Laringoscopia flexibilă: când se recomandă și ce poate arăta

Vocea este răgușită de câteva săptămâni.

Ai senzația că ceva nu funcționează normal atunci când vorbești.

Simți permanent un nod în gât.

Tușești sau te îneci la înghițire.

Sau medicul trebuie pur și simplu să vadă direct:

cum arată și cum se mișcă laringele și corzile vocale.

Una dintre cele mai utile investigații în aceste situații este laringoscopia flexibilă.

Procedura utilizează un endoscop foarte subțire și flexibil, prevăzut cu:

sursă de lumină;
sistem optic;
cameră video.

Instrumentul este introdus de obicei printr-o nară și avansat până în partea posterioară a gâtului.

Medicul poate examina în timp real:

baza limbii;
faringele;
hipofaringele;
epiglota;
laringele;
corzile vocale;
mobilitatea corzilor în timpul respirației și vorbirii.

Procedura se efectuează de regulă:

în cabinetul ORL;
cu pacientul treaz;
fără anestezie generală;
în câteva minute.

Este una dintre investigațiile fundamentale pentru diagnosticul problemelor persistente de voce.

Ce este laringele

Laringele este structura situată între:

faringe;
trahee.

În interior se află corzile vocale, numite și pliuri vocale.

Laringele are trei funcții majore.

Vocea

Corzile vocale vibrează pentru producerea sunetului.

Respirația

În timpul inspirației, corzile se deschid pentru a permite trecerea aerului.

Protecția căilor respiratorii

În timpul înghițirii, laringele participă la protejarea traheei împotriva pătrunderii alimentelor și lichidelor.

De aceea, o problemă laringiană poate produce simptome aparent foarte diferite:

răgușeală;
dificultate respiratorie;
tuse;
înec la masă;
senzație de corp străin în gât.

Ce este laringoscopia flexibilă

Este examinarea laringelui cu ajutorul unui endoscop flexibil.

Instrumentul are diametru redus și este introdus, cel mai frecvent, prin nas.

Această cale permite medicului să examineze laringele de sus, în poziția sa naturală.

Pacientul rămâne treaz și poate fi rugat să:

respire;
vorbească;
pronunțe anumite sunete;
tușească;
uneori să efectueze alte manevre.

Astfel, medicul nu vede numai anatomia.

Poate observa și funcția laringelui în timp real.

Laringoscopie, fibrolaringoscopie sau nasofibroscopie?

Terminologia diferă între cabinete.

Poți întâlni denumiri precum:

laringoscopie flexibilă;
fibrolaringoscopie;
fibroscopie laringiană;
nasofibrolaringoscopie;
nasofibroscopie ORL.

Uneori aceeași cameră flexibilă este utilizată pentru a examina succesiv:

nasul;
rinofaringele;
faringele;
laringele.

De aceea, dacă ți s-a recomandat „fibroscopie”, este util să întrebi:

ce regiune trebuie examinată?

Laringoscopia flexibilă este același lucru cu endoscopia nazală?

Nu exact.

Poate fi utilizat același tip de instrument, dar ținta examinării este diferită.

Endoscopia nazală

Este concentrată pe:

fosele nazale;
cornete;
sept;
zonele de drenaj ale sinusurilor;
rinofaringe.

Laringoscopia flexibilă

Endoscopul este avansat mai jos și permite evaluarea:

faringelui;
hipofaringelui;
epiglotei;
laringelui;
corzilor vocale.

Pentru examinarea nasului vezi endoscopia nazală: când se recomandă și ce poate arăta.

Când se recomandă laringoscopia

Poate fi utilă pentru numeroase simptome.

Printre cele mai importante se află:

răgușeala persistentă;
modificarea inexplicabilă a vocii;
pierderea vocii;
senzația persistentă de nod în gât;
dificultatea la înghițire;
tusea sau înecul în timpul mesei;
durerea persistentă în gât;
suspiciunea unei leziuni a corzii vocale;
tusea cu sânge sau alte simptome care necesită identificarea sursei;
dificultatea respiratorie de posibilă cauză laringiană.

Investigația nu este obligatorie pentru fiecare episod scurt de:

răceală;
laringită;
răgușeală după o seară în care ai vorbit mult.

Durata și contextul simptomelor contează.

Răgușeala este una dintre cele mai importante indicații

O viroză poate produce răgușeală pentru câteva zile.

Aceasta se poate ameliora spontan.

Situația se schimbă dacă vocea:

rămâne modificată;
nu se ameliorează;
revine frecvent;
devine progresiv mai slabă.

În această situație trebuie văzute corzile vocale.

Vezi răgușeala persistentă: cauze, investigații și când mergi la ORL.

Regula celor patru săptămâni

Pentru disfonia persistentă există un reper foarte important.

