Fizioterapia: contraindicații, precauții și reguli de siguranță înaintea procedurilor

Fizioterapia: contraindicații, precauții și reguli de siguranță înaintea procedurilor

„Am voie să fac fizioterapie dacă am pacemaker?”

„Pot face proceduri dacă am o proteză metalică?”

„Laserul este permis în sarcină?”

„Pot face ultrasunete după operație?”

Nu există un singur răspuns valabil pentru toate aceste întrebări.

Motivul este simplu: fizioterapia nu reprezintă o singură procedură.

În practica de recuperare pot fi utilizate tehnologii foarte diferite:

• electroterapie;
• TENS;
• electrostimulare neuromusculară;
• magnetoterapie;
• ultrasunete terapeutice;
• laserterapie;
• alte proceduri fizicale.

Ele utilizează forme diferite de energie și au contraindicații, precauții și reguli de aplicare diferite.

FDA cere ca dispozitivele medicale să aibă definite indicațiile, contraindicațiile, avertismentele și precauțiile relevante pentru utilizarea lor. (fda.gov)

Prin urmare, formularea:

„fizioterapia este contraindicată”

este adesea prea generală.

Întrebarea corectă este:

Ce procedură vrem să folosim, în ce zonă, pentru ce problemă și la ce pacient?

Contraindicație și precauție nu înseamnă același lucru

O contraindicație este o situație în care o anumită procedură nu trebuie utilizată în condițiile respective.

O precauție înseamnă că tratamentul poate necesita:

• evaluare suplimentară;
• modificarea parametrilor;
• schimbarea zonei;
• acord medical;
• monitorizare mai atentă.

Această diferență este importantă.

De exemplu, pentru stimulatoarele electrice musculare, FDA indică pacemakerul cardiac „demand” drept contraindicație și descrie separat o serie de avertismente și precauții privind alte situații.

Prin urmare, nu transformăm automat orice precauție într-o interdicție absolută și nici nu ignorăm contraindicațiile reale.

De ce nu există o listă unică pentru toate procedurile

Să comparăm patru tehnologii.

Electroterapia

→ folosește impulsuri electrice.

Magnetoterapia

→ folosește câmpuri electromagnetice.

Ultrasunetele terapeutice

→ folosesc energie acustică.

Laserterapia

→ folosește energie luminoasă.

FDA clasifică separat laserele medicale, ultrasunetele terapeutice și alte tehnologii energetice tocmai pentru că nu reprezintă același tip de dispozitiv.

Așadar:

contraindicație la TENS ≠ contraindicație automată la laser ≠ contraindicație automată la kinetoterapie.

Fizioterapia și kinetoterapia nu sunt același lucru

Această diferență este deosebit de importantă pentru pacient.

Dacă o anumită procedură fizicală nu poate fi utilizată, aceasta nu înseamnă automat că pacientul nu poate face recuperare.

De exemplu, un pacient poate avea o contraindicație pentru o anumită formă de electrostimulare, dar poate putea face:

• exerciții;
• mobilizare;
• antrenarea mersului;
• exerciții de forță;
• exerciții de echilibru.

Relația dintre cele două componente este explicată separat în articolul despre kinetoterapie sau fizioterapie.

Scopul este să găsim intervenția sigură și utilă, nu să abandonăm automat recuperarea.

Ce trebuie spus înainte de procedură

Înainte de începerea fizioterapiei este important ca pacientul să comunice dacă are:

• pacemaker;
• defibrilator implantabil;
• neurostimulator;
• stimulator cerebral profund;
• pompă medicală implantabilă;
• alte dispozitive electronice implantate;
• proteze sau alte implanturi;
• intervenție chirurgicală recentă;
• sarcină sau posibilitatea unei sarcini;
• diagnostic oncologic;
• epilepsie;
• probleme cardiace;
• tulburări importante de sensibilitate;
• probleme circulatorii;
• infecție sau febră;
• leziuni ale pielii în zona care urmează să fie tratată.

Nu toate aceste situații reprezintă contraindicații pentru toate procedurile.

Dar ele pot modifica ce procedură poate fi utilizată și cum.

Pacemakerul

Pacemakerul reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple.

Pentru stimulatoarele electrice musculare, FDA precizează că acestea nu trebuie utilizate la pacienții cu anumite tipuri de pacemaker cardiac și avertizează împotriva aplicării curentului transthoracic, deoarece trecerea curentului prin torace poate produce tulburări de ritm.

