Gimnastica medicală posturală: când se recomandă și ce poate corecta realist

Gimnastica medicală posturală: când se recomandă și ce poate corecta realist

„Stau cocoșat.”

„Am umerii înainte.”

„Nu stau drept la birou.”

„Mi s-a spus că mă doare spatele din cauza posturii.”

Acestea sunt motive frecvente pentru care pacienții caută exerciții posturale.

Uneori există într-adevăr probleme de mobilitate, forță sau control care pot fi lucrate prin kinetoterapie.

Dar ideea că există o singură postură perfectă, iar orice abatere de la aceasta produce automat durere, este prea simplă.

Cambridge University Hospitals, într-un material de fizioterapie actualizat în 2024, subliniază că nu există o singură poziție de șezut superioară tuturor celorlalte și că schimbarea regulată a poziției este mai importantă decât menținerea permanentă a unei posturi considerate „corecte”.

Prin urmare, gimnastica medicală posturală nu trebuie să urmărească transformarea pacientului într-o persoană care:

„stă perfect dreaptă toată ziua”.

Obiectivul mai util este:

mobilitate + forță + control + varietate a mișcării + toleranță la activitățile zilnice.

Ce este gimnastica medicală posturală

Termenul este utilizat pentru programe de exerciții care urmăresc componente precum:

• mobilitatea coloanei;
• mobilitatea umerilor și șoldurilor;
• forța;
• controlul trunchiului;
• coordonarea;
• echilibrul muscular;
• toleranța la anumite poziții;
• controlul mișcării în activitățile cotidiene.

În realitate, gimnastica medicală posturală este o formă de kinetoterapie.

Nu este o disciplină complet separată.

Exercițiile sunt alese după problema funcțională a pacientului.

Există o postură perfectă?

Nu există o singură poziție ideală pe care toți oamenii trebuie să o mențină permanent.

Cambridge University Hospitals formulează foarte clar acest principiu: nu există o „cea mai bună” postură, iar problema poate fi mai degrabă timpul petrecut fără variație într-o anumită poziție.

Corpul uman este construit pentru mișcare.

Putem:

• sta drepți;
• sta ușor aplecați;
• schimba sprijinul;
• ne roti;
• ne relaxa.

Toate aceste poziții pot face parte din comportamentul normal.

Problema poate apărea atunci când o persoană:

• petrece foarte mult timp într-o singură poziție;
• nu tolerează anumite mișcări;
• are forță sau mobilitate insuficientă pentru activitățile sale;
• evită progresiv mișcarea din cauza durerii.

Postura provoacă durerea de spate?

Nu putem spune automat acest lucru.

Durerea lombară este influențată de factori multipli.

OMS recomandă pentru durerea lombară cronică o abordare personalizată, care ia în calcul factori fizici, psihologici și sociali și evită tratarea problemei printr-o singură explicație sau intervenție izolată.

O persoană poate avea o anumită postură și să nu aibă nicio durere.

Altă persoană cu o postură aparent „corectă” poate avea lombalgie.

Prin urmare:

postura observată ≠ diagnosticul durerii.

De ce atunci unele poziții ne dor?

Pentru că toleranța la poziții și încărcare diferă.

De exemplu, o persoană care lucrează opt ore la calculator poate simți disconfort după perioade lungi fără mișcare.

Aceasta nu demonstrează automat că:

„vertebrele sunt într-o poziție greșită”.

Poate însemna că persoana beneficiază de:

• schimbarea poziției;
• pauze de mișcare;
• creșterea toleranței musculare;
• exerciții;
• adaptarea temporară a postului de lucru.

Ideea este să creștem capacitatea corpului, nu să îl ținem permanent nemișcat într-o poziție prescrisă.

„Trebuie să trag umerii înapoi permanent?”

Nu.

Aceasta este o recomandare frecventă, dar poate deveni la rândul ei obositoare.

O persoană care încearcă permanent să țină:

• pieptul foarte ridicat;
• umerii forțat înapoi;
• abdomenul permanent încordat

poate ajunge să mențină inutil tensiune musculară.

