Recuperarea după proteza de șold: kinetoterapie, mers și revenirea la activitățile zilnice

Recuperarea după proteza de șold: kinetoterapie, mers și revenirea la activitățile zilnice

Proteza de șold poate reduce semnificativ durerea și limitarea funcțională produse de coxartroză sau de alte afecțiuni severe ale articulației. Operația nu reprezintă însă finalul traseului.

După intervenție trebuie recuperate progresiv:

• mersul;
• forța;
• mobilitatea necesară activităților zilnice;
• echilibrul;
• capacitatea de a urca scările;
• autonomia.

Recuperarea începe precoce. NICE recomandă ca după protezarea primară a șoldului recuperarea să fie oferită în ziua intervenției, dacă este posibil, și nu mai târziu de 24 de ore, incluzând mobilizarea și un program de exerciții pentru acasă.

Kinetoterapia are rolul de a transforma această mobilizare inițială într-un proces progresiv de revenire la funcție.

De ce este necesară recuperarea după proteza de șold

Înaintea operației, pacientul poate fi petrecut luni sau ani reducând treptat activitatea din cauza durerii și rigidității.

Pot exista deja:

• forță musculară redusă;
• mobilitate limitată;
• șchiopătat;
• toleranță mică la mers;
• dificultăți la scări;
• probleme la ridicarea de pe scaun.

După operație se adaugă temporar efectele intervenției:

• durere;
• umflare;
• slăbiciune;
• dificultatea de a controla membrul operat;
• nesiguranță la mers.

De aceea, proteza rezolvă problema articulară pentru care a fost indicată intervenția, dar funcția trebuie recuperată.

AAOS recomandă exercițiul și creșterea graduală a activității pentru refacerea mobilității și forței după proteza totală de șold.

Care sunt obiectivele recuperării

Obiectivele diferă în funcție de pacient, dar pot include:

• ridicarea în siguranță din pat;
• transferul pe scaun;
• mersul cu dispozitiv de sprijin;
• creșterea forței musculare;
• îmbunătățirea echilibrului;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• reducerea treptată a sprijinului;
• revenirea la activitățile cotidiene;
• revenirea la un nivel adecvat de activitate fizică.

NICE descrie recuperarea postoperatorie prin educație, exerciții funcționale și lucru muscular pentru refacerea forței, mobilității și funcției.

Recuperarea începe precoce

În majoritatea cazurilor, pacientul este încurajat să se mobilizeze rapid după operație, atunci când starea medicală permite.

Primele obiective pot fi:

• mișcarea gleznei;
• activarea musculaturii;
• schimbarea poziției;
• ridicarea din pat;
• statul în picioare;
• mersul cu cadru sau cârje.

Aceste activități se fac conform indicațiilor echipei care a realizat intervenția.

NICE recomandă mobilizarea și instruirea pentru activitățile cotidiene încă din perioada imediat postoperatorie.

Când se poate călca pe picior

Acest lucru depinde de intervenție și de indicațiile chirurgului.

În multe protezări primare este permisă încărcarea precoce a membrului, dar nu trebuie presupus că regula este identică pentru toate cazurile.

Pot influența recomandarea:

• tipul protezei;
• modalitatea de fixare;
• calitatea osoasă;
• particularitățile intervenției;
• alte proceduri efectuate;
• eventualele complicații.

Pacientul trebuie să respecte indicațiile privind încărcarea înainte de a crește singur distanța sau intensitatea mersului.

Cadrul, cârjele sau bastonul

Dispozitivele de sprijin sunt frecvent utilizate în primele etape.

Ele permit:

• mers mai sigur;
• reducerea riscului de cădere;
• control mai bun al încărcării;
• creșterea progresivă a distanței.

Renunțarea la ele nu trebuie făcută pentru că „au trecut suficiente zile”.

Contează:

• forța;
• echilibrul;
• controlul membrului;
• calitatea mersului;
• recomandarea echipei medicale.

