Masajul terapeutic: când poate ajuta, care sunt limitele și contraindicațiile

Masajul terapeutic: când poate ajuta, care sunt limitele și contraindicațiile

Masajul terapeutic este utilizat frecvent atunci când pacientul descrie:

• tensiune musculară;
• senzație de rigiditate;
• durere locală;
• disconfort după suprasolicitare;
• dificultatea de a relaxa o anumită regiune.

Poate fi util în anumite situații.

Dar masajul nu trebuie confundat cu întregul program de recuperare și nici prezentat ca metodă prin care se „repară” mecanic orice problemă musculară.

National Center for Complementary and Integrative Health – NCCIH definește masajul prin manipularea țesuturilor moi și arată că există numeroase tehnici, cu obiective și intensități diferite. Pentru mai multe tipuri de durere, beneficiile identificate în studii sunt predominant pe termen scurt, iar calitatea dovezilor nu este uniformă.

În recuperare, întrebarea utilă nu este doar:

„Unde facem masaj?”

ci:

„Ce problemă încercăm să rezolvăm și ce trebuie să poată face pacientul după aceea?”

Ce este masajul terapeutic

Masajul terapeutic presupune aplicarea manuală a unor tehnici asupra țesuturilor moi.

Pot fi utilizate:

• alunecări;
• presiuni;
• frământări;
• compresii;
• alte tehnici adaptate zonei și obiectivului.

NCCIH arată că termenul „massage therapy” include numeroase tehnici, de la masajul clasic până la forme clinice utilizate pentru obiective specifice.

Intensitatea nu este aceeași pentru toți pacienții.

Un masaj foarte profund nu este automat un masaj mai terapeutic.

Masajul terapeutic și masajul de relaxare sunt același lucru?

Există o zonă de suprapunere, dar obiectivul poate fi diferit.

Masajul de relaxare urmărește în primul rând:

• confortul;
• relaxarea;
• reducerea tensiunii percepute.

În recuperarea medicală, masajul poate fi utilizat pentru un obiectiv mai specific, de exemplu:

• reducerea temporară a durerii;
• facilitarea mișcării;
• reducerea senzației de tensiune;
• pregătirea pacientului pentru exercițiu.

Diferența importantă nu este doar tehnica.

Este scopul pentru care o folosim.

Masajul terapeutic și terapia manuală sunt același lucru?

Nu complet.

Terapia manuală este un termen mai larg și poate include:

• mobilizări articulare;
• manipulări;
• tehnici pentru țesuturile moi.

Masajul se concentrează în principal asupra țesuturilor moi.

De aceea, o mobilizare a unei articulații nu este masaj, chiar dacă ambele intervenții sunt realizate manual.

Masajul și drenajul limfatic sunt același lucru?

Nu.

Drenajul limfatic manual este o tehnică specializată, blândă, utilizată în managementul anumitor forme de limfedem și edem.

Masajul terapeutic muscular poate utiliza alte:

• presiuni;
• ritmuri;
• direcții;
• obiective.

Un membru umflat nu trebuie masat profund sub presupunerea că:

„trebuie scoasă apa”.

Mai întâi trebuie stabilită cauza edemului.

Pentru ce poate fi folosit masajul

Masajul a fost studiat în diverse probleme, inclusiv:

• durere lombară;
• durere cervicală;
• durere de umăr;
• gonartroză;
• alte dureri musculoscheletale.

NCCIH apreciază că pentru durerea lombară dovezile privind beneficiul masajului sunt slabe, iar unele studii indică ameliorări pe termen scurt. Pentru durerea cervicală și de umăr pot exista beneficii, dar acestea sunt adesea de scurtă durată.

Prin urmare, masajul poate avea un rol.

Dar nu trebuie promis:

„rezolvă cauza durerii”.

Masajul pentru durerea lombară

Poate fi luat în considerare ca parte a managementului.

NICE include tehnicile pentru țesuturile moi, precum masajul, în categoria terapiei manuale pentru durerea lombară cu sau fără sciatică.

