Baby blues sau depresie postpartum? Diferențe și semne de alarmă

Baby blues sau depresie postpartum? Diferențe și semne de alarmă

În primele zile după naștere, o mamă poate plânge fără un motiv clar, poate deveni iritabilă, sensibilă sau neliniștită și poate simți că responsabilitatea îngrijirii copilului este copleșitoare.

Aceste schimbări pot face parte din baby blues, o perioadă emoțională tranzitorie frecventă după naștere.

Dacă simptomele sunt însă intense, persistă mai mult de aproximativ două săptămâni, se agravează sau afectează capacitatea femeii de a funcționa, poate fi vorba despre depresie postpartum.

Nu trebuie așteptate două săptămâni atunci când există:

• gânduri suicidare;
• intenția de a răni copilul;
• imposibilitatea îngrijirii;
• refuzul alimentelor sau lichidelor;
• confuzie;
• halucinații;
• convingeri neobișnuite;
• lipsă severă de somn asociată cu energie crescută;
• deteriorare rapidă.

În aceste situații este necesar ajutor imediat, iar pentru pericolul iminent se apelează 112.

Ce este baby blues?

Baby blues descrie schimbările emoționale ușoare și temporare care pot apărea în primele zile după naștere.

Mama poate fi:

• mai sensibilă;
• plângăcioasă;
• iritabilă;
• neliniștită;
• copleșită;
• obosită;
• nesigură;
• mai reactivă emoțional.

Dispoziția poate varia repede:

„Dimineață mă simțeam bine, iar după-amiază am început să plâng.”

În general, femeia:

• rămâne conectată la realitate;
• poate avea grijă de copil, chiar dacă are nevoie de ajutor;
• poate avea și momente de bucurie;
• răspunde la odihnă și sprijin;
• observă o ameliorare treptată.

Baby blues apare de obicei în primele zile după naștere și se reduce spontan în câteva zile sau în cel mult aproximativ două săptămâni.

De ce apare baby blues?

Nu există o singură explicație.

Pot contribui:

• schimbările hormonale rapide;
• epuizarea după naștere;
• durerea;
• somnul fragmentat;
• dificultățile de alăptare;
• recuperarea fizică;
• schimbarea rolului;
• responsabilitatea pentru copil;
• vizitele și presiunea familiei;
• așteptările nerealiste;
• lipsa intimității și a timpului personal.

Baby blues nu înseamnă că femeia nu își iubește copilul și nici că este nepregătită să fie mamă.

Ce este depresia postpartum?

Depresia postpartum este un episod depresiv care apare după naștere.

Poate începe:

• în primele săptămâni;
• la câteva luni după naștere;
• în orice moment al primului an postpartum.

Unele femei aveau deja simptome depresive în timpul sarcinii, care continuă sau se agravează după naștere.

Depresia postpartum este mai mult decât oboseală și sensibilitate emoțională. Simptomele sunt persistente sau severe și afectează:

• funcționarea;
• îngrijirea personală;
• somnul;
• alimentația;
• relația de cuplu;
• capacitatea de a avea grijă de copil;
• capacitatea de a cere și primi ajutor.

Afecțiunea este tratabilă și nu trebuie considerată un eșec personal.

Care este diferența dintre baby blues și depresia postpartum?

Pragul de două săptămâni nu trebuie aplicat mecanic.

O femeie cu simptome grave trebuie evaluată imediat, indiferent dacă au trecut trei zile sau trei săptămâni de la naștere.

Care sunt simptomele depresiei postpartum?

Tristețe persistentă

Femeia poate plânge frecvent sau poate descrie:

• gol interior;
• amorțeală emoțională;
• senzația că nu se mai recunoaște;
• convingerea că situația nu se va îmbunătăți.

Uneori nu pare tristă, ci iritabilă, tensionată sau foarte anxioasă.

Pierderea interesului și a plăcerii

Poate să nu mai simtă interes pentru:

• conversații;
• mâncare;
• activități;
• relația de cuplu;
• ieșiri;
• planuri;
• lucrurile care îi plăceau anterior.

