Recuperarea după proteza de șold: kinetoterapie, mers și revenirea la activitățile zilnice

Recuperarea după proteza de șold: kinetoterapie, mers și revenirea la activitățile zilnice

Proteza de șold poate reduce semnificativ durerea și limitarea funcțională produse de coxartroză sau de alte afecțiuni severe ale articulației. Operația nu reprezintă însă finalul traseului de tratament.

După intervenție trebuie recuperate progresiv:

• mersul;
• forța musculară;
• echilibrul;
• mobilitatea necesară activităților zilnice;
• capacitatea de a urca și coborî scările;
• autonomia.

Recuperarea începe, de regulă, precoce. Pentru protezarea primară electivă, NICE recomandă inițierea recuperării în ziua operației, dacă este posibil, și nu mai târziu de 24 de ore. Programul trebuie să includă mobilizare, pregătirea activităților cotidiene și exerciții care pot fi continuate acasă.

Momentul exact, încărcarea permisă și eventualele restricții de mișcare sunt stabilite însă de echipa care a realizat intervenția.

De ce este necesară recuperarea după proteza de șold?

Înainte de operație, pacientul poate fi petrecut luni sau ani reducând treptat activitatea din cauza durerii și rigidității.

Pot exista deja:

• slăbiciune musculară;
• mobilitate redusă;
• șchiopătat;
• toleranță mică la mers;
• dificultăți la scări;
• probleme la ridicarea de pe scaun;
• teamă de mișcare sau de cădere.

După intervenție se adaugă temporar efectele operației:

• durere;
• umflare;
• slăbiciune;
• dificultatea de a controla membrul operat;
• nesiguranță la mers;
• oboseală.

Proteza tratează problema articulară pentru care a fost indicată intervenția. Funcția trebuie însă recuperată prin mobilizare, exercițiu și reluarea progresivă a activităților.

Care sunt obiectivele recuperării?

Obiectivele diferă de la un pacient la altul, dar pot include:

• ridicarea în siguranță din pat;
• transferul pe scaun;
• mersul cu un dispozitiv de sprijin;
• creșterea forței musculare;
• îmbunătățirea echilibrului;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• reducerea progresivă a sprijinului;
• revenirea la activitățile cotidiene;
• reluarea unui nivel adecvat de activitate fizică.

Recuperarea nu urmărește doar efectuarea unor exerciții. Scopul este ca pacientul să poată folosi membrul operat în activitățile de care are nevoie în viața reală.

Recuperarea începe precoce

Atunci când starea medicală permite, primele activități pot începe chiar în spital.

Acestea pot include:

• mișcări ale gleznei;
• activarea musculaturii coapsei și fesierilor;
• schimbarea poziției în pat;
• ridicarea în șezut;
• transferul pe scaun;
• statul în picioare;
• mersul cu cadru sau cârje.

Mobilizarea precoce nu înseamnă forțarea șoldului. Fiecare activitate trebuie efectuată în limitele stabilite de chirurg și de echipa de recuperare.

Când se poate călca pe picior?

Răspunsul depinde de intervenție și de indicațiile chirurgului.

În multe protezări primare este permisă încărcarea precoce a membrului operat. Această regulă nu trebuie însă generalizată pentru toate operațiile.

Recomandarea poate fi influențată de:

• tipul protezei;
• modalitatea de fixare;
• calitatea osului;
• particularitățile intervenției;
• existența unei fracturi;
• alte proceduri efectuate în timpul operației;
• apariția unor complicații.

Pacientul trebuie să respecte indicația de încărcare primită la externare. Nu este recomandată creșterea pe cont propriu a distanței sau intensității mersului dacă sprijinul permis nu este clar.

Cadrul, cârjele sau bastonul

Dispozitivele de sprijin permit:

• un mers mai sigur;
• controlul încărcării;
• reducerea riscului de cădere;
• creșterea progresivă a distanței;
• limitarea șchiopătatului excesiv.

Renunțarea la cadru, cârje sau baston nu se face numai pentru că a trecut un anumit număr de zile.

Contează:

• forța musculară;
• echilibrul;
• controlul membrului operat;
• calitatea mersului;
• durerea;
• recomandarea echipei medicale.

Uneori este mai sigur ca pacientul să folosească temporar bastonul decât să meargă fără sprijin, dar cu șchiopătat pronunțat și risc de dezechilibru.

Cum progresează mersul?

Traseul general poate fi descris astfel:

ridicare → stat în picioare → mers asistat → creșterea distanței → reducerea sprijinului → mers funcțional

Nu este suficient ca pacientul să poată face doar câțiva pași.