Materialul de fizioterapie al Cambridge University Hospitals atrage atenția inclusiv asupra încordării permanente a musculaturii „core”, care poate crește tensiunea și disconfortul la unele persoane cu durere cronică.

Este mai util ca persoana să poată schimba confortabil pozițiile.

Ce se evaluează înainte de exercițiile posturale

Programul trebuie pornit de la evaluarea funcțională.

Pot fi analizate:

• mobilitatea cervicală;
• mobilitatea toracică;
• mobilitatea lombară;
• mișcarea umerilor;
• mobilitatea șoldurilor;
• forța;
• controlul trunchiului;
• echilibrul;
• activitatea profesională;
• pozițiile care provoacă simptome;
• activitățile pe care pacientul nu le mai poate face.

Important este să nu evaluăm doar:

„cum arată persoana când stă nemișcată”.

Trebuie evaluat și:

cum se mișcă și ce poate face.

Ce poate include programul

În funcție de problemă, gimnastica medicală posturală poate include:

Exerciții de mobilitate

Pentru:

• coloana cervicală;
• coloana toracică;
• umeri;
• șolduri.

Exerciții de forță

Pentru:

• musculatura spatelui;
• musculatura abdominală;
• musculatura șoldurilor;
• centura scapulară;
• membre.

Exerciții de control

Pentru coordonarea mișcării trunchiului și membrelor.

Exerciții funcționale

Cum ar fi:

• ridicarea;
• împingerea;
• tragerea;
• transportul;
• aplecarea;
• revenirea la activitate.

Scopul este utilizarea corpului în situațiile reale ale pacientului.

Trebuie întărit „core-ul”?

Uneori exercițiile pentru trunchi sunt utile.

Dar nu trebuie construită ideea că orice persoană cu durere de spate are un „core slab” care trebuie reparat.

Cambridge University Hospitals arată că cercetarea nu susține mai multe presupuneri populare legate de existența unui grup unic de mușchi „core” care ar controla separat stabilitatea coloanei și notează că exercițiile de tip Pilates/core nu sunt în general superioare altor forme de exercițiu pentru persoanele cu durere lombară.

Asta nu înseamnă că exercițiile pentru trunchi sunt inutile.

Înseamnă că sunt o opțiune, nu soluția universală.

Ce exercițiu este cel mai bun pentru postură?

Nu există unul singur.

Programul trebuie ales după:

• problema pacientului;
• activitatea lui;
• ce mișcări tolerează;
• ce vrea să recupereze.

Pentru o persoană poate fi importantă mobilitatea toracică.

Pentru alta:

• forța umerilor;
• rezistența trunchiului;
• mobilitatea șoldurilor;
• activitatea fizică generală.

Ghidul OMS pentru durerea lombară cronică recomandă programele de exercițiu, dar într-o abordare centrată pe persoană și adaptată factorilor relevanți fiecărui pacient.

Pilates este gimnastică medicală posturală?

Poate conține exerciții utile pentru:

• mobilitate;
• control;
• forță;
• echilibru.

Dar Pilates nu este obligatoriu pentru recuperarea posturală.

Cambridge University Hospitals arată că Pilates și exercițiile de „core” nu s-au dovedit în general superioare altor forme de exercițiu pentru durerea lombară.

Dacă pacientului îi place Pilates și îl tolerează bine, poate fi o formă bună de activitate.

Dacă nu îi place, există multe alte variante.

Yoga poate ajuta?

Pentru unele persoane poate fi o modalitate de a lucra:

• mobilitatea;
• forța;
• controlul;
• relaxarea.

Dar nici yoga nu este obligatorie și nici nu este potrivită identic pentru toți pacienții.

Programul trebuie adaptat simptomelor și capacității.

În recuperare nu căutăm marca exercițiului.

Căutăm efectul de care pacientul are nevoie.

Gimnastica posturală pentru durerea cervicală

Poate fi utilă dacă pacientul are:

• mobilitate redusă;
• dificultăți la activitatea de birou;
• toleranță scăzută la anumite poziții;
• slăbiciune sau control insuficient.

Ghidurile pentru durerea cervicală susțin utilizarea exercițiilor în diferite combinații, inclusiv exerciții de întărire, rezistență și coordonare, adaptate tipului de problemă.