Important însă: NICE recomandă terapia manuală numai ca parte a unui pachet care include exercițiu.

Așadar, abordarea poate fi:

masaj selectiv → simptome mai bine tolerate → mișcare → exercițiu → revenirea la activitate.

Nu:

masaj repetat la nesfârșit fără progresie funcțională.

Pentru traseul complet există articolul despre recuperarea după durerile de coloană.

Masajul pentru durerea cervicală

NCCIH arată că masajul poate ajuta unele persoane cu durere cervicală, dar beneficiul poate fi în principal pe termen scurt.

Acest lucru poate fi util dacă permite pacientului să:

• miște mai ușor capul;
• tolereze mai bine exercițiile;
• revină la activitățile zilnice.

Dar dacă pacientul are permanent nevoie de masaj pentru ca gâtul să fie „deblocat”, trebuie analizate și:

• mobilitatea;
• forța;
• toleranța la activitate;
• exercițiul;
• comportamentul durerii.

Componenta activă este dezvoltată în articolul despre durerea cervicală și kinetoterapie.

Masajul pentru umăr

Durerea de umăr poate avea cauze foarte diferite.

Poate fi vorba despre:

• tendinopatie;
• capsulită;
• leziune de coafă;
• artroză;
• problemă cervicală;
• recuperare după operație.

NCCIH arată că studiile asupra masajului pentru durerea de umăr au identificat unele beneficii pe termen scurt, fără să demonstreze superioritatea sa față de toate celelalte intervenții active.

Așadar, înainte de masaj trebuie cunoscută problema.

Pentru recuperarea funcțională există articolul despre durerea de umăr și mobilitatea redusă.

Masajul pentru gonartroză

Există unele date care sugerează reducerea temporară a durerii la persoane cu osteoartrită a genunchiului. NCCIH descrie cercetarea disponibilă drept relativ redusă și predominant orientată spre efecte pe termen scurt.

Acest lucru nu înseamnă că masajul:

• regenerează cartilajul;
• oprește artroza;
• înlocuiește exercițiul.

În gonartroză, rezultatul funcțional depinde mult de:

• forță;
• mobilitate;
• mers;
• activitate.

Acestea sunt abordate în articolul despre gonartroză și kinetoterapie.

Masajul „desface contracturile”?

Termenul „contractură” este utilizat foarte larg.

Poate descrie:

• senzația de tensiune musculară;
• spasm;
• durere;
• protecție musculară;
• o limitare reală de mișcare.

Masajul poate reduce temporar senzația de tensiune și poate face mișcarea mai confortabilă pentru anumite persoane.

Dar nu este necesar să explicăm efectul prin ideea că terapeutul:

„rupe contractura”.

Țesutul muscular nu trebuie „zdrobit” pentru a se relaxa.

Ce sunt „nodurile musculare”?

Pacienții folosesc frecvent această expresie pentru zone:

• dureroase;
• sensibile;
• tensionate.

Termenul poate fi util descriptiv, dar nu înseamnă că în mușchi există literalmente un nod care trebuie desfăcut mecanic.

În recuperare este mai util să urmărim:

• durerea;
• mișcarea;
• sensibilitatea;
• funcția.

Nu trebuie să promitem că o presiune foarte mare „sparge nodul”.

Masajul trebuie să doară ca să funcționeze?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai frecvente idei greșite.

Unele tehnici pot produce un anumit disconfort.

Dar:

• durerea intensă;
• apariția echimozelor importante;
• agravarea semnificativă după tratament

nu reprezintă dovezi că masajul a fost mai eficient.

NCCIH arată că efectele adverse serioase sunt rare, dar au fost raportate inclusiv leziuni nervoase, fracturi sau evenimente vasculare, iar unele cazuri au fost asociate masajului foarte viguros sau pacienților cu risc crescut de leziune.

Mai profund nu înseamnă automat mai bun.

Ce este deep tissue massage

Termenul descrie tehnici prin care se utilizează presiune mai mare asupra țesuturilor.

Poate fi tolerat bine de anumite persoane.

