Audiograma: când se recomandă și ce arată

Audiograma: când se recomandă și ce arată

Dacă ai impresia că auzi mai slab, una dintre primele investigații recomandate poate fi audiograma.

Audiograma nu este o fotografie a urechii și nu arată timpanul, nervul auditiv sau structurile urechii interne.

Este reprezentarea grafică a rezultatelor unei audiometrii, adică a testării prin care se stabilește cât de încet poate fi un sunet la diferite frecvențe pentru ca tu să îl auzi.

Prin comparația dintre cele două urechi și dintre conducerea sunetului prin aer și prin os, testul poate ajuta la diferențierea între:

• auz normal;
• hipoacuzie de transmisie;
• hipoacuzie neurosenzorială;
• hipoacuzie mixtă.

Audiograma este esențială în multe probleme ale auzului, dar nu trebuie interpretată izolată.

O evaluare corectă înseamnă:

simptome + examinarea urechii + audiogramă + investigații suplimentare atunci când sunt necesare.

Ce este audiometria tonală

Audiometria tonală măsoară pragul auditiv.

Acesta este cel mai mic nivel sonor la care o persoană poate detecta un ton la o anumită frecvență în condițiile testului.

În timpul examinării sunt prezentate sunete de:

• frecvențe diferite;
• intensități diferite.

Pacientul semnalează momentul în care aude sunetul.

Rezultatele sunt înregistrate separat pentru:

• urechea dreaptă;
• urechea stângă.

Graficul rezultat este audiograma.

---

Ce înseamnă frecvența

Frecvența se măsoară în hertzi — Hz.

Simplificat:

• frecvențele joase corespund sunetelor grave;
• frecvențele înalte corespund sunetelor ascuțite.

Audiometria tonală clinică testează de regulă mai multe frecvențe între aproximativ 250 și 8.000 Hz prin conducere aeriană.

Acest interval cuprinde o mare parte dintre frecvențele importante pentru perceperea vorbirii.

---

Ce înseamnă decibelii de pe audiogramă

Pe axa verticală sunt reprezentate nivelurile auditive în decibeli hearing level — dB HL.

Cu cât este nevoie de un sunet mai intens pentru ca pacientul să îl perceapă, cu atât pragul se află mai jos pe audiogramă și pierderea auditivă este mai importantă.

Este important să nu confundăm această scară cu simpla intensitate a unui sunet din viața de zi cu zi.

Audiograma este calibrată special pentru evaluarea auzului uman.

---

Cum arată o audiogramă

În mod obișnuit:

• frecvențele sunt reprezentate de la stânga la dreapta;
• intensitatea necesară pentru perceperea sunetului crește de sus în jos;
• cele două urechi sunt reprezentate prin simboluri diferite.

De aceea, o audiogramă aflată aproape de partea superioară a graficului indică praguri mai bune decât una ale cărei puncte coboară către niveluri mai mari de dB HL.

Interpretarea nu se face însă doar după „cât de jos este linia”.

Contează:

• forma curbei;
• diferențele dintre frecvențe;
• diferența dintre urechi;
• conducerea aeriană;
• conducerea osoasă.

---

Ce este conducerea aeriană

În audiometria prin conducere aeriană, sunetele sunt prezentate prin căști.

Sunetul trebuie să treacă prin:

1. canalul auditiv;
2. timpan;
3. urechea medie;
4. urechea internă;
5. sistemul auditiv.

Prin urmare, un prag modificat prin conducere aeriană poate fi produs de o problemă localizată în oricare dintre aceste zone.

De aceea este necesară uneori comparația cu conducerea osoasă.

---

Ce este conducerea osoasă

Pentru testarea conducerii osoase se folosește un mic vibrator plasat de obicei pe osul din spatele urechii.

Vibrația stimulează cohleea ocolind în mare parte:

• canalul auditiv;
• timpanul;
• urechea medie.

Comparând rezultatele prin aer și os, putem înțelege mai bine unde se află problema.

Această comparație este fundamentală pentru diferențierea tipurilor de hipoacuzie.

---

Ce este hipoacuzia de transmisie pe audiogramă

În hipoacuzia de transmisie, urechea internă poate funcționa relativ bine, dar sunetul nu ajunge eficient la ea prin urechea externă sau medie.

Pe audiogramă poate exista o diferență între:

• pragurile mai slabe prin conducere aeriană;
• pragurile mai bune prin conducere osoasă.

