Anxietatea: simptome, tipuri, cauze și când mergi la medic

Anxietatea: simptome, tipuri, cauze și când mergi la medic

Anxietatea este reacția prin care organismul se pregătește să răspundă unui pericol, unei incertitudini sau unei situații dificile. În anumite limite, este normală și utilă. Ne poate face mai atenți, ne poate mobiliza și ne poate ajuta să evităm riscurile.

Problema apare atunci când teama și îngrijorarea devin excesive, persistente, greu de controlat sau disproporționate față de situație. Anxietatea poate începe să afecteze somnul, concentrarea, munca, relațiile și activitățile obișnuite.

Uneori se manifestă mai ales prin simptome fizice, iar persoana ajunge să creadă că are o problemă cardiacă, respiratorie sau neurologică.

Tulburările de anxietate presupun mai mult decât o grijă temporară. Frica sau îngrijorarea sunt intense, pot persista și interferează cu viața familială, socială, școlară sau profesională.

Ce este anxietatea?

Anxietatea este o stare de anticipare a unui pericol sau a unei situații negative. Poate apărea chiar dacă amenințarea nu este imediată sau nu poate fi identificată clar.

Organismul activează mecanisme implicate în răspunsul la pericol. Pot apărea:

• creșterea ritmului cardiac;
• respirație mai rapidă;
• tensiune musculară;
• transpirație;
• vigilență crescută;
• orientarea atenției spre posibile amenințări;
• nevoia de a evita sau de a părăsi situația.

Aceste reacții pot fi utile într-un pericol real. Dacă apar frecvent în situații sigure sau rămân active mult timp, devin epuizante.

Care este diferența dintre frică și anxietate?

Frica apare, de regulă, ca răspuns la un pericol concret și imediat.

De exemplu:

• un vehicul se apropie rapid;
• cineva te amenință;
• observi un incendiu;
• te afli într-o situație fizic periculoasă.

Anxietatea este orientată mai ales spre ceea ce s-ar putea întâmpla:

• „Dacă fac o greșeală?”
• „Dacă mi se face rău?”
• „Dacă pierd controlul?”
• „Dacă se întâmplă ceva cu familia?”
• „Dacă simptomele înseamnă o boală gravă?”

În practică, frica și anxietatea se pot suprapune. Ambele pot activa aceleași reacții fizice.

Când este anxietatea normală?

Este normal să simți anxietate înaintea:

• unui examen;
• unui interviu;
• unei intervenții medicale;
• unei prezentări;
• unei decizii importante;
• unei schimbări profesionale;
• unei conversații dificile;
• unui eveniment nesigur.

Anxietatea normală:

• are o cauză identificabilă;
• este proporțională cu situația;
• scade după ce situația trece;
• nu blochează în mod repetat activitățile;
• poate fi gestionată fără evitări majore.

Nu orice stare de neliniște reprezintă o tulburare psihiatrică.

Când poate deveni anxietatea o problemă medicală?

O evaluare este justificată atunci când anxietatea:

• apare în majoritatea zilelor;
• persistă timp îndelungat;
• este greu de controlat;
• este disproporționată față de situație;
• provoacă suferință importantă;
• afectează somnul;
• reduce capacitatea de concentrare;
• afectează munca sau studiile;
• determină evitarea unor locuri sau activități;
• produce atacuri de panică;
• duce la consum repetat de alcool sau sedative;
• coexistă cu depresie ori gânduri de autovătămare.

Tulburările de anxietate sunt caracterizate prin teamă și îngrijorare excesive, dificil de controlat, asociate cu tensiune fizică, simptome cognitive și comportamente care afectează viața de zi cu zi.

Care sunt simptomele anxietății?

Anxietatea poate afecta corpul, gândirea, emoțiile și comportamentul. Manifestările diferă mult de la o persoană la alta.

Simptome emoționale și cognitive

Pot apărea:

• neliniște;
• teamă persistentă;
• anticiparea celui mai rău scenariu;
• senzația că ceva rău urmează să se întâmple;
• dificultatea de a opri îngrijorarea;
• iritabilitate;
• hipervigilență;
• dificultăți de concentrare;
• senzația că mintea se blochează;
• teamă de pierderea controlului;
• senzația de detașare sau irealitate.

Unele persoane spun:

• „Nu-mi pot opri gândurile.”
• „Mă îngrijorez din orice.”
• „Simt că o să se întâmple ceva.”
• „Mi-e frică fără motiv.”
• „Nu mă mai pot concentra.”
• „Simt că o iau razna.”

