Durerea cervicală: kinetoterapie, mobilitate și revenirea la activități

Durerea cervicală: kinetoterapie, mobilitate și revenirea la activități

Durerea cervicală poate apărea brusc sau se poate instala treptat. Uneori este însoțită de rigiditate și dificultatea de a întoarce capul. Alteori devine o problemă recurentă, asociată cu perioade lungi de lucru la birou, activitate fizică redusă sau solicitări repetate.

Majoritatea episoadelor de durere cervicală nu indică o afecțiune gravă, iar menținerea activității și exercițiul fac parte frecvent din abordarea conservatoare. Totuși, durerea cervicală nu trebuie tratată automat printr-o listă standard de exerciții. Simptomele neurologice, traumatismele și anumite semne de alarmă pot schimba traseul medical.

Atunci când evaluarea permite recuperarea activă, kinetoterapia poate urmări recuperarea mobilității, forței, controlului mișcării și capacității de a reveni la activitățile obișnuite.

Ce înseamnă durere cervicală

Coloana cervicală reprezintă segmentul superior al coloanei vertebrale și permite mișcările capului în mai multe direcții.

Durerea poate fi localizată:

• în partea posterioară a gâtului;
• lateral;
• la baza craniului;
• în zona dintre gât și umeri;
• uneori spre regiunea dintre omoplați.

Poate fi asociată cu:

• senzație de rigiditate;
• mobilitate redusă;
• contractură musculară;
• durere la rotirea capului;
• dificultăți la menținerea anumitor poziții;
• disconfort după stat prelungit.

Durerea cervicală este însă un simptom, nu un diagnostic unic. APTA descrie durerea cervicală ca o problemă neuromusculoscheletală multifactorială, iar ghidurile clinice diferențiază mai multe tipare în funcție de mobilitate, coordonare, cefalee sau simptome care iradiază spre membrul superior.

De ce poate apărea durerea cervicală

În multe situații nu există o singură structură care să poată fi indicată drept cauza exclusivă a durerii.

Pot contribui:

• suprasolicitarea;
• perioadele lungi petrecute în aceeași poziție;
• reducerea activității fizice;
• modificările degenerative care apar odată cu vârsta;
• traumatismele;
• unele afecțiuni ale discurilor și articulațiilor cervicale;
• iritarea structurilor nervoase;
• factori legați de somn, stres sau toleranța individuală la efort.

De aceea, nu este corect să atribuim automat orice cervicalgie unei „poziții greșite” sau unei „vertebre deplasate”.

Mai important este să stabilim ce mișcări și activități sunt limitate și dacă există semne care sugerează afectarea neurologică sau altă problemă ce necesită evaluare medicală.

Postura este întotdeauna cauza durerii cervicale?

Nu.

Poziția prelungită poate contribui la apariția sau agravarea simptomelor, dar nu există o singură „postură perfectă” care trebuie menținută permanent.

Mai util decât încercarea de a sta nemișcat într-o poziție considerată ideală este să existe variație:

• schimbarea poziției;
• pauze de mișcare;
• alternarea activităților;
• menținerea unui nivel adecvat de activitate fizică.

Serviciile NHS pentru probleme musculo-scheletale recomandă menținerea activității și întreruperea perioadelor lungi petrecute în poziții statice.

Prevencia are separat un ghid despre prevenirea durerilor de spate la birou, util pentru persoanele care petrec multe ore în fața calculatorului.

Când poate ajuta kinetoterapia

Kinetoterapia poate fi utilă atunci când problema principală este legată de mobilitate, forță, controlul mișcării sau revenirea la activitate și nu există o situație care necesită o altă intervenție prioritară.

În funcție de evaluare, obiectivele pot include:

• recuperarea mișcărilor cervicale;
• creșterea toleranței la pozițiile necesare activităților zilnice;
• îmbunătățirea controlului muscular;
• creșterea forței musculaturii cervicale și a centurii scapulare;
• reducerea evitării mișcărilor;
• revenirea la activitatea profesională;
• revenirea progresivă la activitate fizică.

Ghidul clinic pentru durerea cervicală susține utilizarea exercițiilor de mobilitate și a exercițiilor de întărire pentru regiunea cervicală, scapulotoracică și membrele superioare, adaptate tipului de problemă și stadiului acesteia.

Recuperarea începe cu evaluarea

Nu orice pacient cu durere de gât trebuie să facă aceleași exerciții.

În cadrul evaluării funcționale pot fi urmărite:

• mobilitatea cervicală;
• mișcările care provoacă simptome;
• forța;
• controlul mișcării;
• pozițiile pe care pacientul le tolerează;
• activitățile care au devenit dificile;
• eventualele simptome la nivelul brațului;
• impactul durerii asupra muncii și activităților zilnice.

Mobilitatea cervicală poate fi evaluată obiectiv prin măsurarea mișcărilor active ale coloanei cervicale. APTA include evaluarea amplitudinii active de mișcare printre instrumentele utilizate pentru persoanele cu durere cervicală sau pierdere de mobilitate.