Dacă răgușeala:

nu s-a rezolvat sau nu se ameliorează în maximum aproximativ patru săptămâni, ghidurile ORL recomandă examinarea laringelui sau trimiterea către un specialist care poate face această examinare.

Cele patru săptămâni nu înseamnă însă:

„trebuie să aștepți obligatoriu o lună”.

Dacă există factori de risc sau semne de alarmă, examinarea trebuie făcută mai devreme.

Când laringoscopia trebuie făcută mai devreme

Pragul pentru examinare este mai mic dacă există:

dificultate respiratorie;
stridor;
formațiune cervicală;
fumat;
intervenție recentă la nivelul capului, gâtului sau toracelui;
intubație recentă;
utilizare profesională intensivă a vocii;
suspiciunea unei boli importante.

În aceste situații nu este justificată așteptarea pasivă.

Profesioniștii vocali

Pentru:

cântăreți;
actori;
profesori;
prezentatori;
avocați;
persoane care depind profesional de voce;

o modificare aparent mică poate avea un impact mare.

Mai important, o schimbare bruscă după efort vocal poate ascunde:

hemoragia unei corzi;
o leziune;
altă problemă care nu trebuie forțată.

De aceea, profesioniștii vocali pot necesita examinare laringiană mai precoce.

Ce poate arăta laringoscopia

Medicul poate identifica:

laringită;
edem;
noduli vocali;
polipi;
chisturi;
hemoragia unei corzi vocale;
granuloame;
paralizia sau pareza unei corzi vocale;
leziuni precanceroase;
tumori;
alte modificări.

Poate evalua și:

simetria;
închiderea glotei;
mobilitatea corzilor;
funcționarea laringelui în timpul respirației și vorbirii.

Laringita

În inflamația laringelui pot apărea:

roșeață;
edem;
secreții;
modificarea pliurilor vocale.

Într-un episod acut tipic după o viroză, laringoscopia nu este obligatorie pentru fiecare pacient.

Devine mai importantă dacă:

simptomele persistă;
evoluția este neobișnuită;
există factori de risc.

Vezi laringita: simptome, cauze și tratament.

Nodulii corzilor vocale

Sunt leziuni benigne asociate frecvent cu:

suprasolicitarea vocii;
tehnică vocală ineficientă;
traumă vocală repetată.

Pot apărea mai ales la persoane care folosesc intensiv vocea.

Pot produce:

răgușeală;
voce obosită;
dificultate la proiectarea vocii;
pierderea anumitor registre.

Laringoscopia poate identifica leziunile.

Pentru detalii vezi noduli și polipi ai corzilor vocale.

Polipii corzilor vocale

Polipul vocal este o altă leziune benignă.

Poate apărea:

după suprasolicitare;
după un traumatism vocal important;
în contextul unor factori iritativi.

Este adesea unilateral.

Aspectul și conduita pot fi diferite de cele ale nodulilor vocali.

Laringoscopia permite identificarea leziunii, iar stroboscopia poate furniza informații suplimentare despre modul în care aceasta afectează vibrația corzii.

Hemoragia corzii vocale

Poate apărea după:

țipăt;
cântat intens;
efort vocal important.

Un mic vas se rupe în interiorul pliului vocal.

Vocea se poate modifica brusc.

Pentru un profesionist vocal poate apărea mai întâi:

pierderea registrului;
dificultatea notelor înalte;
schimbarea timbrului.

Este necesară examinare rapidă și poate fi recomandat repaus vocal strict.

Continuarea efortului poate agrava leziunea.

Chisturile corzilor vocale

Sunt leziuni benigne care se dezvoltă în interiorul pliului vocal.

Pot afecta:

vibrația;
închiderea;
calitatea vocii.

Uneori laringoscopia simplă le identifică.

Pentru evaluarea detaliată a vibrației poate fi necesară stroboscopia.

Granulomul laringian

Poate apărea în regiunea posterioară a corzilor vocale.

Poate fi asociat cu:

intubație;
traumă mecanică;
utilizarea intensă a vocii;
factori iritativi;
reflux la unii pacienți.

Diagnosticul se bazează pe aspectul laringian și context.

Nu orice granulom trebuie atribuit automat refluxului.

Paralizia unei corzi vocale

Corzile vocale trebuie să se miște coordonat.

Dacă una dintre ele nu se mișcă normal, pacientul poate avea:

voce suflată;
răgușeală;
voce slabă;
dificultate la proiectarea vocii;
tuse slabă;
uneori probleme de înghițire.

Laringoscopia permite medicului să vadă direct:

dacă ambele corzi se mișcă normal.

Ce poate provoca paralizia unei corzi

Există numeroase cauze.

