie exclusă o formațiune nazală

Mai ales dacă există combinația:

nas blocat persistent pe o singură parte;
pierderea mirosului;
epistaxis repetat;
secreții sangvinolente;
durere facială;
amorțeală;
simptome oculare.

Cele mai multe cazuri de pierdere a mirosului nu sunt provocate de cancer.

Dar aceste semne necesită un diagnostic clar și nu trebuie tratate luni întregi doar ca rinită.

Cum se tratează anosmia

Nu există un singur tratament.

Tratamentul depinde de cauză.

Dacă există rinită sau rinosinuzită

Se tratează inflamația nazală.

Dacă există polipi

Tratamentul polipozei poate îmbunătăți mirosul.

Dacă există un obstacol structural relevant

Se tratează cauza atunci când intervenția este justificată.

Dacă problema este post-virală

Antrenamentul olfactiv reprezintă una dintre principalele strategii cu dovezi disponibile.

Dacă un medicament contribuie

Medicul poate analiza posibilitatea modificării lui.

Prin urmare:

nu există „pastila pentru miros” potrivită tuturor pacienților.

Ce este antrenamentul olfactiv

Antrenamentul olfactiv presupune expunerea regulată și atentă la mai multe mirosuri distincte.

Principiul este asemănător unei forme de reabilitare senzorială.

Un protocol clasic utilizează patru categorii diferite de mirosuri.

De exemplu pot fi folosite mirosuri precum:

floral;
citric;
aromatic;
rășinos sau condimentat.

Mai importantă decât alegerea unei anumite mărci sau a unui anumit ulei este repetarea consecventă și pe termen suficient de lung.

Cum se face antrenamentul olfactiv

Există mai multe protocoale studiate.

Un model simplificat presupune:

alegerea mai multor mirosuri distincte;
mirosirea fiecăruia în mod conștient;
repetarea exercițiului de două ori pe zi;
continuarea timp de mai multe luni.

În timpul exercițiului este util să te concentrezi asupra memoriei mirosului pe care încerci să îl percepi.

Recuperarea olfactivă este lentă și antrenamentul nu trebuie evaluat după trei sau patru zile.

Funcționează antrenamentul olfactiv?

Dovezile sunt cele mai bune pentru disfuncția olfactivă post-virală.

Analizele studiilor au arătat că persoanele care efectuează antrenament olfactiv au o probabilitate mai mare de îmbunătățire clinic semnificativă decât cele care nu îl efectuează.

Nu înseamnă că funcționează la fiecare pacient și nici că garantează recuperarea completă.

Avantajele sunt însă importante:

risc foarte redus;
cost redus;
poate fi făcut acasă;
există suport științific pentru utilizarea sa.

Cât timp trebuie continuat

De regulă vorbim despre luni, nu zile.

În multe studii, antrenamentul este continuat cel puțin aproximativ 12 săptămâni, iar unele protocoale durează mai mult.

Un studiu randomizat publicat în 2025 a evaluat antrenamentul timp de șase luni și a găsit îmbunătățiri ale funcției olfactive în grupurile care au efectuat antrenamentul.

Persistența este importantă.

Trebuie folosite exact aceleași patru mirosuri?

Nu există dovezi că numai patru arome specifice pot produce efect.

Important este să existe mirosuri:

distincte;
recognoscibile;
sigure;
suficient de intense pentru exercițiu.

Unele protocoale schimbă aromele după o perioadă.

Nu este nevoie de produse foarte scumpe promovate drept „kit medical pentru anosmie”.

Corticosteroidul nazal ajută?

Poate ajuta atunci când pierderea mirosului este produsă de o boală inflamatorie nazală, precum:

rinosinuzita cronică;
polipii;
anumite forme de rinită.

În aceste situații tratamentul este orientat către cauza inflamatorie.

Este diferit de administrarea automată a spray-ului cu corticosteroid tuturor pacienților cu anosmie post-virală și nas normal.

Cortizonul oral este tratamentul standard după viroză?

Nu.