Trebuie urmărite și:

• siguranța;
• șchiopătatul;
• viteza;
• oboseala;
• capacitatea de a schimba direcția;
• distanța tolerată;
• capacitatea de a evita obstacolele;
• mersul pe suprafețe diferite.

Progresul se evaluează funcțional, nu doar prin numărul zilelor trecute de la operație.

Ce poate include kinetoterapia?

Programul este construit în funcție de etapa recuperării și poate include:

• exerciții de activare musculară;
• exerciții pentru musculatura fesieră;
• exerciții pentru coapsă și gambă;
• mobilitate în limitele permise;
• transferuri;
• ridicarea de pe scaun;
• exerciții de echilibru;
• mers asistat;
• exerciții în sprijin;
• urcatul și coborâtul treptelor;
• activități funcționale.

Nu toate exercițiile sunt introduse simultan. Un exercițiu potrivit într-o etapă mai avansată poate fi nepotrivit imediat după intervenție.

Programul general găsit online nu înlocuiește recomandarea stabilită pentru operația și evoluția pacientului respectiv.

De ce sunt importanți mușchii fesieri?

Musculatura fesieră contribuie la stabilizarea bazinului și la controlul șoldului în timpul mersului.

Aceasta poate fi slăbită încă dinaintea operației din cauza durerii și a reducerii activității. După intervenție, exercițiile progresează de la activări simple către sarcini precum:

• statul în picioare;
• transferul greutății;
• mersul;
• schimbarea direcției;
• urcatul treptelor.

Scopul nu este doar creșterea forței măsurate izolat, ci folosirea musculaturii în activitățile cotidiene.

Mobilitatea după proteza de șold

Recuperarea nu urmărește obținerea forțată a unei amplitudini maxime.

Obiectivul este mobilitatea necesară pentru:

• mers;
• așezare și ridicare;
• folosirea toaletei;
• igienă;
• îmbrăcare;
• intrarea și ieșirea din mașină;
• activitățile obișnuite ale pacientului.

Mișcarea agresivă sau forțarea amplitudinii nu grăbesc automat recuperarea și pot contrazice indicațiile postoperatorii.

Mai există „mișcări interzise” după proteza de șold?

Recomandările nu sunt identice pentru toate operațiile.

În trecut erau utilizate frecvent restricții standard privind flexia șoldului, încrucișarea picioarelor sau anumite rotații. În prezent, indicațiile pot varia în funcție de:

• abordul chirurgical;
• stabilitatea protezei;
• riscul individual de luxație;
• existența unei intervenții de revizie;
• starea musculaturii și a țesuturilor;
• protocolul chirurgului.

Pacientul trebuie să urmeze instrucțiunile specifice primite la externare. Nu trebuie să aplice automat reguli găsite online pentru o altă intervenție.

Riscul de luxație

Luxația protezei este o complicație posibilă, mai ales în perioada postoperatorie precoce.

Semnele care pot sugera o problemă importantă includ:

• durere bruscă și severă;
• deformarea regiunii;
• modificarea evidentă a poziției piciorului;
• imposibilitatea de a mișca membrul;
• imposibilitatea nou apărută de a călca pe picior.

Într-o astfel de situație este necesară evaluare medicală urgentă. Kinetoterapia nu trebuie continuată până la clarificarea cauzei.

Ridicarea de pe scaun

Ridicarea de pe scaun este una dintre activitățile funcționale importante după operație.

La început pot fi necesare:

• un scaun suficient de înalt;
• folosirea brațelor;
• supraveghere;
• ajutor parțial;
• respectarea poziției recomandate pentru membrul operat.

Pe măsură ce forța și controlul cresc, pacientul trebuie să devină progresiv mai independent.

Programul de recuperare trebuie să reproducă activitățile reale pe care acesta are nevoie să le efectueze acasă.

Urcatul și coborâtul scărilor

Scările necesită mai multă forță și stabilitate decât mersul pe teren drept.

Inițial poate fi utilizat un tipar treaptă cu treaptă, cu sprijin pe balustradă și, dacă este indicat, cu dispozitivul de mers.

Progresia depinde de:

• forță;
• echilibru;
• durere;
• controlul membrului operat;
• înălțimea treptelor;
• siguranță.

Nu este utilă forțarea urcării alternative înainte ca pacientul să aibă capacitatea necesară.

Revenirea la activitățile zilnice

Rezultatul recuperării trebuie analizat și prin ceea ce poate face pacientul singur.