Printre acestea:

afectarea nervului laringeu recurent;
intervenții chirurgicale la nivelul tiroidei;
chirurgie cervicală;
chirurgie cardiotoracică;
intubație;
anumite boli neurologice;
tumori;
uneori nicio cauză identificabilă.

Dacă este observată o paralizie, investigațiile următoare sunt stabilite după localizare și context.

De ce contează o operație recentă

Nervul care controlează o mare parte din musculatura laringelui are un traseu lung.

Poate fi afectat în timpul unor intervenții asupra:

tiroidei;
gâtului;
toracelui;
inimii și vaselor mari.

Dacă vocea s-a modificat după o astfel de intervenție, laringele trebuie examinat mai repede.

Intubația

Tubul endotraheal trece prin laringe.

După intubație poate exista temporar:

iritație;
răgușeală;
durere.

Dacă problema persistă, trebuie excluse:

granulom;
leziune a corzii;
afectarea articulațiilor laringiene;
paralizie;
alte complicații.

Istoricul de intubație recentă este unul dintre factorii care justifică evaluare laringiană precoce.

Cancerul laringian

Laringoscopia este esențială și pentru identificarea leziunilor suspecte.

Acestea pot apărea prin:

modificarea mucoasei;
ulcerație;
leucoplazie;
formațiune;
mobilitate anormală a unei corzi.

Dar este important să păstrăm perspectiva:

majoritatea persoanelor cu răgușeală nu au cancer.

Motivul examinării este să diferențiem rapid cauzele frecvente și benigne de cele rare, dar importante.

Ce simptome cresc suspiciunea unei probleme serioase

Nivelul de atenție este mai mare dacă există:

răgușeală persistentă;
fumat;
nodul cervical;
durere persistentă la înghițire;
dificultate reală la înghițire;
sânge;
scădere neintenționată în greutate;
dificultate respiratorie;
stridor.

Aceste simptome justifică evaluare mai rapidă.

Ce este leucoplazia corzii vocale

Este o zonă albicioasă a mucoasei pliului vocal.

Poate avea cauze diferite și poate reprezenta:

modificare benignă;
displazie;
uneori o leziune premalignă sau malignă.

Aspectul laringoscopic poate ridica suspiciunea, dar diagnosticul histologic necesită biopsie atunci când aceasta este indicată.

Laringoscopia flexibilă face biopsie?

De regulă, laringoscopia diagnostică flexibilă obișnuită este folosită pentru vizualizare.

Dacă medicul identifică o leziune care necesită biopsie, următorul pas poate fi:

o procedură specializată în cabinet în anumite centre;
sau mai frecvent laringoscopie directă/microlaringoscopie în sala de operație.

Prin urmare:

a vedea o leziune și a o biopsia sunt două etape diferite.

Ce este laringoscopia directă

Este o procedură diferită.

Se efectuează, de obicei:

în sala de operație;
sub anestezie generală.

Chirurgul introduce un instrument rigid prin gură și obține acces direct la laringe.

Poate utiliza instrumente pentru:

biopsie;
excizia unei leziuni;
alte proceduri.

Laringoscopia flexibilă din cabinet nu trebuie confundată cu această intervenție.

Ce este microlaringoscopia

Este o formă de laringoscopie directă în care chirurgul utilizează:

microscop;
instrumente fine;

pentru examinarea și tratamentul corzilor vocale.

Poate fi utilizată pentru:

biopsii;
polipi;
chisturi;
leziuni suspecte;
alte probleme.

Se efectuează sub anestezie generală.

Ce este stroboscopia

Corzile vocale vibrează foarte rapid.

Mișcarea lor nu poate fi analizată complet prin simpla vizualizare video obișnuită.

Videostroboscopia utilizează o lumină sincronizată astfel încât vibrația să pară încetinită.

Poate permite evaluarea:

undei mucoase;
simetriei vibrației;
închiderii glotice;
leziunilor subtile.

Este foarte utilă în special pentru:

profesioniști vocali;
disfonie persistentă;
leziuni subtile ale pliurilor vocale.

Laringoscopie sau stroboscopie?

Nu sunt concurente.

Laringoscopia flexibilă

Răspunde în primul rând la întrebări precum:

există o leziune?
se mișcă ambele corzi?
cum arată laringele?

Stroboscopia

Adaugă informații detaliate despre:

cum vibrează pliurile vocale.

Un pacient poate avea o laringoscopie relativ normală, dar o problemă subtilă a vibrației identificabilă stroboscopic.

Orice răgușeală are nevoie de stroboscopie?

Nu.

Pentru multe probleme, laringoscopia simplă oferă informațiile necesare.

Stroboscopia devine mai utilă dacă:

diagnosticul nu este clar;
simptomele persistă;
există discrepanță între voce și aspect;
pacientul este profesionist vocal;
trebuie caracterizată precis o leziune.

Laringoscopia poate diagnostica refluxul laringofaringian?