Corticosteroizii sistemici au efecte adverse și nu trebuie prescriși reflex pentru orice anosmie post-virală.

Există situații selectate în care medicul poate discuta un tratament antiinflamator, dar dovezile sunt mai puțin solide decât cele pentru antrenamentul olfactiv, iar beneficiile trebuie cântărite împotriva riscurilor.

Nu lua cortizon fără recomandare medicală.

Antibioticele ajută?

Nu în anosmia post-virală.

Antibioticul are sens numai dacă există o infecție bacteriană pentru care este indicat.

Pierderea mirosului:

după o viroză;
din polipoză;
din rinită;
după traumatism;

nu se tratează prin antibiotic în absența unei infecții bacteriene.

Vitaminele și suplimentele refac mirosul?

Numeroase suplimente sunt promovate pentru regenerarea nervilor sau recuperarea mirosului.

Dovezile pentru utilizarea lor universală sunt insuficiente.

Nu există un supliment standard care să refacă predictibil mirosul la toți pacienții.

Dacă există o deficiență documentată, aceasta trebuie tratată pentru indicația sa proprie.

Este diferit de administrarea empirică a unor doze mari de vitamine pentru anosmie.

Zincul ajută?

Zincul nu trebuie recomandat automat tuturor pacienților cu anosmie.

În special, anumite produse intranazale cu zinc au fost asociate istoric cu afectarea mirosului și nu trebuie utilizate pentru această problemă.

Suplimentarea orală are sens dacă există o indicație medicală specifică, nu ca tratament universal al disfuncției olfactive.

Ce se întâmplă dacă mirosul revine distorsionat

Parosmia poate fi extrem de neplăcută.

Uneori alimentele devin greu de tolerat.

Pot ajuta:

identificarea alimentelor declanșatoare;
consumul alimentelor mai puțin aromate temporar;
servirea unor alimente la temperaturi mai scăzute dacă sunt mai ușor tolerate;
continuarea antrenamentului olfactiv;
menținerea unui aport alimentar adecvat.

Dacă parosmia provoacă:

scădere importantă în greutate;
alimentație foarte restrictivă;
anxietate severă;

este utilă și evaluarea nutrițională sau psihologică.

De ce pierderea mirosului este și o problemă de siguranță

Mirosul este un sistem de avertizare.

O persoană cu anosmie poate să nu detecteze:

fum;
incendiu;
scurgeri de gaz;
alimente alterate;
anumite substanțe chimice.

Această problemă este deseori ignorată.

Cum reduci riscurile acasă

Dacă mirosul este absent:

verifică funcționarea detectoarelor de fum;
dacă locuința utilizează gaz, folosește măsurile de siguranță și detectoarele adecvate;
nu te baza pe miros pentru a verifica dacă un aliment este sigur;
urmărește datele de expirare;
păstrează alimentele corespunzător;
cere altcuiva să verifice mirosurile suspecte când este necesar.

Aceste măsuri sunt importante mai ales dacă anosmia este de lungă durată.

Pierderea mirosului poate afecta alimentația

Da.

Când aromele dispar, mâncarea poate deveni mult mai puțin plăcută.

Unele persoane:

mănâncă mai puțin;
pierd în greutate.

Altele încearcă să compenseze prin:

mai multă sare;
mai mult zahăr;
condimente foarte intense.

Este important mai ales la persoane cu:

hipertensiune;
diabet;
boli renale;
risc de malnutriție.

Impactul psihologic

Mirosul este strâns legat de:

memorie;
emoții;
plăcerea de a mânca;
relațiile sociale;
percepția mediului.

Anosmia și mai ales parosmia severă pot afecta semnificativ calitatea vieții.

Unele persoane dezvoltă:

anxietate;
retragere socială;
simptome depresive.

Aceste consecințe sunt reale și merită abordate, nu minimalizate prin formula „este doar mirosul”.