Această diferență este numită air-bone gap.

Cauzele posibile includ:

• dop de cerumen;
• lichid în urechea medie;
• otită medie;
• perforarea timpanului;
• anumite probleme ale oscioarelor;
• otoscleroză.

Audiograma nu stabilește singură care dintre aceste cauze este prezentă.

Examinarea ORL și, în anumite situații, timpanometria completează diagnosticul.

---

Ce este hipoacuzia neurosenzorială

În hipoacuzia neurosenzorială este afectată:

• cohleea;
• sistemul senzorial al urechii interne;
• nervul auditiv;
• alte structuri ale căii auditive.

În acest caz, pragurile prin conducere aeriană și osoasă sunt afectate într-un mod relativ similar, fără un air-bone gap semnificativ care să explice pierderea.

Cauzele pot include:

• înaintarea în vârstă;
• expunerea la zgomot;
• anumite medicamente ototoxice;
• boli ale urechii interne;
• factori genetici;
• pierderea bruscă neurosenzorială a auzului.

Vezi hipoacuzia: cauzele pierderii auzului și investigațiile necesare.

---

Ce este hipoacuzia mixtă

Uneori există simultan:

• o problemă de transmisie;
• o problemă neurosenzorială.

Aceasta se numește hipoacuzie mixtă.

De exemplu, o persoană poate avea o hipoacuzie neurosenzorială preexistentă și, simultan, lichid în urechea medie.

Audiograma ajută la identificarea celor două componente.

---

Când este recomandată audiograma

Audiograma poate fi indicată dacă:

• simți că auzi mai slab;
• familia observă că nu auzi bine;
• există diferență între cele două urechi;
• ai tinitus;
• există senzație persistentă de ureche înfundată;
• ai avut o infecție sau altă problemă a urechii și auzul nu a revenit;
• există vertij asociat cu simptome auditive;
• ai fost expus la zgomot;
• utilizezi medicamente cu potențial ototoxic și este necesară monitorizarea;
• trebuie evaluată necesitatea unui aparat auditiv;
• trebuie urmărită evoluția unei hipoacuzii cunoscute.

În anumite profesii, audiometria poate fi utilizată și pentru monitorizarea expunerii la zgomot.

---

Tinitusul necesită audiogramă?

De multe ori, da.

Tinitusul și hipoacuzia sunt frecvent asociate.

O persoană poate să nu observe pierderea auditivă, mai ales dacă aceasta:

• s-a instalat lent;
• este relativ simetrică;
• afectează predominant frecvențele înalte.

Audiograma poate evidenția o hipoacuzie care nu era evidentă pentru pacient.

Vezi tinitus – țiuit în urechi: cauze și investigații.

---

Urechea înfundată necesită audiogramă?

Nu întotdeauna.

Dacă examinarea identifică un dop evident de cerumen și auzul revine complet după îndepărtare, poate să nu fie necesară o evaluare audiologică suplimentară.

Audiograma devine mai relevantă dacă:

• auzul rămâne redus;
• cauza nu este evidentă;
• există diferență între urechi;
• simptomul persistă;
• sunt asociate tinitus sau vertij.

Vezi urechea înfundată: cauze, presiune și scăderea auzului.

---

Audiograma și pierderea bruscă a auzului

Într-o scădere bruscă a auzului, audiograma devine foarte importantă pentru diferențierea între:

• hipoacuzie de transmisie;
• hipoacuzie neurosenzorială.

Dar există o regulă esențială:

nu amâna evaluarea medicală a unei pierderi bruște doar pentru că nu ai găsit imediat loc pentru audiogramă.

O scădere bruscă semnificativă a auzului necesită evaluare rapidă.

Audiograma trebuie organizată cât mai repede în cadrul acestui traseu.

Vezi pierderea bruscă a auzului: de ce este o urgență ORL.

---

Audiograma în boala Ménière

În boala Ménière, audiograma este importantă deoarece poate documenta modificările auzului.

Tabloul poate include:

• episoade de vertij;
• tinitus;
• presiune auriculară;
• hipoacuzie fluctuantă.

Audiogramele repetate pot fi utile pentru urmărirea evoluției.

Vezi boala Ménière: simptome, diagnostic și tratament.

---

Audiograma după otită

După o otită medie poate persista temporar lichid în spatele timpanului.

Pacientul poate simți:

• ureche înfundată;
• auz diminuat;
• presiune.

