Amigdalita: simptome, cauze și tratament

Durerea în gât, febra și amigdalele roșii sau acoperite de depozite albicioase sunt frecvent descrise printr-un singur cuvânt: amigdalită.

Dar amigdalita nu înseamnă automat infecție bacteriană și nici faptul că sunt vizibile „puncte albe” pe amigdale nu reprezintă, singur, o indicație pentru antibiotic.

Amigdalele se pot inflama în:

infecții virale;
infecții streptococice;
mononucleoză infecțioasă;
alte infecții mai puțin frecvente.

Majoritatea episoadelor acute de durere în gât sunt virale și se ameliorează în aproximativ o săptămână.

Pentru tratamentul corect contează:

vârsta;
debutul simptomelor;
febra;
existența tusei și a simptomelor de răceală;
aspectul amigdalelor;
ganglionii cervicali;
severitatea bolii;
rezultatul testării pentru streptococ atunci când aceasta este indicată.

Există și o situație diferită: amigdalitele recurente, când episoadele se repetă și afectează semnificativ viața pacientului. În anumite cazuri poate fi discutată tonsilectomia.

Ce sunt amigdalele

Amigdalele palatine sunt două structuri de țesut limfatic aflate în partea posterioară a gurii, de o parte și de alta a faringelui.

Fac parte din sistemul imun.

La fel ca alte structuri limfatice, participă la recunoașterea microorganismelor care pătrund prin căile respiratorii și digestive.

Amigdalele pot varia normal ca dimensiune de la o persoană la alta.

Faptul că sunt vizibile sau relativ mari nu înseamnă automat că sunt bolnave și nici că trebuie îndepărtate.

Ce este amigdalita

Amigdalita înseamnă inflamația amigdalelor.

Poate fi:

acută;
recurentă;
asociată cu inflamația faringelui.

În practică, amigdalita și faringita apar frecvent împreună, motiv pentru care este utilizat și termenul faringoamigdalită.

În episodul acut pot apărea:

durere în gât;
durere la înghițire;
febră;
amigdale roșii și mărite;
depozite albicioase sau purulente;
ganglioni cervicali dureroși;
stare generală modificată.

Dar aspectul amigdalelor nu poate spune singur dacă infecția este virală sau bacteriană.

Care sunt cauzele amigdalitei

Principalele cauze sunt infecțioase.

Virusurile

Sunt cauza cea mai frecventă a durerilor acute în gât și pot inflama și amigdalele.

Pot fi implicate diferite virusuri respiratorii.

Simptomele pot apărea împreună cu:

tuse;
nas care curge;
nas înfundat;
răgușeală;
conjunctivită;
dureri musculare;
alte manifestări de viroză.

Bacteriile

Cea mai importantă cauză bacteriană este Streptococcus pyogenes, streptococul beta-hemolitic de grup A.

Acesta produce faringita/amigdalita streptococică.

Este mult mai frecvent la copii decât la adulți.

Majoritatea amigdalitelor au nevoie de antibiotic?

Nu.

Majoritatea episoadelor acute de durere în gât sunt virale.

Antibioticele:

nu tratează virusurile;
nu scurtează în mod util o amigdalită virală;
pot provoca reacții adverse;
contribuie la apariția rezistenței bacteriene.

De aceea, simpla combinație:

durere în gât + amigdale roșii

nu justifică automat antibiotic.

Puroiul sau punctele albe înseamnă infecție bacteriană?

Nu automat.

Depozitele albicioase sau exsudatul amigdalian pot apărea în:

infecția streptococică;
anumite infecții virale;
mononucleoza infecțioasă;
alte situații.

De aceea, afirmația:

„am puroi pe amigdale, deci trebuie antibiotic”

este prea simplă.

Medicul interpretează aspectul împreună cu:

febra;
ganglionii;
tusea;
celelalte simptome;
vârsta;
testarea, atunci când este indicată.

Ce este amigdalita streptococică

Este o infecție produsă de streptococul beta-hemolitic de grup A.