Când trebuie să mergi la ORL

Evaluarea este indicată dacă:

mirosul nu revine după câteva săptămâni;
anosmia este completă;
problema persistă după ce nasul s-a desfundat;
există polipi sau suspiciunea acestora;
ai simptome nazale cronice;
problema a apărut după traumatism;
există parosmie sau phantosmie persistentă;
cauza nu este clară.

Pentru evaluarea generală vezi Când mergi la ORL?.

Când evaluarea trebuie făcută mai repede

Este importantă o evaluare mai rapidă dacă pierderea mirosului este asociată cu:

obstrucție nazală unilaterală progresivă;
epistaxis recurent;
secreții cu sânge;
durere facială importantă;
amorțeală facială;
tulburări de vedere;
simptome neurologice;
traumatism cranian important.

Aceste situații necesită excluderea altor cauze și nu trebuie tratate automat drept anosmie post-virală.

Pierderea bruscă izolată a mirosului este o urgență?

În general, pierderea izolată a mirosului fără alte semne severe nu are același caracter de urgență precum:

pierderea bruscă a auzului;
dificultatea respiratorie;
un deficit neurologic acut.

Dar contextul contează.

Dacă anosmia apare în asociere cu:

slăbiciune;
amorțeală;
tulburări de vorbire;
tulburări importante de vedere;
confuzie;
traumatism cranian sever;

prioritatea devine evaluarea neurologică sau de urgență.

Phantosmia trebuie evaluată?

Dacă percepi repetat mirosuri inexistente, spune acest lucru medicului.

Phantosmia poate avea cauze diferite, inclusiv:

probleme locale ORL;
sechele post-infecțioase;
traumatisme;
anumite cauze neurologice.

Persistența, unilateralitatea și simptomele neurologice asociate pot influența necesitatea investigațiilor.

Nu este corect să presupunem că orice miros de „fum” perceput fără sursă este automat o problemă neurologică gravă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Pierderea persistentă sau modificarea mirosului poate fi evaluată în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate analiza:

momentul debutului;
relația cu o infecție;
simptomele nazale;
mucoasa;
septul;
cornetele;
existența polipilor sau a altor obstacole;
necesitatea unei examinări suplimentare.

În funcție de situație poate fi recomandată:

endoscopie nazală;
CT;
testare olfactivă;
evaluare neurologică;
alte investigații.

Nu toate aceste investigații sunt necesare fiecărui pacient și disponibilitatea lor efectivă în cadrul Prevencia trebuie verificată separat.

Pentru consultația ORL prin CAS sunt necesare, în mod obișnuit:

bilet de trimitere valabil;
card de sănătate;
act de identitate;
documentele medicale relevante.

Informațiile actualizate despre medicii și serviciile ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Pentru traseul administrativ vezi biletul de trimitere la ORL.

Întrebări frecvente

Ce este anosmia?

Anosmia este pierderea completă a simțului mirosului.

Ce este hiposmia?

Hiposmia înseamnă reducerea capacității de a percepe mirosurile.

Ce este parosmia?

Este perceperea distorsionată a unui miros real. De exemplu, cafeaua poate începe să miroasă ars sau chimic.

Ce este phantosmia?

Este perceperea unui miros atunci când nu există o sursă externă care să îl producă.

De ce nu mai simt gustul dacă mi-am pierdut mirosul?

Mare parte din aroma alimentelor este produsă de miros. Gusturile de bază pot fi încă prezente, dar mâncarea pare mult mai fadă.

O răceală poate provoca pierderea mirosului?

Da. Congestia poate împiedica temporar aerul să ajungă la receptorii olfactivi. Uneori disfuncția persistă după ce infecția s-a vindecat.

COVID-19 mai poate provoca anosmie?

Da, dar nu este singurul virus care poate produce tulburări olfactive post-infecțioase.

Polipii nazali pot provoca anosmie?

Da. Reducerea sau pierderea mirosului este unul dintre simptomele importante ale rinosinuzitei cronice cu polipi.

Deviația de sept provoacă pierderea mirosului?

Poate contribui la obstrucție, dar nu este o explicație suficientă pentru orice anosmie și trebuie evaluate și alte cauze.

