Sănătatea mintală în sarcină și după naștere

Sarcina și venirea unui copil sunt adesea prezentate ca perioade care ar trebui să aducă numai bucurie. În realitate, pot apărea simultan entuziasm, teamă, epuizare, nesiguranță, tristețe și dificultăți de adaptare.

Unele schimbări emoționale sunt temporare. Altele pot face parte din depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă, traumă psihică, tulburare bipolară sau psihoză.

Problemele de sănătate mintală din această perioadă nu înseamnă că femeia nu își iubește copilul și nu reprezintă un eșec personal.

Ele sunt probleme medicale care pot fi evaluate și tratate.

Ajutorul trebuie cerut prompt dacă simptomele:

persistă;
se agravează;
afectează somnul, alimentația sau funcționarea;
împiedică îngrijirea personală;
afectează capacitatea de a avea grijă de copil;
includ gânduri de autovătămare;
includ halucinații, confuzie sau convingeri neobișnuite.

În caz de intenție suicidară, psihoză, manie severă, confuzie sau pericol pentru mamă ori copil, apelează 112.

Ce înseamnă sănătate mintală perinatală?

Perioada perinatală include:

sarcina;
nașterea;
primul an după naștere.

Problemele psihice pot:

începe pentru prima dată în această perioadă;
continua dinaintea sarcinii;
reveni după o perioadă de stabilitate;
fi agravate de lipsa somnului, stres sau modificarea tratamentului.

Pot apărea:

depresie;
anxietate;
atacuri de panică;
OCD și gânduri intruzive;
frică intensă de naștere;
PTSD după o naștere traumatică;
tulburări alimentare;
consum problematic de alcool sau substanțe;
tulburare bipolară;
psihoză;
recăderea schizofreniei.

Nu toate femeile trec prin aceleași schimbări, iar simptomele nu urmează întotdeauna un calendar previzibil.

Problemele psihice pot începe în timpul sarcinii?

Da.

Depresia și anxietatea nu apar numai după naștere.

În timpul sarcinii pot apărea:

tristețe persistentă;
pierderea interesului;
teamă excesivă pentru sarcină;
atacuri de panică;
insomnie;
gânduri intruzive;
preocuparea permanentă că se va întâmpla ceva rău;
frică intensă de naștere;
simptome după pierderi de sarcină sau complicații;
recăderea unei afecțiuni psihice anterioare.

Unele simptome fizice ale sarcinii — oboseala, modificarea somnului, apetitul sau dificultatea de concentrare — pot semăna cu manifestările depresiei.

Contează asocierea lor cu:

lipsa speranței;
vinovăția;
pierderea plăcerii;
anxietatea greu de controlat;
retragerea;
incapacitatea funcționării;
gândurile despre moarte.

Ce probleme pot apărea după naștere?

După naștere pot exista:

baby blues;
depresie postpartum;
anxietate postpartum;
atacuri de panică;
OCD perinatal;
PTSD după naștere;
recăderea tulburării bipolare;
psihoză postpartum;
agravarea unei tulburări alimentare;
consum de alcool sau sedative pentru gestionarea somnului și anxietății.

Privarea de somn, recuperarea fizică, durerea, alăptarea, schimbarea relației de cuplu și responsabilitatea îngrijirii copilului pot crește vulnerabilitatea.

Ele nu sunt însă singurele cauze și nu explică automat orice simptom.

Baby blues sau depresie postpartum?

În primele zile după naștere, multe femei pot avea:

plâns ușor;
sensibilitate emoțională;
iritabilitate;
neliniște;
oboseală;
schimbări ale dispoziției.

Aceste manifestări sunt numite frecvent „baby blues”.

În general:

apar în primele zile;
sunt relativ ușoare;
nu împiedică total îngrijirea;
se reduc în aproximativ două săptămâni.

Depresia postpartum devine mai probabilă când simptomele:

persistă mai mult;
se agravează;
sunt intense;
produc lipsă de speranță;
împiedică funcționarea;
afectează alimentația și somnul;
se asociază cu vinovăție severă;
includ idei de moarte.

Citește articolul Baby blues sau depresie postpartum?.