Poate determina:

durere în gât cu debut relativ brusc;
febră;
durere la înghițire;
amigdale roșii și umflate;
depozite amigdaliene;
pete roșii mici la nivelul palatului;
ganglioni dureroși în partea anterioară a gâtului.

În schimb, simptome precum:

tuse;
rinoree;
răgușeală;
conjunctivită;

sugerează mai degrabă o cauză virală.

Totuși, în absența unor semne virale clare, examenul clinic singur nu poate diferenția perfect infecția virală de cea streptococică.

Cât de frecvent este streptococul la adult

Mult mai rar decât presupun mulți pacienți.

La adult, streptococul de grup A produce doar o minoritate dintre episoadele acute de faringită.

Prin urmare, majoritatea adulților care au durere în gât și amigdale inflamate nu au nevoie automat de antibiotic anti-streptococic.

La copii, proporția infecțiilor streptococice este mai mare.

Articolul de față este orientat în principal către adult.

Ce sunt criteriile Centor

Criteriile Centor sunt utilizate pentru estimarea probabilității unei infecții streptococice.

Elementele evaluate includ, în forma clasică:

febră;
depozite sau inflamație amigdaliană;
ganglioni cervicali anteriori dureroși;
absența tusei.

Există și variante ajustate după vârstă.

Scorul nu este un diagnostic.

El ajută clinicianul să decidă:

dacă probabilitatea este mică;
dacă este justificată testarea;
dacă poate exista beneficiu de la antibiotic.

Nu recomandăm pacientului să își calculeze scorul și să decidă singur tratamentul.

Ce este FeverPAIN

Este un alt instrument clinic utilizat pentru durerea acută în gât.

Analizează elemente precum:

febra;
exsudatul purulent;
prezentarea rapidă după debut;
amigdalele foarte inflamate;
absența tusei sau rinoreei.

La fel ca Centor, nu este un „test pentru streptococ”.

Ajută la estimarea probabilității ca antibioticul să fie util.

Când se face testul rapid pentru streptococ

Dacă tabloul nu este evident viral și există suspiciunea unei infecții streptococice, medicul poate recomanda un test rapid antigenic pentru streptococ.

Procedura presupune recoltarea cu un tampon de la nivelul:

amigdalelor;
peretelui posterior al faringelui.

Rezultatul poate fi disponibil rapid.

Un test pozitiv susține diagnosticul de infecție streptococică și permite alegerea tratamentului corespunzător.

Ce este exsudatul faringian

Prin exsudat faringian se recoltează material din gât pentru identificarea microorganismelor.

Pentru streptococ poate fi utilizată cultura bacteriană.

Cultura durează mai mult decât testul rapid, dar poate detecta unele infecții pe care un test rapid negativ le ratează.

La adult, după un test rapid negativ, cultura de confirmare nu este necesară de rutină în toate situațiile.

La copil, strategia diferă, deoarece riscul și epidemiologia sunt diferite.

Orice pacient cu amigdalită trebuie testat pentru streptococ?

Nu.

Dacă tabloul este foarte sugestiv pentru o infecție virală, de exemplu există:

tuse;
secreții nazale;
răgușeală;
conjunctivită;

testarea pentru streptococ poate să nu fie necesară.

În schimb, dacă nu există semne virale clare și tabloul este compatibil cu streptococ, testarea poate ajuta la evitarea atât a:

antibioticelor inutile;
cât și a ratării unei infecții care trebuie tratată.

Ce este mononucleoza infecțioasă

Mononucleoza infecțioasă este frecvent produsă de virusul Epstein-Barr.

Poate provoca o amigdalită impresionantă.

Pot exista:

durere severă în gât;
amigdale foarte mărite;
depozite abundente;
febră;
ganglioni cervicali;
oboseală importantă.

Uneori poate semăna foarte bine cu amigdalita streptococică.