Acest lucru nu trebuie însă transformat în afirmația:

„cine are pacemaker nu poate face niciun fel de fizioterapie”.

Trebuie analizate:

• dispozitivul cardiac concret;
• procedura fizicală;
• zona tratată;
• recomandările producătorului dispozitivului implantat.

În unele situații poate fi necesară confirmarea cardiologului sau verificarea documentației dispozitivului.

Defibrilatorul sau alte dispozitive electronice implantate

Același principiu este valabil pentru:

• defibrilatoare implantabile;
• neurostimulatoare;
• stimulatoare medulare;
• stimulatoare cerebrale profunde;
• pompe implantabile.

Unele dispozitive implantate au contraindicații explicite pentru anumite forme de diatermie, inclusiv ultrasunete terapeutice.

De aceea nu este suficient să spunem:

„nu tratăm exact peste aparat”.

Energia poate interacționa cu un dispozitiv implantat în moduri care depind de tehnologie.

Procedura trebuie verificată specific.

Implanturile metalice

O proteză de șold, o proteză de genunchi sau un material de osteosinteză nu reprezintă același lucru cu un pacemaker.

Trebuie făcută diferența între:

implant metalic pasiv

și

dispozitiv electronic implantat.

Nu este corect să aplicăm regula:

„are metal în corp, deci nu poate face fizioterapie”.

În același timp, nici formularea opusă:

„implanturile nu contează niciodată”

nu este suficient de sigură.

De exemplu, FDA descrie faptul că anumite forme de diatermie electromagnetică pot induce curenți și încălzire în materiale metalice, ceea ce poate crea risc de leziune termică.

Compatibilitatea trebuie deci evaluată pentru tehnologia utilizată.

După proteza de șold sau genunchi

După o protezare, prioritatea nu este alegerea unui aparat de fizioterapie.

Prioritatea este traseul postoperator:

• protejarea intervenției;
• mobilizarea;
• recuperarea forței;
• mersul;
• revenirea la autonomie.

Aceste etape sunt prezentate separat în articolele despre recuperarea după proteza de șold și recuperarea după proteza de genunchi.

Dacă o procedură fizicală este adăugată, trebuie verificată compatibilitatea cu:

• implantul;
• etapa postoperatorie;
• indicațiile chirurgului.

Intervenția chirurgicală recentă

Operația recentă nu este o contraindicație universală pentru recuperare.

Dimpotrivă, în multe situații recuperarea începe precoce.

Dar procedura trebuie adaptată țesutului care se vindecă.

FDA avertizează, de exemplu, că stimularea musculară necesită precauție după intervenții chirurgicale recente atunci când contracțiile produse ar putea afecta procesul de vindecare.

Prin urmare, trebuie cunoscut:

• ce s-a operat;
• când;
• ce structură trebuie protejată;
• ce restricții există.

Nu este suficient:

„au trecut două săptămâni, putem face orice”.

Plaga postoperatorie

O plagă trebuie evaluată înaintea aplicării unei proceduri în apropiere.

Contează dacă există:

• vindecare normală;
• secreții;
• roșeață progresivă;
• inflamație importantă;
• suspiciune de infecție.

Dacă există o posibilă complicație postoperatorie, prioritatea este evaluarea medicală.

Nu adăugăm proceduri fizicale pentru a „grăbi vindecarea” înainte de clarificarea situației.

Sarcina

„Fizioterapia este interzisă în sarcină” este o formulare prea generală.

La fel de greșită este:

„procedurile sunt complet sigure pentru că nu sunt medicamente”.

Siguranța depinde de tehnologie și zona tratată.

Pentru stimularea electrică musculară, FDA precizează că siguranța utilizării în sarcină nu a fost stabilită și recomandă precauții suplimentare inclusiv în zona uterului gravid.

Pentru alte tehnologii există alte restricții.

De aceea, sarcina sau posibilitatea unei sarcini trebuie declarată înainte de stabilirea procedurilor.

Sarcina nu înseamnă că nu se poate face kinetoterapie

Acesta este un punct separat.

Contraindicația sau precauția față de un anumit aparat nu înseamnă automat interdicția mișcării.

Exercițiul terapeutic poate fi recomandat în numeroase situații în timpul sarcinii, în funcție de starea medicală și indicația obstetricală.

Articolul de față se referă în principal la siguranța procedurilor fizicale, nu la interdicția generală a activității.

Cancerul

Un diagnostic oncologic trebuie cunoscut înaintea procedurilor.

Pentru electrostimularea musculară, FDA recomandă să nu fie aplicată stimularea peste sau în apropierea leziunilor canceroase.