Care sunt simptomele depresiei în sarcină sau postpartum?

Pot apărea:

tristețe persistentă;
plâns frecvent;
pierderea interesului;
lipsă de energie;
sentimentul că nu mai poți face față;
vinovăție;
senzația că ești un părinte rău;
lipsă de speranță;
iritabilitate;
dificultăți de concentrare;
modificări ale apetitului;
retragere;
dificultatea de a te conecta emoțional cu copilul;
gânduri despre moarte;
idei de autovătămare.

Nu este obligatoriu ca femeia să pară tristă.

Uneori predomină:

anxietatea;
agitația;
perfecționismul;
teama permanentă;
insomnia;
verificarea repetată a copilului;
senzația că ceva rău urmează să se întâmple.

Citește articolul despre simptomele depresiei.

Cum se manifestă anxietatea perinatală?

Este firesc să existe preocupări legate de:

sănătatea copilului;
naștere;
schimbările corpului;
rolul de părinte;
bani;
relația de cuplu;
capacitatea de a alăpta;
recuperare.

Anxietatea devine o problemă când:

este aproape permanentă;
nu poate fi controlată;
duce la verificări repetate;
împiedică somnul;
provoacă atacuri de panică;
determină evitarea consultațiilor sau ieșirilor;
afectează alimentația;
ocupă cea mai mare parte a zilei;
împiedică îngrijirea copilului.

Pot apărea:

palpitații;
tremur;
tensiune;
greață;
lipsă de aer;
amețeală;
senzație de pericol;
nevoie permanentă de reasigurare.

Simptomele fizice noi trebuie evaluate medical și nu atribuite automat anxietății.

Citește articolul-pilon despre anxietate.

Ce sunt gândurile intruzive despre copil?

Unele mame pot avea imagini sau gânduri nedorite precum:

„Dacă scap copilul?”
„Dacă îl rănesc fără să vreau?”
„Dacă se îneacă?”
„Dacă îmi pierd controlul?”
imagini scurte și tulburătoare despre accidente.

Un gând intruziv este de regulă:

nedorit;
în contradicție cu valorile persoanei;
înspăimântător;
urmat de evitare, verificări sau cererea de reasigurare.

Faptul că un gând apare nu înseamnă că persoana dorește să îl pună în practică.

Totuși, diferențierea dintre:

gând intruziv;
impuls;
intenție;
voce care dă comenzi;
convingere psihotică;

trebuie făcută profesional.

Apelează 112 dacă există:

dorința de a răni copilul;
plan;
pregătire;
pierderea controlului;
voci care dau comenzi;
convingerea că răul trebuie făcut.

Citește:

Ce este frica intensă de naștere?

Unele femei au o teamă severă de:

durere;
pierderea controlului;
complicații;
intervenții;
moarte;
afectarea copilului;
examinări medicale.

Frica intensă de naștere este numită uneori tocofobie.

Poate duce la:

atacuri de panică;
evitarea consultațiilor;
coșmaruri;
anxietate severă;
solicitarea unei anumite metode de naștere exclusiv din teamă;
dificultăți în luarea deciziilor.

Evaluarea poate implica obstetrică-ginecologie, psihiatrie și psihologie, fără ridiculizarea temerii.

Poate nașterea provoca PTSD?

Da.

O naștere poate fi trăită ca traumatică, mai ales în contextul:

durerii intense;
pierderii controlului;
intervențiilor urgente;
hemoragiei;
internării copilului;
pericolului perceput pentru mamă sau copil;
comunicării insuficiente;
unei experiențe anterioare de traumă.

Pot apărea:

flashbackuri;
coșmaruri;
evitarea discuțiilor sau consultațiilor;
hipervigilență;
reacții puternice la amintiri;
vinovăție;
teamă de o nouă sarcină;
dificultăți de somn.

Nu orice experiență dificilă conduce la PTSD, iar diagnosticul presupune evaluarea simptomelor și duratei.

Ce se întâmplă dacă femeia avea depresie sau anxietate înainte de sarcină?

Sarcina nu înseamnă automat că afecțiunea va dispărea.