Nu singură.

Aceasta este o precizare foarte importantă.

La laringoscopie pot fi observate:

roșeață;
edem;
secreții;
modificări posterioare.

Dar aceste semne sunt nespecifice.

Pot apărea prin mai multe mecanisme.

De aceea, afirmația:

„laringele este roșu, deci ai reflux”

nu reprezintă un diagnostic suficient.

Pentru abordarea actuală vezi refluxul laringofaringian: simptome, diagnostic și tratament.

De ce este totuși utilă pentru pacientul suspect de reflux

Pentru că poate identifica sau exclude alte cauze ale simptomelor.

Un pacient trimis pentru:

răgușeală;
globus;
tuse;

poate avea, de fapt:

nodul vocal;
polip;
paralizie;
altă leziune.

Laringoscopia ne împiedică să tratăm totul empiric drept reflux.

Laringoscopia și globusul

Un pacient cu senzație persistentă de nod în gât poate beneficia de examinarea ORL dacă:

simptomele persistă;
există factori de risc;
tabloul nu este tipic.

Laringoscopia poate evalua:

faringele;
hipofaringele;
laringele.

Dacă examenul este normal și pacientul:

înghite normal;
nu are semne de alarmă;

rezultatul poate oferi o reasigurare foarte importantă.

Vezi nod în gât – senzația de globus.

Laringoscopia și disfagia

Dacă pacientul are dificultate la înghițire, laringoscopia poate identifica:

formațiuni;
paralizia unei corzi;
modificări ale hipofaringelui;
alte cauze locale.

Dar există o diferență importantă:

laringoscopia simplă nu este o evaluare completă a mecanismului deglutiției.

Dacă trebuie analizată funcțional înghițirea, pot fi necesare:

FEES;
videofluoroscopie;
alte investigații.

Vezi disfagia – dificultatea la înghițire.

Laringoscopia flexibilă și FEES sunt același lucru?

Nu.

Aceeași categorie de endoscop poate fi utilizată, dar procedurile au scopuri diferite.

Laringoscopia flexibilă

Examinează în principal:

anatomia;
mobilitatea laringelui;
corzile vocale.

FEES

Înseamnă evaluare endoscopică flexibilă a deglutiției.

Pacientul primește:

alimente;
lichide;
diferite consistențe;

iar specialistul analizează funcția înghițirii.

Faptul că un cabinet are fibroscop nu înseamnă automat că efectuează FEES.

Laringoscopia poate vedea esofagul?

Nu în mod corespunzător.

Prin laringoscopie se pot examina:

faringele;
hipofaringele;
intrarea către esofag;

dar nu interiorul esofagului în profunzime.

Pentru esofag poate fi necesară:

endoscopia digestivă superioară — gastroscopia.

Aceste două investigații au scopuri diferite.

Laringoscopia sau gastroscopia?

Depinde de simptom.

Laringoscopie

Este mai relevantă pentru:

răgușeală;
probleme ale corzilor vocale;
simptome laringiene;
anumite forme de disfagie orofaringiană.

Gastroscopie

Este orientată către:

esofag;
stomac;
duoden.

Poate fi necesară pentru:

disfagie esofagiană;
esofagită;
stenoză;
alte boli digestive.

Uneori pacientul are nevoie de ambele.

Laringoscopia în dificultatea respiratorie

Laringele poate produce obstrucție respiratorie.

Laringoscopia poate identifica:

paralizia bilaterală a corzilor;
stenoză;
formațiuni;
edem;
alte cauze.

Dar un pacient cu:

dificultate respiratorie severă;
stridor important;

nu trebuie să aștepte o programare obișnuită la cabinet.

Evaluarea căii aeriene poate deveni o urgență.

Ce este stridorul

Stridorul este un zgomot respirator ascuțit, frecvent mai evident la inspirație.

Poate indica o îngustare a căii respiratorii superioare.

Este diferit de wheezingul produs mai jos, în bronhii.

Un stridor nou asociat cu dificultate respiratorie necesită evaluare urgentă.

Cum se face laringoscopia flexibilă

Procedura este de obicei simplă.

Pacientul stă:

așezat;
treaz.

Medicul poate aplica în nas:

spray decongestionant;
anestezic local.

Apoi endoscopul este introdus cu grijă prin una dintre nări.

Instrumentul este avansat prin:

cavitatea nazală;
rinofaringe;

până când laringele poate fi văzut de sus.

Ce trebuie să faci în timpul investigației

Medicul poate să îți ceară:

să respiri normal;
să spui „eee”;
să numeri;
să vorbești;
să inspiri profund;
să tușești.

Prin aceste manevre se observă:

deschiderea corzilor la respirație;
închiderea la fonație;
simetria;
mobilitatea.

Cât durează

Examinarea propriu-zisă durează, în general:

câteva minute.

