Dureri și contracturi musculare persistente: cauze și când ajută kinetoterapia

Dureri și contracturi musculare persistente: cauze și când ajută kinetoterapia

Durerea musculară apare frecvent după:

• efort fizic neobișnuit;
• sport;
• o perioadă de activitate intensă;
• menținerea îndelungată a unei poziții;
• revenirea la mișcare după o perioadă de sedentarism.

În multe dintre aceste situații, disconfortul se reduce progresiv.

Dar uneori pacientul descrie:

„mă doare mușchiul de săptămâni întregi”

sau

„simt permanent o contractură în spate”.

Atunci problema trebuie analizată mai atent.

Durerea percepută ca „musculară” nu provine întotdeauna exclusiv din mușchi și nu înseamnă automat că pacientul are nevoie de masaj sau de un pachet de proceduri de recuperare.

Poate exista:

• suprasolicitare;
• decondiționare;
• o problemă articulară;
• o problemă a coloanei;
• afectarea unui nerv;
• o boală inflamatorie;
• o problemă metabolică;
• o reacție la un medicament;
• o altă cauză medicală.

De aceea, traseul corect este:

identificarea tipului durerii → excluderea cauzelor care necesită alt tratament → evaluarea funcției → recuperare atunci când este indicată.

Ce înseamnă durere musculară

Durerea musculară este numită medical și mialgie.

Poate fi:

• localizată într-o singură regiune;
• prezentă în mai multe grupe musculare;
• unilaterală;
• bilaterală;
• asociată cu mișcarea;
• prezentă și în repaus.

Pacientul o poate descrie ca:

• durere;
• tensiune;
• arsură;
• apăsare;
• crampă;
• sensibilitate la atingere;
• senzația de „mușchi tare”.

Descrierea este importantă, dar nu stabilește singură diagnosticul.

Ce înseamnă „contractură musculară”

În limbajul curent, termenul „contractură” este folosit pentru foarte multe situații.

Pacientul poate descrie prin el:

• o zonă musculară tensionată;
• durere;
• spasm;
• rigiditate;
• senzația de „nod” muscular;
• dificultate la mișcare.

De aceea, afirmația:

„am o contractură”

nu explică întotdeauna cauza.

Trebuie stabilit dacă există:

• suprasolicitare musculară;
• protecție musculară produsă de durere;
• limitare articulară;
• problemă a coloanei;
• altă sursă a simptomului.

Nu tratăm doar eticheta.

Durerea musculară după efort

După un efort mai intens decât cel obișnuit poate apărea durerea musculară întârziată.

Este frecvent observată după:

• reluarea sportului;
• exerciții noi;
• creșterea bruscă a volumului de antrenament;
• activități fizice neobișnuite.

Durerea poate deveni mai evidentă în orele următoare și poate dura câteva zile.

Într-o astfel de situație, dacă:

• simptomele se reduc progresiv;
• forța este păstrată;
• nu există alte semne de alarmă,

nu vorbim automat despre o problemă care necesită recuperare medicală.

Acidul lactic nu rămâne „blocat” zile întregi în mușchi

Este o explicație populară, dar incorectă.

Durerea musculară care apare la o zi sau două după efort nu este provocată de acid lactic rămas în mușchi.

Prin urmare, nici masajul nu trebuie justificat prin formula:

„scoatem acidul lactic”.

După efort sunt mai importante:

• recuperarea adecvată;
• revenirea progresivă la activitate;
• dozarea corectă a exercițiului.

Când durerea nu mai seamănă cu disconfortul normal după efort

Merită evaluată dacă:

• persistă mai mult decât era de așteptat;
• nu se reduce progresiv;
• reapare frecvent;
• apare fără o cauză evidentă;
• limitează activitățile;
• este asociată cu slăbiciune;
• există umflare sau roșeață;
• este prezentă în mai multe zone;
• apar și alte simptome generale.

Important nu este doar numărul de zile.

Contează și cum evoluează durerea și ce alte simptome o însoțesc.

Durerea locală după suprasolicitare

O situație frecventă este durerea apărută după repetarea aceleiași activități.

De exemplu:

• muncă fizică;
• sport;
• activitate profesională repetitivă;
• creșterea bruscă a volumului de exerciții.

În asemenea situații trebuie analizate:

• încărcarea;
• timpul de recuperare;
• forța;
• mobilitatea;
• tehnica;
• capacitatea țesutului de a tolera activitatea.

Uneori soluția nu este „odihnă totală”.

Poate fi necesară o reducere temporară a solicitării urmată de revenire progresivă la încărcare.

Sedentarismul poate contribui

Da.