Este importantă evaluarea:

episoadelor anterioare;
severității;
tentativelor suicidare;
internărilor;
tratamentelor care au funcționat;
reacțiilor adverse;
riscului de recădere;
planului pentru perioada de după naștere.

O femeie stabilă sub tratament nu trebuie să îl oprească singură când află că este însărcinată.

Întreruperea bruscă poate produce:

simptome de întrerupere;
revenirea depresiei;
anxietate severă;
insomnie;
recăderea unei tulburări grave.

Tulburarea bipolară necesită atenție specială?

Da.

Sarcina și, în special, perioada imediat după naștere pot fi asociate cu recăderea bipolarității.

Semnele de manie pot include:

nevoie foarte redusă de somn;
energie crescută;
vorbire rapidă;
idei numeroase;
iritabilitate;
încredere neobișnuit de mare;
cheltuieli;
activitate excesivă;
convingeri de grandoare;
psihoză.

Trebuie diferențiată:

mama epuizată care dorește să doarmă, dar este trezită de copil;
mama care aproape nu doarme și totuși se simte neobișnuit de energică și activată.

O femeie cu istoric de tulburare bipolară, manie sau psihoză postpartum are nevoie de un plan medical înaintea nașterii și de monitorizare apropiată după aceasta.

Citește:

Ce este psihoza postpartum?

Psihoza postpartum este o afecțiune severă care poate începe brusc, frecvent în primele zile sau săptămâni după naștere.

Pot apărea:

lipsă severă de somn;
energie crescută;
agitație;
confuzie;
schimbări rapide ale dispoziției;
halucinații;
convingeri delirante;
idei neobișnuite despre copil;
dezorganizare;
comportamente riscante.

Mama poate crede că:

bebelușul are o identitate specială;
cineva încearcă să îi ia copilul;
primește mesaje sau instrucțiuni;
trebuie să facă un anumit lucru pentru a salva copilul;
familia face parte dintr-un complot.

Psihoza postpartum este o urgență psihiatrică și medicală.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu bebelușul. Apelează 112.

Citește articolul Psihoza postpartum: simptome și urgență.

Care sunt semnele de urgență?

Apelează 112 dacă femeia:

are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
spune că vrea să rănească bebelușul;
a pregătit o metodă;
aude voci care dau comenzi;
este confuză;
are convingeri neobișnuite despre copil;
nu mai recunoaște realitatea;
nu doarme și devine tot mai activată;
este violentă sau sever agitată;
pleacă într-un mod periculos;
nu poate avea grijă de nevoile de bază;
refuză complet mâncarea sau lichidele;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu aștepta să se liniștească după somn și nu programa doar o consultație obișnuită pentru ziua următoare.

Cum se evaluează riscul suicidar?

Întrebările trebuie puse direct și calm:

„Te gândești să mori?”
„Te gândești să îți iei viața?”
„Ai un plan?”
„Ai pregătit medicamente sau altă metodă?”
„Te gândești să rănești copilul?”
„Auzi o voce care îți cere să faci ceva?”
„Poți rămâne în siguranță?”

Întrebarea nu introduce ideea de suicid.

Dacă există plan, metodă, intenție, tentativă sau imposibilitatea menținerii siguranței, se apelează 112.

Ce factori pot crește riscul?

Problemele psihice perinatale pot apărea fără un factor evident.

Riscul poate fi însă mai mare în prezența:

depresiei sau anxietății anterioare;
tulburării bipolare;
psihozei anterioare;
psihozei postpartum la o sarcină precedentă;
internărilor psihiatrice;
istoricului familial de bipolaritate sau psihoză postpartum;
opririi tratamentului;
sarcinii neplanificate;
lipsei sprijinului;
violenței domestice;
problemelor financiare;
complicațiilor obstetricale;
pierderii unei sarcini;
nașterii traumatice;
bolii copilului;
privării severe de somn;
consumului de alcool sau droguri.

Prezența unui factor nu înseamnă că boala va apărea. Absența factorilor nu o exclude.

Screeningul pune diagnosticul?

Nu.

Pot fi folosite chestionare pentru:

depresie;
anxietate;
risc suicidar;
simptome specifice perioadei postpartum.