Pentru alte tehnologii există propriile avertismente.

Acest lucru nu înseamnă însă:

„pacientul oncologic nu poate face recuperare”.

Recuperarea oncologică poate fi foarte importantă.

Dar intervențiile trebuie adaptate:

• diagnosticului;
• tratamentului oncologic;
• localizării bolii;
• stării pacientului.

Ceea ce evităm este aplicarea arbitrară a unei proceduri peste o leziune oncologică sau neinvestigată.

O formațiune necunoscută trebuie investigată

Dacă pacientul prezintă:

• o masă;
• o tumefacție persistentă;
• o zonă care crește;
• durere neobișnuită fără diagnostic,

nu este potrivit să începem pur și simplu o serie de proceduri pentru „inflamație”.

Mai întâi trebuie clarificat diagnosticul.

Această regulă este importantă deoarece fizioterapia poate reduce uneori temporar simptomele fără să trateze cauza.

Infecția

O infecție activă poate modifica indicația pentru numeroase proceduri.

Pentru stimularea musculară, FDA recomandă ca stimularea să nu fie aplicată peste zone umflate, infectate sau inflamate și menționează explicit anumite afecțiuni vasculare și cutanate.

Dacă pacientul prezintă:

• febră;
• roșeață importantă;
• secreții;
• plagă infectată;
• stare generală alterată,

trebuie evaluată cauza înainte de continuarea procedurilor locale.

O zonă roșie și umflată nu înseamnă automat „inflamație de tratat”

Aceasta este o confuzie importantă.

O zonă dureroasă, caldă și umflată poate apărea în contexte diferite.

Poate fi:

• un traumatism;
• o infecție;
• o problemă vasculară;
• alt proces medical.

Procedura nu trebuie aleasă înaintea diagnosticului atunci când tabloul este neclar.

Suspiciunea de tromboză venoasă profundă

Un membru care devine:

• unilateral umflat;
• dureros;
• cald;
• roșu sau cu modificare de culoare

poate necesita evaluarea unei tromboze venoase profunde. CDC enumeră aceste manifestări printre semnele posibile ale trombozei venoase profunde și recomandă evaluare medicală.

În această situație nu începem:

• masaj;
• presoterapie;
• proceduri locale;

înainte de clarificarea cauzei.

Acest lucru va fi deosebit de important și în articolul dedicat drenajului limfatic și presoterapiei.

Dificultatea de respirație după o problemă vasculară

CDC arată că embolia pulmonară poate produce manifestări precum dificultate de respirație, durere toracică, tuse cu sânge, palpitații sau pierderea stării de conștiență și necesită asistență medicală imediată.

Acesta nu este un context pentru o ședință obișnuită de recuperare.

Simptomele acute au prioritate față de programul planificat.

Simptome neurologice noi

La fel, o slăbiciune brusc instalată nu trebuie pusă automat pe seama coloanei sau a unei contracturi.

Semne precum:

• asimetrie facială;
• slăbiciune bruscă a unui braț;
• tulburare de vorbire;
• amorțeală sau slăbiciune bruscă pe o parte

pot fi manifestări de AVC și necesită evaluare medicală urgentă.

În asemenea situații nu se aplică fizioterapie pentru „deblocarea” pacientului.

Epilepsia

Pentru anumite forme de stimulare electrică, epilepsia este o situație în care FDA recomandă precauție.

Aceasta nu înseamnă că orice persoană cu epilepsie are interdicție la orice procedură sau la kinetoterapie.

Trebuie analizate:

• tipul procedurii;
• regiunea tratată;
• istoricul pacientului;
• controlul bolii.

Este încă un exemplu de ce contraindicațiile trebuie analizate pe fiecare tehnologie.

Problemele cardiace

FDA recomandă precauție la utilizarea stimulatoarelor musculare la persoanele cu probleme cardiace cunoscute sau suspectate și contraindică anumite configurații de stimulare prin torace.

Pentru pacientul cu:

• aritmii;
• insuficiență cardiacă;
• dispozitive implantate;
• simptome cardiace neclarificate,

este util ca istoricul să fie cunoscut înaintea procedurii.

În același timp, boala cardiovasculară nu înseamnă automat că persoana nu poate face recuperare.

Programul poate necesita doar alte limite și monitorizare.

Sensibilitatea redusă

Aceasta este una dintre cele mai ușor de omis precauții.

Un pacient poate avea sensibilitate redusă din cauza:

• neuropatiei;
• diabetului;
• unei leziuni neurologice;
• unei intervenții;
• altor afecțiuni.

