Fizioterapie: ce este, când se recomandă și ce proceduri poate include

Fizioterapie: ce este, când se recomandă și ce proceduri poate include

Fizioterapia poate face parte dintr-un program de recuperare atunci când anumite proceduri fizicale sunt indicate pentru problema pacientului și pot completa recuperarea activă.

În practica Prevencia, termenul este folosit pentru procedurile realizate cu aparate, precum electroterapia, magnetoterapia, ultrasunetele terapeutice, laserterapia și electrostimularea. Ele nu reprezintă însă întregul proces de recuperare și nu sunt automat necesare oricărui pacient.

Programul trebuie stabilit în funcție de diagnostic, simptome, obiectivele recuperării și eventualele contraindicații. Uneori fizioterapia este asociată cu kinetoterapia. Alteori este utilizată selectiv sau poate să nu fie indicată deloc.

Fizioterapia face parte dintr-un traseu mai larg de medicină fizică și reabilitare, în care obiectivul final este îmbunătățirea funcției pacientului, nu simpla efectuare a unui număr de proceduri.

Ce înseamnă fizioterapia

Terminologia poate crea confuzie.

În sens profesional internațional, fizioterapia este un domeniu larg care poate include exercițiu terapeutic, educație, tehnici manuale și alte intervenții. În limbajul folosit frecvent în România și în organizarea serviciilor Prevencia, „fizioterapie” este utilizat mai restrâns pentru procedurile fizicale realizate cu ajutorul aparatelor.

În acest articol folosim termenul în acest al doilea sens, pentru a delimita clar procedurile fizicale de kinetoterapie.

Aceste proceduri pot utiliza, în funcție de tehnologie:

• curenți electrici;
• câmpuri electromagnetice;
• ultrasunete;
• energie luminoasă de joasă intensitate;
• stimulare electrică musculară.

Indicația nu se stabilește însă pornind de la aparat, ci de la problema pacientului.

Întrebarea corectă nu este „ce aparat ar trebui să fac?”, ci „ce obiectiv avem în recuperare și ce intervenții sunt potrivite pentru acel obiectiv?”

Care este diferența dintre fizioterapie și kinetoterapie

Kinetoterapia reprezintă componenta activă a recuperării: mișcare, exercițiu terapeutic, antrenarea forței, mobilității, echilibrului și funcției.

Fizioterapia, în sensul utilizat aici, folosește proceduri fizicale care pot avea un rol complementar.

De exemplu, într-un program pentru un pacient cu genunchi rigid după imobilizare, obiectivul principal poate fi recuperarea mobilității, forței și mersului prin kinetoterapie. O procedură de fizioterapie poate fi adăugată dacă există o indicație pentru aceasta, dar nu poate substitui recuperarea activă a funcției.

Diferențele și situațiile în care cele două pot fi combinate sunt explicate separat în articolul despre diferența dintre kinetoterapie și fizioterapie.

Când poate fi recomandată fizioterapia

Nu există o listă universală de boli pentru care fiecare pacient trebuie să facă fizioterapie.

Procedurile pot fi luate în calcul în cadrul unor programe de recuperare pentru anumite probleme musculo-scheletale, după traumatisme sau intervenții și în alte situații în care medicul sau profesionistul care coordonează recuperarea apreciază că o procedură fizicală poate avea un rol.

Pot exista, de exemplu, programe pentru:

• dureri musculo-scheletale;
• unele afecțiuni ale coloanei;
• afecțiuni articulare;
• recuperare după traumatisme;
• recuperare după perioade de imobilizare;
• anumite situații postoperatorii;
• contracturi sau limitări funcționale;
• unele programe în care este necesară stimularea musculară.

Important este că aceeași denumire de diagnostic nu conduce automat la aceeași combinație de proceduri.

Doi pacienți cu gonartroză, de exemplu, pot avea simptome, limitări funcționale și boli asociate diferite. Programul trebuie individualizat.

Ce proceduri de fizioterapie pot fi folosite

Există mai multe tipuri de proceduri. La Prevencia sunt disponibile electroterapie, TENS, electrostimulare, magnetoterapie, ultrasunete terapeutice, laserterapie și terapie combinată, selecția fiind făcută în funcție de indicație și contraindicații.

Electroterapie, TENS și electrostimulare

Electroterapia utilizează curent electric cu parametri adaptați obiectivului terapeutic.

În această categorie intră tehnici diferite, care nu trebuie confundate între ele.

TENS este utilizat în principal în contextul controlului durerii, în timp ce electrostimularea musculară urmărește stimularea contracției musculare în situațiile în care aceasta este indicată.