Poate dura mai mult dacă trebuie examinate succesiv:

nasul;
rinofaringele;
faringele;
laringele.

Rezultatul vizual al unei laringoscopii diagnostice în cabinet poate fi discutat cu pacientul imediat.

Este nevoie de anestezie generală?

Nu pentru laringoscopia flexibilă obișnuită.

Pacientul rămâne treaz.

Poate fi utilizat un spray cu anestezic local.

Anestezia generală este caracteristică:

laringoscopiei directe;
microlaringoscopiei;
anumitor biopsii și intervenții.

Laringoscopia doare?

Pentru majoritatea pacienților produce mai degrabă:

disconfort;
presiune;
senzație de corp străin;
lăcrimare;
senzația că trebuie să strănuți sau să tușești.

Nu ar trebui să producă durere importantă.

Endoscoapele flexibile moderne sunt foarte subțiri.

Dacă procedura devine dureroasă, spune medicului.

Produce reflex de vomă?

Poate.

Dar introducerea prin nas este de obicei mai bine tolerată decât atingerea directă a părții posterioare a limbii cu un instrument rigid.

Anestezicul local poate reduce:

sensibilitatea;
reflexul de vomă.

Respirația calmă pe nas și gură ajută la tolerarea procedurii.

Pot să respir în timpul procedurii?

Da.

Endoscopul este foarte subțire și nu blochează calea respiratorie.

De fapt, medicul trebuie să observe tocmai:

respirația;
mișcarea corzilor.

Senzația că există un instrument în gât poate fi neobișnuită, dar pacientul continuă să respire.

Trebuie să fii nemâncat?

Pentru o laringoscopie flexibilă diagnostică simplă, de obicei nu este necesară pregătire specială sau post alimentar.

Dacă medicul intenționează:

o procedură suplimentară;
sedare;
alt tip de laringoscopie;

instrucțiunile pot fi diferite.

Urmează recomandarea centrului unde se efectuează procedura.

Ce se întâmplă dacă se folosește anestezic local

Poți simți temporar:

amorțirea nasului;
amorțirea gâtului;
gust amar;
senzație neobișnuită la înghițire.

Efectul poate persista aproximativ câteva zeci de minute.

Dacă gâtul este amorțit, urmează recomandarea medicului privind momentul când este sigur să:

mănânci;
bei.

Poți pleca imediat după?

În mod normal, da.

Laringoscopia flexibilă diagnostică nu necesită:

internare;
recuperare prelungită;
șofer.

Pacientul își poate relua activitățile obișnuite, ținând cont de efectul temporar al anestezicului dacă acesta a fost utilizat.

Există riscuri?

Este considerată o procedură foarte sigură.

Pot apărea:

disconfort;
strănut;
tuse;
lăcrimare;
greață;
o mică sângerare nazală.

Reacțiile semnificative sunt rare.

Poate provoca sângerare din nas?

Uneori poate apărea o cantitate mică de sânge, mai ales dacă:

mucoasa este fragilă;
există deviație de sept;
există inflamație;
pacientul ia anticoagulante.

De obicei este minoră.

Spune medicului dacă utilizezi:

anticoagulante;
antiagregante;
alte medicamente care influențează coagularea.

Trebuie oprite anticoagulantele?

Pentru simpla laringoscopie flexibilă diagnostică, în mod obișnuit nu trebuie întrerupte din proprie inițiativă.

Dacă este planificată:

biopsie;
altă procedură invazivă;

situația poate fi diferită.

Nu opri:

anticoagulantul;
aspirina;
alte antiagregante;

fără recomandarea medicului care gestionează tratamentul.

Se poate face la copii?

Da, în anumite situații.

Endoscopul flexibil este utilizat inclusiv în pediatrie.

Poate evalua:

laringele;
corzile vocale;
căile aeriene;
anumite probleme congenitale.

Toleranța depinde de:

vârstă;
cooperare;
experiența echipei.

La copil, indicația și modul de efectuare trebuie adaptate situației.

Se poate face în sarcină?

Laringoscopia flexibilă nu utilizează:

raze X;
radiații ionizante.

Investigația în sine poate fi efectuată în sarcină dacă există indicație medicală.

Utilizarea eventualelor medicamente locale trebuie aleasă în funcție de situație.

Folosește radiații?

Nu.

Endoscopul utilizează:

lumină;
sistem optic;
cameră.

Acesta este un avantaj important față de investigațiile imagistice care utilizează radiații.

De ce nu se face CT înainte pentru orice răgușeală

Pentru că, atunci când simptomul principal este vocea, trebuie să aflăm mai întâi:

cum arată și cum se mișcă laringele.

AAO-HNS recomandă să nu se efectueze de rutină:

CT;
RMN;

pentru o problemă vocală izolată înaintea vizualizării laringelui.