Dacă auzul nu revine conform evoluției așteptate, audiograma poate arăta:

• gradul pierderii;
• dacă există o componentă de transmisie;
• dacă trebuie căutată și o altă cauză.

În această situație poate fi utilă și timpanometria.

Vezi otita medie la adulți.

---

Cum se desfășoară audiometria

Testarea se efectuează într-un mediu controlat acustic.

Pacientul:

1. poartă căști sau inserturi auditive;
2. aude tonuri de frecvențe și intensități diferite;
3. semnalează când percepe sunetul;
4. este testat separat pentru fiecare ureche.

Pentru conducerea osoasă este utilizat un vibrator plasat pe os.

Scopul nu este să verificăm cât de tare poți suporta un sunet.

Scopul este să identificăm cel mai mic nivel la care îl percepi în mod repetabil.

---

Trebuie să apeși butonul chiar dacă abia auzi sunetul?

Da.

Testarea urmărește pragul auditiv.

Prin urmare, trebuie să semnalezi și sunetele foarte slabe dacă ai impresia că le-ai auzit.

Nu trebuie să aștepți până când sunetul este puternic și evident.

Specialistul repetă prezentările și folosește o metodă standardizată pentru stabilirea pragului.

---

Poți „greși” audiograma?

Audiometria tonală este un test comportamental, adică necesită răspunsul pacientului.

Uneori poți:

• apăsa când nu ești sigur;
• rata un ton;
• obosi;
• pierde concentrarea.

Acest lucru este normal.

Procedura include repetări și verificări tocmai pentru a obține un prag reproductibil.

Nu încerca să „performezi bine”.

Cel mai util este să răspunzi sincer de fiecare dată când crezi că ai auzit sunetul.

---

Cât durează

Durata depinde de:

• numărul de frecvențe testate;
• dacă este necesară conducerea osoasă;
• dacă este necesară mascarea;
• severitatea pierderii;
• cooperarea pacientului;
• testele suplimentare efectuate.

O audiometrie tonală standard este, în general, o investigație relativ scurtă și nedureroasă.

---

Audiograma doare?

Nu.

Tonurile folosite pentru măsurarea pragurilor nu presupun proceduri invazive.

Pot exista dificultăți de testare la persoane cu:

• durere importantă la nivelul urechii;
• hipersensibilitate la sunete;
• claustrofobie legată de cabina audiometrică;
• alte probleme medicale.

Acestea trebuie comunicate înaintea testului.

---

Trebuie să te pregătești

Nu există o pregătire complicată.

Este util însă:

• să nu vii imediat după o expunere foarte intensă la zgomot dacă testarea nu este urgentă;
• să spui dacă ai durere;
• să menționezi dacă ai cerumen;
• să aduci audiogramele vechi;
• să menționezi medicamentele relevante;
• să spui exact când ai observat schimbarea auzului.

Pentru o pierdere bruscă, prioritatea este rapiditatea evaluării, nu o „pregătire perfectă” înaintea testului.

---

De ce trebuie examinate urechile înainte

Audiograma poate arăta o hipoacuzie de transmisie, dar nu poate vedea ce se află în canal.

De exemplu, un dop de cerumen poate produce un rezultat modificat.

De aceea evaluarea audiologică este interpretată împreună cu otoscopia.

NICE include explicit atât otoscopia, cât și audiometria tonală în evaluarea audiologică a adultului.

---

Ce este mascarea

Uneori, atunci când un sunet este prezentat unei urechi, acesta poate fi perceput și de urechea opusă.

Acest lucru poate face dificilă stabilirea pragului real al urechii testate.

În asemenea situații se poate introduce un zgomot de mascare în urechea care nu este testată.

Scopul este să ne asigurăm că răspunsul provine într-adevăr de la urechea pe care dorim să o măsurăm.

Mascarea este o parte normală a audiometriei și nu înseamnă că rezultatul este „mai grav”.

---

Ce valori sunt considerate normale

La adulți, pragurile în jurul intervalului audiometric considerat normal indică o sensibilitate auditivă bună pentru frecvențele testate.

Există însă mai multe sisteme de clasificare pentru gradele de hipoacuzie.

În practică pot fi utilizați termeni precum:

• ușoară;
• moderată;
• severă;
• profundă.

Aceste etichete sunt utile pentru descriere, dar nu trebuie să fie singurele criterii după care apreciem impactul asupra pacientului.

Două persoane cu audiograme similare pot funcționa foarte diferit în viața de zi cu zi.

