După externarea din spital: ce trebuie verificat la controlul medical

„Am ajuns acasă, dar nu știm dacă trebuie continuată schema veche sau cea din spital.”

„În biletul de externare scrie să repetăm analizele, însă nu este clar când și cine trebuie să le verifice.”

„Mama mergea singură înainte de internare. Acum se ridică greu din pat și aproape nu mai mănâncă.”

„Tata are trei programări la specialiști diferiți, dar nu știm care trebuie făcută prima.”

Externarea înseamnă că pacientul nu mai are nevoie de îngrijirea continuă oferită în spital.

Nu înseamnă întotdeauna că episodul medical s-a încheiat.

După revenirea acasă pot rămâne de clarificat:

tratamentele noi;
medicamentele oprite sau modificate;
analizele care trebuie repetate;
rezultatele încă nefinalizate;
investigațiile programate;
îngrijirea unei plăgi;
restricțiile de efort;
alimentația și hidratarea;
recuperarea mobilității;
următorul control;
simptomele care impun revenirea mai devreme.

Această trecere dintre spital și domiciliu este numită tranziție de îngrijire.

Organizația Mondială a Sănătății consideră tranzițiile dintre servicii, inclusiv externarea, un moment cu risc crescut pentru erori și neconcordanțe legate de medicamente.

De aceea, întrebarea importantă nu este numai:

„Am primit documentele de externare?”

Trebuie să fie clar și:

„Ce facem de acum înainte?”

Externarea nu este sfârșitul traseului medical

În timpul internării, echipa medicală se concentrează în primul rând asupra problemei acute.

După externare trebuie făcută legătura dintre:

diagnosticul care a determinat internarea;
tratamentul administrat în spital;
bolile existente anterior;
schema veche de medicamente;
starea funcțională de dinainte;
ceea ce s-a schimbat în timpul internării;
planul de îngrijire de acasă.

Această etapă este importantă pentru orice pacient, dar devine mai complexă dacă persoana are:

mai multe boli cronice;
multe medicamente;
funcție renală sau hepatică modificată;
fragilitate;
dificultăți de mers;
probleme de memorie;
nevoie de ajutor în activitățile zilnice;
sprijin familial limitat.

Când trebuie făcut controlul după externare?

Nu există un interval unic pentru orice pacient.

Momentul controlului depinde de:

diagnosticul principal;
severitatea episodului;
intervențiile efectuate;
starea la externare;
modificările tratamentului;
analizele care trebuie repetate;
riscul de complicații;
recomandările din scrisoarea medicală.

Pentru unii pacienți este necesară reevaluarea foarte rapidă.

Pentru alții este potrivit controlul la data menționată în documentele de externare.

Urmează recomandările primite de la echipa care a tratat pacientul. Dacă intervalul nu este clar, solicită clarificarea lui.

Nu aștepta controlul programat dacă starea se agravează sau apare un semn de alarmă.

Checklist după externare

În primele zile după revenirea acasă, verifică sistematic următoarele domenii.

1. Documentele

Avem biletul de externare sau scrisoarea medicală?
Sunt menționate diagnosticele stabilite?
Sunt trecute investigațiile efectuate?
Există rezultate încă nefinalizate?
Sunt menționate analizele care trebuie repetate?
Este indicat următorul control?
Sunt menționate restricțiile de efort, dietă sau activitate?
Avem recomandări pentru îngrijirea plăgilor ori dispozitivelor?
Știm ce specialist trebuie consultat?

Documentele trebuie păstrate și prezentate medicilor care continuă îngrijirea.

Dacă lipsesc pagini sau recomandările sunt neclare, încercați să obțineți clarificări de la serviciul care a făcut externarea.

2. Schema actuală de medicamente

Avem o singură listă actualizată?
Știm ce medicamente sunt noi?
Știm ce medicamente au fost oprite?
Știm ce doze au fost modificate?
Știm care tratamente sunt temporare?
Știm dacă un medicament nou înlocuiește unul vechi?
Știm ce analize sunt necesare pentru monitorizarea tratamentului?
Sunt incluse medicamentele fără rețetă și suplimentele?

