Recuperarea după proteza de genunchi: kinetoterapie, mers și etapele revenirii la activitate

Recuperarea după proteza de genunchi: kinetoterapie, mers și etapele revenirii la activitate

Operația de protezare a genunchiului înlocuiește suprafețele articulare deteriorate, dar intervenția chirurgicală nu recuperează singură mobilitatea, forța și mersul.

După operație începe o etapă diferită: recuperarea funcției.

Pentru majoritatea pacienților, mișcarea genunchiului și exercițiile încep foarte devreme după intervenție. American Academy of Orthopaedic Surgeons arată că exercițiile pot începe la câteva ore după operație, sub îndrumarea echipei medicale, pentru recuperarea forței, mobilității și mersului.

Programul nu este însă identic pentru toată lumea. Tipul intervenției, starea pacientului înainte de operație, indicațiile chirurgului, evoluția plăgii, mobilitatea și forța influențează ritmul recuperării.

Kinetoterapia trebuie construită progresiv, cu obiective funcționale clare.

De ce este necesară recuperarea după proteza de genunchi

Înaintea operației, pacientul cu gonartroză avansată poate fi redus treptat activitatea din cauza durerii.

Pot exista deja:

• forță musculară redusă;
• mobilitate limitată;
• mers modificat;
• dificultăți la scări;
• toleranță scăzută la efort.

După intervenție se adaugă efectele temporare ale operației:

• durere;
• umflare;
• rigiditate;
• inhibarea musculaturii;
• dificultăți la mers.

Recuperarea urmărește să refacă progresiv capacitatea pacientului de a utiliza membrul operat.

AAOS descrie exercițiul regulat pentru recuperarea forței și mobilității și revenirea graduală la activitățile cotidiene ca elemente importante ale recuperării după proteza totală de genunchi.

Care sunt obiectivele recuperării

Obiectivele diferă între pacienți, dar pot include:

• controlul progresiv al mobilității;
• recuperarea extensiei genunchiului;
• creșterea flexiei;
• activarea musculaturii coapsei;
• creșterea forței;
• reducerea dependenței de cadru, cârje sau baston;
• normalizarea progresivă a mersului;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• ridicarea de pe scaun;
• revenirea la activitățile cotidiene.

Ținta finală nu este simpla executare a exercițiilor.

Este recâștigarea funcției necesare vieții pacientului.

Recuperarea începe din spital

Mobilizarea după proteza de genunchi începe, de regulă, foarte devreme.

AAOS arată că majoritatea pacienților pot începe exercițiile genunchiului în primele ore după operație, iar mersul pe distanțe scurte începe precoce cu ajutorul cadrului sau cârjelor.

În această etapă, obiectivele sunt simple:

• mobilizare în siguranță;
• activarea musculaturii;
• mișcarea gleznei;
• începerea flexiei și extensiei genunchiului;
• ridicarea din pat;
• transferul pe scaun;
• primii pași cu sprijin.

Tipul și intensitatea exercițiilor trebuie stabilite de echipa care îngrijește pacientul.

Nu este momentul pentru improvizarea unui program găsit online.

Mersul după proteza de genunchi

Mersul este unul dintre obiectivele centrale ale recuperării.

Inițial, pacientul poate utiliza:

• cadru;
• cârje;
• ulterior baston.

Dispozitivul de sprijin nu reprezintă un eșec al recuperării.

Este un instrument care permite pacientului să se deplaseze în siguranță până când forța, echilibrul și controlul membrului operat sunt suficiente.

AAOS recomandă progresia mersului pe măsură ce forța și rezistența cresc și subliniază că momentul reducerii sprijinului trebuie stabilit împreună cu chirurgul sau fizioterapeutul.

Obiectivul nu este renunțarea cât mai repede la cadru sau baston.

Este mersul cât mai sigur și mai corect.

Câtă greutate poate fi pusă pe picior

Această întrebare trebuie clarificată direct cu chirurgul.

În multe artroplastii primare de genunchi este permisă încărcarea precoce, dar indicația concretă poate diferi în funcție de:

• tipul intervenției;
• fixarea implantului;
• particularitățile intraoperatorii;
• calitatea osoasă;
• alte proceduri efectuate;
• starea generală a pacientului.

AAOS recomandă ca pacientul să urmeze indicațiile chirurgului și ale terapeutului privind cantitatea de greutate care poate fi pusă pe membrul operat.

Prin urmare, nu trebuie aplicată automat aceeași regulă tuturor pacienților.

Recuperarea extensiei genunchiului

Capacitatea de a întinde suficient genunchiul este foarte importantă pentru mers.

Dacă genunchiul rămâne permanent flexat, mersul poate deveni mai dificil și mai obositor.