Poate avea dificultăți în a simți bucurie chiar și în momente pe care considera că ar trebui să le trăiască pozitiv.

Vinovăție și sentiment de inadecvare

Pot apărea gânduri precum:

• „Sunt o mamă rea.”
• „Copilul merită pe altcineva.”
• „Toată lumea se descurcă, numai eu nu.”
• „Am distrus viața familiei.”
• „Nu fac nimic bine.”

Aceste concluzii pot fi mult mai severe decât dificultățile reale.

Lipsă de speranță

Femeia poate simți că:

• nimic nu se va schimba;
• nu va mai dormi niciodată;
• nu va putea avea grijă de copil;
• familia ar fi mai bine fără ea;
• tratamentul nu ar putea ajuta.

Lipsa speranței este un semn important și trebuie discutată direct cu medicul.

Oboseală și energie foarte redusă

Oboseala este frecventă după naștere, dar în depresie poate deveni disproporționată.

Femeii îi poate fi greu să:

• se ridice din pat;
• facă duș;
• mănânce;
• răspundă la mesaje;
• își administreze tratamentele;
• participe la îngrijirea copilului;
• ia decizii simple.

Oboseala poate avea și cauze medicale și trebuie evaluată în context.

Probleme de somn

Somnul fragmentat este de așteptat când copilul se trezește.

Un semn mai sugestiv pentru depresie sau anxietate este imposibilitatea de a dormi chiar și atunci când:

• copilul doarme;
• altcineva îl îngrijește;
• există o ocazie reală de odihnă.

Femeia poate sta trează din cauza:

• grijilor;
• vinovăției;
• senzației de pericol;
• verificării repetate a copilului;
• gândurilor care nu se opresc.

Lipsa aproape totală de somn asociată cu energie neobișnuit de mare, vorbire rapidă sau comportament dezorganizat poate indica manie ori psihoză și necesită ajutor urgent.

Modificarea apetitului

Femeia poate:

• nu avea poftă de mâncare;
• uita să mănânce;
• mânca foarte puțin;
• pierde rapid în greutate;
• mânca pentru a calma anxietatea.

Lipsa alimentației și hidratării poate afecta atât sănătatea mamei, cât și recuperarea postpartum.

Dificultăți de concentrare

Poate fi greu să:

• urmărească o conversație;
• citească;
• rețină recomandările;
• decidă ce trebuie făcut;
• organizeze rutina copilului;
• răspundă la întrebări simple.

Privarea de somn contribuie, dar dificultățile persistente trebuie analizate împreună cu restul simptomelor.

Retragere

Femeia poate:

• evita familia;
• nu răspunde la telefon;
• refuza vizitele;
• ascunde modul în care se simte;
• spune că nu dorește să fie o povară;
• evita consultațiile din rușine sau teamă.

Retragerea poate reduce tocmai accesul la ajutorul de care are nevoie.

Dificultatea de a crea o legătură cu bebelușul înseamnă depresie?

Nu automat.

Legătura emoțională nu apare identic pentru toate mamele.

Ea poate fi afectată temporar de:

• durere;
• naștere dificilă;
• internarea copilului;
• prematuritate;
• alăptare dificilă;
• oboseală;
• anxietate;
• depresie;
• așteptarea unei conexiuni instantanee.

Femeia poate spune:

„Am grijă de copil, dar simt că fac totul mecanic.”

Această experiență nu înseamnă că nu își iubește copilul.

Devine importantă evaluarea când lipsa conectării se asociază cu:

• tristețe persistentă;
• vinovăție;
• retragere;
• lipsă de speranță;
• evitarea copilului;
• afectarea îngrijirii;
• gânduri despre moarte.

Pot predomina anxietatea și iritabilitatea?

Da.

Depresia postpartum nu se manifestă întotdeauna prin plâns evident.