---

De ce o audiogramă „ușor modificată” poate crea probleme mari

Dificultatea de comunicare depinde de mai mulți factori:

• frecvențele afectate;
• diferența dintre urechi;
• capacitatea de a înțelege vorbirea;
• zgomotul ambiental;
• profesia;
• solicitarea auditivă;
• alte probleme medicale.

O pierdere predominant pe frecvențele înalte poate face conversațiile în zgomot extrem de dificile chiar dacă media audiometrică pare relativ bună.

NICE recomandă ca evaluarea să discute inclusiv dificultățile care nu sunt evidente direct din audiogramă.

---

Audiograma poate măsura înțelegerea vorbirii?

Audiograma tonală propriu-zisă măsoară pragurile pentru tonuri.

Evaluarea audiologică poate însă include și audiometrie vocală.

Aceasta poate analiza:

• pragul de percepere a vorbirii;
• recunoașterea cuvintelor;
• în anumite contexte, capacitatea de înțelegere în zgomot.

Aceste teste pot furniza informații pe care audiometria tonală singură nu le oferă.

---

De ce este importantă înțelegerea cuvintelor

Un pacient poate avea praguri auditive care permit perceperea vocii, dar să înțeleagă mai greu cuvintele.

Acest lucru poate conta pentru:

• alegerea aparatelor auditive;
• evaluarea impactului hipoacuziei;
• identificarea unor discrepanțe care necesită investigații suplimentare.

De aceea, o evaluare audiologică completă poate include mai mult decât simpla audiogramă tonală.

---

Audiograma poate diagnostica otoscleroza?

Poate arăta un tipar compatibil cu otoscleroza, dar nu stabilește singură diagnosticul.

Medicul integrează:

• simptomele;
• otoscopia;
• audiograma;
• timpanometria și reflexele acustice, când sunt relevante;
• eventual investigațiile imagistice în cazurile selectate.

Audiograma oferă informația funcțională despre auz, nu imaginea osului.

---

Audiograma poate diagnostica o tumoră?

Nu.

O audiogramă poate identifica o hipoacuzie neurosenzorială asimetrică ce justifică investigații suplimentare.

Dar nu poate arăta direct un schwannom vestibular sau altă tumoră.

Pentru anumite tipare, medicul poate recomanda ulterior RMN.

Audiograma este deci un instrument care poate orienta traseul, nu o metodă imagistică.

---

Ce înseamnă dacă cele două urechi sunt diferite

O anumită variație poate exista.

Dar o asimetrie relevantă și persistentă trebuie interpretată.

Cauzele pot fi simple:

• cerumen unilateral;
• lichid într-o ureche;
• problemă a timpanului.

Sau poate exista o diferență neurosenzorială.

În funcție de mărimea și configurația asimetriei, simptome și examinare, medicul poate decide dacă este necesar un RMN.

---

De ce trebuie păstrate audiogramele vechi

Comparația în timp este foarte valoroasă.

Două audiograme pot arăta dacă:

• auzul este stabil;
• pierderea progresează;
• există fluctuații;
• tratamentul a produs o recuperare;
• o ureche se deteriorează mai repede decât cealaltă.

De aceea, păstrează audiogramele vechi chiar dacă ți s-a spus că „nu s-a schimbat mare lucru”.

Ele reprezintă istoricul obiectiv al auzului.

---

Cât de des trebuie repetată audiograma

Nu există un interval unic pentru toate persoanele.

Poate fi repetată:

• dacă apar simptome noi;
• dacă pacientul simte că auzul s-a deteriorat;
• după o pierdere bruscă pentru urmărirea recuperării;
• în anumite boli ale urechii interne;
• pentru monitorizarea expunerii profesionale la zgomot;
• în timpul anumitor tratamente ototoxice;
• pentru reglarea și monitorizarea reabilitării auditive.

Pentru o hipoacuzie stabilă, intervalul de control se stabilește individual.

---

Testele de auz de pe telefon sunt suficiente?

Aplicațiile și testele online pot avea rol de screening.

Pot semnala că ar putea exista o problemă.

Dar nu înlocuiesc o audiometrie diagnostică efectuată în condiții controlate.

Rezultatul poate fi influențat de:

• căști;
• calibrare;
• zgomotul din cameră;
• volumul telefonului;
• caracteristicile dispozitivului.