Când trebuie suspectată mononucleoza

Devine mai relevantă mai ales la adolescenți și adulții tineri dacă există:

amigdalită severă;
oboseală foarte importantă;
ganglioni numeroși;
simptome persistente;
ficat sau splină mărite la examinare;
lipsa evoluției tipice a unei faringite simple.

Medicul poate recomanda analize pentru infecția cu EBV.

De ce contează mononucleoza înainte de antibiotic

Pentru că anumite antibiotice din familia aminopenicilinelor pot fi asociate cu apariția unei erupții cutanate importante la persoanele cu mononucleoză infecțioasă.

Acesta este încă un motiv pentru care nu este bine să iei amoxicilină rămasă de la alt episod doar pentru că vezi depozite pe amigdale.

Tratamentul trebuie stabilit după evaluarea situației.

Ce tratament se folosește în amigdalita virală

Într-o infecție virală necomplicată, tratamentul este în principal simptomatic.

Pot fi utile:

hidratarea;
odihna;
tratamentul durerii;
tratamentul febrei.

În funcție de pacient și contraindicații pot fi utilizate:

paracetamol;
ibuprofen.

Unele pastile medicamentoase pentru gât pot reduce modest durerea la adult.

Majoritatea episoadelor se ameliorează progresiv fără antibiotic.

Cât durează amigdalita acută

Într-un episod acut necomplicat, simptomele pot dura aproximativ o săptămână.

Acesta este motivul pentru care un pacient aflat în ziua a treia sau a patra de boală nu trebuie automat declarat:

„nu a trecut, deci sigur este bacteriană”.

Contează dacă simptomele:

se ameliorează;
rămân stabile;
se agravează rapid.

Când este necesar antibiotic

Antibioticul este indicat atunci când există o infecție bacteriană pentru care beneficiul tratamentului justifică utilizarea lui.

În infecția streptococică confirmată, antibioticul poate:

scurta modest durata simptomelor;
reduce transmiterea;
reduce riscul anumitor complicații.

Decizia poate fi influențată de:

testul streptococic;
criteriile clinice;
severitatea simptomelor;
riscul individual;
starea generală.

Antibioticul trebuie început doar pentru că ai febră?

Nu.

Febra poate apărea atât în:

infecții virale;
infecții bacteriene.

La fel, febra mare nu este suficientă singură pentru a stabili cauza.

Medicul analizează întregul tablou.

Antibioticul trebuie început doar pentru că ai puroi?

Nu.

Exsudatul amigdalian crește suspiciunea anumitor infecții, dar nu dovedește singur streptococul.

Mononucleoza poate produce un aspect foarte asemănător.

De aceea, testarea este foarte utilă în situațiile selectate.

De ce trebuie terminat tratamentul prescris

Dacă medicul prescrie antibiotic pentru o infecție streptococică, tratamentul trebuie luat:

în doza recomandată;
la intervalele recomandate;
pe durata recomandată.

Nu opri singur tratamentul după două zile doar pentru că te simți mai bine.

Și nu păstra restul pentru un episod viitor.

Când nu mai este contagioasă infecția streptococică

După începerea unui antibiotic adecvat, capacitatea de transmitere scade rapid.

În general, persoana cu streptococ ar trebui să evite întoarcerea la colectivitate până când:

nu mai are febră;
au trecut cel puțin aproximativ 12–24 de ore de tratament antibiotic corect.

Respectă recomandarea medicului pentru situația concretă.

Cum se transmite streptococul

Se transmite prin contact cu secrețiile respiratorii și prin apropierea de o persoană infectată.

Riscul crește în:

familie;
școli;
colectivități;
spații aglomerate.

Măsurile utile includ:

spălarea mâinilor;
acoperirea tusei și strănutului;
evitarea folosirii în comun a paharelor și tacâmurilor;
evitarea contactului apropiat cât timp infecția este contagioasă.

Trebuie schimbată periuța de dinți?

Nu există o recomandare universală solidă conform căreia fiecare persoană cu streptococ trebuie să își arunce periuța într-o anumită zi pentru a preveni reinfectarea.