Exemplele pot include EPDS, PHQ-9 sau GAD-7.

Un chestionar:

identifică persoane care ar putea avea nevoie de evaluare;
urmărește severitatea;
monitorizează răspunsul la tratament.

Nu stabilește singur diagnosticul și nu înlocuiește discuția clinică.

Un rezultat negativ nu trebuie să anuleze simptome severe descrise de pacientă sau observate de familie.

Ce trebuie evaluat la consultație?

Medicul poate discuta despre:

simptome;
debut;
sarcină și naștere;
somn;
apetit;
funcționare;
gânduri intruzive;
suicid;
siguranța copilului;
episoade anterioare;
bipolaritate;
psihoză;
medicamente;
alcool și substanțe;
sprijinul familiei;
violență sau abuz;
bolile fizice;
tiroidă;
anemie;
durere;
alăptare;
planurile și preferințele pacientei.

Cu acordul femeii, partenerul poate oferi informații despre schimbările observate.

Tiroida poate produce simptome asemănătoare?

Da.

Problemele tiroidiene pot contribui la:

oboseală;
anxietate;
palpitații;
modificarea somnului;
încetinire;
dificultăți de concentrare;
simptome depresive.

În perioada postpartum poate apărea și tiroidită.

Aceasta nu înseamnă că orice depresie este hormonală. Problemele endocrine și tulburările psihice pot exista simultan.

Citește articolul Depresie sau hipotiroidism?.

Anemia și alte probleme medicale contează?

Da.

Oboseala, amețeala, palpitațiile și lipsa energiei pot avea legătură cu:

anemia;
pierderea de sânge;
infecțiile;
durerea;
tulburările tiroidiene;
deficitul de vitamine;
problemele de somn;
alte afecțiuni.

O evaluare completă poate necesita colaborarea dintre:

medicină de familie;
obstetrică-ginecologie;
psihiatrie;
endocrinologie;
alte specialități.

Simptomele fizice nu trebuie declarate psihologice înaintea unei evaluări adecvate.

Cum se tratează problemele psihice perinatale?

Tratamentul depinde de:

diagnostic;
severitate;
riscul suicidar;
trimestrul sarcinii;
istoricul pacientei;
tratamentele anterioare;
bolile asociate;
alăptare;
preferințe;
sprijin;
capacitatea de îngrijire a copilului.

Poate include:

informare și monitorizare;
psihoterapie;
activare comportamentală;
intervenție de cuplu sau familie;
tratament medicamentos;
tratarea problemelor medicale;
măsuri pentru somn;
intervenție socială;
internare, în situațiile severe.

Tratamentul nu este identic pentru toate pacientele.

Psihoterapia poate ajuta?

Da.

În funcție de problemă, pot fi utile:

terapia cognitiv-comportamentală;
terapia interpersonală;
activarea comportamentală;
terapia pentru OCD;
terapia focalizată pe traumă;
consilierea de cuplu;
intervenția familială.

Psihoterapia poate ajuta la:

reducerea anxietății;
gestionarea gândurilor intruzive;
tratarea depresiei;
procesarea unei nașteri traumatice;
îmbunătățirea comunicării;
adaptarea la rolul de părinte.

În psihoză, manie severă sau risc suicidar, psihoterapia singură nu înlocuiește tratamentul medical și intervenția de urgență.

Se pot folosi medicamente în sarcină?

Uneori, da.

Decizia trebuie individualizată și trebuie să compare:

riscurile posibile ale medicamentului;
riscurile bolii netratate;
severitatea episoadelor anterioare;
riscul de suicid;
riscul de manie sau psihoză;
efectele opririi tratamentului;
vârsta sarcinii;
alternativele;
preferințele pacientei.

Nu toate medicamentele au același profil, iar termenii „sigur” și „interzis” nu trebuie utilizați fără context.

Nu opri brusc un tratament psihiatric când afli că ești însărcinată.

Contactează medicul prescriptor și obstetricianul pentru stabilirea planului.

Se pot folosi medicamente în timpul alăptării?