Pot predomina:

• anxietatea;
• iritabilitatea;
• neliniștea;
• atacurile de panică;
• teama că bebelușul va păți ceva;
• nevoia permanentă de reasigurare;
• verificarea repetată a respirației;
• imposibilitatea de a lăsa copilul cu altcineva;
• senzația că mama trebuie să controleze totul.

Depresia și anxietatea postpartum pot apărea simultan.

Citește articolul despre anxietatea postpartum și gândurile intruzive.

Ce sunt gândurile intruzive despre copil?

O mamă poate avea imagini sau gânduri nedorite precum:

• „Dacă scap copilul?”
• „Dacă se îneacă?”
• „Dacă îi fac rău fără să vreau?”
• „Dacă pierd controlul?”

În anxietate sau OCD, aceste gânduri sunt de regulă:

• nedorite;
• înspăimântătoare;
• contrare valorilor femeii;
• urmate de evitare sau verificări;
• asociate cu teama că simpla lor apariție înseamnă pericol.

Un gând intruziv nu este identic cu intenția.

Evaluarea trebuie să clarifice:

• femeia dorește să facă acel lucru;
• are un plan;
• a pregătit o metodă;
• consideră că trebuie să acționeze;
• aude o voce care îi dă comenzi;
• este convinsă că răul este necesar.

Pentru intenție, plan, voci imperative sau pierderea contactului cu realitatea se apelează 112.

Citește articolul despre gândurile intruzive.

Depresia postpartum este același lucru cu psihoza postpartum?

Nu.

În depresia postpartum pot apărea:

• tristețe;
• anxietate;
• lipsa interesului;
• vinovăție;
• lipsă de speranță;
• retragere;
• idei suicidare.

În psihoza postpartum pot apărea:

• confuzie;
• halucinații;
• convingeri delirante;
• dezorganizare;
• suspiciozitate severă;
• lipsă importantă de somn;
• energie crescută;
• schimbări rapide ale dispoziției;
• convingeri neobișnuite despre bebeluș.

Mama poate crede că:

• bebelușul are o identitate sau o misiune specială;
• cineva vrea să îi ia copilul;
• primește mesaje divine sau codificate;
• trebuie să facă un anumit lucru pentru a salva copilul;
• familia face parte dintr-un complot.

Psihoza postpartum este o urgență.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu bebelușul. Apelează 112.

Citește articolul despre psihoza postpartum.

Cum diferențiezi depresia de epuizarea obișnuită?

Epuizarea după naștere poate produce:

• iritabilitate;
• plâns;
• dificultăți de concentrare;
• energie redusă;
• nevoie de ajutor.

În general, femeia epuizată poate simți o ameliorare după:

• câteva ore de somn;
• preluarea unor sarcini de către partener;
• o masă;
• reducerea presiunii;
• sprijin practic.

În depresie, pot persista chiar și după odihnă:

• lipsa speranței;
• golul emoțional;
• pierderea interesului;
• vinovăția;
• sentimentul de inutilitate;
• ideile despre moarte;
• incapacitatea de funcționare.

Epuizarea și depresia pot exista simultan.

Ce factori cresc probabilitatea depresiei postpartum?

Depresia poate apărea și fără factori evidenți.

Probabilitatea poate fi mai mare în prezența:

• depresiei sau anxietății anterioare;
• depresiei în timpul sarcinii;
• depresiei postpartum la o sarcină anterioară;
• tulburării bipolare;
• istoricului familial;
• lipsei sprijinului;
• conflictelor de cuplu;
• violenței domestice;
• problemelor financiare;
• sarcinii neplanificate;
• pierderii unei sarcini;
• nașterii traumatice;
• complicațiilor medicale;
• prematurității;
• internării copilului;
• dificultăților de alăptare;
• privării severe de somn;
• altor evenimente stresante.

Factorii de risc nu reprezintă o vină și nu determină inevitabil apariția depresiei.

Depresia postpartum poate apărea după o naștere fără complicații?

Da.