Dar nu este potrivit automat pentru:

• vârstnici fragili;
• persoane cu risc de sângerare;
• zone traumatizate recent;
• anumite probleme medicale.

NCCIH menționează că unele dintre rarele reacții adverse grave raportate după masaj au fost asociate tehnicilor viguroase, inclusiv masajului profund.

Doza contează și în masaj.

Masajul profund lasă vânătăi. Este normal?

Nu trebuie considerat obiectiv terapeutic.

O echimoză înseamnă că vase mici de sânge au fost lezate.

Mai ales la persoanele care:

• iau anticoagulante;
• au trombocite scăzute;
• au piele fragilă;

presiunea trebuie adaptată sau anumite tehnici trebuie evitate.

Un ghid clinic NHS pentru masaj în cadrul îngrijirii suportive recomandă evitarea presiunii importante la pacienții anticoagulați sau cu trombocitopenie și adaptarea intensității la starea pacientului.

Anticoagulantele interzic orice masaj?

Nu putem formula o interdicție universală.

Dar ele cresc riscul de sângerare și echimoze. NHS precizează că efectul advers principal al anticoagulantelor este tendința crescută la sângerare, inclusiv apariția de echimoze severe.

De aceea, pacientul trebuie să comunice dacă ia:

• warfarină;
• apixaban;
• rivaroxaban;
• dabigatran;
• edoxaban;
• heparină;
• alte medicamente care afectează coagularea.

În asemenea situații, tehnicile foarte profunde pot fi nepotrivite.

Nu se întrerupe însă tratamentul anticoagulant pentru a putea face masaj.

Masajul și tromboza venoasă profundă

Aici trebuie să existe o regulă foarte clară.

Un membru cu suspiciune de tromboză venoasă profundă nu se masează înainte de evaluare medicală.

Un ghid NHS de masaj recomandă explicit să nu fie masat membrul cu tromboză suspectată sau recent diagnosticată.

Acest lucru este relevant mai ales dacă apar:

• umflare unilaterală;
• durere;
• căldură;
• modificarea culorii membrului.

Nu presupunem:

„este doar o contractură de gambă”.

Dacă tabloul poate fi vascular, diagnosticul are prioritate.

Un picior umflat trebuie masat?

Nu automat.

Un picior umflat poate avea cauze:

• limfatice;
• venoase;
• cardiace;
• inflamatorii;
• postoperatorii;
• trombotice.

Masajul muscular profund nu este metoda standard pentru orice edem.

Pentru această problemă există separat ghidul despre drenajul limfatic și presoterapie.

Mai întâi:

cauză → evaluare → intervenție potrivită.

Masajul pe varice

Nu este indicată aplicarea arbitrară a presiunii profunde direct asupra unor vene varicoase proeminente sau dureroase.

Dacă zona este:

• roșie;
• caldă;
• dureroasă;

poate exista și o problemă inflamatorie sau trombotică ce trebuie evaluată.

Un ghid NHS de masaj recomandă evitarea zonelor cu vene inflamate și prudență în context vascular.

Nu folosim masajul pentru a „împinge sângele prin venă”.

Febra și infecția

Un pacient cu febră sau cu o regiune:

• infectată;
• foarte roșie;
• caldă;
• dureroasă

nu trebuie tratat prin masaj local înaintea clarificării problemei.

Ghidul NHS consultat recomandă evitarea masajului în zone fierbinți și inflamate și la pacienții cu febră.

Masajul nu tratează o infecție.

Pielea lezată

Masajul direct nu trebuie aplicat arbitrar peste:

• răni deschise;
• leziuni cutanate active;
• plăgi;
• zone infectate;
• anumite erupții.

Într-un ghid clinic NHS sunt menționate explicit evitarea pielii lezate, a unor erupții și a zonelor de intervenție recentă.

Trebuie analizată starea pielii înaintea tratamentului.

După o operație

Masajul nu este automat indicat imediat după operație.

Trebuie cunoscute:

• intervenția efectuată;
• momentul postoperator;
• starea plăgii;
• structurile reparate;
• eventualele restricții.