Laringoscopia poate spune ulterior ce anume trebuie investigat imagistic.

Când poate fi necesar CT după laringoscopie

De exemplu, dacă este identificată:

paralizia unei corzi vocale;
o formațiune;
o leziune submucoasă;
altă patologie;

imagistica poate fi utilizată pentru a analiza:

extinderea;
traseul unui nerv;
regiunile cervicale;
toracele în anumite situații.

Alegerea depinde de ceea ce s-a descoperit.

Când poate fi necesar RMN

RMN-ul poate fi recomandat pentru anumite:

leziuni;
patologii neurologice;
probleme ale nervilor;
formațiuni.

Nu reprezintă investigația standard de primă intenție pentru simpla răgușeală.

De ce laringoscopia trebuie făcută înainte de terapia vocală

Terapia vocală este foarte utilă pentru numeroase afecțiuni.

Dar înainte de a începe tratamentul trebuie să știm:

ce problemă are efectiv corzile vocale.

Un pacient poate avea:

noduli;
paralizie;
chist;
altă leziune.

AAO-HNS recomandă vizualizarea laringelui înaintea prescrierii terapiei vocale pentru disfonie.

De ce nu trebuie administrat automat cortizon înainte

Corticosteroidul poate reduce temporar edemul și poate face vocea să pară mai bună.

Dar poate:

masca temporar problema;
permite pacientului să forțeze o coardă lezată.

AAO-HNS recomandă să nu se prescrie de rutină corticosteroid pentru disfonie înainte de vizualizarea laringelui.

Există situații selectate în care medicul îl poate considera justificat.

De ce nu trebuie administrat automat tratament anti-reflux

Din același motiv.

Răgușeala poate proveni din multe cauze.

Pentru o disfonie izolată, ghidurile recomandă să nu fie prescris tratament anti-reflux doar pe baza simptomelor înainte de examinarea laringelui.

Și chiar după laringoscopie:

roșeața singură nu demonstrează refluxul.

Antibioticul

Antibioticul nu este tratamentul generic al răgușelii.

Majoritatea episoadelor de laringită acută sunt:

virale;
autolimitate.

Laringoscopia poate deveni relevantă dacă evoluția nu este cea a unei infecții acute obișnuite.

Ce înseamnă un rezultat normal

Într-un examen normal, medicul poate observa:

anatomie fără leziuni relevante;
corzi vocale simetrice;
mobilitate normală;
absența unei formațiuni evidente.

Un rezultat normal poate fi foarte valoros.

În special la un pacient cu:

globus;
simptome nespecifice;
anxietate privind existența unei tumori;

poate exclude multe cauze structurale importante.

Examenul normal înseamnă că simptomul este imaginar?

Nu.

Simptomele pot exista chiar dacă anatomia pare normală.

Pot fi implicate:

tensiunea musculară;
utilizarea vocii;
hipersensibilitatea laringiană;
refluxul când există dovezi;
tusea cronică;
alte mecanisme funcționale.

Examen normal înseamnă:

nu am identificat o leziune structurală relevantă, nu „nu ai nimic”.

Poate laringoscopia să rateze o problemă?

Nicio investigație nu este perfectă.

Unele leziuni subtile ale vibrației pliurilor vocale pot necesita:

stroboscopie.

Unele probleme profunde pot necesita:

CT;
RMN.

Unele leziuni suspecte necesită:

biopsie.

Laringoscopia este deseori prima piesă majoră a diagnosticului, nu neapărat ultima.

Ce se întâmplă dacă se vede o leziune

Următorii pași depind de aspect.

Poate fi suficient:

tratament medical;
terapie vocală;
monitorizare.

Sau poate fi necesară:

stroboscopie;
imagistică;
microlaringoscopie;
biopsie;
chirurgie.

Nu orice nodul sau polip văzut trebuie operat imediat.

Noduli și polipi: de ce conduita diferă

Nodulii vocali sunt frecvent asociați cu traumă vocală repetată și pot răspunde foarte bine la:

terapie vocală;
corectarea tehnicii.

Polipii pot avea altă structură și, în anumite situații, pot necesita chirurgie.

Aspectul laringelui și modul în care leziunea afectează vibrația sunt importante pentru alegerea tratamentului.

Vezi nodulii și polipii corzilor vocale.

Când laringoscopia este urgentă

Nu aștepta evaluarea programată obișnuită dacă există:

dificultate respiratorie importantă;
stridor;
agravarea rapidă a respirației;
tuse cu cantitate importantă de sânge;
imposibilitatea de a înghiți saliva;
altă stare severă.

Într-o dificultate respiratorie severă se apelează 112.

În asemenea situații prioritatea este siguranța căii respiratorii, nu efectuarea unei investigații ambulatorii de rutină.