Pot fi urmărite:

• ridicarea din pat;
• folosirea toaletei;
• îmbrăcarea;
• igiena;
• pregătirea unei mese simple;
• deplasarea prin locuință;
• ieșirea din casă;
• urcatul scărilor;
• efectuarea cumpărăturilor;
• revenirea la activitățile sociale.

Pentru persoanele vârstnice, această analiză poate fi integrată într-o evaluare mai largă a autonomiei și activităților zilnice.

O persoană poate merge câțiva metri, dar să rămână dependentă pentru baie, îmbrăcare sau cumpărături. De aceea, distanța de mers nu este singurul indicator al recuperării.

Prevenirea căderilor după operație

După protezarea șoldului, riscul de cădere poate fi favorizat temporar de:

• slăbiciune;
• mers nesigur;
• durere;
• medicație;
• amețeală;
• utilizarea incorectă a cadrului sau bastonului;
• obstacolele din locuință;
• graba de a renunța la sprijin.

În casă pot fi utile:

• îndepărtarea covoarelor instabile;
• eliminarea cablurilor din zonele de trecere;
• iluminarea bună;
• montarea unor balustrade sigure;
• utilizarea încălțămintei potrivite;
• păstrarea obiectelor frecvent folosite la îndemână;
• evitarea deplasării pe întuneric.

Dacă pacientul a căzut de mai multe ori sau continuă să fie instabil după recuperarea inițială, trebuie analizate și cauzele descrise în ghidul despre căderile repetate la vârstnici.

Dacă proteza a fost necesară după o fractură

Proteza de șold poate fi indicată atât pentru o afecțiune articulară avansată, precum coxartroza, cât și pentru anumite fracturi de col femural.

După o fractură, recuperarea poate fi influențată suplimentar de:

• starea pacientului înainte de accident;
• fragilitate;
• osteoporoză;
• perioada de imobilizare;
• bolile asociate;
• delir sau declin cognitiv;
• pierderea rapidă a forței;
• teama de o nouă cădere.

Traseul complet al acestei situații este explicat în articolul despre fractura de șold la vârstnici.

Ce se întâmplă după externare?

Înainte de plecarea din spital, pacientul și familia trebuie să înțeleagă:

• cât poate încărca membrul operat;
• ce dispozitiv de sprijin trebuie folosit;
• ce exerciții continuă acasă;
• ce mișcări trebuie evitate;
• cum se îngrijește plaga;
• ce tratament trebuie administrat;
• când se efectuează controlul;
• ce semne impun contactarea medicului.

Programul pentru acasă poate include exercițiile învățate, mersul, activitățile cotidiene și progresia recomandată.

Pentru organizarea supravegherii medicale și a documentelor după spitalizare, vezi și ghidul despre controlul după externarea din spital.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare?

Nu există un număr standard de ședințe valabil pentru toți pacienții.

Necesitatea recuperării supravegheate depinde de:

• funcția anterioară operației;
• forță;
• mobilitate;
• mers;
• echilibru;
• bolile asociate;
• capacitatea de a face exercițiile corect și independent;
• sprijinul disponibil acasă;
• eventualele complicații;
• obiectivele pacientului.

Unii pacienți devin rapid autonomi cu un program pentru acasă. Alții au nevoie de recuperare supravegheată mai îndelungată.

Conform NICE, recuperarea individuală sau de grup trebuie oferită atunci când pacientul are dificultăți în activitățile zilnice, deficite funcționale persistente sau nu își atinge obiectivele prin programul efectuat independent.

Cât durează recuperarea?

Recuperarea continuă dincolo de primele săptămâni și poate dura câteva luni.

Durata diferă în funcție de:

• starea funcțională anterioară;
• tipul intervenției;
• vârstă și starea generală;
• forță;
• echilibru;
• bolile asociate;
• apariția complicațiilor;
• regularitatea exercițiilor;
• obiectivele pacientului.

Nu trebuie folosit un calendar rigid de tipul:

„După patru săptămâni trebuie obligatoriu să merg fără baston.”

Mai relevant este progresul funcțional: mers mai sigur, distanță mai mare, transferuri mai ușoare și creșterea autonomiei.

Când se poate conduce?

Revenirea la condus depinde de:

• partea operată;
• controlul membrului;
• mobilitate;
• forță;
• timpul de reacție;
• durere;
• medicamentele utilizate;
• recomandarea chirurgului.

Pacientul nu trebuie să conducă dacă folosește medicamente care îi afectează atenția sau timpul de reacție. Momentul reluării condusului trebuie discutat cu chirurgul.

Când se poate reveni la muncă?