Mai ales dacă există o diferență între urechi sau o scădere bruscă, un test de telefon nu trebuie folosit pentru a decide că „auzul este normal”.

---

Screening auditiv sau audiogramă diagnostică?

Sunt lucruri diferite.

Screeningul

Răspunde în principal la întrebarea:

„Există posibilitatea unei probleme care merită investigată?”

Audiometria diagnostică

Încearcă să stabilească:

• pragurile auditive;
• severitatea;
• configurația pierderii;
• diferența între urechi;
• mecanismul probabil.

Dacă un screening este anormal, următorul pas este evaluarea diagnostică.

---

Ce este timpanograma și cum diferă

Audiograma măsoară auzul.

Timpanograma evaluează funcția mecanică a urechii medii.

Poate oferi informații despre:

• mobilitatea timpanului;
• presiunea din urechea medie;
• existența lichidului;
• anumite probleme ale trompei lui Eustachio.

Cele două teste se completează în anumite situații.

Vezi timpanograma: când se recomandă și ce arată.

---

Ce sunt otoemisiunile acustice

Otoemisiunile acustice — OAE — măsoară un răspuns generat de cohlee.

Sunt utilizate în anumite tipuri de evaluare auditivă, inclusiv:

• screening;
• evaluări specifice;
• monitorizarea anumitor funcții cohleare.

Nu înlocuiesc audiometria tonală standard la adultul care poate participa fiabil la testare.

---

Ce este ABR

ABR — auditory brainstem response — înregistrează răspunsurile electrice ale sistemului auditiv la sunete.

Poate fi util în situații selectate:

• când audiometria comportamentală nu poate fi efectuată fiabil;
• pentru anumite evaluări neurologice/auditive;
• în anumite contexte pediatrice.

Nu este „o audiogramă mai bună” și nu este necesar tuturor adulților cu hipoacuzie.

Fiecare test răspunde unei întrebări diferite.

---

Audiograma înaintea aparatului auditiv

Pentru prescrierea și reglarea unui aparat auditiv este necesară înțelegerea tipului și severității pierderii auditive.

Audiograma ajută la stabilirea:

• frecvențelor afectate;
• gradului pierderii;
• diferențelor dintre urechi.

Dar selecția aparatului nu trebuie făcută doar pe baza graficului.

Contează și:

• dificultățile reale de comunicare;
• mediile în care pacientul folosește auzul;
• dexteritatea;
• nevoile profesionale și sociale;
• preferințele pacientului.

---

Audiograma și zgomotul profesional

Persoanele expuse profesional la zgomot pot beneficia de monitorizarea periodică a auzului conform cerințelor specifice de medicina muncii.

Audiogramele succesive permit identificarea unor modificări în timp.

Scopul nu este doar documentarea unei pierderi după ce aceasta a devenit importantă, ci și prevenirea agravării expunerii.

---

Audiograma la copii

Evaluarea auzului la copii folosește tehnici adaptate vârstei și capacității de cooperare.

La copilul suficient de mare pentru a răspunde fiabil se poate utiliza audiometria comportamentală.

La vârste mai mici există alte metode.

Articolul de față este orientat în principal către evaluarea audiologică a adultului.

---

Când rezultatul necesită consult ORL

Evaluarea ORL este importantă mai ales dacă audiograma arată sau pacientul prezintă:

• hipoacuzie unilaterală sau asimetrică;
• pierdere bruscă;
• deteriorare rapidă;
• hipoacuzie fluctuantă;
• tinitus unilateral;
• vertij;
• durere;
• secreții;
• anomalii ale timpanului;
• alte simptome neurologice sau otologice.

Audiograma trebuie integrată în tabloul clinic.

---

Când nu trebuie să aștepți audiograma

Dacă auzul s-a redus brusc, prioritatea este evaluarea medicală rapidă.

Nu aștepta:

• o programare disponibilă peste două săptămâni;
• „să vezi dacă trece”;
• să termini tratamente pentru cerumen sau congestie.

Audiograma face parte din evaluare, dar traseul urgent trebuie pornit imediat.

Vezi pierderea bruscă a auzului.

---

Consultația ORL și evaluarea auzului la Prevencia

Dacă observi o scădere persistentă a auzului, poți începe printr-o evaluare ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate verifica:

• canalul auditiv;
• existența unui dop de cerumen;
• timpanul;
• urechea medie;
• simptomele asociate;
• necesitatea unei evaluări audiologice.