Nu este nevoie să existe o naștere traumatică, probleme de cuplu sau lipsa sprijinului.

O femeie poate avea:

• un copil sănătos;
• un partener implicat;
• condiții materiale bune;
• o sarcină dorită;

și totuși să dezvolte depresie postpartum.

Afecțiunea nu este o dovadă de nerecunoștință.

Problemele medicale pot semăna cu depresia?

Da.

După naștere pot contribui la oboseală, slăbiciune și dificultăți cognitive:

• anemia;
• pierderea de sânge;
• problemele tiroidiene;
• infecțiile;
• durerea;
• tulburările de somn;
• deficitul nutrițional;
• complicațiile postpartum;
• reacțiile adverse medicamentoase.

Depresia și o problemă fizică pot exista simultan.

Evaluarea poate necesita:

• consult obstetrical;
• consult la medicul de familie;
• analize;
• evaluare endocrinologică;
• evaluare psihiatrică.

Citește articolul Depresie sau hipotiroidism?.

Ce este tiroidita postpartum?

După naștere pot apărea modificări ale funcției tiroidei.

În funcție de etapă, simptomele pot include:

• palpitații;
• anxietate;
• tremor;
• oboseală;
• încetinire;
• intoleranță la frig;
• probleme de concentrare;
• simptome depresive.

Simptomele nu pot fi diferențiate sigur numai după descriere. Medicul decide dacă sunt necesare analize tiroidiene și evaluare endocrinologică.

Cum este evaluată depresia postpartum?

Evaluarea poate include:

• momentul debutului;
• severitatea simptomelor;
• funcționarea;
• somnul;
• apetitul;
• capacitatea de îngrijire;
• legătura cu copilul;
• anxietatea;
• gândurile intruzive;
• riscul suicidar;
• riscul pentru copil;
• simptomele psihotice;
• istoricul de bipolaritate;
• tratamentele;
• alăptarea;
• bolile fizice;
• sprijinul familial;
• consumul de alcool sau substanțe.

Este importantă diferențierea depresiei de:

• baby blues;
• tulburare bipolară;
• psihoză postpartum;
• OCD;
• PTSD;
• tulburări tiroidiene;
• alte probleme medicale.

Ce este testul EPDS?

Edinburgh Postnatal Depression Scale este un chestionar folosit pentru identificarea simptomelor depresive în perioada perinatală.

Poate ajuta la:

• screening;
• identificarea persoanelor care au nevoie de evaluare;
• urmărirea simptomelor;
• inițierea unei discuții.

Nu stabilește singur diagnosticul.

Un scor redus nu trebuie să anuleze:

• ideile suicidare;
• simptomele psihotice;
• observațiile familiei;
• deteriorarea evidentă;
• dificultățile severe de funcționare.

Răspunsul la întrebarea privind autovătămarea trebuie analizat imediat, nu doar inclus într-un scor total.

Cum se tratează depresia postpartum?

Tratamentul depinde de:

• severitate;
• risc;
• istoricul pacientei;
• preferințe;
• tratamentele care au funcționat anterior;
• alăptare;
• bolile asociate;
• sprijinul disponibil.

Poate include:

• psihoterapie;
• activare comportamentală;
• tratament antidepresiv;
• asocierea psihoterapiei cu medicația;
• sprijin de cuplu și familial;
• măsuri pentru protejarea somnului;
• tratarea problemelor fizice;
• intervenție socială;
• spitalizare în formele severe.

Depresia postpartum nu trebuie tratată numai prin recomandarea:

„Odihnește-te și încearcă să gândești pozitiv.”

Odihna și sprijinul sunt importante, dar nu înlocuiesc tratamentul unei depresii clinice.

Psihoterapia poate ajuta?

Da.

Pot fi utile:

• terapia cognitiv-comportamentală;
• terapia interpersonală;
• activarea comportamentală;
• terapia pentru anxietate sau OCD;
• terapia focalizată pe traumă, când este indicată;
• terapia de cuplu;
• intervenția familială.