Faptul că ambele folosesc curent electric nu înseamnă că sunt aceeași procedură sau că au aceleași obiective.

Am separat aceste diferențe în ghidul despre electroterapie, TENS și electrostimulare.

Magnetoterapie

Magnetoterapia utilizează câmpuri electromagnetice și este întâlnită în programele de fizioterapie pentru anumite indicații.

Nu trebuie însă prezentată ca o procedură care „vindecă” sau „regenerează” în mod garantat țesuturile.

Utilitatea ei trebuie apreciată în raport cu diagnosticul, obiectivele programului și dovezile disponibile pentru situația respectivă.

Vezi separat ghidul despre magnetoterapie.

Ultrasunete terapeutice

Ultrasunetele terapeutice sunt diferite de ecografia folosită pentru diagnostic.

În fizioterapie, ultrasunetele sunt aplicate în scop terapeutic asupra unei regiuni selectate. Parametrii și indicația trebuie stabilite în funcție de problema tratată.

Nu orice durere musculară, tendinoasă sau articulară reprezintă automat o indicație.

Detaliile sunt dezvoltate în articolul despre ultrasunetele terapeutice.

Laserterapie

Laserterapia folosită în recuperare utilizează energie luminoasă aplicată terapeutic.

Și în cazul acestei proceduri este importantă delimitarea dintre posibilul rol adjuvant și promisiunile nerealiste de vindecare sau regenerare.

Indicația depinde de afecțiune, regiune, stadiul problemei și eventualele contraindicații.

Am dedicat un ghid separat laserterapiei în recuperare.

Se pot combina mai multe proceduri în aceeași zi?

Da, în anumite programe pot fi recomandate mai multe proceduri de fizioterapie în aceeași zi.

Dar numărul procedurilor nu reprezintă în sine un indicator al calității tratamentului.

Un program cu patru proceduri nu este automat „mai puternic” sau mai eficient decât unul cu două.

Selecția trebuie să răspundă unor întrebări concrete:

• ce problemă tratăm;
• care este obiectivul fiecărei proceduri;
• există contraindicații;
• cum răspunde pacientul;
• ce rol are procedura în raport cu kinetoterapia;
• când trebuie modificat programul.

La Prevencia, procedurile pot fi asociate în programe de recuperare, dar structura exactă se stabilește în funcție de evaluare și de planul terapeutic.

De ce este importantă evaluarea înainte de fizioterapie

Durerea nu reprezintă un diagnostic.

O durere de umăr poate avea cauze diferite. La fel, durerea lombară, umflarea unui genunchi sau slăbiciunea musculară pot apărea în contexte foarte diferite.

Aplicarea unei proceduri fără să știm suficient despre cauza și contextul simptomelor poate fi inutilă și, în anumite situații, nepotrivită.

Evaluarea urmărește să clarifice:

• diagnosticul sau problema pentru care se face recuperarea;
• simptomele actuale;
• intervențiile și traumatismele anterioare;
• bolile asociate;
• dispozitivele medicale implantate, dacă există;
• tratamentele urmate;
• obiectivele programului;
• eventualele contraindicații.

Această etapă permite alegerea procedurilor care au sens pentru pacient, nu a unui pachet standard construit numai după denumirea afecțiunii.

Fizioterapia are contraindicații?

Da. Fiecare procedură are propriile precauții și contraindicații, iar acestea nu sunt identice pentru toate tehnologiile.

Pot conta, în funcție de procedură și de regiunea tratată, situații precum:

• anumite dispozitive electronice implantate;
• sarcina;
• tulburări de sensibilitate;
• leziuni sau infecții locale;
• anumite probleme vasculare;
• afecțiuni acute;
• intervenții recente;
• alte boli sau tratamente care schimbă profilul de siguranță.

Acesta este motivul pentru care nu este corect să existe o singură listă generică de contraindicații aplicabilă tuturor aparatelor.

Am separat acest subiect într-un ghid dedicat despre contraindicațiile fizioterapiei.

Fizioterapia trebuie să înlocuiască kinetoterapia?

În general, cele două trebuie privite prin prisma obiectivului urmărit.

Dacă pacientul trebuie să recâștige forța unui membru, mobilitatea unei articulații, echilibrul sau capacitatea de a merge, aceste funcții trebuie antrenate activ.

O procedură aplicată pasiv nu poate reproduce singură această componentă.

De aceea, în multe programe de recuperare musculo-scheletală sau postoperatorie, fizioterapia poate avea un rol complementar, iar kinetoterapia rămâne componenta prin care este antrenată efectiv funcția.