Scopul nu este doar să constatăm că „gâtul este rigid”.

Trebuie să știm ce mișcare este limitată, cât afectează funcția și ce obiectiv are sens pentru pacient.

Ce poate include programul de kinetoterapie

Programul este adaptat tabloului clinic și poate evolua pe măsură ce pacientul progresează.

Exerciții de mobilitate

Atunci când există rigiditate, pot fi introduse mișcări controlate ale coloanei cervicale.

Obiectivul este recuperarea progresivă a amplitudinii necesare activităților cotidiene.

De exemplu, pacientul poate avea dificultăți:

• să întoarcă capul când conduce;
• să privească în lateral;
• să privească în sus;
• să își desfășoare activitatea la birou fără apariția rapidă a simptomelor.

Mișcarea trebuie progresată în funcție de toleranță și nu forțată mecanic până la apariția unei dureri importante.

Exerciții pentru control și forță

Durerea persistentă poate fi asociată cu modificarea modului în care pacientul își folosește musculatura cervicală și scapulară.

Programul poate include exerciții pentru:

• musculatura cervicală;
• centura scapulară;
• partea superioară a spatelui;
• membrele superioare;
• controlul trunchiului atunci când este relevant.

Ghidurile pentru durerea cervicală includ combinații de exerciții cervicale și scapulotoracice, în special în formele persistente.

Revenirea la activitate

Kinetoterapia nu trebuie să se termine la executarea corectă a exercițiilor în cabinet.

Trebuie urmărite activitățile care contează pentru pacient:

• lucru la calculator;
• condus;
• activități casnice;
• ridicarea și transportul obiectelor;
• activitate fizică;
• sport.

Programul este progresat astfel încât pacientul să tolereze din nou aceste activități.

Trebuie evitată mișcarea dacă doare gâtul?

În general, imobilizarea și evitarea prelungită a oricărei mișcări nu reprezintă obiectivul recuperării unei cervicalgii obișnuite.

Ghidurile NICE recomandă persoanelor cu durere cervicală nespecifică să rămână active și includ exercițiul printre opțiunile de management.

În fazele mai dureroase poate fi necesară reducerea temporară a unor activități sau adaptarea amplitudinii.

Principiul este:

adaptăm mișcarea, nu o eliminăm automat.

Durerea severă, simptomele neurologice sau un traumatism recent necesită însă o abordare diferită.

Kinetoterapia trebuie să doară?

Nu există regula potrivit căreia exercițiul trebuie să provoace durere pentru a fi eficient.

Un anumit disconfort poate apărea atunci când o regiune rigidă începe să fie mobilizată sau când musculatura este solicitată progresiv.

Contează însă:

• intensitatea;
• durata;
• evoluția simptomelor după exercițiu;
• apariția unor simptome noi;
• efectul asupra funcției.

Dacă exercițiul produce simptome neurologice noi, slăbiciune sau o agravare importantă și persistentă, programul trebuie reevaluat.

Cât de importantă este mișcarea în timpul zilei

Foarte importantă.

Un program de kinetoterapie nu poate compensa complet zece ore zilnice petrecute fără schimbarea poziției.

Pentru persoanele care lucrează la birou pot fi utile:

• schimbarea regulată a poziției;
• ridicarea periodică de la birou;
• alternarea sarcinilor;
• mișcări scurte în timpul zilei;
• organizarea postului de lucru astfel încât activitățile să poată fi efectuate confortabil.

NHS recomandă menținerea activității și reducerea perioadelor îndelungate petrecute în poziții care agravează simptomele.

Scopul nu este să verificăm permanent dacă „stăm drept”, ci să reducem expunerea prelungită la aceeași solicitare.

Este utilă terapia manuală?

Terapia manuală poate avea un rol în anumite programe, mai ales atunci când există durere și limitarea mobilității.

Dar nu ar trebui privită ca o metodă prin care coloana este „pusă la loc”.

Ghidul pentru durerea cervicală recomandă, în anumite subgrupe de pacienți, combinații de terapie manuală și exercițiu. Componenta activă rămâne importantă pentru recuperarea mobilității, forței și funcției.

De aceea, terapia manuală trebuie integrată într-un program și nu transformată în obiectivul final al recuperării.

Ce înseamnă dacă durerea coboară spre umăr sau braț

Aceasta este o diferențiere importantă.

Durerea cervicală poate fi resimțită uneori și în zona umărului sau omoplatului.

Dar dacă apar simptome precum:

• durere care coboară pe braț;
• furnicături;
• amorțeală;
• modificări de sensibilitate;
• slăbiciune musculară,

poate exista o componentă neurologică.

Radiculopatia cervicală apare prin afectarea unei rădăcini nervoase cervicale și necesită o evaluare diferită de cervicalgia fără simptome neurologice. NICE recomandă menținerea activității și recuperarea conservatoare pentru multe cazuri, dar tabloul neurologic trebuie evaluat și urmărit.

Prevencia are separat un articol despre amorțeli și furnicături, tocmai pentru a evita tratarea automată a acestor simptome drept simplă contractură cervicală.