Dar durerea cervicală nu trebuie redusă la:

„stai cu capul prea în față”.

Pentru abordarea completă există articolul despre durerea cervicală și kinetoterapie.

„Text neck” este un diagnostic?

Poziția prelungită la telefon poate provoca disconfort pentru unele persoane.

Dar expresii precum „text neck” pot crea impresia că simpla poziție a capului produce inevitabil leziuni structurale.

Mai util este să analizăm:

• timpul petrecut în poziție;
• frecvența pauzelor;
• mobilitatea;
• activitatea fizică;
• simptomele.

Strategia poate fi:

mai multă variație + mai multă mișcare + capacitate mai bună.

Nu frica de a privi vreodată în jos.

Gimnastica posturală pentru durerea lombară

Poate face parte din program, dar obiectivul nu trebuie să fie obținerea unei curburi lombare „perfecte”.

OMS recomandă programele de exercițiu printre intervențiile pentru durerea lombară cronică și subliniază că îngrijirea trebuie să fie holistică și adaptată persoanei.

APTA are de asemenea un ghid clinic dedicat intervențiilor de fizioterapie pentru durerea lombară acută și cronică.

În practică pot fi urmărite:

• mobilitatea;
• forța;
• toleranța la flexie și extensie;
• mersul;
• ridicarea obiectelor;
• revenirea la activitate.

Pentru traseul complet există recuperarea după durerile de coloană.

Trebuie să stăm permanent cu spatele drept la birou?

Nu.

O poziție confortabilă și un post de lucru adaptat pot fi utile.

Dar încercarea de a menține aceeași poziție rigidă timp de opt ore nu reprezintă soluția.

Cambridge University Hospitals recomandă variarea regulată a poziției și subliniază că nu există o singură postură de șezut care să fie „cea mai bună”.

O regulă practică mai utilă este:

cea mai bună poziție este adesea următoarea poziție.

Adică schimbarea.

Pauzele de mișcare contează

Da.

Pentru persoanele care lucrează mult la birou poate fi util să alterneze:

• șezutul;
• ridicarea;
• mersul;
• schimbarea poziției.

Nu există însă un cronometru universal prin care fiecare persoană trebuie să se ridice exact la același interval.

Frecvența trebuie să fie suficientă pentru a evita disconfortul produs de perioadele foarte lungi de imobilitate.

Ergonomia rezolvă durerea?

Poate ajuta, mai ales dacă postul de lucru este evident nepotrivit.

Dar ergonomia nu trebuie privită ca singura soluție.

Un scaun foarte scump nu poate înlocui:

• mișcarea;
• forța;
• activitatea fizică;
• schimbarea poziției.

În aceeași logică, un suport lombar nu trebuie să devină obligatoriu pentru orice persoană cu durere.

OMS recomandă pentru durerea lombară persistentă o combinație individualizată de intervenții, în locul dependenței de o singură soluție pasivă.

Postura poate fi modificată?

Da, într-o anumită măsură.

Prin exercițiu putem influența:

• mobilitatea;
• forța;
• controlul;
• obișnuințele de poziționare.

Dar corpul fiecărei persoane are și particularități anatomice.

Nu trebuie să urmărim ca toți pacienții să arate identic.

Obiectivul este o persoană care:

• se mișcă bine;
• tolerează activitățile;
• are forță suficientă;
• nu este limitată semnificativ de simptome.

Nu o fotografie perfectă din profil.

Cifoza toracică

Creșterea curburii toracice poate apărea în contexte diferite.

Poate exista:

• variație posturală flexibilă;
• modificare structurală;
• osteoporoză;
• tasări vertebrale;
• alte cauze.

Dacă deformarea este importantă sau progresivă, nu trebuie presupus că poate fi „îndreptată” simplu prin exerciții.

Evaluarea medicală poate fi necesară pentru identificarea cauzei.

Exercițiul poate avea obiective precum:

• mobilitatea disponibilă;
• forța;
• echilibrul;
• funcția.

Scolioza

Scolioza este un subiect separat.

O scolioză structurală nu trebuie tratată generic printr-un set de exerciții pentru „spate drept”.

