Gonartroza: kinetoterapie, exercițiu și recuperarea funcției genunchiului

Gonartroza: kinetoterapie, exercițiu și recuperarea funcției genunchiului

Gonartroza este artroza genunchiului. Poate provoca durere, rigiditate, reducerea mobilității și dificultăți la mers, urcatul scărilor sau ridicarea de pe scaun.

Diagnosticul nu înseamnă însă că genunchiul trebuie protejat prin evitarea mișcării. Dimpotrivă, exercițiul terapeutic adaptat este una dintre componentele centrale ale tratamentului conservator al artrozei.

NICE recomandă exercițiul terapeutic individualizat tuturor persoanelor cu osteoartrită, inclusiv exerciții de întărire musculară și activitate aerobică. Ședințele supravegheate pot fi luate în calcul atunci când sunt necesare.

Academia Americană de Chirurgie Ortopedică recomandă, de asemenea, exercițiul supravegheat, nesupravegheat sau acvatic pentru îmbunătățirea durerii și funcției în gonartroză.

Rolul kinetoterapiei este tocmai acesta: să transforme recomandarea generală „trebuie să faci mișcare” într-un program adaptat funcției și capacității pacientului.

Ce este gonartroza

Gonartroza este o formă de osteoartrită care afectează articulația genunchiului.

Poate determina:

• durere la mers sau alte activități;
• rigiditate, mai ales după repaus;
• reducerea mobilității;
• dificultăți la urcatul sau coborâtul scărilor;
• scăderea toleranței la mers;
• episoade de umflare;
• crepitații;
• limitarea activităților cotidiene.

Prevencia are deja un ghid separat despre gonartroză: simptome, grade, investigații și tratament.

Articolul respectiv rămâne pagina principală pentru diagnosticul și tratamentul gonartrozei.

Materialul de față răspunde unei alte întrebări:

Cum recuperăm mobilitatea, forța și funcția genunchiului după ce problema a fost evaluată?

De ce este important exercițiul în gonartroză

Artroza poate determina pacientul să reducă treptat activitatea.

Genunchiul doare, persoana merge mai puțin, evită scările și începe să folosească mai puțin membrul afectat.

În timp, acest lucru poate contribui la:

• pierderea forței musculare;
• scăderea capacității de efort;
• dificultăți și mai mari la mers;
• reducerea autonomiei;
• creșterea fricii de mișcare.

Apare astfel un cerc dificil:

durere → activitate mai redusă → condiție fizică și forță mai mici → activitățile devin mai dificile.

Exercițiul terapeutic încearcă să rupă acest cerc.

OMS arată că exercițiul poate întări musculatura afectată și poate îmbunătăți mobilitatea persoanelor cu osteoartrită.

Kinetoterapia poate vindeca gonartroza?

Nu în sensul de a readuce cartilajul articular la starea inițială.

Este important să separăm două obiective:

modificarea structurii articulației

și

îmbunătățirea modului în care funcționează pacientul.

Kinetoterapia urmărește în principal a doua componentă.

Poate contribui la îmbunătățirea:

• mobilității;
• forței;
• stabilității;
• mersului;
• toleranței la activitate;
• capacității de a desfășura activitățile zilnice.

Beneficiul funcțional poate fi important chiar dacă modificările structurale ale articulației continuă să existe.

Același principiu este explicat și în articolul Prevencia despre gonartroză, unde recuperarea medicală este prezentată ca parte complementară a tratamentului.

Durerea înseamnă că trebuie să protejez genunchiul și să nu îl mai solicit?

Nu ca regulă generală.

NICE recomandă pacienților cu osteoartrită să fie informați că la începutul exercițiilor poate apărea o creștere temporară a durerii sau disconfortului, dar că exercițiul regulat și consecvent aduce beneficii pe termen lung pentru durere, funcție și calitatea vieții.

Acest lucru nu înseamnă că orice durere trebuie ignorată.

Programul trebuie adaptat în funcție de:

• intensitatea simptomelor;
• reacția după exercițiu;
• umflarea genunchiului;
• mobilitate;
• nivelul de forță;
• toleranța pacientului;
• alte probleme medicale.

Ideea importantă este că durerea nu trebuie transformată automat într-o interdicție permanentă de mișcare.