Slăbiciunea brațului trebuie ignorată dacă durerea este mică?

Nu.

Intensitatea durerii nu reflectă întotdeauna severitatea afectării neurologice.

Un pacient poate avea durere moderată, dar:

• scăderea forței;
• dificultatea de a ridica sau utiliza brațul;
• modificări ale sensibilității.

Deficitul motor nou sau progresiv justifică evaluare medicală și nu trebuie tratat doar prin continuarea exercițiilor.

Când durerea cervicală necesită evaluare medicală rapidă

Există situații în care prioritatea nu este kinetoterapia.

Evaluarea medicală este importantă dacă durerea cervicală este asociată cu:

• traumatism important;
• slăbiciune nouă sau progresivă a unui braț sau picior;
• tulburări importante de sensibilitate;
• modificarea mersului sau echilibrului apărută recent;
• dificultăți de coordonare;
• afectarea controlului vezicii sau intestinului;
• stare generală alterată sau alte simptome sistemice;
• durere severă cu evoluție neobișnuită.

Aceste manifestări pot sugera o problemă care necesită investigații și alt traseu terapeutic înainte de recuperarea obișnuită. Ghidurile pentru durerea cervicală recomandă screening pentru patologii serioase și pentru afectarea neurologică înainte de clasificarea pacientului pentru tratament conservator.

Este necesar RMN pentru orice durere cervicală?

Nu.

Investigațiile imagistice nu sunt necesare automat în fiecare episod de durere cervicală.

Necesitatea lor depinde de:

• traumatism;
• simptome neurologice;
• examenul clinic;
• durata și evoluția simptomelor;
• suspiciunea unei afecțiuni care ar schimba tratamentul.

Evaluarea funcțională și examenul clinic oferă informații diferite de imagistică.

Un RMN poate descrie structuri anatomice, dar nu spune singur cât poate pacientul să își întoarcă capul, cât timp poate lucra sau ce activități îi provoacă simptome.

Dar dacă radiografia sau RMN-ul arată modificări degenerative?

Modificările structurale trebuie interpretate împreună cu simptomele și examenul clinic.

Programul de recuperare nu se construiește doar pe formulări imagistice.

Contează:

• ce simptome există;
• ce funcții sunt limitate;
• dacă există deficit neurologic;
• cum evoluează pacientul.

Acesta este unul dintre motivele pentru care recuperarea durerilor de coloană trebuie privită ca un proces funcțional, nu doar ca un răspuns la rezultatul unei investigații.

Cât durează recuperarea

Durata diferă.

Unele episoade acute se ameliorează în câteva săptămâni, în timp ce durerea persistentă poate necesita un program mai lung și modificarea mai multor factori. APTA arată că multe episoade acute se remit într-un interval relativ scurt, dar simptomele persistente au un tablou mai complex.

Durata kinetoterapiei depinde de:

• cauza probabilă;
• durata simptomelor;
• nivelul inițial de mobilitate;
• forță;
• activitatea profesională;
• existența simptomelor neurologice;
• obiectivele pacientului;
• răspunsul la program.

Nu există un număr standard de ședințe potrivit tuturor.

Cum știm dacă kinetoterapia funcționează

Scăderea durerii este utilă, dar nu este singurul rezultat.

Pot fi urmărite:

• creșterea mobilității;
• întoarcerea mai ușoară a capului;
• reducerea rigidității;
• tolerarea mai bună a activităților;
• creșterea forței;
• revenirea la lucru;
• reluarea condusului;
• revenirea la activitate fizică;
• reducerea episoadelor care limitează activitatea.

Progresul trebuie comparat cu obiectivele stabilite la evaluarea inițială.

Exercițiile trebuie continuate după dispariția durerii?

În multe situații este util ca pacientul să continue să fie activ și să păstreze o formă de exercițiu adaptată nevoilor sale.

Nu este necesar însă ca aceeași schemă de kinetoterapie să fie repetată permanent.

Pe măsură ce funcția revine, programul poate evolua către:

• exercițiu general;
• forță;
• mobilitate;
• activitățile preferate;
• sport;
• măsuri simple de gestionare a eventualelor recurențe.

Obiectivul final este autonomia, nu dependența permanentă de ședințele de recuperare.

Ideea esențială

Durerea cervicală nu trebuie redusă la „postură proastă” și nici tratată prin aceeași listă de exerciții pentru toți pacienții.

Atunci când nu există semne de alarmă sau afectare neurologică ce necesită alt traseu, kinetoterapia poate urmări:

mobilitate → control → forță → toleranță la activitate → revenirea la funcție.

Programul trebuie adaptat prin evaluare și progresat în funcție de răspunsul pacientului.

Durerea care coboară în braț, amorțeala, furnicăturile și mai ales slăbiciunea nouă sau progresivă necesită o atenție diferită de o simplă cervicalgie musculară.

Pentru imaginea mai largă a traseului există ghidul despre recuperarea durerilor de coloană, iar serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.