AAOS recomandă progresia activității și a mersului pe măsură ce forța și mobilitatea se îmbunătățesc.

Mersul este unul dintre cele mai importante obiective

În primele săptămâni, recuperarea urmărește progresiv:

ridicare → stat în picioare → mers asistat → mers pe distanțe mai mari → reducerea sprijinului → mers funcțional.

Nu este suficient ca pacientul să poată face câțiva pași.

Contează și:

• siguranța;
• șchiopătatul;
• viteza;
• oboseala;
• capacitatea de a schimba direcția;
• distanța tolerată.

Aceste elemente fac parte din evaluarea funcțională.

Ce poate include kinetoterapia

Programul evoluează în funcție de etapă.

Poate include:

• exerciții de activare musculară;
• exerciții pentru musculatura fesieră;
• exerciții pentru coapsă;
• exerciții pentru gleznă;
• mobilitate în limitele permise;
• transferuri;
• ridicare de pe scaun;
• exerciții de echilibru;
• mers;
• exerciții în sprijin;
• activități funcționale.

AAOS include în programul după proteza de șold exerciții pentru musculatura șoldului, genunchiului și gleznei, mers și creșterea progresivă a activității.

Nu toate exercițiile sunt introduse simultan.

Forța musculaturii fesierilor

Musculatura fesieră contribuie la stabilizarea bazinului și la mers.

Înainte de operație poate fi deja slăbită din cauza durerii și a reducerii activității.

După intervenție, exercițiile sunt progresate de la activări simple către sarcini funcționale precum:

• stat în picioare;
• transferul greutății;
• mers;
• urcatul treptelor.

Scopul nu este doar „întărirea mușchiului”, ci utilizarea lui eficientă în activitățile pacientului.

Mobilitatea după proteză

Recuperarea șoldului nu urmărește obținerea forțată a unei amplitudini maxime.

Obiectivul este mobilitatea necesară pentru:

• mers;
• așezare;
• ridicare;
• igienă;
• îmbrăcare;
• activități cotidiene.

În unele cazuri pot exista temporar recomandări privind anumite poziții sau mișcări, în funcție de abordul chirurgical și evaluarea chirurgului.

Aceste recomandări au prioritate față de exercițiile generale.

Mai există „mișcări interzise” după proteza de șold?

Recomandările nu sunt identice pentru toate operațiile și nu trebuie generalizate.

În trecut erau utilizate frecvent restricții standard privind flexia, încrucișarea picioarelor sau anumite rotații. În prezent, indicațiile pot varia în funcție de:

• abordul chirurgical;
• stabilitatea protezei;
• riscul individual;
• preferințele și protocolul chirurgului.

De aceea, pacientul trebuie să primească instrucțiuni specifice la externare.

Nu trebuie să aplice automat reguli găsite online pentru un alt tip de intervenție.

Riscul de luxație

Luxația protezei este o complicație posibilă, mai ales în perioada postoperatorie precoce.

AAOS recomandă respectarea precauțiilor și evitarea pozițiilor indicate de chirurg ca fiind riscante pentru proteza respectivă.

Dacă apare:

• durere bruscă și severă;
• deformare;
• imposibilitatea de a mișca sau sprijini membrul;
• modificarea evidentă a poziției piciorului,

este necesară evaluare medicală urgentă.

Kinetoterapia nu continuă până la clarificarea situației.

Ridicarea de pe scaun

Este una dintre activitățile funcționale importante.

La început poate fi necesar:

• un scaun mai înalt;
• folosirea brațelor;
• ajutor;
• control atent al poziției membrului operat.

Pe măsură ce forța și mobilitatea cresc, pacientul trebuie să devină tot mai independent.

Recuperarea trebuie să reproducă activitățile reale pe care pacientul are nevoie să le facă acasă.

Urcatul și coborâtul scărilor

Scările necesită mai multă forță și control decât mersul pe teren drept.