Programul timpuriu poate include exerciții prin care pacientul:

• activează cvadricepsul;
• menține genunchiul în extensie;
• recuperează progresiv amplitudinea.

AAOS include exercițiile de extensie și contracțiile cvadricepsului printre exercițiile precoce după protezarea genunchiului.

Mobilitatea trebuie lucrată progresiv, fără forțări necontrolate.

Recuperarea flexiei

Flexia este necesară pentru activități precum:

• așezarea pe scaun;
• ridicarea;
• urcatul scărilor;
• intrarea în mașină;
• numeroase activități cotidiene.

În perioada precoce, programul poate include exerciții de îndoire progresivă a genunchiului, adaptate toleranței pacientului. AAOS include mai multe forme de flexie asistată și activă în ghidul său postoperator.

Nu există însă un singur număr de grade care să descrie recuperarea completă a tuturor pacienților.

Mai important este dacă mobilitatea obținută permite activitățile necesare.

Trebuie forțat genunchiul ca să se îndoaie

Recuperarea mobilității este importantă, dar aceasta nu înseamnă că genunchiul trebuie forțat agresiv indiferent de durere și reacția țesuturilor.

Programul trebuie să țină cont de:

• durere;
• umflare;
• starea plăgii;
• mobilitatea actuală;
• momentul postoperator;
• indicațiile chirurgului.

O anumită senzație de tensiune sau disconfort poate apărea în timpul exercițiilor, mai ales în primele săptămâni.

Durerea severă, agravarea persistentă a umflării sau pierderea progresivă a funcției trebuie însă discutate cu echipa medicală.

Recuperarea forței

Cvadricepsul poate fi semnificativ afectat după operație.

În primele etape pot fi utilizate exerciții simple de activare musculară, iar ulterior programul progresează către exerciții mai solicitante.

AAOS recomandă exerciții precoce pentru activarea musculaturii coapsei și progresia ulterioară către exerciții cu rezistență pe măsură ce forța revine.

Programul poate evolua către:

• ridicarea piciorului;
• extensii controlate;
• ridicarea de pe scaun;
• exerciții în sprijin;
• step-up;
• exerciții cu rezistență;
• activități funcționale.

Momentul introducerii fiecărei etape depinde de evoluție.

Ridicarea de pe scaun este un exercițiu important

Da.

Capacitatea de a se ridica de pe scaun combină:

• mobilitatea;
• forța;
• controlul;
• echilibrul.

La început poate fi necesar:

• un scaun mai înalt;
• sprijin cu brațele;
• ajutor.

Pe măsură ce pacientul progresează, gradul de sprijin poate fi redus.

Este un exemplu bun de exercițiu care reproduce direct o activitate cotidiană.

Urcatul și coborâtul scărilor

Scările necesită mai multă forță și control decât mersul pe teren drept.

În perioada inițială se folosesc frecvent balustrada și un tipar de urcare treaptă cu treaptă. Pe măsură ce mobilitatea și forța cresc, pacientul poate progresa către urcarea alternativă a treptelor.

Nu este necesar ca pacientul să forțeze urcarea normală a scărilor înainte să aibă capacitatea necesară.

Aici progresul este mai important decât viteza.

Umflarea genunchiului după operație este normală?

Un anumit grad de umflare este frecvent în perioada postoperatorie.

Poate crește după exercițiu sau după o perioadă mai lungă de activitate. AAOS menționează că durerea și umflarea pot apărea după exerciții și recomandă discutarea problemelor persistente cu chirurgul sau terapeutul.

Programul trebuie adaptat dacă genunchiul reacționează constant printr-o creștere importantă a simptomelor.

Dar nu orice umflare trebuie considerată automat „normală după operație”.

Există situații care necesită evaluare medicală.

Când umflarea poate sugera un cheag de sânge

După proteza de genunchi există risc de tromboză venoasă.

AAOS recomandă contactarea medicului dacă apar semne precum:

• durere în creștere la nivelul gambei;
• sensibilitate sau roșeață deasupra ori sub genunchi;
• umflare nouă sau în creștere a gambei, gleznei sau piciorului.

Apariția bruscă a dificultății de respirație sau a durerii toracice poate sugera embolie pulmonară și necesită evaluare medicală de urgență.

Aceste simptome nu trebuie gestionate prin modificarea exercițiilor și „urmărirea evoluției”.

Care sunt semnele posibile de infecție

Plaga trebuie urmărită pe parcursul recuperării.

AAOS indică drept semne care necesită contactarea medicului:

• febră persistentă;
• frisoane;
• creșterea roșeții sau sensibilității plăgii;
• umflare în creștere;
• secreții la nivelul plăgii;
• creșterea durerii atât în repaus, cât și la activitate.

Recuperarea nu trebuie continuată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat dacă apar astfel de manifestări.