Nu combina automat schema de dinaintea internării cu cea de la externare.

3. Analizele și investigațiile

Ce analize trebuie repetate?
În ce interval?
Unde se efectuează?
Cine va primi și interpreta rezultatele?
Ce investigații au rămas de făcut?
Există rezultate din spital care trebuie urmărite?

O analiză efectuată fără ca cineva să urmărească rezultatul poate întrerupe traseul medical.

4. Simptomele

5. Plaga și dispozitivele medicale

Plaga este curată și îngrijită conform indicațiilor?
Există roșeață, umflare, secreții sau durere în creștere?
Știm când se schimbă pansamentul?
Știm când trebuie scoase firele, dacă este cazul?
Știm cum se îngrijește o sondă, stomă sau alt dispozitiv?
Există suficiente materiale pentru îngrijire?
Familia a primit instrucțiuni practice?

Nu aplica produse pe plagă și nu modifica modul de îngrijire fără recomandare medicală.

6. Alimentația și hidratarea

Pacientul poate mânca și bea?
Are poftă de mâncare?
Tușește sau se îneacă în timpul mesei?
Există greață, vărsături sau dificultăți la înghițire?
Greutatea scade?
Există semne posibile de deshidratare?
Poate pregăti singur hrana?
Are nevoie de ajutor la cumpărături sau la masă?

La persoanele vârstnice, aportul alimentar redus și repausul pot accelera pierderea masei musculare.

Dacă apar scădere ponderală, lipsa persistentă a poftei de mâncare sau dificultăți de alimentație, vezi și articolul despre malnutriția și scăderea involuntară în greutate.

7. Mobilitatea

Pacientul se poate ridica din pat?
Poate merge până la baie?
Are nevoie de baston, cadru sau ajutor?
A căzut după revenirea acasă?
Are amețeală la ridicare?
Poate urca trepte?
Poate intra în siguranță în baie?
Are nevoie de recuperare medicală sau kinetoterapie?

Nu presupune că slăbiciunea importantă este inevitabilă după spitalizare.

Ea poate proveni din:

repaus prelungit;
pierderea masei musculare;
anemie;
infecție;
deshidratare;
tensiune prea mică;
reacții adverse;
dezechilibre metabolice;
agravarea bolii.

Înainte de începerea unui program de exerciții trebuie stabilit dacă pacientul este medical stabil și ce nivel de efort este sigur.

8. Autonomia

Este utilă compararea cu starea de dinaintea internării:

„Ce putea face înainte și nu mai poate face acum?”

Pentru o evaluare mai detaliată, vezi autonomia și activitățile zilnice la vârstnici.

9. Programările

Este stabilit controlul la medicul de familie?
Este necesar un control la specialitatea care a tratat problema?
Există programare pentru scoaterea firelor sau verificarea plăgii?
Sunt programate analizele?
Sunt programate investigațiile restante?
Știm ce control are prioritate?
Știm cine coordonează planul general?

Primul lucru de verificat: medicamentele

În timpul internării, schema poate fi modificată semnificativ.

Pot apărea:

medicamente noi;
doze noi;
tratamente oprite;
medicamente suspendate temporar;
tratamente care trebuie reluate ulterior;
terapii recomandate numai pentru câteva zile;
schimbări de denumire comercială.

Este necesară construirea unei singure liste actuale.

Ce este reconcilierea medicației?

Reconcilierea medicației înseamnă compararea sistematică a:

tratamentelor luate înainte de internare;
tratamentelor administrate în spital;
schemei recomandate la externare;
medicamentelor utilizate efectiv după revenirea acasă.

Pentru fiecare produs trebuie clarificat:

de ce este administrat;
dacă trebuie continuat;
în ce doză;
de câte ori pe zi;
cât timp;
dacă înlocuiește alt tratament;
dacă necesită monitorizare.