Unele tratamente pot fi compatibile cu alăptarea, iar altele necesită:

alegerea unei alternative;
monitorizarea copilului;
modificarea dozei;
analizarea orei administrării;
reconsiderarea alăptării.

Decizia depinde de:

medicament;
doză;
vârsta copilului;
prematuritate;
sănătatea copilului;
severitatea bolii mamei;
tratamentul care a funcționat anterior.

Oprirea tratamentului numai pentru a alăpta poate crește uneori riscul recăderii.

Femeia trebuie sprijinită și dacă alăptează, și dacă decide să nu alăpteze din motive medicale sau personale.

Citește articolul Tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare.

Antidepresivele dau dependență?

Antidepresivele nu produc în mod obișnuit dependența asociată alcoolului, opioidelor sau benzodiazepinelor.

Oprirea bruscă poate produce simptome de întrerupere și poate favoriza recăderea.

Orice reducere trebuie făcută:

gradual;
după evaluare;
cu monitorizarea simptomelor;
ținând cont de sarcină și postpartum.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Ce poate face partenerul?

Partenerul poate:

observa schimbările;
întreba direct despre suicid;
încuraja consultația;
prelua sarcini practice;
proteja timpul de somn;
însoți femeia la medic;
pregăti lista de medicamente;
evita criticile;
urmări semnele de manie sau psihoză;
apela 112 în caz de risc.

Formulări utile:

„Am observat că nu mai dormi și că te simți permanent în pericol.”

„Nu trebuie să treci singură prin asta.”

„Mergem împreună la medic.”

„Faptul că ai aceste simptome nu înseamnă că ești o mamă rea.”

Evită:

„Toate mamele sunt obosite.”

„Ar trebui să fii fericită.”

„Gândește-te la copil și treci peste.”

„Nu spune medicului, ca să nu îți ia copilul.”

Lipsa somnului este normală sau periculoasă?

Somnul fragmentat este frecvent după naștere.

Devine îngrijorător când femeia:

nu poate dormi nici când copilul doarme;
stă trează nopți întregi;
nu simte nevoia de somn;
devine tot mai energică;
vorbește foarte rapid;
face numeroase planuri;
devine suspicioasă;
are halucinații;
este confuză.

Această combinație poate indica manie sau psihoză postpartum și necesită evaluare urgentă.

Dificultatea de conectare cu bebelușul înseamnă lipsă de iubire?

Nu.

Conectarea emoțională poate fi afectată de:

depresie;
anxietate;
durere;
naștere traumatică;
internarea copilului;
oboseală;
alăptare dificilă;
așteptări nerealiste;
lipsa sprijinului.

Unele mame simt o legătură imediată, iar altele dezvoltă relația treptat.

Femeia poate avea nevoie de tratament și sprijin practic, nu de vinovățire.

Și tații sau partenerii pot avea depresie?

Da.

După venirea copilului, și partenerii pot prezenta:

depresie;
anxietate;
iritabilitate;
retragere;
consum mai mare de alcool;
dificultăți de somn;
senzația că nu pot face față.

Evaluarea și tratamentul sunt indicate dacă simptomele persistă sau afectează funcționarea.

Articolul rămâne concentrat pe sănătatea maternă deoarece sarcina, nașterea și alăptarea creează riscuri și decizii medicale specifice.

Când trebuie cerută o consultație?

Solicită evaluare dacă:

simptomele durează mai mult de două săptămâni;
tristețea sau anxietatea se agravează;
femeia nu se poate odihni;
nu mai mănâncă adecvat;
nu poate funcționa;
are atacuri de panică;
are gânduri intruzive repetate;
evită copilul din teamă;
se simte lipsită de speranță;
se izolează;
tratamentul anterior a fost întrerupt;
există istoric de bipolaritate sau psihoză;
familia observă o schimbare importantă.

Nu este necesar să existe toate simptomele.

La ce medic mergi?

Psihiatrie

Consultația psihiatrică este indicată pentru:

depresie;
anxietate severă;
atacuri de panică;
OCD;
bipolaritate;
psihoză;
evaluarea riscului;
planificarea medicației;
monitorizarea tratamentului.

