Tinitus – țiuit în urechi: cauze și investigații
Un țiuit care apare într-o ureche, un bâzâit pe care nimeni altcineva nu îl aude sau un sunet persistent care devine mai evident seara sunt manifestări frecvente ale tinitusului.
Tinitusul nu este o boală în sine.
Este un simptom care poate apărea în numeroase situații, de la expunerea la zgomot și scăderea auzului până la un dop de cerumen sau anumite afecțiuni ale urechii interne.
În cele mai multe cazuri nu indică o boală gravă.
Există însă câteva situații care trebuie diferențiate:
- tinitus apărut împreună cu scăderea bruscă a auzului;
- tinitus persistent doar într-o ureche;
- tinitus care pulsează în ritmul inimii;
- tinitus asociat cu vertij important;
- tinitus însoțit de simptome neurologice.
De aceea, întrebarea corectă nu este doar „cum fac să dispară țiuitul?”, ci și de ce a apărut și există o problemă auditivă asociată?
Ce este tinitusul
Tinitusul reprezintă percepția unui sunet care nu provine dintr-o sursă externă.
Cel mai frecvent este descris ca:
- țiuit;
- bâzâit;
- șuierat;
- zumzet;
- huruit;
- fâsâit;
- sunet ascuțit;
- uneori clicuri sau pulsații.
Poate fi perceput:
- într-o singură ureche;
- în ambele urechi;
- „în cap”;
- continuu;
- intermitent.
Intensitatea poate varia mult.
Unele persoane îl observă numai într-o cameră foarte liniștită. Pentru altele, tinitusul poate afecta somnul, concentrarea sau activitățile zilnice.
Tinitusul este „un sunet imaginar”?
Nu în sensul în care acest termen este înțeles în limbaj obișnuit.
Sunetul nu provine din mediul exterior, dar percepția este reală.
În multe situații, modificările sistemului auditiv determină creierul să proceseze diferit semnalele sonore.
Tinitusul este strâns asociat cu hipoacuzia, iar multe persoane care îl prezintă au și o anumită pierdere a auzului.
Dar există și persoane cu tinitus la care testarea auzului nu identifică o hipoacuzie evidentă.
Tinitus subiectiv și obiectiv
Tinitus subiectiv
Este forma cea mai frecventă.
Sunetul este auzit numai de pacient.
Poate fi asociat cu:
- hipoacuzie;
- expunere la zgomot;
- îmbătrânirea sistemului auditiv;
- boli ale urechii;
- alte cauze.
Tinitus obiectiv
Este mult mai rar.
Sunetul poate fi generat de un fenomen fizic din organism și, în anumite situații, poate fi detectat și de examinator.
Un exemplu important îl reprezintă unele forme de tinitus pulsatil.
Ce este tinitusul pulsatil
Tinitusul pulsatil este perceput ca un sunet ritmic.
Pacientul poate spune:
- „aud pulsul în ureche”;
- „aud inima bătând”;
- „se aude un fâșâit în ritmul pulsului”.
Este important să observi dacă zgomotul pare sincron cu bătăile inimii.
Tinitusul pulsatil este diferit de țiuitul continuu obișnuit și poate fi asociat, printre altele, cu modificări ale fluxului sanguin sau ale vaselor din regiunea capului și gâtului.
Tinitusul pulsatil persistent trebuie evaluat medical.
Nu înseamnă automat existența unei boli vasculare grave, dar nu trebuie tratat doar ca un tinitus obișnuit.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale tinitusului
Există numeroase cauze posibile.
Printre cele mai frecvente sau relevante se află:
- hipoacuzia;
- expunerea la zgomot;
- îmbătrânirea sistemului auditiv;
- dopul de cerumen;
- infecțiile urechii;
- anumite medicamente;
- boala Ménière;
- traumatismele craniene sau cervicale;
- unele probleme ale articulației temporo-mandibulare;
- mai rar, anumite tumori sau probleme vasculare.
La unele persoane nu se identifică o cauză unică.
Tinitusul și pierderea auzului
Aceasta este una dintre cele mai importante asocieri.
Tinitusul apare frecvent împreună cu hipoacuzia.
Poți avea pierdere de auz fără să o observi imediat.