La început poate fi utilizat un tipar treaptă cu treaptă, cu balustradă și eventual dispozitiv de sprijin.

Ulterior, pacientul poate progresa către un mers mai apropiat de normal.

Ritmul depinde de:

• forță;
• echilibru;
• durere;
• siguranță.

Nu este util să forțăm urcarea alternativă înainte ca pacientul să aibă capacitatea necesară.

Echilibrul și prevenirea căderilor

Această componentă este importantă mai ales la pacienții vârstnici.

După operație pot contribui la riscul de cădere:

• slăbiciunea;
• mersul nesigur;
• schimbarea mecanicii mersului;
• medicația;
• utilizarea dispozitivelor de sprijin.

În casă sunt utile măsuri simple:

• îndepărtarea covoarelor instabile;
• eliminarea cablurilor din zonele de trecere;
• iluminare bună;
• bare și balustrade sigure;
• încălțăminte adecvată.

Pentru această componentă există și articolul despre kinetoterapia la vârstnici și prevenirea căderilor.

Ce se întâmplă după externare

NICE recomandă ca pacientul să primească un program individualizat de recuperare și indicații pentru continuarea exercițiilor acasă.

Programul pentru acasă poate include:

• exercițiile învățate;
• mers;
• activități cotidiene;
• progresia recomandată;
• măsuri de siguranță.

Pentru pacienții care au dificultăți în activitățile zilnice sau deficite funcționale persistente, NICE recomandă acces la recuperare supravegheată individual sau în grup.

Asta înseamnă că nu fiecare pacient are nevoie de aceeași cantitate de recuperare supravegheată.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare

Nu există un număr standard.

Depinde de:

• funcția înainte de operație;
• vârstă;
• mobilitate;
• forță;
• mers;
• echilibru;
• bolile asociate;
• capacitatea de a face exercițiile independent;
• eventualele complicații;
• obiectivele pacientului.

Unii pacienți devin rapid autonomi cu programul pentru acasă.

Alții au nevoie de mai multă supraveghere.

Principiul este explicat separat în articolul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Cât durează recuperarea

Recuperarea este progresivă și continuă dincolo de primele săptămâni.

AAOS recomandă continuarea exercițiilor prescrise pentru cel puțin aproximativ două luni după operație, în funcție de indicația echipei medicale și de evoluție.

Durata totală diferă considerabil între pacienți.

Nu trebuie interpretată printr-un calendar rigid de tip:

„la patru săptămâni trebuie obligatoriu să merg fără baston”.

Mai relevant este progresul funcțional.

Când se poate conduce

Revenirea la condus depinde de:

• partea operată;
• controlul membrului;
• mobilitate;
• forță;
• timpul de reacție;
• medicația utilizată;
• recomandarea chirurgului.

AAOS recomandă discutarea momentului revenirii la condus cu chirurgul și evitarea conducerii cât timp pacientul utilizează medicamente care afectează capacitatea de reacție.

Nu există o dată universală valabilă pentru toți.

Când se poate reveni la muncă

Depinde foarte mult de activitatea profesională.

Munca de birou și activitatea fizică solicitantă au cerințe diferite.

Trebuie analizate:

• timpul petrecut în picioare;
• mersul;
• scările;
• ridicarea de greutăți;
• transportul;
• posibilitatea de a face pauze.

Revenirea poate fi progresivă.

Ce activitate fizică este potrivită după proteză

După recuperare sunt preferate de regulă activitățile cu impact redus.

AAOS menționează activități precum:

• mers;
• ciclism;
• înot;
• golf;
• dans;
• drumeții ușoare,

ca opțiuni frecvent compatibile cu proteza de șold, în funcție de recomandarea chirurgului și experiența anterioară a pacientului.

Activitățile cu impact mare sau risc crescut de cădere trebuie discutate individual.

Fizioterapia cu aparate este obligatorie?