Mai important este:

tratamentul corect;
igiena mâinilor;
evitarea obiectelor comune;
respectarea regulilor de prevenire a transmiterii.

Nu transformăm măsurile fără dovezi solide în obligații medicale.

Ce complicații poate avea amigdalita streptococică

Majoritatea pacienților se vindecă fără probleme.

Complicațiile sunt rare, dar pot exista.

Complicații locale

Infecția se poate extinde către țesuturile din jur și poate provoca:

abces periamigdalian;
abcese cervicale profunde;
alte infecții locale.

Complicații post-streptococice

Pot apărea, rar:

febră reumatică;
glomerulonefrită post-streptococică;
alte manifestări imunologice.

Aceste riscuri reprezintă unul dintre motivele pentru care o infecție streptococică confirmată trebuie tratată corespunzător.

Ce este abcesul periamigdalian

Abcesul periamigdalian, numit și quinsy, este o colecție de puroi formată în țesuturile din jurul unei amigdale.

Poate apărea ca o complicație a unei infecții amigdaliene.

Este de obicei unilateral.

Această situație este diferită de o amigdalită simplă și necesită evaluare ORL rapidă.

Cum îți dai seama că poate exista un abces

Semnele sugestive includ:

durere foarte severă pe o singură parte;
dificultate importantă la înghițire;
imposibilitatea de a înghiți saliva;
salivare;
dificultate la deschiderea gurii — trismus;
voce foarte înfundată, uneori descrisă ca „voce de cartof fierbinte”;
durere care iradiază spre ureche;
febră;
stare generală alterată.

La examinare, palatul poate fi bombat, iar amigdala deplasată.

Trismusul este un semn important

Trismus înseamnă dificultatea de a deschide normal gura.

În contextul unei dureri severe unilaterale în gât, este unul dintre semnele cele mai sugestive pentru abcesul periamigdalian.

Dacă:

gura se deschide foarte greu;
durerea este predominant unilaterală;
vocea s-a modificat;
înghițirea este foarte dificilă;

este necesară evaluare urgentă.

Abcesul se tratează doar cu antibiotic?

Nu întotdeauna.

Dacă s-a format o colecție purulentă, poate fi necesar:

drenajul prin puncție;
incizie și drenaj;
alte proceduri ORL;

împreună cu:

antibiotice;
controlul durerii;
hidratare.

Pacienții cu suspiciune de abces periamigdalian trebuie evaluați în aceeași zi.

Când durerea în gât este o urgență

Solicită evaluare imediată dacă există:

dificultate importantă la respirație;
imposibilitatea de a înghiți saliva;
salivare abundentă;
stridor;
umflare importantă a gurii sau gâtului;
dificultate severă la deschiderea gurii;
agravare rapidă;
stare generală sever alterată.

În dificultatea respiratorie severă se apelează 112.

Nu se așteaptă o programare ORL ambulatorie.

Durerea de ureche poate proveni din amigdale

Da.

O infecție a amigdalelor poate provoca durere reflectată către ureche.

Pacientul poate avea:

durere severă în gât;
durere la înghițire;
durere de ureche de aceeași parte;

deși urechea este normală la examinare.

Acest mecanism este important mai ales când durerea este unilaterală.

Vezi durerea de ureche la adulți.

Când durerea unilaterală persistentă nu mai seamănă cu o amigdalită simplă

O infecție acută are în mod normal o evoluție limitată.

Dacă persistă săptămâni:

durerea unilaterală;
dificultatea la înghițire;
durerea reflectată spre ureche;
o amigdală evident asimetrică;
un nodul cervical;

trebuie căutată o altă explicație.

Majoritatea acestor simptome au cauze benigne, dar nu trebuie tratate repetat drept „amigdalită”.

O amigdală mai mare decât cealaltă înseamnă cancer?

Nu automat.

Asimetria amigdalelor poate avea cauze benigne și poate exista chiar fără boală.