FDA recomandă precauție la electrostimulare pe zone fără sensibilitate normală.

Problema este simplă:

pacientul poate să nu simtă corect o intensitate excesivă, iritația sau încălzirea.

Acest lucru devine relevant și pentru procedurile termice.

Diabetul

Diabetul nu este o contraindicație universală pentru fizioterapie.

Dar unele persoane pot avea:

• neuropatie;
• sensibilitate redusă;
• probleme vasculare;
• răni;
• vindecare dificilă.

Prin urmare, întrebarea nu este doar:

„are diabet?”

ci:

„are complicații care modifică siguranța procedurii?”

Această abordare este mai corectă decât interdicția automată.

Pielea trebuie verificată înainte de electroterapie

Da.

Electrozii sunt aplicați direct pe piele.

FDA menționează că stimularea electrică poate produce:

• iritație;
• hipersensibilitate;
• arsuri sub electrozi.

Trebuie verificate:

• integritatea pielii;
• iritațiile;
• leziunile;
• sensibilitatea;
• poziția electrozilor.

Pacientul trebuie să spună dacă senzația devine neplăcută.

Nu aplicăm electrozii oriunde

Pentru stimulatoarele musculare, FDA avertizează în mod specific împotriva aplicării:

• peste sinusul carotidian;
• anterior la nivelul gâtului;
• transthoracic;
• transcerebral;
• peste anumite zone infectate sau inflamate;
• peste sau în apropierea leziunilor canceroase.

Acest lucru arată de ce siguranța depinde inclusiv de locul în care punem electrozii, nu doar de diagnosticul pacientului.

Detaliile sunt dezvoltate în articolul despre electroterapie, TENS și electrostimulare.

Ultrasunetele terapeutice au alte reguli

Ultrasunetele terapeutice utilizează energie acustică și pot produce efecte termice în țesuturi.

FDA descrie ultrasunetele terapeutice drept o formă de diatermie și arată că energia este transmisă în țesut printr-un mediu de cuplaj.

Prin urmare, riscurile nu sunt identice cu cele ale electroterapiei.

Pentru unele dispozitive electronice implantate există contraindicații specifice pentru diatermia prin ultrasunete.

De aceea istoricul implanturilor trebuie verificat.

Magnetoterapia are propriile precauții

Magnetoterapia utilizează câmpuri electromagnetice.

Interacțiunea cu dispozitivele electronice implantate este una dintre problemele care trebuie verificată.

Un pacemaker nu se tratează după regula:

„magnetoterapia nu atinge direct pielea, deci nu poate influența dispozitivul”.

Caracteristicile aparatului și ale implantului trebuie cunoscute.

Laserterapia și protecția oculară

Laserterapia are un alt profil de siguranță.

Energia luminoasă poate crea riscuri specifice pentru ochi, motiv pentru care protecția oculară este o regulă importantă pentru aparatele care pot produce expuneri periculoase.

Prin urmare, faptul că laserul nu transmite curent prin pacient nu îl face „fără contraindicații”.

Este pur și simplu o tehnologie cu alte riscuri.

Durerea mare în timpul procedurii este normală?

Nu trebuie acceptată automat.

În funcție de procedură, pacientul poate simți:

• furnicături;
• contracție musculară;
• căldură;
• uneori foarte puțin.

Dar durerea intensă, arsura sau disconfortul neobișnuit trebuie comunicate imediat.

În cazul electrostimulării, FDA raportează inclusiv iritații și arsuri sub electrozi ca reacții adverse cunoscute.

Principiul:

„trebuie să doară ca să funcționeze”

nu este o regulă a fizioterapiei.

Intensitatea mai mare este mai bună?

Nu.

Parametrii sunt parte din tratament.

Mai multă:

• energie;
• intensitate;
• căldură;
• stimulare

nu înseamnă automat rezultat mai bun.

Uneori poate crește doar riscul.

Setările trebuie alese în funcție de:

• procedură;
• obiectiv;
• pacient;
• indicațiile aparatului.

Dacă pacientul nu simte nimic, creștem aparatul?

Nu automat.

Unele proceduri pot produce foarte puține senzații.

În plus, un pacient cu sensibilitate redusă poate să nu perceapă corect energia aplicată.

De aceea, intensitatea nu trebuie stabilită exclusiv după:

„mai tare până simți”.

Parametrii trebuie adaptați conform procedurii.

Medicamentele contează?

Uneori, da.