Aceste expresii nu stabilesc singure un diagnostic, dar arată nivelul de suferință și trebuie discutate în evaluare.

Simptome fizice

Anxietatea poate produce:

• palpitații;
• puls accelerat;
• presiune sau disconfort în piept;
• respirație rapidă;
• senzație de lipsă de aer;
• nod în gât;
• amețeală;
• tremur;
• transpirație;
• furnicături;
• gură uscată;
• greață;
• crampe sau disconfort abdominal;
• diaree;
• tensiune musculară;
• dureri de cap;
• oboseală;
• tulburări de somn.

Pentru o analiză detaliată, citește articolul despre simptomele fizice ale anxietății.

Simptome comportamentale

Persoana poate începe:

• să evite transportul public;
• să nu mai iasă singură;
• să evite întâlnirile;
• să verifice repetat anumite lucruri;
• să ceară permanent reasigurări;
• să își monitorizeze excesiv corpul;
• să caute repetat informații despre boli;
• să amâne decizii;
• să consume alcool sau sedative pentru calmare;
• să părăsească rapid situațiile percepute ca nesigure.

Evitarea poate reduce anxietatea pe moment, dar poate menține problema pe termen lung.

De ce anxietatea produce simptome atât de fizice?

Anxietatea activează sistemele organismului implicate în răspunsul la pericol.

Respirația se poate accelera, mușchii se încordează, atenția se concentrează asupra amenințării, iar ritmul inimii poate crește. Aceste reacții sunt reale. Nu sunt inventate și nu înseamnă că persoana își imaginează simptomele.

În același timp, simptomele fizice pot fi interpretate ca dovezi ale unui pericol:

palpitație → „am o problemă gravă” → frică mai mare → puls mai rapid → frică și mai intensă

Acest cerc poate contribui la apariția unui atac de panică.

Totuși, nu orice palpitație, durere toracică sau lipsă de aer este provocată de anxietate. Simptomele noi, intense sau neobișnuite necesită uneori evaluare medicală.

Care sunt principalele tipuri de tulburări de anxietate?

„Anxietate” este un termen larg. Diagnosticul depinde de ceea ce declanșează frica, durata simptomelor și comportamentele asociate.

Tulburarea de anxietate generalizată

Se caracterizează prin îngrijorare excesivă privind mai multe aspecte ale vieții:

• sănătate;
• familie;
• bani;
• muncă;
• siguranță;
• responsabilități cotidiene.

Îngrijorarea este greu de controlat și poate fi însoțită de neliniște, oboseală, iritabilitate, tensiune musculară, insomnie și probleme de concentrare.

Citește ghidul dedicat tulburării de anxietate generalizată.

Tulburarea de panică

Presupune atacuri de panică recurente, însoțite de teama apariției unui nou episod și, uneori, de evitarea locurilor în care persoana crede că nu ar putea primi ajutor.

Un atac de panică izolat nu înseamnă automat tulburare de panică.

Citește articolul despre atacurile de panică.

Agorafobia

Agorafobia implică teama de situații din care ieșirea pare dificilă sau în care ajutorul ar putea să nu fie disponibil.

Pot fi evitate:

• transportul public;
• magazinele;
• cozile;
• spațiile aglomerate;
• locurile deschise;
• deplasarea departe de casă;
• ieșirea fără însoțitor.

Nu este doar „frica de spații deschise”. Poate ajunge să limiteze sever autonomia.

Citește ghidul despre situația în care îți este frică să ieși din casă.

Anxietatea socială

Este mai mult decât timiditate. Persoana se teme intens că va fi judecată, criticată, umilită sau că va face ceva stânjenitor.

Poate evita:

• conversațiile;
• mesele în public;
• prezentările;
• întâlnirile;
• vorbitul la telefon;
• interacțiunile cu persoane necunoscute.

Fobiile specifice

Sunt frici intense legate de un obiect sau de o situație clară, precum:

• zborul;
• înălțimea;
• acele;
• sângele;
• animalele;
• spațiile închise.

Persoana știe adesea că reacția este excesivă, dar îi este greu să o controleze.

Anxietatea de sănătate

Persoana este preocupată persistent că are sau va dezvolta o boală gravă.

Poate:

• verifica permanent corpul;
• interpreta senzații obișnuite ca semne de boală;
• solicita reasigurări repetate;
• face investigații frecvente;
• căuta compulsiv informații medicale;
• evita consultațiile de teama unui diagnostic.