Recuperarea începe cu evaluarea

„Am gonartroză” nu spune suficient pentru construirea programului.

Trebuie să aflăm ce poate face pacientul și unde apar limitările.

În cadrul evaluării funcționale pot fi analizate:

• flexia și extensia genunchiului;
• forța membrului inferior;
• capacitatea de a se ridica de pe scaun;
• mersul;
• urcatul și coborâtul scărilor;
• echilibrul;
• toleranța la efort;
• activitățile care provoacă simptome.

Două persoane cu aceeași radiografie pot avea niveluri funcționale foarte diferite.

De aceea, programul trebuie construit după pacient, nu după imagine.

Ce urmărește kinetoterapia în gonartroză

Obiectivele sunt individualizate, dar există câteva componente frecvente.

Recuperarea sau menținerea mobilității

Rigiditatea poate face dificilă atât îndoirea, cât și întinderea completă a genunchiului.

Mobilitatea suficientă este necesară pentru activități precum:

• mersul;
• ridicarea de pe scaun;
• urcatul scărilor;
• intrarea și ieșirea din mașină.

Programul poate include exerciții de mobilitate adaptate nivelului pacientului.

Creșterea forței musculare

Musculatura membrului inferior contribuie la controlul și funcția genunchiului.

În special, programul poate urmări musculatura:

• coapsei;
• șoldului;
• gambei;
• lanțurilor musculare implicate în activitățile funcționale.

NICE include explicit întărirea musculară locală între formele recomandate de exercițiu terapeutic pentru osteoartrită.

Scopul nu este dezvoltarea musculară în sens sportiv, ci capacitatea de a folosi mai bine membrul în viața de zi cu zi.

Îmbunătățirea mersului

Pacientul cu durere de genunchi poate începe să meargă diferit:

• evită încărcarea;
• scurtează pasul;
• merge mai lent;
• folosește excesiv celălalt membru;
• evită distanțele mai mari.

Pe termen lung, aceste adaptări pot limita și mai mult activitatea.

Recuperarea poate urmări:

• creșterea toleranței la mers;
• utilizarea mai eficientă a membrului;
• siguranța;
• creșterea treptată a distanței.

Ridicarea de pe scaun și scările

Aceste două activități sunt foarte relevante în gonartroză.

Pacientul poate spune:

„Pe teren drept merg încă bine, dar nu mai pot urca scările.”

sau:

„Trebuie să mă împing cu mâinile ca să mă ridic.”

Aceste dificultăți oferă informații importante despre funcție.

Programul poate include progresiv activități care pregătesc exact aceste sarcini.

Recuperarea nu înseamnă doar efectuarea exercițiilor pe masa de kinetoterapie. Scopul este transferul lor către activități reale.

Ce tipuri de exerciții pot fi folosite

În funcție de evaluare, pot fi utilizate:

• exerciții de mobilitate;
• exerciții de forță;
• exerciții pentru controlul membrului inferior;
• exerciții de echilibru;
• mers;
• exerciții funcționale;
• activitate aerobică adaptată.

AAOS recomandă exercițiul supravegheat, exercițiul realizat independent și exercițiul acvatic ca opțiuni pentru îmbunătățirea durerii și funcției în gonartroză.

Nu este obligatoriu însă ca fiecare pacient să facă toate aceste tipuri de exerciții.

Care sunt cele mai bune exerciții pentru gonartroză?

Nu există o listă universală.

Un pacient poate avea:

• forță bună, dar mobilitate redusă;
• mobilitate bună, dar toleranță mică la mers;
• dificultăți predominant la scări;
• echilibru slab;
• o perioadă lungă de sedentarism;
• alte boli care limitează anumite exerciții.

Programul trebuie să răspundă acestor diferențe.

Din acest motiv, articolul nu oferă un „top 5 exerciții pentru gonartroză” care să fie aplicat tuturor pacienților.

Exercițiul potrivit este cel care răspunde unui deficit identificat și poate fi progresat în siguranță.

Genuflexiunile sunt interzise?

Nu există regula generală că o persoană cu gonartroză nu poate face niciodată genuflexiuni.

O genuflexiune este, în esență, apropiată de activitatea de a te așeza și ridica.