În alte situații, procedurile pot fi folosite separat pentru un obiectiv bine definit.

Nu există obligația ca un pacient care face kinetoterapie să facă automat și fizioterapie și nici invers.

Fizioterapia poate fi folosită pentru durere?

Unele proceduri sunt utilizate cu obiectiv antalgic, adică pentru controlul durerii.

Acest lucru nu trebuie însă confundat cu tratarea cauzei problemei.

Reducerea durerii poate fi utilă dacă permite pacientului să se miște mai bine sau să participe la recuperarea activă, dar rezultatul trebuie evaluat în raport cu funcția.

Un pacient poate avea o durere mai mică și totuși să prezinte în continuare:

• mobilitate limitată;
• forță scăzută;
• instabilitate;
• mers modificat;
• dificultăți la activitățile cotidiene.

Programul trebuie să urmărească problema în ansamblu.

Cât durează o ședință de fizioterapie?

Durata depinde de procedură.

La Prevencia, procedurile individuale cu aparate durează în general între câteva minute și aproximativ 30 de minute, iar mai multe proceduri pot fi combinate în aceeași vizită atunci când planul terapeutic o indică.

Aceasta este diferită de kinetoterapia individuală, care presupune o perioadă mai lungă de lucru activ cu pacientul.

Durata mai mare nu înseamnă însă automat eficiență mai mare. Pentru fiecare tehnologie există parametri și durate specifice care trebuie respectate.

De câte ședințe de fizioterapie este nevoie?

Nici în fizioterapie nu există un număr universal de ședințe.

Durata programului depinde de:

• indicație;
• tipul procedurii;
• evoluția simptomelor;
• asocierea cu kinetoterapia;
• obiectivele recuperării;
• răspunsul pacientului.

Un pachet de tratament este o modalitate practică de organizare a ședințelor, nu o garanție că fiecare pacient are nevoie de exact același număr de proceduri.

Programul trebuie reevaluat dacă rezultatul așteptat nu apare sau dacă simptomele se modifică.

Ce trebuie să comunici înainte de o procedură

Înainte de începerea fizioterapiei este important să fie comunicate informațiile medicale relevante.

În special:

• diagnosticul cunoscut;
• intervențiile chirurgicale recente;
• existența unor implanturi sau dispozitive medicale;
• sarcina sau posibilitatea unei sarcini;
• problemele cardiace sau vasculare relevante;
• tulburările de sensibilitate;
• infecțiile sau leziunile cutanate în zona tratată;
• orice modificare importantă a stării de sănătate.

Unele informații care par fără legătură cu durerea pentru care pacientul vine la recuperare pot influența alegerea procedurii.

Dar drenajul limfatic și presoterapia?

Drenajul limfatic mecanic și presoterapia sunt servicii diferite de electroterapie, laser sau ultrasunete, chiar dacă pot fi integrate în anumite programe de recuperare.

Ele urmăresc alte obiective și au propriile indicații și contraindicații.

Nu trebuie recomandate automat pentru orice membru inferior umflat sau pentru orice senzație de „picioare grele”, deoarece edemul poate avea cauze diferite care trebuie clarificate.

Subiectul este tratat separat în ghidul despre drenajul limfatic mecanic și presoterapie.

Fizioterapia într-un program complet de recuperare

Un program bun de recuperare nu începe cu alegerea aparatului.

Începe cu problema pacientului:

Ce nu mai poate face? De ce? Ce trebuie recuperat?

În funcție de răspuns, planul poate include:

• kinetoterapie;
• una sau mai multe proceduri de fizioterapie;
• educație și recomandări pentru activitatea zilnică;
• reevaluare;
• alte intervenții atunci când sunt indicate.

În anumite situații, poate fi necesară și reevaluarea de către medicul de recuperare, ortoped, neurolog, reumatolog sau alt specialist.

Ideea esențială

Fizioterapia nu reprezintă o colecție de aparate din care pacientul trebuie să aleagă.

Electroterapia, magnetoterapia, ultrasunetele terapeutice, laserterapia sau electrostimularea au mecanisme, obiective, indicații și contraindicații diferite.

De aceea, procedura potrivită se stabilește pornind de la diagnostic și de la obiectivul recuperării.

În multe situații, fizioterapia poate completa kinetoterapia și alte componente ale programului. Rolul său trebuie însă evaluat realist: procedurile pot fi instrumente utile în anumite contexte, dar recuperarea funcției presupune adesea și intervenție activă, progresie și reevaluare.

Serviciile și procedurile disponibile în clinică sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.