Obstetrică-ginecologie

Medicul obstetrician poate:

evalua sarcina și recuperarea;
identifica probleme fizice;
discuta simptomele perinatale;
orienta către sănătate mintală;
participa la deciziile privind tratamentul.

Medicină de familie

Poate reprezenta primul pas pentru:

screening;
analize;
evaluarea anemiei și tiroidei;
revizuirea tratamentelor;
orientarea către specialist;
monitorizarea mamei după naștere.

Psihologie

Psihoterapia poate fi utilă pentru:

depresie;
anxietate;
OCD;
traumă;
adaptare;
relația de cuplu;
sprijin familial.

Endocrinologie

Poate fi indicată dacă există:

tulburări tiroidiene;
simptome endocrine;
tiroidită postpartum;
dificultăți persistente care necesită evaluare hormonală.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate fi utilă pentru:

depresie sau anxietate în sarcină;
simptome postpartum;
gânduri intruzive;
tulburare bipolară;
evaluarea tratamentului;
analiza riscului;
prevenirea recăderii.

Poți consulta:

Consultațiile prin CAS necesită bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate și sunt disponibile în limita fondurilor.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile și:

Acestea sunt servicii ambulatorii programate. Nu înlocuiesc serviciul 112 sau evaluarea spitalicească într-o urgență.

Întrebări frecvente

Problemele psihice pot începe în sarcină?

Da. Depresia, anxietatea, OCD și alte tulburări pot începe sau recidiva în timpul sarcinii.

Depresia postpartum începe numai imediat după naștere?

Nu. Poate deveni evidentă oricând în primul an după naștere.

Baby blues este același lucru cu depresia postpartum?

Nu. Baby blues este de regulă ușor și se reduce în aproximativ două săptămâni. Depresia persistă, se agravează și afectează funcționarea.

Gândurile intruzive înseamnă că mama va răni copilul?

Nu automat. Gândurile nedorite și înspăimântătoare pot apărea în anxietate sau OCD. Intenția, planul, vocile și pierderea contactului cu realitatea necesită evaluare urgentă.

Psihoza postpartum este depresie severă?

Nu. Este o afecțiune diferită, cu posibilă manie, confuzie, halucinații și deliruri, și reprezintă o urgență.

Pot continua tratamentul psihiatric în sarcină?

Decizia depinde de medicament și situație. Nu opri tratamentul fără să discuți cu medicul.

Toate medicamentele psihiatrice sunt interzise în sarcină?

Nu. Riscurile și beneficiile diferă. Tratamentul se individualizează.

Pot lua antidepresive dacă alăptez?

Unele pot fi utilizate în anumite situații. Alegerea necesită evaluarea medicului și, uneori, monitorizarea copilului.

Cererea de ajutor înseamnă că îmi va fi luat copilul?

Nu în mod automat. Scopul echipei medicale este tratamentul și susținerea mamei și copilului. În situațiile de risc sunt necesare măsuri de protecție proporționale.

Dificultatea de conectare cu copilul înseamnă că nu îl iubesc?

Nu. Poate apărea în depresie, anxietate, traumă, durere și epuizare și se poate ameliora prin tratament și sprijin.

Lipsa somnului poate declanșa probleme severe?

Da, mai ales la o femeie vulnerabilă la bipolaritate sau psihoză. Lipsa somnului asociată cu energie crescută și comportament neobișnuit este un semn de alarmă.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, intenția de a răni copilul, voci imperative, confuzie, manie severă, psihoză sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Ajutorul cerut devreme poate proteja atât mama, cât și copilul

Sănătatea mintală perinatală include mult mai mult decât depresia postpartum.

În timpul sarcinii și în primul an după naștere pot apărea:

depresie;
anxietate;
atacuri de panică;
OCD;
traumă;
bipolaritate;
psihoză.

Simptomele trebuie discutate fără rușine și fără presupunerea că femeia ar trebui să fie fericită permanent.

Pentru simptome stabile, fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie, la obstetrică-ginecologie, la medicină de familie sau la psihologie.

Pentru risc suicidar, psihoză, manie severă, confuzie sau pericol pentru copil, apelează 112.

Sănătatea mintală în sarcină și după naștere