NICE recomandă ca pacientul și, când este potrivit, familia sau aparținătorul să primească la transfer o listă completă și exactă a medicamentelor, inclusiv modificările făcute în spital.

În îngrijirea primară, schema trebuie reconciliată cât mai curând posibil după primirea informațiilor de externare și înaintea emiterii unei noi prescripții.

De ce apar greșeli după externare?

Pot apărea situații precum:

administrarea simultană a dozei vechi și a celei noi;
continuarea unui medicament care trebuia oprit;
omiterea unui tratament important;
administrarea aceleiași substanțe sub două denumiri comerciale;
continuarea pe termen lung a unui tratament temporar;
reluarea unui medicament care fusese suspendat dintr-un motiv medical;
asocierea cu produse cumpărate fără rețetă.

Nu folosi doar memoria pentru reconstruirea schemei.

La control pot fi aduse:

lista veche;
lista de la externare;
rețetele;
cutiile medicamentelor;
fotografii clare ale cutiilor;
suplimentele și produsele fără rețetă.

Când schema este complexă, este utilă revizuirea tratamentului când sunt multe medicamente.

Nu opri și nu modifica singur tratamentele.

Ce analize trebuie repetate?

Nu toate analizele făcute în spital trebuie repetate automat.

Trebuie identificate cele care:

au fost modificate;
urmăresc recuperarea după boala acută;
sunt necesare pentru monitorizarea unui tratament;
pot influența o decizie medicală;
au fost recomandate explicit la externare.

În funcție de situație, pot fi relevante:

hemoleucograma;
funcția renală;
electroliții;
glicemia;
analizele hepatice;
coagularea;
markerii inflamației;
alte teste orientate de diagnostic și tratament.

Momentul repetării depinde de context.

Nu presupune că:

„Dacă analiza a ieșit modificată în spital, trebuie repetată imediat.”

Dar nici că:

„Dacă am fost externat, nu mai trebuie urmărită.”

Intervalul trebuie stabilit medical.

Cine verifică rezultatele?

Această responsabilitate trebuie stabilită explicit.

Rezultatele pot fi urmărite de:

medicul din spital;
medicul de familie;
internist;
chirurg;
cardiolog;
nefrolog;
alt specialist.

Pacientul nu ar trebui să presupună că rezultatul va fi văzut automat.

Dacă primești recomandarea de a face o analiză sau investigație, întreabă:

Când trebuie făcută?
Cui îi trimit rezultatul?
Cine decide ce urmează?
Ce rezultat impune contactarea mai rapidă a medicului?

Ce investigații au rămas de făcut?

Uneori procesul diagnostic nu este complet la externare.

Pot rămâne recomandări pentru:

ecografie;
CT;
RMN;
endoscopie;
ecocardiografie;
biopsie;
control chirurgical;
alte explorări.

Pentru fiecare trebuie clarificat:

scopul;
intervalul;
pregătirea necesară;
medicul care interpretează rezultatul;
următorul pas după rezultat.

Ce s-a schimbat față de perioada anterioară internării?

Spitalizarea poate afecta starea generală chiar dacă problema acută a fost tratată.

După revenirea acasă pot apărea:

slăbiciune;
oboseală;
scăderea rezistenței;
mers nesigur;
amețeală;
edeme;
scădere în greutate;
pierderea poftei de mâncare;
tulburări de somn;
constipație;
incontinență;
confuzie;
pierderea autonomiei.

Trebuie stabilit dacă modificarea reprezintă:

recuperarea așteptată;
efectul repausului;
o reacție adversă;
o complicație;
agravarea unei boli cronice;
o problemă nouă.

Decondiționarea după spitalizare

Repausul la pat poate reduce:

forța musculară;
rezistența;
echilibrul;
viteza mersului;
capacitatea de a desfășura activități zilnice.

Efectul poate fi mai important la:

persoane vârstnice;
pacienți fragili;
persoane care aveau deja mobilitate redusă;
pacienți cu boli neurologice;
persoane cu malnutriție;
pacienți care au stat mult timp la pat.