Dar o asimetrie:

nou apărută;
progresivă;
asociată cu ulcerație;
nodul cervical;
durere unilaterală persistentă;
disfagie;
scădere ponderală;

necesită evaluare ORL.

Nu este indicat să fie tratată luni întregi cu antibiotice fără diagnostic.

Ce este amigdalita recurentă

Înseamnă episoade repetate, distincte, de amigdalită acută.

Este important cuvântul „amigdalită”.

Nu orice episod de:

usturime;
reflux;
faringită virală;
iritație;

trebuie numărat automat ca o nouă amigdalită.

Pentru decizia unei eventuale tonsilectomii este util ca episoadele să fie documentate medical.

Ce informații trebuie păstrate dacă amigdalitele se repetă

Pentru fiecare episod notează:

data;
febra;
aspectul amigdalelor;
testul streptococic, dacă s-a făcut;
tratamentul;
câte zile ai lipsit de la muncă sau școală;
eventualele complicații;
documentul medical al consultației.

Această documentare este mult mai utilă după trei ani decât afirmația:

„fac amigdalită foarte des”.

Ce înseamnă „amigdalită cronică”

Termenul este utilizat diferit și poate crea confuzie.

În practică, pentru decizia chirurgicală este deseori mai util să descriem concret:

amigdalită recurentă;
numărul episoadelor;
severitatea;
impactul asupra vieții;
complicațiile.

O senzație continuă de disconfort în gât nu trebuie numită automat „amigdalită cronică”.

Poate exista:

reflux;
secreție postnazală;
iritație;
altă problemă faringiană.

Când se discută tonsilectomia

Tonsilectomia este operația de îndepărtare a amigdalelor.

Nu este recomandată doar pentru că un adult a avut:

două sau trei dureri în gât;
o amigdalită severă;
depozite amigdaliene la un episod.

Poate fi discutată dacă există:

amigdalite recurente severe;
episoade bine documentate;
impact important asupra activității;
anumite complicații;
alte indicații ORL.

Câte amigdalite trebuie să ai pentru operație

Nu există un număr universal care înlocuiește decizia medicală.

În ghidurile internaționale sunt frecvent folosite, ca reper pentru amigdalita recurentă severă, praguri precum:

7 sau mai multe episoade într-un an;
5 sau mai multe pe an timp de doi ani;
3 sau mai multe pe an timp de trei ani.

Episoadele trebuie să fie:

clinic relevante;
compatibile cu amigdalită acută;
suficient de severe încât să afecteze funcționarea normală.

Aceste praguri sunt repere clinice internaționale, nu criterii administrative românești de decontare și nu înlocuiesc evaluarea ORL individuală.

Numărul episoadelor este singurul criteriu?

Nu.

Contează foarte mult și impactul.

De exemplu:

câte zile lipsești de la muncă;
cât de severă este durerea;
dacă poți mânca și bea;
dacă ai nevoie repetat de servicii medicale;
dacă au existat abcese periamigdaliene;
dacă tratamentele produc probleme;
ce boli asociate ai.

O persoană cu episoade foarte severe poate avea o situație diferită de cineva care raportează același număr de episoade ușoare.

Abcesul periamigdalian poate schimba decizia pentru operație

Da.

Unul sau mai multe episoade de abces periamigdalian pot reprezenta un element important în discuția despre tonsilectomie.

Decizia depinde de:

numărul episoadelor;
istoricul amigdalitelor;
vârstă;
severitate;
alte particularități.

Nu înseamnă că orice persoană care a avut o singură dată quinsy trebuie operată automat.

Ce se întâmplă după tonsilectomie

Tonsilectomia elimină amigdalele palatine.

Prin urmare, pacientul nu mai poate face amigdalită la nivelul amigdalelor îndepărtate.

Dar poate avea în continuare:

faringită;
viroze;
alte tipuri de durere în gât.

Aceasta este o informație importantă pentru stabilirea așteptărilor.

Operația nu înseamnă:

„nu mă va mai durea niciodată gâtul”.