Prioritatea devine evaluarea medicală.

De ce este importantă prevenirea căderilor

În primele săptămâni, pacientul poate avea:

• forță redusă;
• echilibru modificat;
• mers nesigur;
• tratamente care pot influența starea generală.

O cădere poate produce leziuni serioase.

AAOS recomandă utilizarea cadrului, cârjelor, bastonului, balustradelor sau ajutorului unei alte persoane până când echilibrul, forța și mobilitatea sunt suficiente.

În casă pot fi utile și măsuri simple:

• îndepărtarea covoarelor mobile;
• eliminarea cablurilor din zonele de trecere;
• balustrade sigure;
• iluminare bună;
• scaune stabile.

La pacienții vârstnici, această componentă este deosebit de importantă.

Bicicleta medicinală poate fi folosită?

Poate fi introdusă în anumite programe după ce mobilitatea permite efectuarea pedalării și echipa medicală consideră că este potrivită.

AAOS include bicicleta staționară printre activitățile utilizate ulterior pentru recuperarea mobilității și forței după proteza de genunchi.

La început poate fi posibilă doar o mișcare parțială sau pedalarea înapoi, progresând ulterior către rotația completă și creșterea controlată a rezistenței.

Nu trebuie însă urmărit un calendar rigid.

Mobilitatea pacientului și indicațiile postoperatorii au prioritate.

Kinetoterapia se face doar în cabinet?

Nu.

O parte importantă a recuperării este reprezentată de activitatea pacientului între ședințe.

NICE recomandă ca persoanele care au suferit protezare de șold sau genunchi să primească înainte de externare recomandări individualizate pentru recuperarea postoperatorie și pentru recuperarea autogestionată.

Programul pentru acasă poate include:

• exercițiile recomandate;
• mers progresiv;
• activități cotidiene;
• măsuri pentru controlul umflării;
• reguli de siguranță.

Dar exercițiile trebuie făcute în dozajul recomandat.

„Mai multe” nu înseamnă automat „mai bine”.

Este nevoie întotdeauna de kinetoterapie supravegheată?

Nevoile diferă.

Unii pacienți pot evolua bine cu un program individual pentru acasă și controale periodice.

Alții pot avea nevoie de recuperare supravegheată deoarece prezintă:

• dificultăți importante la activitățile cotidiene;
• deficit funcțional persistent;
• mobilitate insuficientă;
• forță redusă;
• dificultăți la mers;
• probleme de echilibru;
• dificultăți în realizarea independentă a exercițiilor.

NICE recomandă ca forma recuperării după protezare să fie adaptată circumstanțelor clinice și personale ale pacientului, iar recuperarea supravegheată să fie disponibilă atunci când există nevoi funcționale specifice.

Cât durează recuperarea

Nu există o zi exactă în care genunchiul devine „recuperat”.

AAOS arată că recuperarea completă poate dura câteva luni și că progresul continuă prin exercițiu și creșterea graduală a activității.

În primele săptămâni sunt urmărite în special:

• siguranța;
• mersul;
• mobilitatea;
• activitățile zilnice;
• activarea musculaturii.

Ulterior, accentul se mută mai mult spre:

• forță;
• rezistență;
• scări;
• mers pe distanțe mai mari;
• revenirea la activități.

AAOS arată că multe persoane pot relua majoritatea activităților obișnuite de zi cu zi în aproximativ 3–6 săptămâni, dar aceasta este o estimare generală, nu un termen garantat pentru fiecare pacient.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare

Nu există un număr universal.

Durata și frecvența depind de:

• nivelul funcțional înainte de operație;
• mobilitatea postoperatorie;
• forța;
• mersul;
• vârsta;
• bolile asociate;
• apariția eventualelor complicații;
• capacitatea de a face exercițiile independent;
• obiectivele pacientului.

De aceea, recuperarea se stabilește prin evaluare funcțională și reevaluări succesive.

Principiul este explicat separat și în ghidul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Cum măsurăm progresul

Durerea este numai unul dintre criterii.

Pot fi urmărite:

• extensia genunchiului;
• flexia;
• forța;
• capacitatea de a ridica membrul;
• mersul;
• nevoia de dispozitiv de sprijin;
• ridicarea de pe scaun;
• scările;
• distanța parcursă;
• echilibrul;
• autonomia.

Este posibil ca durerea să scadă înainte ca forța să fie recuperată complet.

La fel, pacientul poate avea încă un anumit disconfort, dar să fie mult mai funcțional decât în primele săptămâni.

Progresul trebuie apreciat în ansamblu.

Ce se întâmplă dacă genunchiul rămâne foarte rigid

Mobilitatea trebuie urmărită pe parcursul recuperării.

Dacă pacientul nu progresează sau începe să piardă mobilitatea, situația trebuie discutată cu chirurgul și echipa de recuperare.