Depinde de activitatea profesională.

Trebuie analizate:

• timpul petrecut în picioare;
• distanțele de mers;
• scările;
• ridicarea greutăților;
• transportul până la serviciu;
• posibilitatea de a face pauze;
• riscul de alunecare sau cădere.

Munca de birou și activitatea fizică solicitantă au cerințe diferite. Revenirea poate fi progresivă.

Ce activități fizice sunt potrivite?

După recuperare sunt preferate, în general, activitățile cu impact redus, precum:

• mersul;
• bicicleta staționară sau ciclismul adaptat;
• înotul, după vindecarea plăgii și acordul medicului;
• dansul cu solicitare redusă;
• drumețiile ușoare.

Activitățile cu impact mare, mișcări bruște sau risc important de cădere trebuie discutate individual cu chirurgul și echipa de recuperare.

Fizioterapia cu aparate este obligatorie?

Nu.

Anumite proceduri pot avea un rol complementar atunci când există o indicație. Obiectivele centrale după proteza de șold rămân însă:

• mersul;
• forța;
• echilibrul;
• activitățile cotidiene;
• autonomia.

Acestea necesită recuperare activă. Procedurile pasive nu pot înlocui exersarea mersului sau refacerea forței necesare ridicării de pe scaun.

Ce înseamnă dacă pacientul continuă să șchiopăteze?

Șchiopătatul poate persista din cauza:

• slăbiciunii;
• durerii;
• obiceiului de mers format înainte de operație;
• controlului muscular deficitar;
• unei diferențe funcționale de lungime;
• utilizării incorecte sau întreruperii premature a dispozitivului de sprijin.

Trebuie identificată cauza. Renunțarea la baston nu corectează automat mersul și poate accentua compensările.

Durerea care crește, mersul care se deteriorează sau pierderea funcției după o perioadă de progres necesită reevaluare medicală.

Ce semne pot indica o infecție?

Contactați rapid echipa medicală dacă apar:

• febră sau frisoane;
• creșterea roșeții în jurul plăgii;
• secreții sau puroi;
• deschiderea plăgii;
• creșterea durerii;
• umflare accentuată;
• stare generală alterată.

Aceste manifestări nu trebuie tratate prin continuarea exercițiilor. Ele necesită evaluare medicală.

Durerea sau umflarea gambei

După protezarea șoldului există risc de tromboză venoasă.

Durerea, sensibilitatea sau umflarea nouă ori progresivă a gambei sau piciorului trebuie evaluate medical.

Apariția bruscă a:

• dificultății de respirație;
• durerii toracice;
• lipsei de aer;
• amețelii severe sau stării de leșin

poate indica o embolie pulmonară și reprezintă o urgență medicală.

Cum măsurăm progresul?

Progresul nu se măsoară numai prin intensitatea durerii.

Pot fi urmărite:

• distanța parcursă;
• siguranța mersului;
• dispozitivul de sprijin necesar;
• ridicarea de pe scaun;
• forța;
• echilibrul;
• urcatul scărilor;
• activitățile realizate independent;
• revenirea la rolurile cotidiene.

Pacientul poate avea încă un anumit disconfort, dar să fie mult mai funcțional decât cu două săptămâni înainte.

În sens invers, durerea poate fi redusă, dar să persiste slăbiciunea sau un mers deficitar care necesită continuarea recuperării.

De reținut

Recuperarea după proteza de șold începe precoce și urmărește revenirea la funcție.

Traseul general este:

mobilizare → mers asistat → forță → echilibru → reducerea sprijinului → scări → activități cotidiene → autonomie

Programul trebuie adaptat fiecărui pacient și trebuie să respecte indicațiile chirurgului privind încărcarea și eventualele restricții de mișcare.

Nu există o zi standard în care toți pacienții trebuie să renunțe la cadru sau baston. Mai importantă este capacitatea de a merge sigur și de a reveni progresiv la activitățile necesare.

Notă medicală

Informațiile au caracter educațional și nu înlocuiesc indicațiile chirurgului, evaluarea medicală sau programul stabilit de echipa de recuperare.

Durerea severă apărută brusc, deformarea membrului, imposibilitatea nou apărută de sprijin, semnele de infecție, umflarea dureroasă a gambei, durerea toracică sau dificultatea de respirație necesită evaluare medicală rapidă.

