Amorțeli și furnicături: cauze, când mergi la neurolog și când ajută recuperarea

Amorțeli și furnicături: cauze, când mergi la neurolog și când ajută recuperarea

Amorțeala și furnicăturile sunt simptome foarte frecvente.

Uneori apar după ce am stat într-o poziție incomodă:

„mi-a amorțit mâna”

sau

„mi-a adormit piciorul”.

Senzația dispare după schimbarea poziției și nu reapare.

În alte situații, însă, amorțeala:

• persistă;
• revine frecvent;
• afectează aceeași zonă;
• se extinde;
• este însoțită de durere;
• apare împreună cu slăbiciune;
• modifică mersul sau utilizarea mâinii.

Atunci trebuie identificată cauza.

Amorțeala și furnicăturile nu reprezintă un diagnostic și nu trebuie trimise automat spre fizioterapie sau kinetoterapie.

Ele pot avea cauze neurologice, musculoscheletale, metabolice sau sistemice.

Prin urmare, traseul corect este:

simptom → localizarea problemei → diagnostic → tratamentul cauzei → recuperare dacă există un deficit funcțional.

Ce sunt paresteziile

În limbaj medical, senzațiile anormale precum:

• furnicături;
• înțepături;
• senzația de „ace”;
• arsură;
• amorțeală

sunt descrise frecvent prin termenul de parestezii.

Ele pot afecta:

• degetele;
• mâna;
• brațul;
• laba piciorului;
• piciorul;
• fața;
• alte regiuni ale corpului.

Distribuția simptomelor poate oferi informații importante despre structura implicată.

De exemplu, simptomele localizate la anumite degete pot sugera afectarea unui anumit nerv, în timp ce amorțeala asociată cu durere care pleacă din coloană poate indica o problemă diferită.

De ce amorțește uneori un membru după ce stăm într-o anumită poziție

O poziție poate comprima temporar un nerv sau poate modifica pentru scurt timp circulația locală.

Apare senzația familiară de:

• amorțeală;
• furnicături;
• „ace”.

După schimbarea poziției, simptomele dispar de obicei.

Un episod izolat și foarte scurt de acest tip este diferit de amorțeala:

• persistentă;
• frecventă;
• progresivă;
• apărută fără o explicație evidentă.

În aceste situații merită evaluată cauza.

De unde pot proveni amorțeala și furnicăturile

Sistemul nervos transmite informația senzitivă din corp către creier.

O problemă poate apărea la diferite niveluri:

• creier;
• măduva spinării;
• rădăcina unui nerv la nivelul coloanei;
• plex nervos;
• nerv periferic;
• terminațiile nervoase.

De aceea, două persoane care descriu „amorțeală în mână” pot avea probleme complet diferite.

Nervul poate fi comprimat local

Da.

Un nerv periferic poate fi comprimat într-o anumită regiune.

Un exemplu cunoscut este sindromul de tunel carpian, în care nervul median este comprimat la nivelul încheieturii mâinii.

Pot apărea:

• furnicături;
• amorțeală;
• durere;
• uneori slăbiciune a mâinii.

Există și alte nervi care pot fi comprimați la:

• cot;
• umăr;
• bazin;
• genunchi;
• gleznă.

Distribuția simptomelor ajută la orientarea diagnosticului.

Amorțeala poate proveni din coloana cervicală

Da.

O rădăcină nervoasă cervicală poate fi iritată sau comprimată.

Pacientul poate avea:

• durere cervicală;
• durere care coboară spre umăr sau braț;
• furnicături;
• amorțeală;
• uneori slăbiciune.

Dar nu orice furnicătură din degete este produsă de coloana cervicală.

Simptome asemănătoare pot apărea și prin compresia unui nerv periferic.

De aceea, diagnosticul nu se stabilește doar după formularea:

„mă furnică mâna”.

Amorțeala poate proveni din coloana lombară

Da.

Afectarea unei rădăcini nervoase lombare poate produce simptome care coboară către membrul inferior.

Pot apărea:

• durere lombară;
• durere pe fesă și picior;
• furnicături;
• amorțeală;
• uneori pierdere de forță.

În hernia de disc și în sciatică, distribuția simptomelor și examenul neurologic sunt importante.

Pentru aceste situații avem separat ghidurile despre:

• hernia de disc lombară și recuperare;
• sciatică și lombosciatică.

Sciatica înseamnă doar durere?

Nu.

În afectarea unei rădăcini nervoase pot apărea și:

• furnicături;
• amorțeală;
• modificarea sensibilității;
• slăbiciune.