Un ghid NHS recomandă evitarea masajului asupra zonelor operate recent sau cu pielea întreruptă.

După operație, recuperarea este construită în primul rând după protocolul intervenției.

După proteza de genunchi

Pacientul poate avea:

• edem;
• rigiditate;
• durere;
• slăbiciune.

Dar obiectivele principale rămân:

• mobilitatea;
• activarea musculaturii;
• mersul;
• forța.

Acestea sunt descrise în articolul despre recuperarea după proteza de genunchi.

Masajul poate avea eventual un rol complementar în anumite etape, dar nu înlocuiește recuperarea activă și nici evaluarea unui edem postoperator neobișnuit.

După proteza de șold

Principiul este același.

După proteza de șold trebuie recuperate progresiv:

• mersul;
• forța;
• mobilitatea;
• autonomia.

Un masaj nu modifică restricțiile impuse de chirurg și nu permite accelerarea arbitrară a vindecării.

După operația de umăr

După repararea:

• coafei rotatorilor;
• labrumului;
• altor structuri,

țesuturile au nevoie de timp pentru vindecare.

Masajul în regiune trebuie adaptat etapei postoperatorii.

Nu se aplică presiune profundă direct peste structuri recent operate doar pentru că pacientul simte tensiune.

Traseul este descris în articolul despre recuperarea după operația de umăr.

Masajul cicatricii

O cicatrice poate deveni parte a recuperării după vindecarea plăgii.

Dar intervenția asupra ei trebuie începută numai când:

• plaga este suficient vindecată;
• nu există infecție;
• nu există dehiscență;
• nu există alte restricții medicale.

Nu se masează o plagă încă deschisă.

Iar expresia:

„trebuie spartă cicatricea”

nu este o explicație potrivită.

Obiectivul poate fi îmbunătățirea mobilității și toleranței țesutului, nu „ruperea” lui.

Cancerul

Cancerul nu înseamnă automat că pacientul nu poate beneficia de niciun masaj.

NCCIH arată că, utilizat cu precauții adecvate, masajul poate face parte din îngrijirea suportivă a unor pacienți oncologici, deși dovezile pentru reducerea durerii și anxietății nu sunt puternice. Tehnica poate necesita modificarea presiunii și evitarea unor regiuni sensibile.

În această situație trebuie cunoscute:

• diagnosticul;
• localizarea bolii;
• metastazele;
• tratamentul;
• intervențiile;
• statusul hematologic.

Nu aplicăm un masaj profund generic unui pacient oncologic fără această evaluare.

Metastazele osoase

Presiunea importantă asupra unei regiuni cu fragilitate osoasă sau metastaze osoase poate fi periculoasă.

Un ghid NHS recomandă evitarea zonelor cu metastaze osoase și utilizarea doar a unor tehnici foarte blânde atunci când sunt considerate potrivite.

Aceasta ilustrează foarte bine de ce:

„masajul este natural, deci nu poate face rău”

este o afirmație greșită.

Osteoporoza

Și osteoporoza poate necesita reducerea intensității.

NCCIH notează că rarele leziuni grave raportate după masaj au inclus fracturi, uneori la persoane cu risc crescut de leziune sau după tehnici viguroase.

O persoană cu:

• osteoporoză severă;
• fracturi vertebrale;
• fragilitate importantă

nu este candidatul potrivit pentru tehnici brutale.

Dar poate avea indicație pentru alte forme de recuperare.

Vârsta înaintată

Vârsta singură nu contraindică masajul.

Dar la unele persoane vârstnice există:

• piele fragilă;
• tratament anticoagulant;
• osteoporoză;
• probleme vasculare;
• sensibilitate redusă.

NCCIH subliniază că unele reacții adverse rare și serioase au fost raportate la persoane cu risc crescut de leziune, inclusiv vârstnici, mai ales în contextul masajului foarte viguros.

Presiunea trebuie adaptată pacientului, nu orgoliului terapeutului.

Masajul în neuropatie

Sensibilitatea redusă poate face dificilă aprecierea presiunii și a disconfortului.