Ceea ce trebuie adaptat este:

• amplitudinea;
• încărcarea;
• numărul de repetări;
• forma exercițiului;
• nivelul de sprijin;
• toleranța pacientului.

La început poate fi mai potrivită ridicarea de pe un scaun mai înalt. Ulterior dificultatea poate crește.

Exercițiul este progresat, nu etichetat simplu drept „permis” sau „interzis” pentru toate persoanele cu gonartroză.

Mersul este bun pentru gonartroză?

Pentru multe persoane, da, dacă este adaptat capacității individuale.

Mersul poate contribui la menținerea activității și a condiției fizice.

Dar nu este nevoie ca pacientul să înceapă direct cu distanțe mari.

Poate fi mai utilă progresia:

distanță tolerată → creștere graduală → monitorizarea răspunsului genunchiului.

Dacă mersul produce o agravare importantă și persistentă a simptomelor, programul trebuie ajustat.

Bicicleta poate fi folosită?

În anumite programe poate fi utilă, în special pentru mobilitate și activitate aerobică cu solicitare controlată.

Poziția, rezistența și durata trebuie însă adaptate.

Un pacient cu mobilitate foarte redusă poate avea dificultăți inițial chiar și cu efectuarea rotației complete.

Alegerea bicicletei, mersului sau altui tip de exercițiu trebuie făcută în funcție de pacient, nu pentru că există un aparat disponibil.

Ce facem dacă genunchiul este umflat

Gonartroza poate avea episoade de inflamație și acumulare de lichid în articulație. Prevencia explică separat acest lucru în articolul despre genunchiul umflat după efort sau traumatism.

Dacă apare o exacerbare, programul poate necesita temporar:

• reducerea încărcării;
• modificarea exercițiilor;
• scăderea intensității;
• reevaluare.

O umflare nouă, importantă, foarte dureroasă sau asociată cu căldură și roșeață nu trebuie atribuită automat gonartrozei.

Este nevoie de evaluarea cauzei.

Trebuie să slăbești înainte să începi kinetoterapia?

Nu.

În cazul persoanelor cu exces ponderal, managementul greutății poate avea un rol important în tratamentul gonartrozei, dar nu există motiv ca pacientul să amâne orice exercițiu până când slăbește.

NICE tratează exercițiul terapeutic și managementul greutății ca intervenții fundamentale care pot fi utilizate împreună în osteoartrită.

Programul de mișcare trebuie adaptat capacității actuale a persoanei.

Fizioterapia poate ajuta?

Unele proceduri de fizioterapie pot fi folosite selectiv în anumite programe, în funcție de simptome și indicații.

Dar este importantă ordinea priorităților.

Pentru gonartroză, ghidurile plasează exercițiul terapeutic în centrul managementului conservator.

Procedurile pasive nu trebuie să înlocuiască automat:

• recuperarea forței;
• mobilitatea;
• mersul;
• antrenarea funcției.

Un program construit exclusiv în jurul aparatelor, fără componentă activă, pierde tocmai elementul cel mai important pentru recuperarea funcțională.

Terapia manuală este utilă?

Poate fi luată în calcul în anumite situații, dar ca adjuvant.

NICE recomandă ca terapia manuală pentru osteoartrita genunchiului sau șoldului să fie avută în vedere numai împreună cu exercițiul terapeutic.

Prin urmare, terapia manuală nu trebuie prezentată drept substitut pentru exercițiu.

Infiltrațiile înlocuiesc kinetoterapia?

Nu în mod automat.

Infiltrațiile și recuperarea urmăresc obiective diferite.

O procedură intraarticulară poate fi luată în calcul pentru anumite situații și anumite obiective terapeutice, însă reducerea durerii nu recuperează singură:

• forța;
• mobilitatea;
• mersul;
• capacitatea de a urca scările.

Prevencia tratează separat infiltrațiile intraarticulare și indicațiile lor.

Chiar dacă durerea se reduce, poate rămâne un deficit funcțional care necesită recuperare.

Cât de repede apar rezultatele

Nu există un termen identic pentru toți pacienții.

Depinde de:

• severitatea limitării;
• nivelul inițial de forță;
• mobilitate;
• nivelul de activitate;
• consecvența programului;
• alte boli asociate;
• obiective.