Unele semne sunt:
- trebuie să crești volumul televizorului;
- înțelegi greu conversațiile în zgomot;
- ai impresia că oamenii nu articulează clar;
- auzi mai slab cu o ureche;
- anumite sunete par mai puțin clare.
De aceea, evaluarea tinitusului include frecvent testarea auzului.
Pentru problema auditivă propriu-zisă vezi hipoacuzia: cauzele pierderii auzului și investigațiile necesare.
Tinitusul după expunerea la zgomot
Expunerea la zgomot puternic este una dintre cauzele importante atât pentru tinitus, cât și pentru hipoacuzie.
Poate fi vorba despre:
- concerte;
- cluburi;
- căști utilizate la volum ridicat;
- utilaje;
- activități industriale;
- arme de foc;
- explozii.
După un concert poate apărea temporar un țiuit.
Faptul că dispare nu înseamnă că expunerea repetată la zgomot este lipsită de risc.
Expunerea cumulativă poate afecta permanent structurile urechii interne și poate produce hipoacuzie și tinitus persistent.
Cum îți protejezi auzul
În medii cu zgomot intens:
- redu volumul când este posibil;
- îndepărtează-te de sursa de zgomot;
- limitează durata expunerii;
- utilizează protecție auditivă adecvată;
- fă pauze în zone mai liniștite.
Protecția auzului este importantă inclusiv pentru persoanele care au deja tinitus.
Dopul de cerumen poate produce tinitus
Da.
Dacă cerumenul blochează canalul auditiv poate apărea:
- ureche înfundată;
- scăderea auzului;
- tinitus;
- presiune.
În această situație, îndepărtarea corectă a dopului poate reduce sau elimina simptomul.
Vezi dopul de cerumen: simptome și îndepărtare.
Dacă tinitusul continuă după eliminarea completă a cerumenului, trebuie căutată o altă explicație.
Infecțiile urechii
Inflamația sau infecția urechii poate produce temporar:
- tinitus;
- senzație de ureche plină;
- scăderea auzului;
- durere.
În funcție de localizare poate fi vorba despre:
- otită externă;
- otită medie;
- acumulare de lichid în urechea medie.
Tinitusul care persistă după rezolvarea infecției merită evaluat separat.
Medicamentele pot provoca tinitus?
Da.
Există medicamente care pot fi asociate cu tinitusul, mai ales în anumite doze sau contexte.
Printre clasele raportate se află unele:
- antiinflamatoare;
- antibiotice;
- medicamente oncologice;
- antimalarice;
- alte medicamente cu potențial ototoxic.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să întrerupi singur un tratament prescris.
Dacă tinitusul apare după începerea sau modificarea dozei unui medicament, spune medicului:
- ce iei;
- ce doză;
- de când;
- când a apărut simptomul.
Medicul poate analiza dacă există o relație și dacă tratamentul trebuie modificat.
Tinitus și boala Ménière
Boala Ménière este o afecțiune a urechii interne în care pot apărea împreună:
- episoade de vertij;
- tinitus;
- senzație de presiune auriculară;
- modificări ale auzului.
Simpla existență a unui tinitus și a unei amețeli nu înseamnă însă că ai Ménière.
Diagnosticul presupune un tablou caracteristic și evaluarea auzului.
Vezi boala Ménière: simptome, diagnostic și tratament.
Problemele mandibulei pot influența tinitusul
Articulația temporo-mandibulară este situată foarte aproape de ureche.
La anumite persoane, probleme precum:
- scrâșnitul dinților;
- încleștarea mandibulei;
- durerea articulației;
- tensiunea musculară;
pot fi asociate cu tinitus sau pot modifica intensitatea acestuia.
Uneori pacientul observă că sunetul se schimbă când:
- mișcă mandibula;
- strânge dinții;
- întoarce capul.
Acest lucru poate sugera o componentă somatosenzorială, dar nu stabilește singur diagnosticul.
Traumatismele capului și gâtului
Tinitusul poate apărea după traumatisme care afectează:
- urechea;
- sistemul auditiv;
- regiunea capului și gâtului.