Dacă pacientul nu simte normal regiunea, trebuie utilizată prudență.

Nu creștem forța doar pentru că spune:

„nu simt suficient”.

Mai întâi trebuie înțeles de ce sensibilitatea este modificată.

Masajul în sarcină

Sarcina nu trebuie tratată nici ca interdicție universală, nici ca situație în care orice tehnică este automat potrivită.

Trebuie comunicate:

• sarcina;
• vârsta gestațională;
• eventualele complicații;
• recomandările obstetricale.

Poziționarea și intensitatea pot necesita adaptare.

Dacă sarcina este cu risc sau există simptome neobișnuite, decizia trebuie corelată cu evaluarea medicală.

Masajul poate reduce stresul?

Masajul este folosit și pentru relaxare și stare de bine.

Dar articolul de față tratează rolul său în recuperarea medicală.

Aici criteriul principal este dacă intervenția ajută un obiectiv relevant, cum ar fi:

• reducerea simptomelor;
• mișcare mai bine tolerată;
• participarea la exercițiu;
• recuperarea funcției.

Relaxarea poate fi un beneficiu, dar nu trebuie confundată cu vindecarea structurii afectate.

Masajul elimină acidul lactic?

Această explicație este folosită frecvent după efort.

Durerea musculară întârziată după exercițiu nu apare pentru că acidul lactic „rămâne blocat” zile întregi în mușchi.

Prin urmare, explicația:

„masajul scoate acidul lactic acumulat”

nu este o bază corectă pentru recomandarea procedurii.

Masajul poate modifica percepția durerii și confortul după efort, dar nu trebuie explicat printr-un mecanism fals.

Masajul „detoxifică organismul”?

Nu este o formulare medicală utilă.

Un obiectiv terapeutic trebuie să fie măsurabil.

De exemplu:

• durere mai mică;
• mobilitate mai bună;
• reducerea tensiunii percepute;
• toleranță mai bună la exercițiu.

„Eliminarea toxinelor” fără definirea substanței și a mecanismului nu reprezintă un obiectiv clinic suficient.

Masajul îmbunătățește circulația?

Masajul produce efecte locale asupra țesuturilor și fluxului sanguin, dar afirmația nu trebuie extinsă la:

„tratează orice problemă de circulație”.

O persoană cu:

• boală arterială;
• insuficiență venoasă;
• tromboză;
• edem;

are nevoie de diagnosticul problemei vasculare.

Nu folosim masajul profund drept tratament empiric pentru „circulație proastă”.

Masajul după sport

Poate fi utilizat pentru confort și recuperarea percepută după efort.

Dar nu înlocuiește:

• somnul;
• alimentația;
• hidratarea;
• dozarea corectă a antrenamentului;
• recuperarea unei accidentări reale.

Dacă sportivul prezintă:

• durere focală importantă;
• pierdere de forță;
• umflare;
• incapacitatea de a utiliza membrul,

trebuie evaluată posibilitatea unei leziuni.

Nu se „masează să treacă” înainte de diagnostic.

Masajul poate înlocui exercițiul?

Nu atunci când problema pacientului este:

• slăbiciune;
• mobilitate funcțională redusă;
• mers dificil;
• echilibru;
• revenirea la sport.

Masajul nu dezvoltă în mod suficient:

• forța;
• coordonarea;
• controlul;
• rezistența.

Pentru durerea lombară, NICE recomandă explicit tehnicile manuale, inclusiv masajul, doar ca parte a unui pachet care include exercițiu.

În acest context, kinetoterapia reprezintă componenta activă.

Cum poate fi folosit corect înainte de exerciții

Un exemplu posibil:

durere și tensiune musculară

→ masaj selectiv → mișcarea devine mai confortabilă → exerciții de mobilitate → exerciții de forță → revenirea la activitate.

În această structură, masajul are un scop clar.

Nu devine obiectivul final al tratamentului.

Dar dacă pacientul se simte foarte bine după masaj?

Acesta este un rezultat relevant.

Nu trebuie minimalizat.

Dar trebuie întrebat și:

cât durează beneficiul?