Disponibilitatea efectivă a audiometriei în locația și ziua consultației trebuie confirmată separat, deoarece serviciile și programele pot varia.

Informațiile actualizate sunt disponibile în pagina ORL prin CAS.

Pentru traseul administrativ vezi biletul de trimitere la ORL.

Pierderea bruscă a auzului nu trebuie însă să aștepte o programare ambulatorie obișnuită.

---

Întrebări frecvente

Ce este audiograma?

Este graficul care arată pragurile auditive ale fiecărei urechi pentru diferite frecvențe.

Audiograma și audiometria sunt același lucru?

Audiometria este testarea propriu-zisă. Audiograma este reprezentarea grafică a rezultatelor.

Audiograma doare?

Nu. Este o investigație neinvazivă.

Ce înseamnă dB pe audiogramă?

Reprezintă nivelul auditiv necesar pentru perceperea tonurilor. Cu cât este necesar un nivel mai mare, cu atât pragul auditiv este mai slab.

Ce înseamnă Hz?

Hertzul reprezintă frecvența sunetului. Frecvențele joase sunt percepute ca sunete mai grave, iar cele înalte ca sunete mai ascuțite.

Ce înseamnă conducere aeriană și osoasă?

Conducerea aeriană testează întregul traseu al sunetului prin urechea externă, medie și internă. Conducerea osoasă stimulează mai direct urechea internă și ajută la localizarea mecanismului hipoacuziei.

Audiograma poate spune dacă am dop de cerumen?

Poate arăta o hipoacuzie de transmisie compatibilă cu blocarea canalului, dar dopul este diagnosticat prin examinarea urechii.

Poate diagnostica o tumoră?

Nu. Poate evidenția o asimetrie care justifică investigații suplimentare, precum RMN.

Tinitusul necesită audiogramă?

Frecvent da, deoarece tinitusul este adesea asociat cu pierderea auzului.

Dacă audiograma este normală înseamnă că aud perfect?

Nu neapărat în toate situațiile. Audiograma tonală măsoară anumite aspecte ale sensibilității auditive. Dificultățile de înțelegere în zgomot sau alte probleme pot necesita evaluări suplimentare.

Audiograma arată dacă am nevoie de aparat auditiv?

Este o parte esențială a evaluării, dar indicația depinde și de dificultățile reale de comunicare și de nevoile pacientului.

Testele online de auz sunt suficiente?

Pot fi utile pentru screening, dar nu înlocuiesc audiometria diagnostică efectuată cu echipament calibrat și în condiții controlate.

Ce este timpanograma?

Este un test diferit, care evaluează funcția urechii medii. Poate completa audiograma atunci când există suspiciune de lichid, presiune anormală sau disfuncție a trompei lui Eustachio.

Când audiograma trebuie făcută urgent?

Mai ales când există o pierdere bruscă sau rapid progresivă a auzului. În această situație însă nu trebuie întârziată evaluarea medicală doar pentru obținerea audiogramei.

---

Ideea principală

Audiograma este harta funcțională a auzului.

Arată:

• cât de încet poate fi un sunet pentru ca pacientul să îl perceapă;
• ce frecvențe sunt afectate;
• severitatea pierderii;
• diferențele dintre cele două urechi;
• dacă tiparul sugerează o hipoacuzie de transmisie, neurosenzorială sau mixtă.

Dar audiograma nu arată direct:

• cerumenul;
• timpanul;
• o tumoră;
• nervul auditiv;
• cauza exactă a fiecărei pierderi de auz.

De aceea, rezultatul trebuie interpretat împreună cu simptomele și examinarea ORL.

Pentru pacientul care observă o scădere progresivă a auzului, audiograma este una dintre investigațiile centrale.

Pentru pacientul la care auzul s-a redus brusc, traseul este diferit: evaluarea medicală trebuie începută imediat, iar audiograma trebuie organizată cât mai rapid.

Pentru hipoacuzie vezi hipoacuzia: cauze și investigații.

Pentru tinitus vezi tinitus – țiuit în urechi.

Pentru pierderea bruscă vezi pierderea bruscă a auzului.

Pentru funcția urechii medii vezi timpanograma.

Pentru întregul traseu vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

• NICE — Hearing loss in adults: assessment and management, NG98
• American Speech-Language-Hearing Association — Hearing Loss in Adults
• American Speech-Language-Hearing Association — Guidelines for Manual Pure-Tone Threshold Audiometry
• National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Do You Need a Hearing Test?