NICE subliniază că beneficiile exercițiului cresc prin efectuarea sa regulată și consecventă pe termen lung.

Prin urmare, kinetoterapia nu trebuie evaluată după una sau două ședințe.

Câte ședințe sunt necesare?

Nu există un număr standard.

Un pacient poate avea nevoie inițial de ședințe supravegheate pentru:

• stabilirea exercițiilor;
• corectarea tehnicii;
• dozarea efortului;
• progresie;
• reevaluare.

Ulterior, o parte tot mai importantă a programului poate fi realizată independent.

Am explicat separat principiul în ghidul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Obiectivul nu este acumularea unui număr cât mai mare de ședințe, ci obținerea și menținerea unei funcții cât mai bune.

Cum măsurăm progresul

Nu doar prin durere.

Pot fi urmărite:

• mobilitatea genunchiului;
• forța;
• numărul de ridicări de pe scaun;
• mersul;
• distanța tolerată;
• capacitatea de a urca scări;
• echilibrul;
• activitățile cotidiene.

Această abordare permite să vedem dacă pacientul devine efectiv mai funcțional.

Uneori durerea poate scădea înainte ca forța să fie recuperată.

Alteori durerea persistă într-o anumită măsură, dar pacientul merge mai bine și își desfășoară mai ușor activitățile.

Ambele informații sunt importante.

Când trebuie schimbat programul

Programul trebuie reevaluat dacă:

• durerea se agravează persistent;
• apare o umflare importantă;
• mobilitatea scade;
• pacientul nu progresează;
• apar simptome noi;
• exercițiile au devenit prea ușoare;
• obiectivele inițiale au fost deja atinse.

Kinetoterapia nu trebuie repetată luni întregi în aceeași formă.

Pe măsură ce pacientul progresează trebuie să progreseze și solicitarea.

Când trebuie discutată proteza de genunchi

Unele persoane cu gonartroză avansată pot ajunge la indicație chirurgicală.

Decizia nu se bazează numai pe aspectul radiografiei.

Contează:

• intensitatea și persistența simptomelor;
• limitarea funcțională;
• efectul asupra vieții pacientului;
• rezultatul tratamentului conservator;
• evaluarea ortopedică.

Dacă se ajunge la artroplastie, recuperarea nu se încheie odată cu operația. Urmează un traseu distinct de recuperare după proteza de genunchi.

Articolul respectiv trebuie folosit pentru etapa postoperatorie, în timp ce pagina de față rămâne dedicată tratamentului funcțional al gonartrozei înainte de protezare.

Exercițiul trebuie continuat pe termen lung?

În general, da, sub forma unei activități adaptate.

Gonartroza este o afecțiune cronică. După etapa supravegheată de kinetoterapie, obiectivul este ca pacientul să poată continua independent un nivel adecvat de activitate.

Aceasta poate include, în funcție de persoană:

• mers;
• exerciții de forță;
• bicicletă;
• activitate aerobică;
• exerciții de mobilitate;
• alte forme de activitate tolerată.

OMS și NICE susțin exercițiul regulat ca parte a managementului osteoartritei și a menținerii funcției.

Kinetoterapia supravegheată trebuie să ajute pacientul să ajungă la această autonomie, nu să creeze dependență de cabinet.

Ideea esențială

În gonartroză, exercițiul nu este doar un supliment opțional al tratamentului.

Este una dintre intervențiile centrale pentru menținerea și îmbunătățirea funcției.

Kinetoterapia poate urmări:

mobilitate → forță → control → mers → scări → activități cotidiene → autonomie.

Programul trebuie adaptat pacientului prin evaluare funcțională și progresat în funcție de răspuns.

Gonartroza nu se „vindecă” prin exerciții, dar existența modificărilor structurale nu înseamnă că funcția nu poate fi îmbunătățită.

Pentru informații despre diagnostic și celelalte opțiuni terapeutice, vezi ghidul Gonartroza: simptome, grade, investigații și tratament.

Pentru situațiile în care diagnosticul nu este încă stabilit, există ghidul despre durerea de genunchi, iar imaginea generală a recuperării este explicată în articolul despre recuperarea genunchiului.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.