Uneori este necesară recuperarea medicală sau kinetoterapia.

Totuși, slăbiciunea nu trebuie atribuită automat decondiționării înainte de excluderea unor probleme medicale active.

Alimentația după externare

Aportul alimentar poate scădea din cauza:

lipsei poftei de mâncare;
grețurilor;
constipației;
durerii;
problemelor dentare;
dificultății la înghițire;
oboselii;
depresiei;
confuziei;
imposibilității de a cumpăra sau pregăti hrana.

Familia trebuie să observe:

cât mănâncă persoana;
cât bea;
dacă tușește în timpul mesei;
dacă slăbește;
dacă poate folosi tacâmurile;
dacă poate pregăti singură mâncarea.

Scăderea importantă în greutate, deshidratarea sau dificultatea la înghițire necesită evaluare medicală.

Confuzia după externare este normală?

Nu trebuie considerată automat normală.

O persoană poate fi temporar obosită sau dezorientată după spitalizare, dar confuzia nouă ori accentuată poate avea cauze precum:

infecție;
deshidratare;
dezechilibru metabolic;
hipoglicemie;
durere;
retenție urinară;
constipație severă;
medicamente;
delir;
alte probleme acute.

Dacă modificarea a apărut brusc, fluctuează sau este însoțită de deteriorarea stării generale, este necesară evaluare rapidă.

Rolul familiei și al aparținătorului

Familia poate ajuta la:

organizarea documentelor;
reconcilierea listelor de medicamente;
programarea controalelor;
transport;
monitorizarea simptomelor;
pregătirea meselor;
supravegherea administrării tratamentului;
observarea schimbărilor de memorie sau autonomie.

Totuși, planul nu trebuie construit presupunând automat că familia poate asigura orice formă de îngrijire.

Trebuie clarificat:

cine este disponibil;
ce poate face;
ce instruire este necesară;
ce sprijin profesional trebuie organizat.

NICE recomandă implicarea familiei în planificarea externării cu acordul persoanei și evaluarea disponibilității și capacității reale a aparținătorilor de a oferi sprijin.

Pentru organizarea îngrijirii zilnice, vezi ghidul pentru aparținător.

Ce rol are medicul de familie?

Pentru mulți pacienți, medicul de familie este principalul punct de continuitate.

După externare poate:

integra informațiile din spital;
actualiza schema terapeutică;
urmări bolile cronice;
evalua simptomele noi;
organiza trimiterile;
verifica dacă planul a fost pus în aplicare;
clarifica traseul către specialiști.

Când este util medicul internist?

Medicina Internă poate fi utilă când:

au fost afectate mai multe organe sau sisteme;
pacientul are mai multe boli cronice;
schema terapeutică s-a schimbat semnificativ;
există numeroase analize de urmărit;
simptomele pot avea cauze multiple;
nu este clar ce problemă are prioritate;
recomandările mai multor specialiști trebuie integrate.

Internistul nu înlocuiește medicul de familie și nici specialistul care trebuie să urmărească o problemă bine definită.

Rolul său este deosebit de valoros când tabloul medical trebuie privit în ansamblu.

Când este utilă Geriatria?

La persoana vârstnică, controlul post-externare nu trebuie să urmărească numai diagnosticul și analizele.

Geriatria devine relevantă dacă după spitalizare apar:

pierderea mersului;
căderi;
fragilitate;
scădere în greutate;
probleme cognitive;
dificultăți de administrare a medicamentelor;
incontinență;
pierderea autonomiei;
nevoie crescută de ajutor;
neclaritatea privind siguranța întoarcerii acasă.

În aceste situații trebuie evaluate împreună:

bolile;
medicamentele;
mobilitatea;
nutriția;
memoria;
starea emoțională;
autonomia;
sprijinul familiei.

Pentru consultație pot fi pregătite dinainte documentele și întrebările folosind ghidul despre pregătirea consultației geriatrice.