Tratamentul pacientului poate furniza informații importante despre:

• anticoagulare;
• risc de sângerare;
• boli cardiovasculare;
• tratament oncologic;
• alte probleme.

Nu este necesară automat întreruperea medicației pentru fizioterapie.

Dimpotrivă, pacientul nu trebuie să modifice tratamentul prescris doar pentru a putea face o procedură, decât dacă medicul îi recomandă acest lucru.

Informația este necesară pentru evaluarea riscului.

Anticoagulantele

Tratamentul anticoagulant nu reprezintă o contraindicație universală pentru toate procedurile.

Dar poate deveni relevant mai ales pentru:

• tehnici care pot produce traumă tisulară;
• masaj foarte intens;
• anumite intervenții manuale;
• pacienți cu echimoze sau sângerări.

Din nou, abordarea trebuie individualizată.

Nu folosim formula:

„anticoagulant = fără recuperare”.

Osteoporoza

Osteoporoza nu înseamnă automat că pacientul nu poate face kinetoterapie sau fizioterapie.

Dimpotrivă, mișcarea și prevenirea căderilor pot fi foarte importante.

Dar oasele fragile pot modifica:

• tehnicile manuale;
• încărcarea;
• exercițiile;
• anumite proceduri.

Mai ales după o fractură trebuie cunoscut stadiul consolidării.

Pentru persoanele vârstnice, componenta funcțională este explicată separat în articolul despre kinetoterapie și prevenirea căderilor.

Copiii

La copii, siguranța trebuie raportată la:

• vârstă;
• dezvoltare;
• diagnostic;
• zona tratată;
• aparatul folosit.

Nu toate procedurile utilizate la adult trebuie extrapolate automat unui copil.

Pentru problemele funcționale pediatrice, componenta principală este prezentată în articolul despre kinetoterapia la copii.

Persoanele vârstnice

Vârsta singură nu este o contraindicație.

Dar o persoană în vârstă poate avea mai frecvent simultan:

• pacemaker;
• proteză;
• tratament anticoagulant;
• neuropatie;
• piele fragilă;
• probleme circulatorii;
• mai multe boli cronice.

De aceea, screeningul înaintea procedurii devine important.

Nu tratăm „vârsta”.

Tratăm pacientul concret.

Pot exista mai multe contraindicații simultan

Da.

De exemplu, un pacient poate avea:

• proteză de genunchi;
• pacemaker;
• diabet cu neuropatie;
• tratament anticoagulant.

Alegerea procedurii nu se face după un singur element.

Trebuie analizată combinația de factori.

Uneori rezultatul evaluării poate fi:

nu folosim aparatul X, dar continuăm recuperarea activă.

Aceasta este o decizie normală.

Ce se întâmplă dacă procedura nu poate fi făcută

Nu înseamnă că pacientul rămâne fără tratament.

În funcție de problemă, alternativele pot include:

• kinetoterapie;
• exercițiu terapeutic;
• educație;
• modificarea încărcării;
• antrenarea mersului;
• alte proceduri compatibile.

Acesta este unul dintre motivele pentru care recuperarea nu trebuie construită în jurul unui singur aparat.

Un „pachet standard” este suficient?

Nu este cea mai bună logică medicală.

Un pachet standard care include automat:

• TENS;
• laser;
• ultrasunete;
• magnetoterapie

ignoră faptul că fiecare pacient poate avea:

• alt diagnostic;
• alte contraindicații;
• alte obiective.

În plus, ghidurile pentru unele boli musculoscheletale nu recomandă de rutină toate aceste proceduri.

Programul trebuie pornit de la pacient, nu de la lista aparatelor disponibile.

Evaluarea funcțională vine înaintea aparatului

Dacă pacientul are:

• genunchi dureros;
• umăr rigid;
• mers dificil;
• slăbiciune după operație,

trebuie mai întâi înțeles deficitul.

Prin evaluarea funcțională stabilim ce trebuie recuperat.

Abia după aceea decidem dacă o procedură fizicală are un rol complementar.

Traseul corect este:

diagnostic → evaluare → obiectiv → verificarea contraindicațiilor → intervenție → reevaluare.

Ce trebuie verificat înaintea primei ședințe

O listă practică poate include:

1. Diagnosticul

Știm ce tratăm?

2. Zona

Este clară regiunea pe care se aplică procedura?

3. Implanturile

Există pacemaker, proteză, stimulator sau alt dispozitiv?

4. Intervențiile recente

Ce operație a fost efectuată și ce restricții există?