Un tinitus nou apărut după un traumatism semnificativ, mai ales asociat cu:
- scăderea auzului;
- vertij;
- simptome neurologice;
- pierderea stării de conștiență;
necesită evaluare medicală.
Tinitusul poate fi produs de o tumoră?
Rareori.
Una dintre afecțiunile care poate fi asociată cu:
- tinitus unilateral;
- hipoacuzie asimetrică;
- uneori dezechilibru;
este schwannomul vestibular, cunoscut și sub denumirea de neurinom acustic.
Este o tumoră benignă rară a nervilor din regiunea urechii interne.
Asta nu înseamnă că o persoană cu tinitus unilateral are probabil un schwannom.
Înseamnă că tinitusul unilateral persistent și mai ales asocierea cu hipoacuzie asimetrică justifică evaluare, iar medicul poate decide dacă este indicat RMN.
Tinitus într-o singură ureche
Un țiuit care apare ocazional într-o ureche poate avea explicații simple.
Este diferit un tinitus care:
- rămâne permanent unilateral;
- apare din nou frecvent numai de aceeași parte;
- este asociat cu scăderea auzului;
- este asociat cu alte simptome neurologice sau vestibulare.
Tinitusul unilateral persistent trebuie evaluat.
În funcție de examinare și audiogramă, medicul poate decide dacă sunt necesare investigații suplimentare.
Tinitus bilateral
Tinitusul în ambele urechi este frecvent asociat cu:
- hipoacuzia legată de vârstă;
- expunerea la zgomot;
- alte modificări auditive bilaterale.
Dacă este simetric, nepulsatil și nu există:
- deficit neurologic;
- hipoacuzie asimetrică;
- alte semne ORL îngrijorătoare;
imagistica cerebrală nu este necesară de rutină doar pentru existența tinitusului.
Tinitusul și pierderea bruscă a auzului
Aceasta este situația pe care pacientul nu trebuie să o rateze.
Dacă apare brusc:
- tinitus la o ureche;
- ureche înfundată;
- scăderea evidentă a auzului;
poate exista o pierdere bruscă neurosenzorială a auzului.
O asemenea pierdere instalată în maximum câteva zile necesită evaluare medicală rapidă.
Nu încerca mai întâi zile întregi:
- tratamente pentru cerumen;
- spray-uri nazale;
- tratamente pentru „presiune”.
Vezi articolul dedicat pierderii bruște a auzului.
Tinitus și vertij
Tinitusul poate apărea împreună cu vertijul în anumite afecțiuni ale urechii interne.
Dar asocierea nu dovedește automat că problema este benignă sau exclusiv ORL.
Un vertij acut sever asociat cu:
- simptome neurologice;
- slăbiciune facială;
- tulburări de vorbire;
- vedere dublă;
- probleme severe de coordonare;
necesită evaluare urgentă.
Pentru orientare vezi amețeală sau vertij: când cauza poate fi ORL.
Când tinitusul este o urgență
Tinitusul izolat, prezent de luni sau ani, nu reprezintă de regulă o urgență.
Situația se schimbă dacă este asociat cu anumite simptome.
Tinitus și pierdere bruscă a auzului
Este necesară evaluare rapidă.
Tinitus și simptome neurologice acute
Dacă apar:
- slăbiciune facială;
- slăbiciunea sau amorțeala unui membru;
- tulburări de vorbire;
- tulburări severe de echilibru;
- alte semne neurologice acute;
trebuie exclusă o urgență neurologică.
Tinitus după traumatism important
Necesită evaluare în funcție de mecanism și simptomele asociate.
Vertij acut necontrolat
Un vertij sever, continuu și nou apărut trebuie evaluat medical.
Tinitusul pulsatil trebuie investigat
Dacă auzi un sunet care pare sincron cu pulsul, spune explicit acest lucru medicului.
Poți verifica orientativ dacă ritmul perceput pare să coincidă cu pulsul de la încheietura mâinii.
Tinitusul pulsatil poate avea cauze diferite de tinitusul obișnuit.
În funcție de:
- examinare;
- auz;
- caracteristicile sunetului;
- tensiunea arterială;
- alte simptome;
medicul poate recomanda investigații imagistice.
Tinitusul pulsatil persistent nu trebuie ignorat doar pentru că nu doare.