Aceste simptome trebuie diferențiate.

Durerea poate fi intensă fără deficit neurologic major.

În schimb, o durere moderată asociată cu pierdere progresivă de forță poate necesita o atenție mai mare.

De aceea, severitatea durerii nu este singurul criteriu după care evaluăm problema.

Ce este neuropatia periferică

Neuropatia periferică apare atunci când unul sau mai mulți nervi periferici sunt afectați.

Simptomele pot include:

• amorțeală;
• furnicături;
• senzație de arsură;
• durere de tip înțepătură sau șoc;
• reducerea sensibilității;
• probleme de echilibru;
• uneori slăbiciune musculară.

Frecvent, simptomele încep la nivelul:

• labelor picioarelor;
• degetelor;
• mâinilor.

Uneori distribuția este descrisă ca fiind „în șosetă” sau „în mănușă”.

Diabetul poate provoca amorțeli?

Da.

Diabetul este una dintre cauzele importante ale neuropatiei periferice.

În timp, afectarea nervilor poate produce:

• furnicături;
• amorțeală;
• durere neuropată;
• sensibilitate redusă.

Reducerea sensibilității la nivelul picioarelor este importantă deoarece pacientul poate să nu simtă normal:

• o rană;
• presiunea încălțămintei;
• o leziune;
• temperatura.

De aceea, amorțeala persistentă la o persoană cu diabet nu trebuie tratată doar prin masaje sau proceduri.

Trebuie evaluată neuropatia și riscul asociat.

Deficitul de vitamina B12 poate produce simptome neurologice?

Poate.

Există cauze metabolice și nutriționale ale neuropatiei, iar deficitul de vitamina B12 este una dintre situațiile care pot fi investigate atunci când tabloul clinic o justifică.

Acesta este un exemplu bun pentru motivul pentru care amorțeala nu trebuie tratată automat prin recuperare.

Dacă există o cauză medicală tratabilă, aceasta trebuie identificată.

Medicamentele pot produce neuropatie?

Unele medicamente pot afecta nervii periferici.

Acest lucru poate apărea, de exemplu, în contextul anumitor tratamente oncologice, dar nu numai.

Dacă simptomele au început după introducerea unui tratament, această informație trebuie comunicată medicului.

Pacientul nu trebuie însă să întrerupă singur tratamentul prescris.

Trebuie stabilit dacă există sau nu o relație între medicament și simptome.

Amorțeala poate fi asociată cu AVC?

Da, mai ales dacă apare brusc.

Un AVC poate produce:

• amorțeală bruscă;
• slăbiciune;
• asimetrie facială;
• tulburări de vorbire;
• tulburări de coordonare;
• modificări ale mersului.

Deosebit de importantă este apariția bruscă a simptomelor pe o singură parte a corpului.

De exemplu:

față + braț

sau

braț + picior

pe aceeași parte.

În această situație nu așteptăm o consultație obișnuită de neurologie sau recuperare.

Este necesară evaluare medicală de urgență.

Dacă amorțeala dispare repede, mai contează?

Da, dacă a apărut brusc și a avut caracter neurologic focal.

Unele simptome neurologice pot dispărea după câteva minute sau ore.

Acest lucru nu înseamnă că problema poate fi ignorată.

Un episod tranzitor poate reprezenta un atac ischemic tranzitor.

Prin urmare, o amorțeală brusc instalată a unei jumătăți de corp, mai ales asociată cu:

• slăbiciune;
• tulburare de vorbire;
• asimetrie facială,

necesită evaluare medicală chiar dacă simptomele s-au remis.

Amorțeală plus slăbiciune

Această asociere trebuie evaluată cu mai multă atenție decât furnicăturile izolate.

Dacă un nerv este afectat suficient de mult, pot fi implicate atât:

• sensibilitatea;
• cât și funcția motorie.

Pacientul poate observa:

• nu mai poate ridica laba piciorului;
• scapă obiecte din mână;
• nu mai poate ridica brațul normal;
• un picior cedează;
• mersul s-a modificat.

În asemenea situații nu trebuie să presupunem că „nervul trebuie deblocat” printr-o procedură.

Trebuie localizată cauza deficitului.

Pentru pierderea de forță avem separat articolul despre slăbiciunea musculară și recuperare.

Amorțeală în ambele picioare și probleme urinare

Aceasta poate reprezenta o situație urgentă.