Cât durează recuperarea după o viroză?

Poate varia de la câteva săptămâni la mai multe luni. Unele persoane au o recuperare mult mai lentă.

Ce este antrenamentul olfactiv?

Este expunerea regulată și repetată la mai multe mirosuri distincte, timp de luni, cu scopul reabilitării sistemului olfactiv.

Antrenamentul olfactiv funcționează?

Este una dintre intervențiile cu cele mai bune dovezi pentru disfuncția olfactivă post-virală, dar nu garantează recuperarea fiecărui pacient.

Este necesar CT?

Nu pentru orice anosmie. Este util mai ales când este suspectată o cauză sinonazală precum rinosinuzita sau polipii.

Trebuie făcut RMN cerebral?

Nu de rutină. Poate fi indicat când există simptome neurologice, patologie unilaterală, suspiciune tumorală, anumite cazuri posttraumatice sau o cauză neexplicată.

Spray-ul cu corticosteroid ajută?

Poate ajuta dacă anosmia este legată de inflamația nazală, rinosinuzită sau polipi. Nu este tratamentul universal al oricărei pierderi post-virale a mirosului.

Antibioticul ajută?

Nu dacă pierderea mirosului este post-virală sau inflamatorie fără infecție bacteriană.

Vitaminele refac mirosul?

Nu există un supliment demonstrat ca tratament universal pentru anosmie.

De ce simt toate alimentele urât după ce mirosul a început să revină?

Poate fi parosmie, o distorsionare a percepției olfactive care apare uneori în perioada de recuperare după o disfuncție post-virală.

Pierderea mirosului poate fi semn de Parkinson?

Hiposmia poate fi asociată cu anumite boli neurodegenerative, dar singură nu pune diagnosticul și este mult mai frecvent produsă de alte cauze.

Ce riscuri există dacă nu simt deloc mirosurile?

Poți să nu detectezi fum, gaz, alimente alterate sau anumite substanțe periculoase. Sunt importante măsurile suplimentare de siguranță acasă.

Când trebuie să mă prezint mai repede?

Dacă anosmia apare împreună cu simptome neurologice, după un traumatism cranian important sau se asociază cu obstrucție unilaterală progresivă, epistaxis, secreții sangvinolente ori simptome oculare.

Ideea principală

Anosmia înseamnă pierderea completă a mirosului, iar hiposmia reducerea acestuia.

Cele mai importante cauze pot fi împărțite în câteva categorii:

nazale și sinusale — rinită, rinosinuzită, polipi;
post-infecțioase — după diferite viroze respiratorii;
traumatice;
medicamentoase sau toxice;
legate de vârstă;
mai rar, neurologice sau alte cauze.

Evaluarea pornește de la istoricul simptomelor și examenul ORL.

Endoscopia poate identifica o cauză locală, iar CT-ul este util în special când este suspectată o boală sinonazală. RMN-ul este rezervat cazurilor în care există o întrebare neurologică, tumorală, posttraumatică sau altă situație specifică.

Pentru disfuncția post-virală persistentă, antrenamentul olfactiv este una dintre strategiile cu cele mai bune dovezi și cu risc redus.

În același timp, anosmia nu trebuie privită doar ca o problemă de confort. Mirosul ne avertizează asupra fumului, gazului și alimentelor alterate, iar pierderea lui poate afecta alimentația și calitatea vieții.

Pentru nas înfundat vezi nasul înfundat persistent.

Pentru rinita cronică vezi rinita cronică.

Pentru boala sinusală vezi sinuzita acută și cronică.

Pentru polipi vezi polipii nazali.

Pentru evaluarea endoscopică vezi endoscopia nazală.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Smell Disorders
NIDCD — The science of scent: Understanding smell disorders, 2025
International Consensus Statement on Allergy and Rhinology — Olfaction
Clinical Olfactory Working Group — consens privind disfuncția olfactivă post-infecțioasă
NHS — Lost or changed sense of smell