Tonsilectomia este o operație minoră?

Este o intervenție foarte frecventă, dar nu trebuie banalizată.

La adult, recuperarea poate fi dureroasă.

Pot exista:

durere importantă în gât;
durere reflectată spre urechi;
dificultate la alimentație;
necesitatea tratamentului analgezic;
risc de sângerare postoperatorie.

În decizia pentru amigdalită recurentă trebuie cântărit:

beneficiul reducerii episoadelor viitoare versus riscurile și recuperarea operației.

Sângerarea după tonsilectomie

Este una dintre complicațiile cele mai importante.

Poate apărea:

imediat după operație;
sau la câteva zile în perioada vindecării.

Orice sângerare relevantă din gură sau gât după tonsilectomie trebuie tratată conform instrucțiunilor chirurgului și poate necesita evaluare urgentă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care operația nu se recomandă dacă beneficiul estimat este mic.

Amigdalele mari trebuie scoase?

Nu automat.

O amigdală mare nu înseamnă amigdalită.

Hipertrofia amigdalelor poate deveni relevantă dacă produce:

obstrucție;
probleme de respirație în somn;
dificultate la înghițire;
alte simptome.

Aceasta este însă o altă indicație față de amigdalita recurentă.

La copii, amigdalele mărite sunt importante mai ales în contextul sforăitului și apneei de somn.

Amigdalele fac parte din imunitate. Este periculos să le scoți?

Amigdalele participă la sistemul imun, mai ales în primii ani de viață.

Dar organismul are numeroase alte structuri limfatice.

La pacienții la care există o indicație corectă, tonsilectomia nu produce în mod obișnuit o imunodeficiență clinică relevantă.

Operația nu trebuie însă efectuată fără beneficiu doar pentru că este posibilă.

Pietrele amigdaliene sunt amigdalită?

Nu.

Tonsiloliții, numiți popular pietre amigdaliene sau „cazeum”, sunt depozite formate în criptele amigdalelor.

Pot produce:

halenă;
senzație de corp străin;
mici depozite alb-gălbui.

Nu înseamnă automat infecție acută.

De aceea, cazeumul fără febră și fără tabloul unei infecții nu trebuie tratat repetat cu antibiotic.

Depozite pe amigdale: cazeum sau puroi?

Pot arăta asemănător pentru pacient.

Cazeumul:

poate exista cronic;
apare în cripte;
poate fi asociat cu halenă;
nu produce obligatoriu febră sau durere severă.

Exsudatul unei amigdalite acute apare în contextul:

inflamației;
durerii;
uneori febrei și altor simptome.

Examinarea medicală ajută la diferențiere.

Halena înseamnă amigdalită cronică?

Nu automat.

Respirația urât mirositoare poate avea cauze:

dentare;
gingivale;
amigdaliene;
nazale;
digestive;
legate de uscăciunea gurii.

Tonsiloliții pot contribui, dar nu trebuie presupus că fiecare persoană cu halenă are „amigdale infectate permanent”.

Gargara cu apă sărată ajută?

Poate oferi confort unor persoane cu durere ușoară în gât.

Nu tratează însă o infecție streptococică confirmată și nu drenează un abces periamigdalian.

Poate fi privită ca măsură simptomatică, nu ca substitut pentru tratamentul necesar.

Pastilele de supt

Unele pastile medicamentoase care conțin:

anestezic local;
antiinflamator;
antiseptic;

pot reduce modest durerea la adult.

Efectul este simptomatic.

Nu modifică necesitatea antibioticului atunci când există o infecție streptococică confirmată și nu previn complicațiile unei infecții severe.

Când trebuie mers la medic

Evaluarea este justificată dacă:

durerea este importantă;
febra este persistentă;
nu poți mânca sau bea suficient;
simptomele se agravează;
nu încep să se amelioreze în aproximativ o săptămână;
episoadele se repetă;
există suspiciune de streptococ;
există suspiciune de mononucleoză.