O persoană care se mișcă puțin poate avea:

• toleranță redusă la efort;
• forță mai mică;
• rigiditate percepută;
• disconfort după activități relativ mici.

În această situație, obiectivul nu este doar reducerea temporară a tensiunii printr-o procedură.

Trebuie crescută treptat capacitatea organismului de a tolera:

• mersul;
• mișcarea;
• exercițiul;
• activitățile zilnice.

Aici kinetoterapia poate avea un rol important.

Statul la birou produce „contracturi”?

Perioadele lungi petrecute fără schimbarea poziției pot produce disconfort pentru unele persoane.

Dar nu este util să explicăm fiecare durere prin:

„postură incorectă”.

Mai potrivit este să analizăm:

• cât timp stă persoana nemișcată;
• cât de activă este în restul zilei;
• mobilitatea;
• forța;
• toleranța la poziție.

Schimbarea frecventă a poziției și creșterea activității pot fi mai utile decât încercarea de a menține o singură postură „perfectă”.

Acest principiu este dezvoltat separat în articolul despre gimnastica medicală posturală.

Durerea musculară din zona cervicală

Pacientul poate descrie:

• „mușchi încordați”;
• durere la ceafă;
• tensiune în trapez;
• disconfort spre umăr.

Uneori sursa principală este musculară.

Alteori trebuie analizate și:

• mobilitatea cervicală;
• articulațiile;
• simptomele neurologice;
• activitatea profesională;
• durerea care coboară spre braț.

Dacă există amorțeli, furnicături sau slăbiciune, problema nu trebuie redusă la o simplă contractură.

Pentru componenta funcțională există articolul despre durerea cervicală și kinetoterapie.

Durerea musculară din spate

Și durerea din musculatura spatelui poate avea multiple explicații.

Poate fi asociată cu:

• suprasolicitare;
• activitate fizică;
• decondiționare;
• un episod de lombalgie;
• rigiditate;
• protecție musculară în jurul unei regiuni dureroase.

De aceea nu trebuie presupus că orice durere de spate este produsă de:

„mușchi contractați”.

Pentru durerea de coloană avem separat hubul despre recuperarea după durerile de coloană.

Durerea din fesă este întotdeauna musculară?

Nu.

Durerea din regiunea fesieră poate proveni din:

• musculatură;
• șold;
• coloana lombară;
• articulații;
• structuri nervoase.

Dacă durerea coboară spre picior și este asociată cu:

• furnicături;
• amorțeală;
• slăbiciune,

trebuie evaluată posibilitatea unei componente neurologice.

Pentru aceasta există articolul despre sciatică și lombosciatică.

Durerea musculară și slăbiciunea sunt diferite

Da.

Un mușchi poate fi dureros, dar forța să fie păstrată.

În schimb, pacientul poate avea o pierdere reală de forță.

De exemplu:

• nu se mai poate ridica de pe scaun;
• nu mai poate ridica brațul;
• un picior cedează;
• scapă obiectele din mână.

Dacă există slăbiciune reală, trebuie identificată cauza.

Această problemă este dezvoltată separat în articolul despre slăbiciunea musculară.

Durerea musculară cu amorțeală sau furnicături

Această combinație sugerează că poate exista și o componentă neurologică.

Pot fi afectate:

• o rădăcină nervoasă;
• un nerv periferic;
• alte structuri neurologice.

În această situație, masajul unei regiuni „tensionate” nu înlocuiește evaluarea.

Pentru traseul specific există articolul despre amorțeli și furnicături.

Durerea musculară în mai multe regiuni

Durerea difuză trebuie analizată diferit față de o durere localizată după efort.

Dacă pacientul spune:

„mă dor toți mușchii”

trebuie luate în calcul mai multe posibilități.

Pot exista, în funcție de context:

• infecții;
• boli inflamatorii;
• afecțiuni reumatologice;
• reacții la medicamente;
• probleme metabolice;
• sindroame de durere generalizată;
• alte boli sistemice.

În această situație nu este corect să presupunem că există pur și simplu „multiple contracturi”.

Durerea și rigiditatea la umeri și șolduri la persoanele peste 50 de ani

Un anumit tipar trebuie evaluat medical.

Dacă o persoană peste 50 de ani dezvoltă:

• durere bilaterală la umeri;
• durere în regiunea șoldurilor;
• rigiditate importantă dimineața;
• simptome care persistă;

poate exista o cauză inflamatorie, precum polimialgia reumatică.

Aceasta nu este o „contractură musculară generalizată” care se tratează prin masaj.

Necesită diagnostic și tratament medical.

Febra schimbă traseul

Da.