5. Pielea

Există leziuni, infecție sau sensibilitate modificată?

6. Sarcina

Există sarcină sau posibilitatea unei sarcini?

7. Bolile importante

Există boli cardiovasculare, neurologice, oncologice sau alte probleme relevante?

8. Simptomele noi

A apărut ceva care necesită evaluare medicală înaintea recuperării?

Această verificare poate preveni multe situații evitabile.

Ce trebuie comunicat în timpul ședinței

Pacientul trebuie să spună dacă apar:

• arsură;
• durere;
• amețeală;
• palpitații;
• senzație neobișnuită;
• iritație;
• agravarea bruscă a simptomelor.

Nu este util ca pacientul să suporte în tăcere deoarece presupune că:

„așa trebuie să se simtă procedura”.

Unele aparate produc senzații clare. Altele aproape deloc.

Personalul trebuie să explice ce este de așteptat.

Când procedura trebuie oprită și situația reevaluată

Tratamentul nu trebuie continuat mecanic dacă:

• apar simptome noi;
• durerea se agravează semnificativ;
• apare o reacție cutanată;
• pacientul nu tolerează procedura;
• informații noi arată o posibilă contraindicație;
• nu există beneficiul urmărit.

Un plan medical poate fi modificat.

Nu există obligația de a termina o serie de zece ședințe doar pentru că a fost începută.

Când trebuie evaluare medicală înainte de continuarea recuperării

Există situații în care prioritatea se schimbă.

De exemplu:

• simptome neurologice brusc apărute;
• suspiciune de tromboză;
• dificultate respiratorie acută;
• durere toracică;
• febră și suspiciune de infecție;
• complicații ale unei plăgi;
• deteriorare rapidă inexplicabilă.

CDC recomandă evaluare rapidă în cazul semnelor sugestive pentru tromboză, iar simptomele unei posibile embolii pulmonare necesită asistență medicală imediată.

Simptomele sugestive pentru AVC necesită, de asemenea, evaluare urgentă.

În asemenea situații nu trebuie continuată pur și simplu ședința programată.

Siguranța nu înseamnă o listă memorată

Poate fi tentant să construim o listă:

pacemaker – nu metal – nu sarcină – nu cancer – nu

Dar medicina este mai nuanțată.

Aceeași situație poate avea implicații diferite pentru:

• electroterapie;
• magnetoterapie;
• ultrasunete;
• laser;
• exercițiu.

FDA cere tocmai ca dispozitivele să fie însoțite de propriile indicații, contraindicații, avertismente și precauții.

De aceea, siguranța se bazează pe:

pacient + procedură + dispozitiv + zonă + obiectiv.

Contraindicația unei proceduri nu este contraindicația recuperării

Aceasta este ideea centrală.

Dacă pacientul nu poate face o anumită procedură, putem avea în continuare opțiuni.

De exemplu:

nu putem utiliza o anumită electrostimulare

nu înseamnă

nu poate face exerciții pentru forță.

nu folosim magnetoterapie

nu înseamnă

nu putem recupera mersul.

nu utilizăm ultrasunete

nu înseamnă

nu putem lucra mobilitatea.

Obiectivul recuperării este funcția pacientului, nu efectuarea unei liste de proceduri.

Ideea esențială

Nu există o singură listă de „contraindicații ale fizioterapiei” valabilă pentru toate aparatele.

Electroterapia, magnetoterapia, ultrasunetele terapeutice și laserterapia utilizează tehnologii diferite și trebuie evaluate separat.

Pentru electrostimularea musculară, de exemplu, FDA definește contraindicații și avertismente specifice privind anumite pacemakere, poziționarea electrozilor, sarcina, intervențiile recente, sensibilitatea redusă și anumite zone patologice.

Înainte de proceduri, pacientul trebuie să comunice existența:

• dispozitivelor implantate;
• implanturilor;
• intervențiilor recente;
• sarcinii;
• bolilor importante;
• modificărilor pielii;
• sensibilității reduse;
• simptomelor noi.

Iar dacă apar semne care sugerează o problemă acută — de exemplu o posibilă tromboză sau simptome neurologice brusc instalate — evaluarea medicală are prioritate față de continuarea procedurilor.

Traseul corect este:

diagnostic → evaluare funcțională → alegerea intervenției → verificarea contraindicațiilor specifice → tratament → reevaluare.

Iar dacă o procedură este contraindicată, recuperarea poate continua adesea prin alte metode, inclusiv kinetoterapie, atunci când aceasta este indicată și sigură.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.