Tipul și severitatea curburii contează.

În special la copii și adolescenți, scolioza trebuie evaluată adecvat înainte de stabilirea unui program.

Articolul de față este dedicat gimnasticii medicale posturale generale, nu tratamentului specific al scoliozei.

Umerii înainte

Aspectul umerilor poate fi influențat de:

• anatomie;
• activitate;
• mobilitatea toracică;
• musculatura centurii scapulare;
• obiceiuri.

Dacă nu există durere sau limitare, nu orice persoană cu umerii aparent anteriorizați necesită tratament.

Dacă există o problemă funcțională, programul poate include:

• mobilitate toracică;
• mobilitatea umărului;
• exerciții pentru musculatura scapulară;
• activitate generală.

Nu trebuie să țină omoplații strânși artificial întreaga zi.

Copiii și „postura incorectă”

Copiii sunt trimiși frecvent la kinetoterapie pentru că:

• stau cocoșați;
• stau într-o anumită poziție la birou;
• au umerii anteriorizați.

Trebuie mai întâi stabilit dacă există:

• durere;
• deformare structurală;
• limitare;
• problemă neurologică;
• problemă ortopedică.

Nu orice poziție preferată de un copil reprezintă boală.

Pentru problemele funcționale pediatrice există articolul dedicat kinetoterapiei la copii.

Gimnastica posturală la vârstnici

La persoanele vârstnice obiectivul poate fi mai larg decât aspectul posturii.

Pot conta mult mai mult:

• forța;
• echilibrul;
• mersul;
• ridicarea;
• prevenirea căderilor.

O persoană de 80 de ani nu trebuie evaluată după cât de „dreaptă” apare în fotografie.

Este mai relevant dacă poate:

• să se ridice singură;
• să meargă;
• să urce câteva trepte;
• să își păstreze autonomia.

Pentru această populație există separat articolul despre kinetoterapie și prevenirea căderilor.

Respirația și postura

Respirația, mobilitatea toracică și controlul trunchiului pot fi integrate în anumite programe.

Dar nu este necesar ca pacientul să învețe o singură poziție rigidă pentru a putea respira „corect”.

Exercițiile respiratorii pot fi folosite dacă răspund unui obiectiv concret:

• relaxare;
• mobilitate toracică;
• control;
• toleranță la efort.

Postura și durerea de umăr

O durere de umăr nu trebuie pusă automat pe seama poziției omoplatului.

Umărul poate fi afectat de:

• tendinopatie;
• capsulită;
• artroză;
• traumatism;
• probleme cervicale;
• alte cauze.

Dacă există durere și mobilitate redusă, este mai utilă evaluarea întregii funcții decât simpla comandă:

„ține umerii înapoi”.

Pentru aceasta există ghidul despre durerea de umăr și recuperarea mobilității.

Gimnastica medicală după operație

Poate avea un rol, dar nu se aplică un program postural generic.

După o intervenție trebuie respectate:

• structura operată;
• vindecarea;
• restricțiile;
• etapele protocolului.

De exemplu, după operația de umăr, anumite mișcări pot fi temporar limitate intenționat.

Nu încercăm să „corectăm postura” încălcând restricțiile chirurgului.

Cât de des trebuie făcute exercițiile

Nu există un număr universal.

Depinde de:

• tipul exercițiului;
• obiectiv;
• toleranță;
• nivelul pacientului.

Unele exerciții ușoare de mobilitate pot fi efectuate mai frecvent.

Exercițiile de forță necesită alte principii de dozare.

Programul trebuie progresat atunci când exercițiile actuale devin prea ușoare.

Un program identic luni întregi nu este neapărat un program bun.

Câte ședințe sunt necesare

Nici aici nu există o regulă de tip:

„10 ședințe de gimnastică posturală”.

Uneori pacientul poate avea nevoie de:

evaluare → învățarea exercițiilor → perioadă de progresie → program independent → reevaluare.

Numărul depinde de:

• simptom;
• deficit;
• complexitatea programului;
• capacitatea de a lucra independent;
• evoluție.

Principiul este detaliat în articolul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Trebuie făcute exercițiile toată viața?