Când trebuie făcută mai repede, chiar dacă nu este urgență

Programează rapid evaluarea dacă există:

răgușeală persistentă la fumător;
formațiune cervicală;
durere persistentă la înghițire;
simptome unilaterale;
scădere neintenționată în greutate;
intervenție recentă cervicală sau toracică;
intubație;
voce modificată brusc la profesionist vocal.

Aceste situații justifică un prag mai scăzut pentru vizualizarea laringelui.

Ce să pregătești pentru consultație

Este util să poți spune:

când s-a modificat vocea;
brusc sau progresiv;
dacă a existat o viroză;
dacă ai forțat vocea;
dacă fumezi;
dacă ai avut intervenții chirurgicale;
dacă ai fost intubat;
dacă există disfagie;
dacă există reflux tipic;
dacă tușești;
dacă ai observat sânge;
dacă vocea este importantă profesional.

Aceste informații ajută medicul să interpreteze ceea ce vede.

Poți înregistra laringoscopia?

În multe sisteme moderne imaginea poate fi:

înregistrată;
fotografiată;
păstrată în dosarul medical.

Acest lucru poate fi util pentru:

comparația în timp;
discutarea cazului cu alt specialist;
evaluarea răspunsului la tratament.

Posibilitatea concretă depinde de echipamentul și politica centrului.

Consultația ORL prin CAS la Prevencia

Răgușeala persistentă, modificările vocii, senzația persistentă de nod în gât și alte simptome laringiene pot fi evaluate inițial în cadrul consultației ORL la Prevencia, inclusiv prin CAS pentru pacienții care îndeplinesc condițiile de acces.

Medicul poate stabili dacă este necesară:

examinarea laringelui;
laringoscopia flexibilă;
stroboscopia;
evaluarea deglutiției;
imagistica;
biopsia;
evaluarea într-un serviciu de chirurgie laringiană.

Disponibilitatea efectivă a laringoscopiei flexibile/nasofibrolaringoscopiei în cadrul Prevencia trebuie confirmată separat în funcție de medic, locație și program.

Menționarea procedurii în acest ghid nu înseamnă că este disponibilă:

la fiecare cabinet;
la fiecare medic;
în fiecare interval de consultație.

Stroboscopia, FEES, microlaringoscopia și biopsiile reprezintă investigații/proceduri distincte și disponibilitatea lor trebuie verificată separat.

Pentru informațiile actualizate despre specialitatea ORL vezi ORL prin CAS.

Pentru regulile administrative vezi biletul de trimitere la ORL.

Întrebări frecvente

Ce este laringoscopia flexibilă?

Este examinarea faringelui și laringelui cu un endoscop subțire și flexibil introdus de obicei prin nas.

Ce poate vedea?

Poate vizualiza epiglota, laringele, corzile vocale și mobilitatea lor.

Este același lucru cu fibrolaringoscopia?

În practica uzuală, termenii sunt utilizați frecvent pentru aceeași categorie de examinare flexibilă.

Este același lucru cu endoscopia nazală?

Nu exact. Instrumentul poate fi același, dar endoscopia nazală este concentrată pe nas și sinusuri, iar laringoscopia pe faringe, laringe și corzi vocale.

Se introduce prin nas?

Cel mai frecvent, da.

Ajunge în trahee?

Pentru laringoscopia diagnostică obișnuită, endoscopul privește laringele de deasupra și nu trebuie introdus în trahee.

Poți respira în timpul procedurii?

Da.

Doare?

De regulă produce disconfort, nu durere importantă.

Produce reflex de vomă?

Poate provoca o senzație de greață sau reflex de vomă, dar este în general bine tolerată.

Este nevoie de anestezie?

Poate fi utilizat un spray cu anestezic local. Nu este necesară anestezie generală pentru procedura flexibilă obișnuită.

Este nevoie de sedare?

Nu, în general.

Cât durează?

Examinarea durează de obicei câteva minute.

Trebuie să fiu nemâncat?

De regulă nu pentru examinarea simplă, dacă centrul nu oferă alte instrucțiuni.

Pot pleca după investigație?

Da, în mod obișnuit imediat după procedură.

Rezultatul se află imediat?

Medicul poate discuta imediat ceea ce a observat. O biopsie, dacă este necesară ulterior, necesită analiză separată.

Folosește radiații?

Nu.

Poate vedea nodulii corzilor vocale?

Da.

Poate vedea polipii?

Da.

Poate vedea paralizia unei corzi vocale?

Da. Evaluarea mobilității corzilor este unul dintre avantajele majore.

Poate diagnostica un cancer?

Poate identifica o leziune suspectă, dar diagnosticul definitiv de malignitate necesită de regulă biopsie și examen anatomopatologic.

Se face biopsie în aceeași procedură?