Este important ca simptomele fizice reale să fie evaluate adecvat înainte de a fi atribuite anxietății.

OCD și PTSD sunt forme de anxietate?

Anxietatea este o componentă importantă în tulburarea obsesiv-compulsivă și în tulburarea de stres posttraumatic. Totuși, în clasificările actuale acestea sunt tratate ca familii diagnostice distincte, nu doar ca subtipuri generale de anxietate.

Această diferențiere contează deoarece evaluarea și tratamentul pot fi specifice.

Pentru obsesii și compulsii, citește articolul despre tulburarea obsesiv-compulsivă.

De ce apare anxietatea?

De obicei, nu există o singură cauză.

Pot contribui:

• predispoziția individuală;
• istoricul familial;
• experiențele dificile;
• stresul prelungit;
• pierderile;
• conflictele;
• insecuritatea financiară;
• bolile cronice;
• lipsa somnului;
• consumul de substanțe;
• modificările hormonale;
• anumite medicamente;
• alți factori medicali.

Anxietatea nu este o dovadă de slăbiciune și nu poate fi explicată simplist prin lipsa voinței sau printr-un singur „dezechilibru chimic”.

Ce poate agrava anxietatea?

Simptomele pot fi amplificate de:

• lipsa somnului;
• consumul excesiv de cofeină;
• energizante;
• nicotină;
• alcool;
• canabis sau stimulente;
• stres continuu;
• izolarea;
• evitarea activităților;
• verificarea permanentă a simptomelor;
• automedicația;
• oprirea bruscă a unor tratamente.

Alcoolul sau sedativele pot părea că reduc anxietatea pe moment, dar pot crea alte probleme și pot agrava simptomele ulterior.

Poate fi anxietatea provocată de o problemă fizică?

Da. Unele boli și tratamente pot produce simptome care seamănă cu anxietatea sau pot agrava o tulburare existentă.

Trebuie luate în calcul, în funcție de simptome și context:

• afecțiuni tiroidiene;
• tulburări de ritm cardiac;
• afecțiuni respiratorii;
• glicemie scăzută;
• anemie;
• modificări hormonale;
• efectele unor medicamente;
• consumul de stimulente;
• sevrajul de alcool sau sedative;
• alte probleme medicale.

Nu înseamnă că fiecare persoană cu anxietate are nevoie de toate analizele posibile. Medicul decide investigațiile pe baza istoricului, examinării și simptomelor.

Când simptomele pot fi o urgență medicală?

Nu presupune că este „doar anxietate” dacă apar:

• durere toracică intensă sau nouă;
• lipsă severă de aer;
• pierderea stării de conștiență;
• slăbiciune bruscă pe o parte a corpului;
• dificultăți de vorbire;
• confuzie severă;
• convulsii;
• reacție alergică;
• supradozaj;
• simptome după consumul sau întreruperea unei substanțe;
• risc de suicid sau autovătămare.

Durerea în piept și palpitațiile pot apărea în anxietate, dar și în tulburări de ritm cardiac și alte probleme medicale.

Pentru diferențiere, citește articolul Atac de panică sau infarct?.

Dacă pericolul este imediat, apelează 112.

Cum se stabilește diagnosticul?

Nu există o singură analiză de sânge sau investigație care să confirme anxietatea.

Evaluarea poate include:

• simptomele;
• durata și frecvența;
• situațiile declanșatoare;
• efectul asupra funcționării;
• istoricul medical;
• medicamentele și suplimentele;
• consumul de alcool și alte substanțe;
• somnul;
• episoadele anterioare;
• alte tulburări psihice;
• riscul de autovătămare;
• examen medical și investigații, când sunt indicate.

Medicul trebuie să diferențieze anxietatea de:

• reacția normală la stres;
• depresie;
• tulburare de panică;
• ADHD;
• tulburare bipolară;
• OCD;
• PTSD;
• efectele substanțelor;
• afecțiuni medicale.

La ce specialist mergi pentru anxietate?

Poți începe cu medicul de familie, psihologul sau psihiatrul, în funcție de manifestări.

Medicul de familie

Poate fi un prim pas potrivit dacă:

• simptomele sunt predominant fizice;
• nu știi ce cauză au;
• ai alte boli;
• urmezi mai multe tratamente;
• sunt necesare analize sau orientare.

Poți solicita o programare la medicul de familie.