Pentru medici și programări este disponibilă pagina de consultație de geriatrie.

Ce trebuie urmărit acasă?

Numai parametrii recomandați pentru situația respectivă.

Aceștia pot include:

tensiunea arterială;
pulsul;
glicemia;
greutatea;
temperatura;
cantitatea de urină;
saturația oxigenului;
durerea;
aspectul plăgii;
aportul alimentar;
mobilitatea;
alte simptome.

Monitorizarea trebuie să aibă un scop.

Pacientul trebuie să știe:

când măsoară;
cum notează;
ce valori sunt așteptate;
când contactează medicul;
când solicită ajutor urgent.

Semne care trebuie discutate mai repede

Nu aștepta controlul programat dacă apar:

reapariția sau agravarea simptomelor;
febră persistentă;
reacții adverse suspectate;
amețeli importante;
căderi;
edeme noi;
reducerea urinării;
lipsa persistentă a poftei de mâncare;
scădere progresivă în greutate;
dificultăți de alimentație;
deteriorarea plăgii;
imposibilitatea de a urma tratamentul;
pierderea rapidă a mobilității sau autonomiei;
confuzie nouă.

Când este nevoie de ajutor medical urgent?

Solicită ajutor medical urgent, inclusiv prin 112 când situația o impune, dacă apar:

dificultate importantă de respirație;
durere toracică severă;
slăbiciune bruscă pe o parte a corpului;
tulburare bruscă de vorbire;
pierderea stării de conștiență;
sângerare importantă;
confuzie instalată brusc;
vărsături persistente cu imposibilitatea hidratării;
reducerea severă sau oprirea urinării;
cădere cu traumatism major;
deteriorare rapidă și severă a stării generale.

Diagnosticul pentru care pacientul a fost internat poate avea și alte semne specifice de alarmă. Respectă indicațiile primite din spital.

Ce să aduci la control?

Pregătește:

biletul de externare;
scrisoarea medicală;
rezultatele investigațiilor;
lista medicamentelor luate înainte de internare;
schema recomandată la externare;
toate medicamentele și suplimentele utilizate efectiv;
analizele făcute după externare;
documentele medicale relevante mai vechi;
jurnalul simptomelor sau valorilor măsurate acasă;
lista întrebărilor.

Dacă pacientul nu își poate descrie bine evoluția, poate veni cu o persoană care cunoaște situația.

Întrebările care trebuie să primească un răspuns

La finalul controlului ar trebui să fie clar:

Care este schema actuală de tratament?
Ce medicamente au fost oprite?
Care tratamente sunt temporare?
Ce analize trebuie repetate?
Când trebuie efectuate?
Cine verifică rezultatele?
Ce investigații au rămas de făcut?
Ce specialist trebuie consultat?
Care control are prioritate?
Ce activități sunt permise?
Ce simptome trebuie urmărite acasă?
Ce semne impun revenirea mai devreme?
Cine coordonează planul general?

Ideea esențială

După externare trebuie să fie clare cinci lucruri:

TRATAMENTUL
Ce ia pacientul acum și ce nu mai ia.

MONITORIZAREA
Ce simptome, analize și parametri trebuie urmăriți.

RECUPERAREA
Cum evoluează mobilitatea, alimentația și autonomia.

TRASEUL
Cine face următorul control și cine urmărește rezultatele.

SEMNELE DE ALARMĂ
Când trebuie cerut ajutor mai devreme sau de urgență.

Scopul controlului nu este repetarea tuturor investigațiilor efectuate în spital.

Scopul este transformarea informațiilor din externare într-un plan sigur, clar și aplicabil după revenirea acasă.

Notă medicală

Informațiile din acest articol au caracter educațional și nu înlocuiesc recomandările primite la externare sau consultația medicală.

Nu modifica și nu opri tratamentele fără recomandarea medicului. Dacă starea se agravează, solicită evaluare medicală fără să aștepți controlul programat.

După externarea din spital: ce verifici la control