și

ce poate face pacientul mai bine datorită lui?

Dacă după masaj poate:

• executa exercițiile;
• merge;
• dormi;
• lucra;
• reveni la activitate,

intervenția poate avea valoare.

Dacă beneficiul durează foarte puțin și pacientul revine permanent fără progres funcțional, planul trebuie reconsiderat.

Cât de des trebuie făcut masajul

Nu există un număr universal.

NCCIH arată că studiile folosesc frecvențe și durate diferite, iar pentru multe indicații dovezile nu permit stabilirea unei formule unice.

Prin urmare:

„masaj de zece ședințe”

nu reprezintă o regulă medicală generală.

Frecvența depinde de:

• problemă;
• obiectiv;
• răspuns;
• asocierea cu exercițiul.

Cum măsurăm rezultatul

Înainte de tratament putem stabili:

• durerea la o anumită mișcare;
• amplitudinea;
• toleranța la activitate;
• capacitatea de a face exercițiile;
• somnul afectat de durere.

După intervenție putem verifica dacă acestea s-au modificat.

Nu măsurăm eficiența prin:

• cât de tare s-a apăsat;
• câte „noduri” au fost găsite;
• cât de mult a durut ședința.

Rezultatul trebuie legat de funcție.

Când masajul trebuie oprit

Procedura trebuie întreruptă și reevaluată dacă apar:

• durere importantă;
• amețeală;
• amorțeală nouă;
• agravare semnificativă;
• echimoze neobișnuite;
• modificări cutanate;
• alte simptome neașteptate.

Mai ales la pacienții cu factori de risc, tehnica trebuie adaptată.

NCCIH consideră riscul global al masajului relativ redus, dar subliniază existența unor evenimente adverse rare, inclusiv după intervenții viguroase.

Când pacientul trebuie evaluat medical înainte de masaj

Este prudent să nu începem o ședință obișnuită dacă există:

• umflarea bruscă a unui membru;
• suspiciune de tromboză;
• febră;
• infecție locală;
• traumatism important cu suspiciune de fractură;
• plagă postoperatorie problematică;
• deficit neurologic nou;
• durere severă neexplicată.

În asemenea situații, diagnosticul are prioritate.

Masajul nu trebuie să mascheze o problemă

Dacă un pacient are durere repetată într-o zonă și primește permanent masaj fără diagnostic sau progres, trebuie analizată cauza.

Masajul poate reduce temporar simptomul.

Acest lucru este util uneori, dar poate deveni problematic dacă întârzie:

• evaluarea medicală;
• încărcarea progresivă;
• exercițiul;
• modificarea factorului care produce problema.

Recuperarea nu trebuie construită exclusiv în jurul ameliorării de câteva ore.

Ideea esențială

Masajul terapeutic poate fi o componentă utilă a recuperării, în special atunci când obiectivul este reducerea temporară a:

• durerii;
• tensiunii musculare;
• disconfortului la mișcare.

Pentru unele probleme, inclusiv durerea lombară, cervicală, de umăr și gonartroza, există cercetări care sugerează beneficii, dar efectele sunt adesea pe termen scurt, iar calitatea dovezilor este variabilă.

Pentru durerea lombară, NICE include masajul între tehnicile manuale care pot fi luate în considerare, dar numai ca parte a unui program care include exercițiu.

De aceea, traseul corect este:

evaluare funcțională → obiectiv → masaj dacă poate ajuta → kinetoterapie și mișcare → reevaluare.

Masajul nu trebuie prezentat ca metodă care:

• „pune structurile la loc”;
• „sparge nodurile”;
• „elimină toxinele”;
• vindecă structural orice problemă musculară.

În plus, tehnica trebuie adaptată la siguranța pacientului. Un membru cu suspiciune de tromboză nu trebuie masat, iar persoanele cu anticoagulare, fragilitate osoasă, intervenții recente sau alte riscuri pot necesita tehnici mai blânde ori evitarea unor zone.

Masajul terapeutic este, așadar, o unealtă, nu întregul proces de recuperare.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.