Surse medicale și ghiduri consultate

• NICE — Joint replacement (primary): hip, knee and shoulder, recomandări privind recuperarea postoperatorie
• AAOS OrthoInfo — After Your Joint Replacement Surgery
• NHS — Recovering from a hip replacement
• NHS — Complications of a hip replacement# Recuperarea după proteza de șold: kinetoterapie, mers și revenirea la activitățile zilnice

Proteza de șold poate reduce semnificativ durerea și limitarea funcțională produse de coxartroză sau de alte afecțiuni severe ale articulației. Operația nu reprezintă însă finalul traseului de tratament.

După intervenție trebuie recuperate progresiv:

• mersul;
• forța musculară;
• echilibrul;
• mobilitatea necesară activităților zilnice;
• capacitatea de a urca și coborî scările;
• autonomia.

Recuperarea începe, de regulă, precoce. Pentru protezarea primară electivă, NICE recomandă inițierea recuperării în ziua operației, dacă este posibil, și nu mai târziu de 24 de ore. Programul trebuie să includă mobilizare, pregătirea activităților cotidiene și exerciții care pot fi continuate acasă.

Momentul exact, încărcarea permisă și eventualele restricții de mișcare sunt stabilite însă de echipa care a realizat intervenția.

De ce este necesară recuperarea după proteza de șold?

Înainte de operație, pacientul poate fi petrecut luni sau ani reducând treptat activitatea din cauza durerii și rigidității.

Pot exista deja:

• slăbiciune musculară;
• mobilitate redusă;
• șchiopătat;
• toleranță mică la mers;
• dificultăți la scări;
• probleme la ridicarea de pe scaun;
• teamă de mișcare sau de cădere.

După intervenție se adaugă temporar efectele operației:

• durere;
• umflare;
• slăbiciune;
• dificultatea de a controla membrul operat;
• nesiguranță la mers;
• oboseală.

Proteza tratează problema articulară pentru care a fost indicată intervenția. Funcția trebuie însă recuperată prin mobilizare, exercițiu și reluarea progresivă a activităților.

Care sunt obiectivele recuperării?

Obiectivele diferă de la un pacient la altul, dar pot include:

• ridicarea în siguranță din pat;
• transferul pe scaun;
• mersul cu un dispozitiv de sprijin;
• creșterea forței musculare;
• îmbunătățirea echilibrului;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• reducerea progresivă a sprijinului;
• revenirea la activitățile cotidiene;
• reluarea unui nivel adecvat de activitate fizică.

Recuperarea nu urmărește doar efectuarea unor exerciții. Scopul este ca pacientul să poată folosi membrul operat în activitățile de care are nevoie în viața reală.

Recuperarea începe precoce

Atunci când starea medicală permite, primele activități pot începe chiar în spital.

Acestea pot include:

• mișcări ale gleznei;
• activarea musculaturii coapsei și fesierilor;
• schimbarea poziției în pat;
• ridicarea în șezut;
• transferul pe scaun;
• statul în picioare;
• mersul cu cadru sau cârje.

Mobilizarea precoce nu înseamnă forțarea șoldului. Fiecare activitate trebuie efectuată în limitele stabilite de chirurg și de echipa de recuperare.

Când se poate călca pe picior?

Răspunsul depinde de intervenție și de indicațiile chirurgului.

În multe protezări primare este permisă încărcarea precoce a membrului operat. Această regulă nu trebuie însă generalizată pentru toate operațiile.

Recomandarea poate fi influențată de:

• tipul protezei;
• modalitatea de fixare;
• calitatea osului;
• particularitățile intervenției;
• existența unei fracturi;
• alte proceduri efectuate în timpul operației;
• apariția unor complicații.

Pacientul trebuie să respecte indicația de încărcare primită la externare. Nu este recomandată creșterea pe cont propriu a distanței sau intensității mersului dacă sprijinul permis nu este clar.

Cadrul, cârjele sau bastonul

Dispozitivele de sprijin permit:

• un mers mai sigur;
• controlul încărcării;
• reducerea riscului de cădere;
• creșterea progresivă a distanței;
• limitarea șchiopătatului excesiv.

Renunțarea la cadru, cârje sau baston nu se face numai pentru că a trecut un anumit număr de zile.

Contează:

• forța musculară;
• echilibrul;
• controlul membrului operat;
• calitatea mersului;
• durerea;
• recomandarea echipei medicale.

Uneori este mai sigur ca pacientul să folosească temporar bastonul decât să meargă fără sprijin, dar cu șchiopătat pronunțat și risc de dezechilibru.

Cum progresează mersul?

Traseul general poate fi descris astfel:

ridicare → stat în picioare → mers asistat → creșterea distanței → reducerea sprijinului → mers funcțional

Nu este suficient ca pacientul să poată face doar câțiva pași.