Nu în laringoscopia flexibilă diagnostică simplă din majoritatea cabinetelor. Leziunea poate necesita ulterior laringoscopie directă/microlaringoscopie și biopsie.

Ce este microlaringoscopia?

Este o procedură efectuată de obicei sub anestezie generală, care permite examinare foarte precisă și proceduri precum biopsia sau excizia unor leziuni.

Ce este stroboscopia?

Este o investigație care analizează în detaliu vibrația corzilor vocale și poate identifica probleme subtile care nu sunt evidente la examinarea obișnuită.

Orice răgușeală necesită laringoscopie?

Nu. Răgușeala acută dintr-o viroză se remite frecvent spontan.

După cât timp trebuie examinată o răgușeală?

Dacă nu se rezolvă sau nu se ameliorează în maximum aproximativ patru săptămâni, ghidurile recomandă vizualizarea laringelui.

Trebuie să aștept patru săptămâni dacă fumez?

Nu neapărat. Fumatul este unul dintre factorii care pot justifica evaluarea mai devreme.

Dacă sunt cântăreț trebuie să aștept?

Nu obligatoriu. Utilizarea profesională a vocii este un motiv pentru un prag mai scăzut de evaluare.

Trebuie făcut CT înainte?

Nu pentru o răgușeală izolată. Ghidurile recomandă mai întâi vizualizarea laringelui.

Trebuie făcut RMN înainte?

Nu de rutină pentru disfonia izolată.

Laringoscopia poate confirma refluxul?

Nu singură. Roșeața sau edemul laringelui sunt semne nespecifice.

Dacă laringele este roșu înseamnă că am reflux?

Nu. Refluxul este doar una dintre explicațiile posibile.

Este FEES același lucru?

Nu. FEES este o evaluare funcțională a înghițirii efectuată cu alimente și lichide, nu simpla examinare a laringelui.

Laringoscopia poate vedea esofagul?

Nu în profunzime. Pentru esofag este utilizată endoscopia digestivă.

Se poate face la copii?

Da, în cazurile în care există indicație și procedura poate fi tolerată.

Trebuie să opresc anticoagulantul?

Nu din proprie inițiativă pentru o simplă examinare diagnostică. Dacă este planificată o biopsie, medicul stabilește conduita.

Poate provoca sângerare nazală?

O mică sângerare nazală este posibilă, dar complicațiile importante sunt rare.

Când este urgentă examinarea laringelui?

Dificultatea respiratorie, stridorul sau alte semne de obstrucție a căii aeriene necesită evaluare rapidă și, în forme severe, serviciu de urgență.

Ideea principală

Laringoscopia flexibilă este una dintre cele mai importante investigații ORL pentru simptomele persistente ale vocii și laringelui.

Procedura:

se efectuează de obicei în cabinet;
cu pacientul treaz;
fără anestezie generală;
durează câteva minute;
nu folosește radiații.

Permite medicului să vadă direct:

laringele;
corzile vocale;
mobilitatea lor.

Poate identifica:

laringită;
noduli;
polipi;
chisturi;
hemoragii;
paralizia unei corzi;
leziuni suspecte.

Pentru răgușeală există o regulă foarte utilă:

dacă disfonia nu se rezolvă sau nu se ameliorează în maximum aproximativ patru săptămâni, laringele trebuie vizualizat.

Examinarea se face mai devreme dacă există:

fumat;
formațiune cervicală;
stridor sau dificultate respiratorie;
intervenție recentă în zona capului, gâtului sau toracelui;
intubație recentă;
utilizare profesională a vocii;
suspiciunea unei boli serioase.

Pentru o răgușeală izolată, CT-ul și RMN-ul nu trebuie efectuate de rutină înainte de vizualizarea laringelui.

Laringoscopia trebuie diferențiată de:

endoscopia nazală;
stroboscopie;
FEES;
gastroscopie;
microlaringoscopie.

Fiecare răspunde unei întrebări diferite.

Pentru răgușeală vezi răgușeala persistentă.

Pentru laringită vezi laringita.

Pentru globus vezi nodul în gât.

Pentru disfagie vezi dificultatea la înghițire.

Pentru reflux vezi refluxul laringofaringian.

Pentru leziunile benigne ale corzilor vocale vezi nodulii și polipii corzilor vocale.

Pentru endoscopia nasului vezi endoscopia nazală.

Pentru întregul traseu ORL vezi Când mergi la ORL?.

Surse medicale consultate

American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery — Dysphonia: Laryngeal Examination, standard 2026
American Academy of Otolaryngology–Head and Neck Surgery Foundation — Clinical Practice Guideline: Hoarseness (Dysphonia)
Cleveland Clinic — Laryngoscopy, actualizat ianuarie 2026
Cleveland Clinic — Hoarseness: When to Observe and When to Refer