În special dacă o persoană cu durere lombară dezvoltă:

• amorțeală în regiunea dintre picioare;
• amorțeală la nivelul organelor genitale sau feselor;
• dificultăți noi la urinare;
• pierderea controlului vezicii;
• pierderea controlului intestinal;
• slăbiciune importantă sau progresivă a picioarelor,

trebuie luată în calcul posibilitatea sindromului de coadă de cal.

Această situație necesită evaluare medicală urgentă.

Nu se încearcă tratarea prin:

• masaj;
• manipulări;
• fizioterapie;
• exerciții

înaintea clarificării diagnosticului.

Furnicăturile în ambele mâini sunt întotdeauna de la coloană?

Nu.

Pot exista multiple cauze.

De exemplu:

• neuropatie periferică;
• compresie de nerv;
• probleme cervicale;
• boli sistemice;
• alte afecțiuni neurologice.

Localizarea simptomului nu stabilește singură originea sa.

Amorțeala degetului mic

Distribuția poate orienta către un anumit nerv periferic, dar diagnosticul trebuie stabilit clinic.

De exemplu, nervul ulnar este implicat în sensibilitatea unei părți a mâinii și poate fi comprimat frecvent în regiunea cotului.

Totuși, simptome asemănătoare pot avea și o origine cervicală.

De aceea, nu este suficient să căutăm pe internet:

„ce nerv dă amorțeală în degetul mic?”

Examenul poate diferenția mai bine nivelul afectării.

Amorțeala degetului mare și primelor degete

Și aici distribuția simptomului poate orienta evaluarea.

Sindromul de tunel carpian afectează nervul median și poate produce furnicături sau amorțeală în anumite degete.

Dar diagnosticul nu trebuie stabilit doar pe baza unui singur simptom.

Trebuie analizate:

• distribuția;
• momentul apariției;
• forța;
• sensibilitatea;
• activitățile care agravează problema.

De ce contează dacă simptomele apar noaptea

Unele compresii ale nervilor periferici pot deveni mai simptomatice în anumite poziții nocturne.

De exemplu, pacientul se poate trezi cu:

• amorțeala mâinii;
• furnicături;
• nevoia de a scutura mâna.

Acest detaliu poate ajuta diagnosticul.

Dar nu este singurul criteriu.

De ce contează distribuția simptomului

Neurologia folosește distribuția simptomelor pentru a încerca să stabilească unde se află problema.

De exemplu, simptomele pot urma:

• teritoriul unui nerv periferic;
• distribuția unei rădăcini nervoase;
• un model caracteristic neuropatiei periferice;
• o distribuție centrală.

De aceea, la consultație este util ca pacientul să poată descrie cât mai exact:

• unde începe amorțeala;
• unde se termină;
• dacă este permanentă;
• dacă se deplasează;
• ce o agravează.

Cum sunt evaluate amorțeala și furnicăturile

Evaluarea poate include:

• istoricul simptomelor;
• testarea sensibilității;
• testarea forței;
• reflexele;
• mersul;
• coordonarea;
• examenul coloanei sau articulațiilor, dacă este relevant.

În funcție de suspiciune pot fi recomandate investigații suplimentare.

Sunt necesare analize de sânge?

În anumite situații, da.

Dacă există suspiciunea unei neuropatii periferice, pot fi investigate cauze precum:

• diabetul;
• anumite deficite nutriționale;
• alte probleme metabolice sau sistemice.

Analizele se aleg în funcție de tabloul pacientului.

Nu există un „set universal de analize pentru furnicături”.

Este necesar RMN?

Nu pentru orice amorțeală.

RMN-ul poate fi util atunci când există o suspiciune clinică pentru o problemă la nivelul:

• coloanei;
• creierului;
• măduvei;
• altor structuri.

Dar investigația trebuie aleasă după examenul clinic.

O amorțeală produsă de o neuropatie periferică nu este evaluată în același mod ca o radiculopatie cervicală.

Ce este electromiografia

În anumite situații, evaluarea neurologică poate include studii electrofiziologice, precum:

• electroneurografia;
• electromiografia.

Acestea pot ajuta la evaluarea funcției:

• nervilor;
• mușchilor;
• conexiunii dintre nerv și mușchi.

Pot fi utile în anumite neuropatii, compresii nervoase sau alte probleme neuromusculare.

Nu sunt însă necesare tuturor persoanelor cu furnicături.

La ce medic merg pentru amorțeli și furnicături?

Dacă simptomele sunt persistente, recurente sau asociate cu alte semne neurologice, Neurologia este frecvent una dintre specialitățile relevante.

În funcție de situație pot fi necesare și alte specialități.

De exemplu:

• neurologie;
• ortopedie;
• diabetologie;
• medicină internă;
• Medicină Fizică și de Reabilitare.