Cum se investighează tinitusul
Evaluarea începe cu câteva întrebări simple, dar foarte importante.
Medicul poate întreba:
- când a început;
- dacă este unilateral sau bilateral;
- dacă este continuu sau intermitent;
- cum sună;
- dacă pulsează;
- dacă auzul s-a modificat;
- dacă există vertij;
- dacă urechea este înfundată;
- dacă ai fost expus recent la zgomot;
- dacă ai durere;
- dacă există secreții;
- ce medicamente folosești;
- dacă ai avut traumatisme;
- cât de mult îți afectează somnul și activitatea.
Caracterizarea corectă poate schimba complet investigațiile necesare.
Examinarea urechii
Medicul verifică dacă există o cauză locală evidentă.
Poate identifica:
- dop de cerumen;
- otită externă;
- probleme ale timpanului;
- lichid în urechea medie;
- alte modificări.
Uneori rezolvarea unei probleme simple reduce sau elimină tinitusul.
Audiograma este importantă în tinitus
Evaluarea auzului este una dintre cele mai importante investigații pentru pacientul cu tinitus.
Audiograma poate arăta:
- dacă există hipoacuzie;
- cât de importantă este;
- ce frecvențe sunt afectate;
- dacă există diferențe între urechi.
Această ultimă informație este importantă mai ales în tinitusul unilateral.
Vezi articolul dedicat audiogramei: când se recomandă și ce arată.
Poți avea tinitus cu audiogramă normală?
Da.
O audiogramă tonală obișnuită evaluează anumite componente ale auzului, iar tinitusul poate exista și fără o pierdere auditivă evidentă la testarea standard.
Un rezultat normal este liniștitor în anumite privințe, dar nu înseamnă că pacientul „nu are nimic”.
Medicul interpretează audiograma în contextul întregului tablou.
Timpanometria
Dacă medicul suspectează:
- lichid în urechea medie;
- disfuncția trompei lui Eustachio;
- o altă cauză de hipoacuzie de transmisie;
poate fi utilă timpanometria.
Aceasta nu este obligatorie pentru orice tinitus.
Vezi timpanograma: când se recomandă și ce arată.
Este necesar RMN pentru orice tinitus?
Nu.
Acesta este un punct important.
Pentru un tinitus:
- bilateral;
- simetric;
- nepulsatil;
- fără hipoacuzie asimetrică;
- fără simptome neurologice sau alte semne ORL relevante;
imagistica nu este recomandată de rutină doar pentru tinitus.
RMN-ul devine mai relevant în anumite situații.
Când poate fi recomandat RMN
Medicul poate considera indicat un RMN, în special al conductelor auditive interne, dacă există:
- tinitus unilateral sau asimetric persistent;
- hipoacuzie asimetrică;
- semne neurologice;
- alte simptome otologice sau de cap și gât care necesită investigare.
Nu înseamnă că există neapărat o tumoră.
Scopul imagisticii este tocmai excluderea unor cauze mai rare atunci când tabloul justifică această investigație.
Ce investigații se fac pentru tinitusul pulsatil
Tinitusul pulsatil are o strategie diferită.
În funcție de suspiciunea clinică pot fi utilizate:
- RMN;
- angiografie RM;
- CT;
- angio-CT;
- ecografie vasculară;
- alte investigații.
Nu există un singur examen corect pentru toate formele de tinitus pulsatil.
Investigația trebuie aleasă în funcție de caracteristicile simptomului și examinarea clinică.
Trebuie făcut CT cerebral pentru țiuit?
Nu de rutină.
Un CT cerebral obișnuit nu este investigația standard pentru fiecare pacient cu tinitus.
În funcție de problemă, poate fi mai potrivit:
- să nu se facă deloc imagistică;
- un RMN dedicat conductelor auditive interne;
- investigație vasculară;
- CT de os temporal.
Ordinea corectă este:
evaluare → audiogramă → investigație țintită dacă tabloul o justifică.
Se poate vindeca tinitusul?
Răspunsul depinde de cauză.
Dacă tinitusul este produs de o problemă reversibilă, precum:
- dop de cerumen;
- anumite probleme ale urechii medii;
- o cauză tratabilă a articulației mandibulare;
tratarea cauzei poate reduce semnificativ sau chiar elimina simptomul.