Durerea musculară asociată cu:

• febră;
• frisoane;
• stare generală alterată;
• semne de infecție

nu trebuie trimisă automat la recuperare.

Mialgia poate apărea în numeroase infecții.

Într-o asemenea situație se tratează mai întâi cauza medicală.

Durere musculară severă după efort și urină foarte închisă la culoare

Această asociere necesită evaluare rapidă.

În anumite situații de efort foarte intens poate apărea o afectare musculară severă numită rabdomioliză.

Semnele pot include:

• durere musculară mult mai severă decât era de așteptat;
• slăbiciune;
• oboseală importantă;
• urină brună sau foarte închisă la culoare.

Aceasta nu este febră musculară obișnuită.

Necesită evaluare medicală.

Un antrenament foarte intens nu trebuie „tratat cu masaj” dacă apar semne de alarmă

Dacă după efort pacientul are:

• durere musculară severă;
• slăbiciune marcată;
• stare generală proastă;
• urină închisă la culoare,

nu continuăm activitatea și nu încercăm să rezolvăm problema prin:

• masaj profund;
• fizioterapie;
• stretching agresiv.

Este necesară evaluarea medicală.

Medicamentele pot conta

Da.

Unele medicamente pot fi asociate cu:

• dureri musculare;
• crampe;
• slăbiciune.

De aceea, dacă durerea a apărut după:

• începerea unui medicament;
• schimbarea dozei;
• modificarea tratamentului,

această informație trebuie comunicată medicului.

Un exemplu cunoscut este reprezentat de unele medicamente utilizate pentru scăderea colesterolului.

Pacientul nu trebuie însă să întrerupă singur tratamentul.

Medicul stabilește dacă simptomele pot fi sau nu legate de medicație.

Durerea musculară după traumatism

Dacă durerea apare după:

• cădere;
• lovitură;
• accident;
• întindere puternică;

trebuie stabilit dacă există doar o leziune musculară sau și:

• fractură;
• leziune articulară;
• ruptură de tendon;
• alt traumatism.

Mai ales dacă pacientul:

• nu poate folosi membrul;
• are deformare;
• are umflare importantă;
• durerea este severă,

diagnosticul are prioritate.

Pentru traseul ulterior există articolul despre recuperarea după accidentare sau operație.

Durerea musculară nocturnă

Durerea care apare noaptea nu înseamnă automat că există o boală gravă.

Dar trebuie analizată în context.

Devine mai importantă dacă este asociată cu:

• deteriorare progresivă;
• febră;
• pierdere inexplicabilă în greutate;
• antecedente oncologice relevante;
• slăbiciune neurologică;
• alte simptome sistemice.

Nu folosim un singur simptom pentru diagnostic.

Analizăm tabloul complet.

Stresul poate influența durerea musculară

Da.

Stresul poate modifica:

• tensiunea musculară percepută;
• somnul;
• recuperarea;
• toleranța la durere.

Dar este la fel de greșit să spunem:

„totul este de la stres”

înainte de evaluare.

Factorii psihologici pot influența simptomele fără ca durerea să fie imaginară.

În durerea persistentă, abordarea trebuie să fie suficient de largă pentru a include factorii relevanți pacientului.

Somnul contează

Da.

Somnul insuficient poate influența:

• recuperarea după efort;
• toleranța la durere;
• capacitatea de a face exerciții;
• nivelul general de energie.

De aceea, un program de recuperare nu trebuie analizat izolat de stilul de viață al pacientului.

Dar problemele persistente de somn și oboseala severă pot necesita și ele evaluare separată.

Este nevoie de investigații pentru orice durere musculară?

Nu.

O durere apărută după un efort clar și care evoluează favorabil nu necesită automat:

• analize;
• RMN;
• ecografie;
• electromiografie.

Investigațiile sunt alese în funcție de:

• localizare;
• durata simptomelor;
• examen;
• slăbiciune;
• semne sistemice;
• suspiciunea diagnostică.

Nu există un „RMN al contracturii” necesar pentru orice pacient.

Când este utilă consultația de Medicină Fizică și de Reabilitare

Dacă o cauză care necesită alt tratament a fost exclusă și durerea este asociată cu o problemă funcțională, medicul de Medicină Fizică și de Reabilitare poate analiza:

• mobilitatea;
• forța;
• activitățile care provoacă durerea;
• toleranța la efort;
• postura și mișcarea;
• eventualele probleme articulare asociate.

Ulterior se poate stabili dacă pacientul beneficiază de:

• kinetoterapie;
• exercițiu;
• terapie manuală;
• masaj terapeutic;
• alte intervenții.