Pentru simptomul general vezi durerea în gât persistentă și când mergi la ORL.

Când este potrivit medicul de familie

Pentru un episod nou de:

durere în gât;
febră;
suspiciune de faringită sau amigdalită necomplicată;

medicul de familie este adesea un punct potrivit de evaluare.

Poate:

examina gâtul;
aprecia severitatea;
utiliza criterii clinice;
recomanda testarea;
prescrie tratamentul atunci când este indicat.

Nu fiecare amigdalită acută necesită direct specialist ORL.

Când devine ORL mai important

Consultația ORL devine în mod particular relevantă dacă:

amigdalitele se repetă;
există abces periamigdalian;
o amigdală rămâne persistent asimetrică;
există obstrucție importantă;
diagnosticul este neclar;
trebuie discutată tonsilectomia;
există simptome unilaterale persistente;
tratamentele repetate nu explică sau nu rezolvă problema.

Când trebuie mers urgent

Nu aștepta consultația programată dacă apar:

imposibilitatea de a înghiți saliva;
dificultate respiratorie;
stridor;
trismus important;
durere foarte severă unilaterală cu agravare rapidă;
voce mult modificată;
umflarea importantă a gurii sau gâtului;
stare generală sever alterată.

Aceste simptome pot indica:

abces periamigdalian;
infecții profunde ale gâtului;
alte probleme care necesită evaluare urgentă.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Amigdalitele recurente, simptomele persistente ale amigdalelor și situațiile în care trebuie discutată indicația de tonsilectomie pot fi evaluate în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Este util să aduci:

documentele consultațiilor anterioare;
rezultatele testelor streptococice;
exsudatele;
tratamentele utilizate;
biletele de externare dacă ai avut abces;
un istoric aproximativ al episoadelor.

Pentru amigdalita recurentă, documentarea frecvenței și severității episoadelor este foarte importantă.

Medicul poate stabili dacă problema reprezintă:

amigdalite recurente;
altă cauză de durere în gât;
hipertrofie amigdaliană;
o situație care justifică evaluare chirurgicală.

Informațiile actualizate despre specialitatea ORL sunt disponibile pe pagina ORL prin CAS.

Pentru condițiile administrative vezi biletul de trimitere la ORL.

Suspiciunea de abces periamigdalian sau dificultatea importantă la respirație/înghițire nu trebuie să aștepte o consultație ambulatorie programată.

Întrebări frecvente

Ce este amigdalita?

Este inflamația amigdalelor, cel mai frecvent provocată de o infecție virală și mai rar de una bacteriană.

Amigdalita și durerea în gât sunt același lucru?

Nu. Amigdalita este una dintre cauzele durerii în gât. Durerea poate proveni și din faringită, laringită, reflux sau alte probleme.

Amigdalita necesită antibiotic?

Nu automat. Majoritatea durerilor acute în gât sunt virale.

Cum îmi dau seama dacă este streptococ?

Febra, debutul rapid, ganglionii cervicali anteriori dureroși, inflamația/exsudatul amigdalelor și absența tusei cresc probabilitatea, dar diagnosticul poate necesita un test rapid sau cultură.

Puroiul pe amigdale înseamnă streptococ?

Nu. Depozitele pot apărea și în alte infecții, inclusiv mononucleoză.

Tusea sugerează amigdalită streptococică?

Tusea, rinoreea și răgușeala fac o cauză virală mai probabilă.

Ce este testul rapid de streptococ?

Este un test efectuat din secrețiile recoltate din gât care poate identifica rapid antigene ale streptococului de grup A.

Ce este exsudatul faringian?

Este recoltarea din gât pentru cultură sau alte analize microbiologice.

Un adult cu test rapid negativ are nevoie obligatoriu de cultură?

Nu de rutină în toate situațiile. La copii strategia este diferită.

Cât durează o amigdalită?

Majoritatea episoadelor acute se ameliorează în aproximativ o săptămână.

Ce este mononucleoza?