Psihologul sau psihoterapeutul

Poate fi potrivit dacă:

• simptomele sunt ușoare sau moderate;
• funcționarea este relativ păstrată;
• predomină evitarea, îngrijorarea sau dificultățile de gestionare;
• nu există semnale de alarmă;
• este indicată o intervenție psihologică.

Psihiatrul

Este indicat mai ales dacă:

• anxietatea este intensă;
• atacurile de panică se repetă;
• somnul este sever afectat;
• nu mai poți lucra sau ieși din casă;
• coexistă depresie;
• există gânduri de autovătămare;
• psihoterapia nu a fost suficientă;
• ai nevoie de evaluare medicală;
• urmezi deja tratament medicamentos;
• există suspiciunea unei alte tulburări psihice.

Pentru orientare, citește articolul Psihiatru sau psiholog?.

Cum se tratează anxietatea?

Tratamentul depinde de tipul tulburării, severitate, preferințe, probleme asociate și răspunsul anterior.

Poate include:

• informare și monitorizare;
• psihoterapie;
• intervenții de autoajutor ghidat;
• tratament medicamentos;
• intervenții asupra somnului;
• reducerea cofeinei și a substanțelor;
• tratarea unor cauze medicale;
• combinații între aceste opțiuni.

Pentru anxietatea generalizată și tulburarea de panică există dovezi pentru psihoterapie, medicație și anumite forme de autoajutor. Alegerea trebuie făcută împreună cu pacientul.

Citește și articolul Psihoterapie sau medicație?.

Ce tip de psihoterapie se folosește?

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre intervențiile cu cele mai multe dovezi pentru tulburările de anxietate.

În funcție de problemă, poate include:

• identificarea interpretărilor catastrofice;
• reducerea evitării;
• expunere graduală;
• lucrul cu îngrijorarea;
• exerciții comportamentale;
• înțelegerea reacțiilor fizice;
• dezvoltarea strategiilor de prevenire a recăderii.

Nu toate formele de psihoterapie sunt identice și nu toate sunt potrivite pentru fiecare tulburare.

Se folosesc medicamente?

Da, în anumite situații.

Medicul poate discuta tratament medicamentos dacă:

• simptomele sunt persistente;
• afectarea este importantă;
• psihoterapia nu este disponibilă sau nu a fost suficientă;
• pacientul preferă această opțiune;
• există un diagnostic pentru care medicația este indicată.

Unele antidepresive sunt folosite ca tratament de fond pentru anxietate. Benzodiazepinele și alte sedative au un profil diferit și pot produce toleranță, dependență și simptome de întrerupere.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Nu începe, nu modifica și nu opri singur un tratament.

Ce poți face singur pentru a reduce anxietatea?

Măsurile de autoîngrijire pot ajuta, dar nu înlocuiesc evaluarea atunci când simptomele sunt severe.

Pot fi utile:

• un program regulat de somn;
• reducerea cofeinei și a energizantelor;
• limitarea alcoolului;
• activitate fizică adaptată;
• mese regulate;
• exerciții de respirație lentă;
• relaxare musculară;
• reducerea verificării compulsive;
• revenirea graduală la activitățile evitate;
• notarea situațiilor declanșatoare;
• discutarea problemei cu o persoană de încredere.

Evitarea totală a situațiilor poate reduce frica pe termen scurt, dar poate consolida anxietatea. Expunerea terapeutică trebuie făcută gradual și, în cazurile mai intense, cu îndrumare profesională.

Ce faci în timpul unui episod intens de anxietate?

Dacă ai mai fost evaluat și recunoști episodul:

1. oprește-te într-un loc sigur;
2. încearcă să încetinești respirația;
3. amintește-ți că simptomele pot scădea;
4. evită să hiperventilezi voluntar;
5. nu consuma alcool sau doze suplimentare de sedative;
6. cere ajutor dacă simptomele sunt diferite de cele obișnuite.

Pentru un plan practic, citește articolul Ce faci în timpul unui atac de panică.

Anxietatea se poate vindeca?

Multe persoane obțin o ameliorare importantă și își recapătă capacitatea de a funcționa. Evoluția diferă însă în funcție de tipul tulburării, severitate, alte afecțiuni și tratament.

Este mai corect să vorbim despre:

• reducerea simptomelor;
• recâștigarea funcționării;
• gestionarea episoadelor;
• reducerea evitării;
• remisiune;
• prevenirea recăderilor.