În alte cazuri, mai ales când tinitusul este asociat cu o hipoacuzie permanentă, poate persista.
Atunci obiectivul tratamentului este:
- reducerea impactului;
- îmbunătățirea somnului;
- reducerea atenției acordate sunetului;
- tratarea hipoacuziei;
- reducerea anxietății produse de simptom.
Există o pastilă care vindecă tinitusul?
În prezent, nu există un medicament care să trateze în mod specific și predictibil tinitusul la toți pacienții.
Asta nu înseamnă că nu există soluții.
Tratamentul trebuie adaptat cauzei și impactului.
De exemplu:
- cerumenul poate fi îndepărtat;
- o problemă auditivă poate fi tratată sau compensată;
- anumite afecțiuni ORL pot necesita tratament specific;
- insomnia sau anxietatea severă pot fi abordate separat.
Dar administrarea unei „pastile pentru tinitus” fără diagnostic nu reprezintă o strategie corectă.
Suplimentele pentru tinitus funcționează?
Numeroase produse sunt promovate pentru tinitus:
- vitamine;
- minerale;
- extracte vegetale;
- combinații „pentru circulație”;
- diverse suplimente.
Nu există dovezi solide că asemenea produse vindecă tinitusul în mod general.
Suplimentele pot avea:
- reacții adverse;
- interacțiuni medicamentoase;
- costuri importante.
O deficiență nutritivă reală trebuie tratată atunci când este demonstrată, dar aceasta este diferită de administrarea universală de suplimente „pentru urechi”.
Aparatele auditive pot ajuta
Dacă tinitusul este asociat cu o hipoacuzie care afectează comunicarea, aparatul auditiv poate avea un rol important.
Prin amplificarea sunetelor din mediul exterior poate:
- îmbunătăți comunicarea;
- reduce contrastul dintre liniștea ambientală și tinitus;
- face sunetul intern mai puțin dominant.
Aparatul auditiv nu este indicat doar pentru că există tinitus dacă auzul este normal.
Indicația se stabilește după evaluarea audiologică.
Terapia prin sunet
Unele persoane observă tinitusul mult mai intens în liniște completă.
Sunete ambientale discrete pot fi utile pentru:
- relaxare;
- adormire;
- reducerea contrastului cu tinitusul.
Pot fi folosite, de exemplu:
- sunete naturale;
- zgomot ambiental discret;
- un ventilator;
- aplicații de sunet;
- alte surse confortabile.
Acest lucru nu trebuie prezentat ca o metodă care „vindecă” tinitusul.
Rolul este mai ales de control al percepției și confortului, iar strategiile trebuie individualizate.
Terapia cognitiv-comportamentală
Pentru persoanele la care tinitusul produce suferință semnificativă, terapia cognitiv-comportamentală poate fi utilă.
Scopul nu este să convingă pacientul că sunetul „nu există”.
Poate ajuta la:
- reducerea anxietății;
- schimbarea reacției la tinitus;
- reducerea hipervigilenței față de sunet;
- îmbunătățirea somnului și funcționării.
La unii pacienți, impactul tinitusului poate scădea chiar dacă intensitatea percepută a sunetului nu dispare complet.
Tinitusul și somnul
Noaptea, tinitusul poate deveni mai evident deoarece zgomotul ambiental scade.
Pot ajuta:
- o rutină regulată de somn;
- reducerea stimulentelor seara dacă acestea afectează somnul;
- evitarea liniștii totale dacă aceasta accentuează tinitusul;
- sunete ambientale discrete;
- tratarea unei insomnii persistente.
Dacă tulburarea de somn devine importantă, trebuie abordată ca problemă în sine.
Tinitusul și anxietatea
Tinitusul poate crea un cerc dificil:
- apare sunetul;
- pacientul începe să îl monitorizeze;
- apare îngrijorarea;
- atenția se concentrează și mai mult asupra sunetului;
- tinitusul este perceput ca fiind și mai intruziv.
Explicarea corectă a diagnosticului și excluderea cauzelor care necesită tratament pot reduce mult anxietatea.