Trebuie urmărite și:

• siguranța;
• șchiopătatul;
• viteza;
• oboseala;
• capacitatea de a schimba direcția;
• distanța tolerată;
• capacitatea de a evita obstacolele;
• mersul pe suprafețe diferite.

Progresul se evaluează funcțional, nu doar prin numărul zilelor trecute de la operație.

Ce poate include kinetoterapia?

Programul este construit în funcție de etapa recuperării și poate include:

• exerciții de activare musculară;
• exerciții pentru musculatura fesieră;
• exerciții pentru coapsă și gambă;
• mobilitate în limitele permise;
• transferuri;
• ridicarea de pe scaun;
• exerciții de echilibru;
• mers asistat;
• exerciții în sprijin;
• urcatul și coborâtul treptelor;
• activități funcționale.

Nu toate exercițiile sunt introduse simultan. Un exercițiu potrivit într-o etapă mai avansată poate fi nepotrivit imediat după intervenție.

Programul general găsit online nu înlocuiește recomandarea stabilită pentru operația și evoluția pacientului respectiv.

De ce sunt importanți mușchii fesieri?

Musculatura fesieră contribuie la stabilizarea bazinului și la controlul șoldului în timpul mersului.

Aceasta poate fi slăbită încă dinaintea operației din cauza durerii și a reducerii activității. După intervenție, exercițiile progresează de la activări simple către sarcini precum:

• statul în picioare;
• transferul greutății;
• mersul;
• schimbarea direcției;
• urcatul treptelor.

Scopul nu este doar creșterea forței măsurate izolat, ci folosirea musculaturii în activitățile cotidiene.

Mobilitatea după proteza de șold

Recuperarea nu urmărește obținerea forțată a unei amplitudini maxime.

Obiectivul este mobilitatea necesară pentru:

• mers;
• așezare și ridicare;
• folosirea toaletei;
• igienă;
• îmbrăcare;
• intrarea și ieșirea din mașină;
• activitățile obișnuite ale pacientului.

Mișcarea agresivă sau forțarea amplitudinii nu grăbesc automat recuperarea și pot contrazice indicațiile postoperatorii.

Mai există „mișcări interzise” după proteza de șold?

Recomandările nu sunt identice pentru toate operațiile.

În trecut erau utilizate frecvent restricții standard privind flexia șoldului, încrucișarea picioarelor sau anumite rotații. În prezent, indicațiile pot varia în funcție de:

• abordul chirurgical;
• stabilitatea protezei;
• riscul individual de luxație;
• existența unei intervenții de revizie;
• starea musculaturii și a țesuturilor;
• protocolul chirurgului.

Pacientul trebuie să urmeze instrucțiunile specifice primite la externare. Nu trebuie să aplice automat reguli găsite online pentru o altă intervenție.

Riscul de luxație

Luxația protezei este o complicație posibilă, mai ales în perioada postoperatorie precoce.

Semnele care pot sugera o problemă importantă includ:

• durere bruscă și severă;
• deformarea regiunii;
• modificarea evidentă a poziției piciorului;
• imposibilitatea de a mișca membrul;
• imposibilitatea nou apărută de a călca pe picior.

Într-o astfel de situație este necesară evaluare medicală urgentă. Kinetoterapia nu trebuie continuată până la clarificarea cauzei.

Ridicarea de pe scaun

Ridicarea de pe scaun este una dintre activitățile funcționale importante după operație.

La început pot fi necesare:

• un scaun suficient de înalt;
• folosirea brațelor;
• supraveghere;
• ajutor parțial;
• respectarea poziției recomandate pentru membrul operat.

Pe măsură ce forța și controlul cresc, pacientul trebuie să devină progresiv mai independent.

Programul de recuperare trebuie să reproducă activitățile reale pe care acesta are nevoie să le efectueze acasă.

Urcatul și coborâtul scărilor

Scările necesită mai multă forță și stabilitate decât mersul pe teren drept.

Inițial poate fi utilizat un tipar treaptă cu treaptă, cu sprijin pe balustradă și, dacă este indicat, cu dispozitivul de mers.

Progresia depinde de:

• forță;
• echilibru;
• durere;
• controlul membrului operat;
• înălțimea treptelor;
• siguranță.

Nu este utilă forțarea urcării alternative înainte ca pacientul să aibă capacitatea necesară.

Revenirea la activitățile zilnice

Rezultatul recuperării trebuie analizat și prin ceea ce poate face pacientul singur.