Evaluarea funcțională este mai utilă decât simpla palpare a „contracturii”

O zonă poate fi sensibilă la atingere.

Dar trebuie analizat și:

• ce mișcare provoacă durerea;
• ce activitate este limitată;
• câtă forță are pacientul;
• ce activități nu mai poate face.

Prin evaluarea funcțională, obiectivul poate deveni mult mai clar.

De exemplu:

durere lombară după 15 minute de stat în picioare

sau

durere cervicală după două ore de lucru

sunt informații mai utile pentru recuperare decât formularea generică:

„trapezul este contractat”.

Când ajută kinetoterapia

Kinetoterapia poate avea un rol important când problema este asociată cu:

• toleranță redusă la efort;
• decondiționare;
• forță insuficientă;
• mobilitate redusă;
• revenirea după accidentare;
• suprasolicitare repetitivă;
• dificultăți funcționale.

Programul poate urmări:

mobilitate → control → forță → creșterea toleranței → revenirea la activitate.

Nu există însă un singur set de exerciții pentru toate durerile musculare.

Exercițiul poate fi recomandat chiar dacă există durere?

Uneori, da.

În multe probleme musculoscheletale nu este necesar să așteptăm absența absolută a durerii înainte de orice mișcare.

Programul trebuie însă adaptat:

• cauzei;
• nivelului durerii;
• funcției;
• răspunsului pacientului.

Scopul este progresia, nu provocarea deliberată a durerii.

Kinetoterapia trebuie să doară?

Nu.

Este posibil să existe:

• efort muscular;
• oboseală;
• un anumit disconfort.

Dar nu există regula:

„dacă nu doare, nu funcționează”.

Durerea importantă sau agravarea persistentă după fiecare ședință poate indica necesitatea modificării:

• exercițiului;
• volumului;
• intensității.

Ce rol are masajul terapeutic

Masajul terapeutic poate fi utilizat pentru:

• reducerea temporară a tensiunii percepute;
• confort;
• diminuarea unor simptome;
• facilitarea mișcării.

Dar masajul nu trebuie prezentat ca metodă care:

• „sparge nodurile”;
• repară o leziune musculară;
• elimină acidul lactic;
• înlocuiește exercițiul.

Dacă după masaj pacientul se mișcă mai ușor, beneficiul poate fi utilizat pentru progresia activă.

Masajul trebuie să fie foarte profund?

Nu.

Presiunea mai mare nu înseamnă automat rezultat mai bun.

Masajul foarte agresiv poate produce:

• durere;
• echimoze;
• agravarea sensibilității.

Tehnica trebuie adaptată pacientului.

Mai ales la persoanele care:

• folosesc anticoagulante;
• au fragilitate osoasă;
• au traumatisme recente,

este necesară precauție suplimentară.

Ce rol are terapia manuală

Terapia manuală poate fi utilizată atunci când există și:

• rigiditate;
• limitare de mobilitate;
• durere la anumite mișcări.

Dar nici aceasta nu trebuie transformată în explicația:

„mușchiul trage vertebra și trebuie pus totul la loc”.

Dacă intervenția manuală îmbunătățește temporar mișcarea, pacientul trebuie să folosească acea mobilitate activ.

Ce rol are fizioterapia

Fizioterapia poate include proceduri precum:

• electroterapie;
• laser;
• ultrasunete;
• magnetoterapie.

Acestea nu trebuie prescrise automat pentru orice „contractură”.

Fiecare procedură are:

• indicații;
• limite;
• contraindicații.

În plus, reducerea temporară a durerii nu înlocuiește recuperarea funcțională dacă pacientul continuă să aibă:

• slăbiciune;
• mobilitate redusă;
• toleranță mică la activitate.

TENS poate ajuta?

TENS este utilizat în principal pentru modularea durerii.

Nu „relaxează definitiv contractura” și nu tratează automat cauza durerii.

Rolul său și diferența față de electrostimularea musculară sunt explicate în articolul despre electroterapie, TENS și electrostimulare.

Ultrasunetele?

Ultrasunetele terapeutice sunt utilizate în anumite probleme musculoscheletale, dar dovezile diferă mult între afecțiuni.

Nu există regula:

„contractură musculară = ultrasunete”.

Procedura trebuie să aibă o indicație proprie.

Laserul sau magnetoterapia?

La fel.

Laserterapia și magnetoterapia sunt tehnologii diferite.

Nu trebuie asociate automat oricărei dureri musculare persistente.

Mai multe aparate nu înseamnă automat recuperare mai eficientă.

Stretchingul rezolvă orice contractură?

Nu.

Stretchingul poate fi util în anumite situații, dar nu orice durere musculară înseamnă că mușchiul este „prea scurt”.