Pentru unii pacienți este necesar și suport psihologic.
Tinitusul care produce suferință psihică severă nu trebuie minimalizat.
Cafeaua trebuie eliminată?
Nu există motiv ca fiecare pacient cu tinitus să renunțe automat la cafea.
Mai util este să observi dacă există o relație reproductibilă între:
- cofeină;
- somn;
- anxietate;
- intensitatea percepută a tinitusului.
O reducere poate fi utilă dacă un consum mare de cofeină contribuie la insomnie sau anxietate.
Restricțiile generale fără o relație clară pot face viața pacientului inutil de dificilă.
Sarea trebuie eliminată?
Nu pentru orice tinitus.
Recomandările dietetice pot avea rol în anumite diagnostice particulare, dar tinitusul singur nu justifică o dietă restrictivă universală.
Tratamentul trebuie adaptat cauzei identificate.
Alcoolul și fumatul
Fumatul afectează sănătatea vasculară și auditivă și trebuie descurajat din motive medicale generale.
În privința alcoolului, unele persoane observă modificarea tinitusului după consum, dar răspunsul individual variază.
Nu este util să construim o listă lungă de interdicții alimentare fără dovezi și fără legătură cu simptomele pacientului.
Poți folosi căști dacă ai tinitus?
Da, dar este importantă intensitatea sunetului.
Nu este necesar să eviți complet căștile.
Trebuie însă evitat:
- volumul ridicat;
- expunerea prelungită;
- încercarea de a acoperi tinitusul cu muzică foarte tare.
Expunerea excesivă la zgomot poate agrava afectarea auditivă.
Protecția auditivă nu trebuie folosită excesiv
Protecția este importantă în medii realmente zgomotoase.
Dar purtarea permanentă a dopurilor într-un mediu obișnuit și sigur poate reduce sunetele ambientale și poate face tinitusul mai evident pentru unele persoane.
Scopul este:
protecție adecvată în zgomot periculos, nu izolarea permanentă de sunetele normale ale mediului.
Când trebuie să mergi la ORL
Evaluarea ORL este recomandată în special dacă:
- tinitusul persistă;
- este unilateral;
- auzul pare redus;
- există senzație de ureche înfundată;
- există durere sau secreții;
- ai avut expunere importantă la zgomot;
- apar episoade de vertij;
- simptomul s-a modificat semnificativ;
- nu există o explicație cunoscută.
Tinitusul pulsatil persistent necesită și el evaluare medicală.
Când trebuie evaluat rapid
Nu aștepta o consultație de rutină dacă tinitusul apare împreună cu:
- pierderea bruscă a auzului;
- slăbiciune facială;
- simptome neurologice acute;
- vertij sever, nou apărut și necontrolat;
- un traumatism cranian important.
În aceste situații, urgența este dată de simptomul asociat, nu de țiuitul în sine.
Ce informații să pregătești pentru consultație
Este util să poți răspunde la următoarele întrebări:
- când a început tinitusul;
- într-o ureche sau în ambele;
- continuu sau intermitent;
- pulsează sau nu;
- ai observat scăderea auzului;
- ai vertij;
- ai senzație de ureche înfundată;
- ai fost expus la zgomot;
- ai început recent un medicament nou;
- ai avut traumatisme;
- tinitusul îți afectează somnul sau concentrarea.
Aceste informații pot orienta investigațiile mai bine decât simpla afirmație „am țiuit în urechi”.
Consultația ORL prin CAS la Prevencia
Tinitusul persistent și simptomele auditive asociate pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.
În funcție de tablou, medicul poate evalua:
- canalul auditiv;
- timpanul;
- existența cerumenului;
- simptomele auditive și vestibulare;
- necesitatea unei evaluări a auzului;
- necesitatea altor investigații.
Informațiile actualizate despre serviciile și medicii ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.
Pentru traseul administrativ vezi ghidul despre biletul de trimitere la ORL.
Dacă tinitusul apare împreună cu pierdere bruscă a auzului sau semne neurologice acute, nu trebuie așteptată o consultație ambulatorie obișnuită.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă dacă aud un țiuit în ureche?