Important este ca traseul să urmărească problema reală.

Nu orice amorțeală trebuie trimisă direct la recuperare.

Neurolog sau medic de recuperare?

Rolurile sunt diferite.

Neurologul urmărește în primul rând identificarea unei afecțiuni a sistemului nervos și stabilirea diagnosticului neurologic.

Medicul de Medicină Fizică și de Reabilitare evaluează consecințele funcționale și stabilește programul de recuperare atunci când acesta este necesar.

Un traseu foarte logic poate fi:

simptome neurologice → neurolog → diagnostic → Medicină Fizică și de Reabilitare → kinetoterapie.

Nu este o competiție între specialități.

Sunt etape diferite ale îngrijirii.

Când ajută recuperarea medicală

Recuperarea poate deveni importantă atunci când cauza simptomelor a produs și un deficit funcțional.

De exemplu:

• slăbiciune;
• mers nesigur;
• echilibru redus;
• pierderea mobilității;
• dificultatea de a utiliza mâna;
• decondiționare;
• dificultăți după o intervenție.

În această situație, Medicina Fizică și de Reabilitare poate evalua ce funcție trebuie recuperată.

Kinetoterapia face să dispară amorțeala?

Nu putem promite acest lucru.

Dacă există un nerv afectat, evoluția sensibilității depinde de:

• cauza afectării;
• severitate;
• durata problemei;
• tratamentul cauzei;
• capacitatea nervului de recuperare.

Kinetoterapia poate fi foarte importantă pentru consecințele funcționale, dar nu „șterge” automat amorțeala.

De exemplu, poate urmări:

• forța;
• mobilitatea;
• mersul;
• echilibrul;
• coordonarea;
• utilizarea membrului.

Componenta activă este explicată în articolul despre kinetoterapie.

Dacă nu mai simt piciorul bine, exercițiile sunt sigure?

Depinde de cauză.

Sensibilitatea redusă necesită atenție suplimentară.

Pacientul poate să nu perceapă corect:

• presiunea;
• căldura;
• o rană;
• suprasolicitarea.

În special în neuropatiile periferice trebuie verificate:

• pielea;
• încălțămintea;
• sprijinul;
• riscul de cădere.

Programul trebuie adaptat deficitului senzitiv.

Furnicăturile după AVC

După AVC pot exista:

• probleme de sensibilitate;
• amorțeală;
• modificări ale percepției;
• slăbiciune;
• probleme de coordonare.

Recuperarea trebuie să urmărească întregul deficit neurologic, nu doar senzația de furnicături.

Pentru această situație există articolul despre recuperarea după AVC.

Neuropatia periferică și echilibrul

Dacă sensibilitatea tălpilor este redusă, pacientul primește mai puțină informație despre contactul piciorului cu solul.

Pot apărea:

• instabilitate;
• mers precaut;
• risc crescut de împiedicare;
• dificultăți în întuneric sau pe teren neregulat.

În asemenea situații, recuperarea poate include:

• echilibru;
• forță;
• mers;
• strategii de siguranță;
• eventual evaluarea necesității unui dispozitiv de sprijin.

Obiectivul nu este doar „să dispară furnicăturile”.

Este și prevenirea pierderii funcției.

Amorțeala și riscul de cădere la vârstnici

La persoanele vârstnice, neuropatia poate coexista cu:

• slăbiciune;
• probleme de vedere;
• tulburări de echilibru;
• medicație multiplă;
• boli neurologice.

Toate acestea pot crește riscul de cădere.

De aceea, pacientul trebuie evaluat global.

Pentru componenta funcțională există ghidul despre kinetoterapia la vârstnici și prevenirea căderilor.

TENS ajută amorțeala?

TENS este utilizat în principal pentru modularea durerii.

Nu trebuie prezentat ca metodă care reface un nerv afectat și elimină amorțeala.

Dacă există o neuropatie sau o compresie nervoasă, tratamentul trebuie raportat la cauza problemei.

Rolul TENS și al altor forme de stimulare electrică este explicat separat în articolul despre electroterapie, TENS și electrostimulare.

Masajul poate „debloca nervul”?

Aceasta este o explicație prea simplă.

Dacă un nerv este comprimat, trebuie stabilite:

• localizarea;
• cauza;
• severitatea;
• existența unui deficit motor.

Un masaj poate modifica temporar senzația de tensiune musculară, dar nu trebuie utilizat ca substitut pentru diagnosticul unei neuropatii sau radiculopatii.