Nu neapărat aceleași exerciții.

Dar menținerea activității fizice este importantă pe termen lung.

Scopul nu este:

„fac aceste cinci exerciții posturale pentru tot restul vieții”.

Mai sănătos este ca programul să evolueze către:

• activitate fizică;
• forță;
• mobilitate;
• sport sau mișcare preferată;
• autonomie.

Exercițiile medicale pot reprezenta o etapă prin care pacientul ajunge acolo.

Cum măsurăm progresul

Nu numai prin fotografie.

O fotografie poate arăta o schimbare de poziție, dar trebuie urmărit și dacă pacientul:

• are mai puțină durere;
• se mișcă mai bine;
• lucrează mai confortabil;
• tolerează mai mult statul la birou;
• poate ridica obiecte;
• are forță mai bună;
• a revenit la activități.

Aceste rezultate fac parte din evaluarea funcțională.

Dacă pacientul „arată mai drept”, dar funcțional nu s-a schimbat nimic, trebuie să ne întrebăm ce rezultat am obținut de fapt.

Când trebuie investigată problema înainte de exerciții

Nu orice modificare aparent posturală este doar o problemă de exercițiu.

Evaluarea medicală devine importantă dacă apar:

• deformare nouă sau progresivă;
• durere importantă persistentă;
• traumatisme;
• slăbiciune;
• amorțeli;
• dificultăți de mers;
• pierderea controlului motor;
• simptome sistemice;
• deteriorare rapidă inexplicabilă.

În asemenea situații trebuie clarificată cauza.

Gimnastica posturală nu trebuie folosită pentru a amâna diagnosticul.

Trebuie făcută fizioterapie cu aparate pentru postură?

Nu automat.

Dacă problema principală este:

• mobilitatea;
• forța;
• controlul;
• toleranța la poziții,

acestea trebuie lucrate activ.

Procedurile de fizioterapie pot avea indicații pentru anumite simptome asociate, dar nu „corectează postura” în locul pacientului.

Nici:

• laserul;
• magnetoterapia;
• ultrasunetele;
• TENS

nu dezvoltă singure controlul activ necesar.

Terapia manuală poate ajuta?

Uneori.

Dacă există o limitare de mobilitate, terapia manuală poate crea o perioadă în care mișcarea este mai ușor de realizat.

Dar apoi această mobilitate trebuie utilizată activ.

Pentru durerea lombară, OMS recomandă ca intervențiile să fie integrate într-un plan individualizat și nu folosite izolat.

Aceeași logică se aplică programului postural.

Masajul poate corecta postura?

Nu în mod durabil de unul singur.

Masajul terapeutic poate reduce temporar:

• tensiunea;
• disconfortul;
• senzația de rigiditate.

Dar pacientul trebuie să dezvolte activ:

• mobilitate;
• forță;
• control;
• toleranță.

Nu putem masa o persoană într-o „postură corectă” permanentă.

Ideea esențială

Gimnastica medicală posturală poate fi utilă atunci când există o problemă reală de:

• mobilitate;
• forță;
• control;
• toleranță la poziții;
• funcție.

Dar nu trebuie construită în jurul fricii că orice poziție imperfectă va produce leziuni.

Cambridge University Hospitals subliniază că nu există o singură postură optimă și recomandă variarea pozițiilor, iar materialul lor arată și că exercițiile de tip „core” sau Pilates nu sunt în general superioare altor forme de exercițiu pentru durerea lombară.

Pentru durerea lombară cronică, OMS recomandă programele de exercițiu într-o abordare personalizată și integrată și avertizează împotriva dependenței de intervenții izolate.

Prin urmare, obiectivul nu este:

„să stai drept permanent”.

Este:

mobilitate → forță → control → varietate a mișcării → toleranță la activitate → autonomie.

Programul trebuie construit după evaluarea funcțională și integrat, atunci când este necesar, cu kinetoterapia, recuperarea specifică a coloanei sau alte intervenții indicate.

În final, o postură bună nu este o singură poziție.

Este capacitatea de a folosi corpul în mai multe poziții și de a te mișca între ele fără limitări importante.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.