Poate fi tinitus. Cauzele variază de la cerumen sau expunere la zgomot până la hipoacuzie și alte afecțiuni ale sistemului auditiv.
Tinitusul este periculos?
În majoritatea cazurilor nu indică o boală gravă. Anumite forme — mai ales tinitusul pulsatil, unilateral persistent sau asociat cu pierderea bruscă a auzului — necesită o evaluare mai atentă.
Tinitusul poate fi de la dop de cerumen?
Da. Dacă cerumenul este cauza, îndepărtarea dopului poate reduce sau elimina simptomul.
De ce am tinitus și nu aud bine?
Hipoacuzia și tinitusul sunt frecvent asociate. Din acest motiv audiograma este importantă în evaluare.
Tinitusul poate apărea de la căști?
Expunerea la un volum ridicat poate produce afectare auditivă și tinitus. Problema este intensitatea și durata expunerii, nu simpla utilizare a căștilor.
Ce înseamnă dacă aud pulsul în ureche?
Poate fi tinitus pulsatil. Dacă este persistent, trebuie evaluat deoarece poate avea cauze diferite față de tinitusul obișnuit.
Tinitusul unilateral necesită RMN?
Nu automat. Dar tinitusul unilateral persistent poate justifica evaluare suplimentară, iar medicul poate recomanda RMN în funcție de audiogramă și celelalte simptome.
Toți pacienții cu tinitus trebuie să facă RMN?
Nu. Pentru tinitusul bilateral simetric și nepulsatil, fără alte semne relevante, imagistica nu este recomandată de rutină.
Ce test trebuie făcut pentru tinitus?
Evaluarea auzului prin audiogramă este una dintre investigațiile importante. Restul testelor se aleg în funcție de caracteristicile simptomului.
Există medicamente care vindecă tinitusul?
Nu există un medicament universal care să elimine tinitusul. Tratamentul este orientat către cauza identificată și reducerea impactului simptomului.
Aparatul auditiv poate reduce tinitusul?
Poate ajuta persoanele care au și hipoacuzie, mai ales dacă pierderea auzului afectează comunicarea.
Suplimentele pentru tinitus funcționează?
Nu există dovezi solide că vitaminele, extractele vegetale sau suplimentele comercializate pentru tinitus îl vindecă în general.
Tinitusul poate dispărea singur?
Da. Unele episoade sunt temporare. În alte cazuri tinitusul poate persista luni sau ani.
Când trebuie evaluat urgent?
Dacă apare împreună cu pierdere bruscă a auzului, simptome neurologice acute, vertij sever nou apărut sau după un traumatism important.
Ideea principală
Tinitusul este un simptom, nu un diagnostic.
În cele mai multe cazuri nu indică o boală gravă, dar trebuie analizat împreună cu auzul și celelalte simptome.
Cele mai importante întrebări sunt:
- este într-o ureche sau în ambele?
- pulsează în ritmul inimii?
- există scăderea auzului?
- auzul s-a modificat brusc?
- există vertij?
- sunt prezente simptome neurologice?
Audiograma este una dintre investigațiile de bază în evaluarea tinitusului.
Imagistica nu trebuie făcută automat tuturor pacienților. Este selectată în special pentru anumite forme unilaterale, asimetrice, pulsatile sau asociate cu alte semne.
Dacă tinitusul este asociat cu hipoacuzie, tratarea problemei auditive poate reduce impactul simptomului. Dacă persistă fără o cauză reversibilă, există strategii pentru diminuarea efectului asupra somnului, concentrării și calității vieții.
Iar dacă țiuitul apare împreună cu pierderea bruscă a auzului, prioritatea este evaluarea medicală rapidă.
Pentru pierderea auditivă vezi hipoacuzia: cauze și investigații.
Pentru evaluarea auzului vezi audiograma: când se recomandă și ce arată.
Pentru situația urgentă vezi pierderea bruscă a auzului.
Pentru vertij asociat cu simptome auditive vezi boala Ménière.
Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.
Surse medicale consultate
- National Institute on Deafness and Other Communication Disorders — Tinnitus
- NICE — Tinnitus: assessment and management, NG155
- NICE — Hearing loss in adults: assessment and management
- NHS — Tinnitus
Scris de
Medic primar ORL