Nu există garanția unui rezultat identic pentru toate persoanele. Tratamentul poate necesita ajustări.

Când mergi la medic?

Programează o evaluare dacă:

• anxietatea persistă;
• nu îți poți opri îngrijorările;
• simptomele îți afectează somnul;
• ai atacuri de panică;
• eviți locuri sau activități;
• randamentul a scăzut;
• consumi alcool sau calmante pentru a face față;
• apar simptome depresive;
• nu mai poți funcționa normal;
• tratamentul actual nu ajută;
• nu este clar dacă simptomele au o cauză fizică.

Nu trebuie să aștepți până când situația devine insuportabilă. Vezi și ghidul despre când mergi la psihiatru.

Când este nevoie de ajutor urgent?

Apelează 112 sau mergi la urgență dacă:

• ai un plan de suicid;
• ai încercat să te rănești;
• simți că nu te poți menține în siguranță;
• există comportament violent;
• apar halucinații sau confuzie severă;
• ai durere toracică intensă sau nouă;
• ai lipsă severă de aer;
• leșini;
• apar convulsii;
• suspectezi un supradozaj;
• simptomele apar după întreruperea bruscă a alcoolului sau a sedativelor.

O urgență medicală nu trebuie tratată acasă ca un simplu episod de anxietate.

Consultații pentru anxietate la Prevencia

La Clinica Prevencia sunt disponibile consultații de psihiatrie prin CAS, în baza biletului de trimitere și în limita fondurilor disponibile, precum și consultații cu plată.

Consultația poate include evaluarea medicală, analiza istoricului, recomandări și un plan de monitorizare.

Poți consulta pagina despre psihiatrie prin CAS sau poți face o programare la psihiatrie.

Întrebări frecvente

Anxietatea poate apărea fără motiv?

Da. Uneori declanșatorul nu este evident, iar anxietatea poate fi legată de mai mulți factori acumulați. Este însă important să fie analizate și cauzele medicale sau medicamentoase.

Citește articolul Mi-e frică fără motiv.

Anxietatea provoacă palpitații?

Da, poate crește ritmul cardiac și poate face bătăile inimii mai perceptibile. Palpitațiile pot avea însă și alte cauze, inclusiv tulburări de ritm, stimulente și medicamente.

Anxietatea poate provoca lipsă de aer?

Da. Respirația rapidă și tensiunea pot crea senzația de aer insuficient. Lipsa severă de aer, debutul brusc sau asocierea cu durere toracică necesită evaluare medicală.

Anxietatea poate provoca amețeală?

Da. Hiperventilația, tensiunea și modificările atenției pot contribui la amețeală. Aceasta poate avea însă și cauze neurologice, cardiovasculare, vestibulare sau metabolice.

Cum știu dacă este anxietate sau stres?

Stresul este legat mai clar de o presiune externă și scade adesea când situația se rezolvă. Anxietatea poate persista și în absența pericolului imediat.

Citește comparația Anxietate sau stres?.

Anxietatea poate afecta memoria și concentrarea?

Da. O parte din atenție rămâne orientată spre amenințare, iar somnul poate fi afectat. Totuși, problemele persistente de concentrare au mai multe cauze și trebuie evaluate separat.

Anxietatea se tratează doar cu medicamente?

Nu. Tratamentul poate include psihoterapie, medicație, autoajutor ghidat și intervenții asupra factorilor care întrețin simptomele. Planul este individual.

Atacul de panică este același lucru cu anxietatea?

Nu. Atacul de panică este un episod brusc și intens. Anxietatea poate fi persistentă și mai puțin explozivă. Un atac izolat nu înseamnă automat tulburare de panică.

Testele online pot pune diagnosticul?

Nu. Pot indica nivelul unor simptome, dar nu exclud cauze medicale și nu înlocuiesc evaluarea profesională.

Anxietatea poate fi tratată

Anxietatea devine o problemă medicală atunci când este excesivă, persistentă, greu de controlat și începe să limiteze viața.

Se poate manifesta prin teamă și îngrijorare, dar și prin palpitații, amețeală, probleme digestive, tensiune musculară, insomnie și dificultăți de concentrare.

Primul pas este clarificarea tipului de anxietate și excluderea cauzelor relevante. Tratamentul poate include psihoterapie, medicație sau o combinație, în funcție de diagnostic și severitate.

Pentru evaluare, poți solicita o programare la psihiatrie, prin CAS sau cu plată.