Este o infecție, frecvent cu virus Epstein-Barr, care poate provoca amigdalită severă, ganglioni și oboseală importantă.

Pot lua amoxicilină dacă bănuiesc mononucleoză?

Nu lua antibiotic fără evaluare. Aminopenicilinele pot fi asociate cu erupții importante la pacienții cu mononucleoză.

Ce este abcesul periamigdalian?

Este o colecție de puroi în țesuturile de lângă amigdală, o complicație care necesită evaluare ORL rapidă.

Care sunt semnele de abces?

Durere severă unilaterală, dificultate la deschiderea gurii, voce înfundată, dificultate la înghițire și salivare sunt semne sugestive.

Abcesul necesită operație?

Poate necesita drenaj local împreună cu antibiotic și tratament de susținere.

Ce este amigdalita recurentă?

Înseamnă episoade distincte și repetate de amigdalită acută, nu simpla senzație continuă de gât iritat.

Când se scot amigdalele?

La pacienți selectați cu amigdalite recurente severe și bine documentate sau alte indicații ORL. Numărul episoadelor, severitatea și impactul asupra vieții sunt importante.

Criteriul 7/5/3 este obligatoriu?

Este un reper utilizat frecvent în ghiduri internaționale pentru amigdalita recurentă: 7 episoade într-un an, 5/an timp de doi ani sau 3/an timp de trei ani. Nu reprezintă însă o regulă administrativă CAS România și nu înlocuiește evaluarea individuală.

După tonsilectomie nu mă mai doare niciodată gâtul?

Nu. Nu mai poți face amigdalită în amigdalele îndepărtate, dar poți avea în continuare faringite și alte cauze de durere în gât.

Tonsilectomia este dureroasă la adult?

Poate produce durere importantă în perioada postoperatorie și are inclusiv risc de sângerare. Beneficiile trebuie cântărite față de aceste riscuri.

Cazeumul înseamnă infecție?

Nu. Tonsiloliții pot exista fără o amigdalită acută și nu necesită automat antibiotic.

O amigdală mai mare decât cealaltă este grav?

De multe ori nu, dar asimetria nouă sau progresivă asociată cu durere persistentă, ulcerație, ganglion cervical sau dificultate la înghițire trebuie evaluată ORL.

Când este amigdalita o urgență?

Când există dificultate de respirație, imposibilitatea de a înghiți, salivare, trismus important, umflarea progresivă a gâtului sau suspiciunea unei infecții profunde.

Ideea principală

Amigdalita este inflamația amigdalelor și nu înseamnă automat infecție bacteriană.

Majoritatea episoadelor acute de durere în gât sunt virale.

Pentru diferențierea unei infecții streptococice sunt utile:

simptomele;
examenul clinic;
criterii precum Centor sau FeverPAIN;
testul rapid pentru streptococ sau cultura atunci când sunt indicate.

Nu sunt suficiente singure:

amigdalele roșii;
febra;
depozitele albe.

Antibioticul este utilizat atunci când există o indicație bacteriană justificată, nu pentru orice amigdalită.

O durere severă unilaterală asociată cu trismus, dificultate la înghițire și voce mult modificată poate indica abces periamigdalian și necesită evaluare rapidă.

Pentru pacienții cu episoade recurente, decizia de tonsilectomie se bazează pe:

numărul episoadelor;
documentarea lor;
severitate;
impactul asupra vieții;
existența complicațiilor.

Pragurile internaționale 7/5/3 sunt repere utile, nu o formulă care înlocuiește decizia medicală individuală.

Pentru simptomul general vezi durerea în gât persistentă.

Pentru dificultatea la înghițire vezi disfagia.

Pentru laringită vezi laringita.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

NICE — Sore throat (acute): antimicrobial prescribing, NG84
Centers for Disease Control and Prevention — Group A Streptococcal Pharyngitis
NHS — Tonsillitis
NHS England — Making a decision about recurrent tonsillitis in children and adults
NHS Greater Glasgow and Clyde — Quinsy / peritonsillar abscess