Nu este indicat ca pacientul să răspundă singur prin forțarea din ce în ce mai agresivă a genunchiului.

Lipsa progresului poate necesita:

• reevaluarea programului;
• verificarea durerii și umflării;
• verificarea modului în care sunt făcute exercițiile;
• evaluare ortopedică.

Identificarea precoce a unei evoluții necorespunzătoare este preferabilă repetării neschimbate a aceluiași program.

Când se poate renunța la baston

Nu după o dată fixă.

Momentul depinde de:

• forță;
• echilibru;
• controlul membrului;
• calitatea mersului;
• siguranță;
• indicația chirurgului.

AAOS descrie progresia de la cadru sau cârje către baston pe măsură ce forța și rezistența cresc și recomandă ca această trecere să fie stabilită împreună cu echipa medicală.

Un pacient care renunță prea devreme la sprijin, dar continuă să șchiopăteze sever, nu a câștigat neapărat funcție.

Când se poate conduce

Revenirea la condus depinde de mai multe elemente:

• piciorul operat;
• mobilitatea genunchiului;
• controlul muscular;
• timpul de reacție;
• medicația utilizată;
• recomandarea chirurgului.

AAOS menționează că multe persoane reiau condusul aproximativ la 4–6 săptămâni, când mobilitatea și controlul muscular permit utilizarea sigură a pedalelor.

Aceasta nu trebuie interpretată ca permisiune automată la șase săptămâni.

Decizia este individuală.

Când se poate reveni la sport

După recuperare sunt în general preferate activitățile cu impact redus.

AAOS enumeră printre activitățile realiste după proteza totală de genunchi:

• mersul;
• înotul;
• bicicleta;
• golf;
• drumeții ușoare;
• dans și alte activități cu impact redus.

Revenirea depinde de istoricul pacientului, nivelul funcțional și recomandarea chirurgului.

Sporturile cu impact mare sau risc crescut de traumă trebuie discutate individual.

Fizioterapia cu aparate este obligatorie?

Nu.

Unele proceduri de fizioterapie pot fi utilizate selectiv dacă există o indicație.

Dar recuperarea după proteza de genunchi are câteva obiective care necesită intervenție activă:

• mobilitate;
• activare musculară;
• forță;
• mers;
• echilibru;
• funcție.

Un aparat nu poate înlocui antrenarea acestor capacități.

Planul trebuie construit după necesitățile pacientului, nu după ideea că orice operație de genunchi trebuie urmată automat de aceeași combinație de proceduri.

Proteza rezolvă complet durerea?

Scopul intervenției este reducerea durerii și îmbunătățirea funcției, iar majoritatea pacienților obțin beneficii importante.

Totuși, genunchiul protezat nu devine identic cu un genunchi natural fără nicio problemă.

AAOS precizează că recuperarea completă a întregii amplitudini nu este întotdeauna posibilă și că unele persoane pot percepe în continuare rigiditate, amorțeală în jurul inciziei sau zgomote ale implantului.

Obiectivul realist este o funcție bună și o reducere semnificativă a limitărilor, nu promisiunea unui genunchi „ca nou”.

Ce legătură are gonartroza cu acest articol

Proteza de genunchi este utilizată frecvent în formele avansate de artroză atunci când simptomele și limitarea funcțională justifică intervenția.

Înainte de operație, traseul este explicat în:

• ghidul despre gonartroză;
• articolul despre kinetoterapia în gonartroză.

După intervenție, obiectivele se schimbă.

Nu mai tratăm doar efectele gonartrozei, ci recuperăm funcția după o procedură chirurgicală majoră.

De aceea aceste articole trebuie să rămână separate.

Ideea esențială

Proteza de genunchi rezolvă problema articulară pentru care a fost indicată intervenția, dar recuperarea funcției continuă după operație.

Kinetoterapia urmărește progresiv:

mobilitate → activare musculară → forță → mers → scări → rezistență → autonomie.

Recuperarea începe precoce, dar ritmul trebuie individualizat și trebuie respectate indicațiile chirurgului.

Nu este util să comparăm pacienții după regula „la trei săptămâni trebuie obligatoriu să faci X”.

Mai important este dacă pacientul progresează de la nivelul său inițial către obiectivele stabilite prin evaluarea funcțională.

Durerea sau umflarea excesivă, semnele de infecție, durerea și umflarea gambei sau apariția bruscă a dificultății de respirație necesită evaluare medicală și nu trebuie considerate simple obstacole ale kinetoterapiei.

Pentru principiile generale ale perioadei după intervenție există și ghidul despre recuperarea după accidentare sau operație, iar imaginea de ansamblu a genunchiului este prezentată în articolul despre recuperarea genunchiului.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.