În special dacă există slăbiciune progresivă, problema nu trebuie tratată empiric prin masaj.

Manipularea coloanei rezolvă furnicăturile?

Nu trebuie presupus automat.

Furnicăturile pot avea multiple cauze, iar manipularea nu este tratamentul universal pentru simptomele neurologice.

Mai întâi trebuie stabilit dacă problema provine din:

• coloană;
• nerv periferic;
• neuropatie;
• altă afecțiune.

În plus, apariția unui deficit neurologic important sau progresiv schimbă complet traseul.

Terapia manuală trebuie utilizată selectiv și după evaluare.

Fizioterapia poate trata cauza?

Depinde de diagnostic.

Procedurile precum:

• TENS;
• laser;
• ultrasunete;
• magnetoterapie

nu trebuie oferite generic pentru „amorțeală”.

Ele nu sunt echivalente și nu repară automat un nerv.

Dacă există indicație pentru o procedură, aceasta trebuie stabilită în contextul diagnosticului.

Principiile sunt explicate în articolul despre fizioterapie.

Ce trebuie observat acasă

Este util ca pacientul să urmărească:

• când au început simptomele;
• zona exactă;
• dacă sunt pe o parte sau bilateral;
• dacă apar continuu sau intermitent;
• ce poziții le declanșează;
• dacă există durere;
• dacă există slăbiciune;
• dacă mersul s-a schimbat;
• dacă scapă obiecte din mână.

Aceste informații pot fi mai utile decât descrierea generală:

„îmi amorțește tot”.

Când este recomandată o consultație medicală

Amorțeala și furnicăturile merită evaluate dacă:

• persistă;
• se repetă frecvent;
• se agravează;
• se extind;
• apar fără o explicație evidentă;
• sunt asociate cu slăbiciune;
• modifică mersul;
• afectează utilizarea mâinii;
• apar la o persoană cu diabet sau altă boală relevantă.

Nu este necesar să așteptăm până când sensibilitatea dispare complet.

Când situația este urgentă

Nu aștepta o consultație obișnuită de recuperare dacă apar:

• amorțeală bruscă pe o parte a corpului;
• asimetrie facială;
• slăbiciune bruscă;
• tulburare de vorbire;
• deteriorare neurologică rapidă;
• amorțeală în regiunea perineală;
• probleme urinare sau intestinale nou apărute asociate cu simptome lombare;
• slăbiciune progresivă importantă a picioarelor.

Aceste situații pot necesita evaluare medicală de urgență.

Ce se întâmplă după stabilirea diagnosticului

Traseul diferă.

De exemplu:

neuropatie periferică

→ tratamentul cauzei
→ protejarea zonelor cu sensibilitate redusă
→ recuperare pentru echilibru și mers dacă este necesară.

Sau:

radiculopatie lombară

→ evaluarea severității
→ tratament conservator atunci când este indicat
→ exercițiu și recuperare funcțională.

Sau:

AVC

→ tratament neurologic acut
→ recuperare neurologică.

Programul se construiește după diagnostic.

Cum evaluăm progresul

Uneori sensibilitatea poate fi urmărită în timp.

Dar trebuie evaluate și consecințele funcționale.

De exemplu:

• merge mai sigur?
• are mai multă forță?
• folosește mai bine mâna?
• se dezechilibrează mai puțin?
• poate reveni la activități?

Aceste elemente fac parte din evaluarea funcțională.

Ideea esențială

Amorțeala și furnicăturile nu reprezintă, în sine, o indicație pentru „zece ședințe de recuperare”.

Mai întâi trebuie stabilită cauza.

Ele pot apărea prin:

• compresia unui nerv periferic;
• afectarea unei rădăcini nervoase;
• neuropatie periferică;
• boli metabolice;
• afecțiuni neurologice;
• alte cauze.

Unele situații sunt relativ simple.

Altele necesită evaluare neurologică.

Iar apariția bruscă a unei amorțeli asociate cu slăbiciune, tulburări de vorbire sau alte semne focale poate reprezenta o urgență neurologică.

De aceea, traseul corect este:

amorțeală/furnicături → identificarea cauzei → Neurologie sau altă specialitate relevantă → tratamentul afecțiunii → Medicină Fizică și de Reabilitare dacă există deficit funcțional → kinetoterapie → reevaluare.

Recuperarea poate avea un rol important atunci când pacientul a pierdut:

• forță;
• echilibru;
• mers;
• coordonare;
• capacitatea de a utiliza un membru.

Dar diagnosticul vine înaintea procedurii.

Serviciile de recuperare sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.