Uneori poate fi mai importantă:

• forța;
• mobilitatea unei articulații;
• creșterea capacității de efort;
• modificarea temporară a încărcării.

Programul trebuie construit după evaluare.

Căldura ajută?

Unele persoane simt ameliorarea temporară a tensiunii sau rigidității după aplicarea căldurii.

Poate fi o metodă de confort.

Dar:

simptom mai mic temporar ≠ cauza rezolvată.

Dacă durerea persistă sau reapare, trebuie analizat de ce.

Căldura nu trebuie aplicată automat într-o zonă:

• foarte umflată;
• roșie;
• cu sensibilitate redusă;
• în care există o problemă medicală neclarificată.

Dacă găsim un „punct dureros”, acesta este cauza?

Nu neapărat.

O zonă poate fi:

• tensionată;
• sensibilă;
• dureroasă la apăsare.

Dar acest lucru nu demonstrează singur că ea reprezintă sursa întregii probleme.

Trebuie corelată cu:

• simptomele pacientului;
• mișcarea;
• funcția.

Palparea este o informație.

Nu este întregul diagnostic.

Este necesară corectarea posturii?

Nu există o postură universală pe care fiecare pacient trebuie să o mențină.

Pentru o persoană care lucrează la birou poate fi mai important:

• să schimbe frecvent poziția;
• să se miște;
• să își dezvolte forța și rezistența;
• să tolereze mai multe poziții.

Acest subiect este detaliat în articolul despre gimnastica medicală posturală.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare

Nu există un număr standard pentru „contracturi musculare”.

Un pacient poate avea nevoie de:

• câteva ședințe pentru evaluare și învățarea programului;
• un program mai lung pentru decondiționare importantă;
• investigații înainte de recuperare.

Numărul depinde de:

• cauză;
• deficit;
• obiective;
• evoluție.

Principiul este explicat separat în articolul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Exercițiile trebuie continuate acasă

De multe ori, da.

Dacă problema este asociată cu:

• forță;
• mobilitate;
• toleranța la efort,

o ședință ocazională în cabinet nu este suficientă.

Programul poate include:

• exerciții;
• mers;
• activitate progresivă;
• modificarea temporară a încărcării.

Scopul este ca pacientul să devină mai capabil, nu dependent de procedură.

Cum măsurăm progresul

Nu doar prin:

„mușchiul pare mai moale”.

Putem urmări dacă pacientul:

• se mișcă mai bine;
• are mai puțină durere la activitate;
• tolerează mai mult efort;
• are forță mai bună;
• poate lucra;
• poate face sport;
• are mai puține recurențe.

Aceste elemente sunt parte din evaluarea funcțională.

Când trebuie evaluată medical durerea musculară

Este recomandată evaluarea atunci când durerea:

• persistă;
• este severă și inexplicabilă;
• se agravează;
• apare după modificarea unui tratament;
• este asociată cu slăbiciune;
• este asociată cu umflare sau roșeață;
• apare în mai multe regiuni fără explicație evidentă;
• este însoțită de simptome generale.

Nu trebuie așteptat până când pacientul nu mai poate funcționa deloc.

Când situația necesită evaluare mai rapidă

Este deosebit de importantă dacă există:

• durere musculară severă după efort cu urină foarte închisă la culoare;
• slăbiciune importantă sau progresivă;
• febră și stare generală alterată;
• traumatism major;
• umflare importantă;
• deficit neurologic;
• deteriorare rapidă inexplicabilă.

În aceste situații, tratamentul simptomatic sau recuperarea nu trebuie să întârzie diagnosticul.

Ideea esențială

Durerea musculară persistentă nu înseamnă automat:

„contractură care trebuie desfăcută”.

Poate fi legată de:

• suprasolicitare;
• sedentarism;
• decondiționare;
• probleme ale coloanei sau articulațiilor;
• afectarea unui nerv;
• boli inflamatorii sau sistemice;
• medicamente;
• alte cauze.

De aceea, înainte de recuperare trebuie stabilit ce anume tratăm.

Dacă problema este predominant musculoscheletală și există un deficit funcțional, traseul poate fi:

Medicină Fizică și de Reabilitare → evaluare funcțională → kinetoterapie → progresia mobilității și forței → revenirea la activitate.

Masajul terapeutic, terapia manuală sau anumite proceduri de fizioterapie pot avea roluri complementare atunci când există o indicație.

Dar obiectivul nu este să efectuăm cât mai multe proceduri.

Este ca pacientul să poată din nou să:

se miște, să lucreze, să facă efort și să își folosească musculatura fără limitări importante.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.