Nu.

Anumite proceduri de fizioterapie pot avea un rol complementar dacă există o indicație.

Dar obiectivele centrale după proteza de șold sunt:

• mers;
• forță;
• echilibru;
• activități cotidiene;
• autonomie.

Acestea necesită recuperare activă.

Un aparat nu poate înlocui exersarea mersului sau refacerea forței necesare ridicării de pe scaun.

Ce înseamnă dacă pacientul continuă să șchiopăteze

Șchiopătatul poate persista o perioadă din cauza:

• slăbiciunii;
• durerii;
• obișnuinței de mers formate înainte de operație;
• deficitului de control;
• utilizării premature sau incorecte a dispozitivului de sprijin.

Trebuie identificată cauza.

Simpla renunțare la baston nu corectează automat mersul.

Uneori utilizarea temporară a sprijinului este preferabilă unui mers nesigur și puternic compensat.

Ce semne pot indica o infecție

După protezare trebuie urmărite:

• febra;
• frisoanele;
• creșterea roșeții;
• secrețiile la nivelul plăgii;
• creșterea durerii;
• umflarea accentuată.

AAOS recomandă contactarea rapidă a medicului dacă apar semne compatibile cu infecția după protezarea șoldului.

Aceste simptome nu sunt o problemă de kinetoterapie și necesită evaluare medicală.

Durerea sau umflarea gambei

După intervenție există și risc de tromboză venoasă.

Durerea și umflarea nouă sau progresivă a gambei sau piciorului trebuie evaluate medical.

Apariția bruscă a:

• dificultății de respirație;
• durerii toracice;
• lipsei de aer;

poate indica embolie pulmonară și reprezintă o urgență.

AAOS include tromboza și embolia pulmonară printre complicațiile importante după protezarea totală de șold.

Cum măsurăm progresul

Nu numai prin durere.

Pot fi urmărite:

• mersul;
• distanța parcursă;
• utilizarea dispozitivului de sprijin;
• ridicarea de pe scaun;
• forța;
• echilibrul;
• scările;
• autonomia în activitățile cotidiene.

Aceasta este logica evaluării funcționale.

Pacientul poate avea încă un anumit disconfort, dar să fie mult mai funcțional decât cu două săptămâni înainte.

Invers, durerea poate fi redusă, dar să existe în continuare slăbiciune și mers deficitar.

Relația cu coxartroza

Una dintre cauzele frecvente care poate conduce la protezarea șoldului este coxartroza avansată.

Pentru etapa conservatoare există separat:

• articolul despre coxartroză: diagnostic și tratament;
• articolul despre kinetoterapia în coxartroză.

După protezare, obiectivul și regulile se schimbă.

Nu mai recuperăm doar funcția unui șold artrozic, ci funcția după o intervenție chirurgicală majoră.

De aceea aceste pagini trebuie să rămână distincte. Prevencia tratează deja protezarea ca etapă posibilă atunci când durerea și limitarea funcțională produse de coxartroză nu mai sunt controlate suficient prin tratament conservator.

Ideea esențială

Recuperarea după proteza de șold începe precoce și urmărește în primul rând revenirea la funcție.

Traseul general este:

mobilizare → mers asistat → forță → echilibru → reducerea sprijinului → scări → activități cotidiene → autonomie.

NICE recomandă inițierea recuperării în primele 24 de ore și continuarea prin mobilizare, exerciții și pregătirea activităților zilnice.

Programul trebuie adaptat prin evaluare funcțională și trebuie să respecte indicațiile chirurgului privind încărcarea și eventualele restricții de mișcare.

Nu există o zi standard în care toți pacienții trebuie să renunțe la cadru, baston sau să revină la o anumită activitate.

Pentru imaginea generală există ghidul despre recuperarea șoldului, iar principiile comune perioadei postoperatorii sunt prezentate și în articolul despre recuperarea după accidentare sau operație.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.