Pot fi urmărite:

• ridicarea din pat;
• folosirea toaletei;
• îmbrăcarea;
• igiena;
• pregătirea unei mese simple;
• deplasarea prin locuință;
• ieșirea din casă;
• urcatul scărilor;
• efectuarea cumpărăturilor;
• revenirea la activitățile sociale.

Pentru persoanele vârstnice, această analiză poate fi integrată într-o evaluare mai largă a autonomiei și activităților zilnice.

O persoană poate merge câțiva metri, dar să rămână dependentă pentru baie, îmbrăcare sau cumpărături. De aceea, distanța de mers nu este singurul indicator al recuperării.

Prevenirea căderilor după operație

După protezarea șoldului, riscul de cădere poate fi favorizat temporar de:

• slăbiciune;
• mers nesigur;
• durere;
• medicație;
• amețeală;
• utilizarea incorectă a cadrului sau bastonului;
• obstacolele din locuință;
• graba de a renunța la sprijin.

În casă pot fi utile:

• îndepărtarea covoarelor instabile;
• eliminarea cablurilor din zonele de trecere;
• iluminarea bună;
• montarea unor balustrade sigure;
• utilizarea încălțămintei potrivite;
• păstrarea obiectelor frecvent folosite la îndemână;
• evitarea deplasării pe întuneric.

Dacă pacientul a căzut de mai multe ori sau continuă să fie instabil după recuperarea inițială, trebuie analizate și cauzele descrise în ghidul despre căderile repetate la vârstnici.

Dacă proteza a fost necesară după o fractură

Proteza de șold poate fi indicată atât pentru o afecțiune articulară avansată, precum coxartroza, cât și pentru anumite fracturi de col femural.

După o fractură, recuperarea poate fi influențată suplimentar de:

• starea pacientului înainte de accident;
• fragilitate;
• osteoporoză;
• perioada de imobilizare;
• bolile asociate;
• delir sau declin cognitiv;
• pierderea rapidă a forței;
• teama de o nouă cădere.

Traseul complet al acestei situații este explicat în articolul despre fractura de șold la vârstnici.

Ce se întâmplă după externare?

Înainte de plecarea din spital, pacientul și familia trebuie să înțeleagă:

• cât poate încărca membrul operat;
• ce dispozitiv de sprijin trebuie folosit;
• ce exerciții continuă acasă;
• ce mișcări trebuie evitate;
• cum se îngrijește plaga;
• ce tratament trebuie administrat;
• când se efectuează controlul;
• ce semne impun contactarea medicului.

Programul pentru acasă poate include exercițiile învățate, mersul, activitățile cotidiene și progresia recomandată.

Pentru organizarea supravegherii medicale și a documentelor după spitalizare, vezi și ghidul despre controlul după externarea din spital.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare?

Nu există un număr standard de ședințe valabil pentru toți pacienții.

Necesitatea recuperării supravegheate depinde de:

• funcția anterioară operației;
• forță;
• mobilitate;
• mers;
• echilibru;
• bolile asociate;
• capacitatea de a face exercițiile corect și independent;
• sprijinul disponibil acasă;
• eventualele complicații;
• obiectivele pacientului.

Unii pacienți devin rapid autonomi cu un program pentru acasă. Alții au nevoie de recuperare supravegheată mai îndelungată.

Conform NICE, recuperarea individuală sau de grup trebuie oferită atunci când pacientul are dificultăți în activitățile zilnice, deficite funcționale persistente sau nu își atinge obiectivele prin programul efectuat independent.

Cât durează recuperarea?

Recuperarea continuă dincolo de primele săptămâni și poate dura câteva luni.

Durata diferă în funcție de:

• starea funcțională anterioară;
• tipul intervenției;
• vârstă și starea generală;
• forță;
• echilibru;
• bolile asociate;
• apariția complicațiilor;
• regularitatea exercițiilor;
• obiectivele pacientului.

Nu trebuie folosit un calendar rigid de tipul:

„După patru săptămâni trebuie obligatoriu să merg fără baston.”

Mai relevant este progresul funcțional: mers mai sigur, distanță mai mare, transferuri mai ușoare și creșterea autonomiei.

Când se poate conduce?

Revenirea la condus depinde de:

• partea operată;
• controlul membrului;
• mobilitate;
• forță;
• timpul de reacție;
• durere;
• medicamentele utilizate;
• recomandarea chirurgului.

Pacientul nu trebuie să conducă dacă folosește medicamente care îi afectează atenția sau timpul de reacție. Momentul reluării condusului trebuie discutat cu chirurgul.

Când se poate reveni la muncă?

Depinde de activitatea profesională.

Trebuie analizate:

• timpul petrecut în picioare;
• distanțele de mers;
• scările;
• ridicarea greutăților;
• transportul până la serviciu;
• posibilitatea de a face pauze;
• riscul de alunecare sau cădere.

Munca de birou și activitatea fizică solicitantă au cerințe diferite. Revenirea poate fi progresivă.

Ce activități fizice sunt potrivite?

După recuperare sunt preferate, în general, activitățile cu impact redus, precum:

• mersul;
• bicicleta staționară sau ciclismul adaptat;
• înotul, după vindecarea plăgii și acordul medicului;
• dansul cu solicitare redusă;
• drumețiile ușoare.

Activitățile cu impact mare, mișcări bruște sau risc important de cădere trebuie discutate individual cu chirurgul și echipa de recuperare.

Fizioterapia cu aparate este obligatorie?

Nu.

Anumite proceduri pot avea un rol complementar atunci când există o indicație. Obiectivele centrale după proteza de șold rămân însă:

• mersul;
• forța;
• echilibrul;
• activitățile cotidiene;
• autonomia.

Acestea necesită recuperare activă. Procedurile pasive nu pot înlocui exersarea mersului sau refacerea forței necesare ridicării de pe scaun.

Ce înseamnă dacă pacientul continuă să șchiopăteze?

Șchiopătatul poate persista din cauza:

• slăbiciunii;
• durerii;
• obiceiului de mers format înainte de operație;
• controlului muscular deficitar;
• unei diferențe funcționale de lungime;
• utilizării incorecte sau întreruperii premature a dispozitivului de sprijin.

Trebuie identificată cauza. Renunțarea la baston nu corectează automat mersul și poate accentua compensările.

Durerea care crește, mersul care se deteriorează sau pierderea funcției după o perioadă de progres necesită reevaluare medicală.

Ce semne pot indica o infecție?

Contactați rapid echipa medicală dacă apar:

• febră sau frisoane;
• creșterea roșeții în jurul plăgii;
• secreții sau puroi;
• deschiderea plăgii;
• creșterea durerii;
• umflare accentuată;
• stare generală alterată.

Aceste manifestări nu trebuie tratate prin continuarea exercițiilor. Ele necesită evaluare medicală.

Durerea sau umflarea gambei

După protezarea șoldului există risc de tromboză venoasă.

Durerea, sensibilitatea sau umflarea nouă ori progresivă a gambei sau piciorului trebuie evaluate medical.

Apariția bruscă a:

• dificultății de respirație;
• durerii toracice;
• lipsei de aer;
• amețelii severe sau stării de leșin

poate indica o embolie pulmonară și reprezintă o urgență medicală.

Cum măsurăm progresul?

Progresul nu se măsoară numai prin intensitatea durerii.

Pot fi urmărite:

• distanța parcursă;
• siguranța mersului;
• dispozitivul de sprijin necesar;
• ridicarea de pe scaun;
• forța;
• echilibrul;
• urcatul scărilor;
• activitățile realizate independent;
• revenirea la rolurile cotidiene.

Pacientul poate avea încă un anumit disconfort, dar să fie mult mai funcțional decât cu două săptămâni înainte.

În sens invers, durerea poate fi redusă, dar să persiste slăbiciunea sau un mers deficitar care necesită continuarea recuperării.

De reținut

Recuperarea după proteza de șold începe precoce și urmărește revenirea la funcție.

Traseul general este:

mobilizare → mers asistat → forță → echilibru → reducerea sprijinului → scări → activități cotidiene → autonomie

Programul trebuie adaptat fiecărui pacient și trebuie să respecte indicațiile chirurgului privind încărcarea și eventualele restricții de mișcare.

Nu există o zi standard în care toți pacienții trebuie să renunțe la cadru sau baston. Mai importantă este capacitatea de a merge sigur și de a reveni progresiv la activitățile necesare.

Notă medicală

Informațiile au caracter educațional și nu înlocuiesc indicațiile chirurgului, evaluarea medicală sau programul stabilit de echipa de recuperare.

Durerea severă apărută brusc, deformarea membrului, imposibilitatea nou apărută de sprijin, semnele de infecție, umflarea dureroasă a gambei, durerea toracică sau dificultatea de respirație necesită evaluare medicală rapidă.

Surse medicale și ghiduri consultate

• NICE — Joint replacement (primary): hip, knee and shoulder, recomandări privind recuperarea postoperatorie
• AAOS OrthoInfo — After Your Joint Replacement Surgery
• NHS — Recovering from a hip replacement
• NHS — Complications of a hip replacement