Psihoterapia poate ajuta femeia să:

• recunoască tiparele depresive;
• reducă vinovăția;
• gestioneze anxietatea;
• ceară ajutor;
• reconstruiască rutina;
• proceseze o experiență traumatică;
• îmbunătățească relația de cuplu.

În depresia severă cu risc sau simptome psihotice, psihoterapia singură nu este suficientă.

Se pot administra antidepresive în timpul alăptării?

Unele antidepresive pot fi utilizate în anumite situații în timpul alăptării.

Decizia depinde de:

• medicament;
• doză;
• tratamentul care a funcționat anterior;
• severitatea depresiei;
• vârsta copilului;
• prematuritate;
• starea medicală a copilului;
• alte tratamente;
• preferințele mamei.

Nu există o regulă potrivită tuturor pacientelor.

Nu opri brusc tratamentul și nu schimba medicamentul fără recomandarea medicului.

Citește articolul despre tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare.

Antidepresivele dau dependență?

Antidepresivele nu produc în mod obișnuit dependența asociată alcoolului, opioidelor sau benzodiazepinelor.

Pot apărea simptome de întrerupere dacă tratamentul este oprit brusc.

Reducerea se face gradual și după un plan medical.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Ce poate face mama dacă simptomele par ușoare?

Chiar și în baby blues este util să vorbească deschis cu:

• partenerul;
• o persoană apropiată;
• obstetricianul;
• medicul de familie;
• un psiholog;
• un psihiatru, dacă există antecedente sau simptome îngrijorătoare.

Pot ajuta:

• împărțirea îngrijirii;
• protejarea unor intervale de somn;
• mese regulate;
• hidratarea;
• reducerea vizitelor obositoare;
• acceptarea ajutorului;
• timp fără sarcini casnice;
• limitarea presiunii privind alăptarea sau perfecțiunea;
• monitorizarea evoluției.

Nu este nevoie ca mama să facă singură toate nopțile, mesele, curățenia și organizarea casei.

Ce poate face partenerul?

Partenerul poate observa schimbările mai repede decât mama.

Poate:

• întreba cum se simte cu adevărat;
• prelua schimbatul, adormitul și treburile;
• proteja o perioadă de somn;
• programa consultația;
• însoți femeia;
• pregăti lista tratamentelor;
• limita vizitele;
• întreba direct despre suicid;
• urmări confuzia, insomnia severă și schimbările de comportament;
• apela 112 când apare pericolul.

Formulări utile:

„Am observat că suferi și nu cred că trebuie să treci singură prin asta.”

„Faptul că ai nevoie de ajutor nu înseamnă că ești o mamă rea.”

„Voi prelua copilul și mergem împreună la consultație.”

De evitat:

„Toate mamele sunt obosite.”

„Ar trebui să fii fericită.”

„Ai tot ce îți trebuie.”

„Trebuie doar să te mobilizezi.”

Cum întrebi despre suicid?

Întrebările trebuie să fie directe:

„Te gândești că ar fi mai bine să nu mai trăiești?”

„Te gândești să îți iei viața?”

„Ai un plan?”

„Ai pregătit medicamente sau altă metodă?”

„Te gândești să rănești copilul?”

„Auzi o voce care îți spune să faci ceva?”

Întrebarea nu introduce ideea de suicid și nu agravează depresia.

Pentru plan, pregătirea unei metode, tentativă, voci imperative sau imposibilitatea menținerii siguranței se apelează 112.

Când trebuie solicitată o consultație?

Solicită evaluare dacă:

• simptomele persistă aproape două săptămâni;
• au început mai târziu după naștere;
• se agravează;
• funcționarea este afectată;
• femeia nu poate dormi când are ocazia;
• nu mai mănâncă;
• se izolează;
• nu mai poate avea grijă de sine;
• anxietatea este greu de controlat;
• apar atacuri de panică;
• gândurile intruzive sunt frecvente;
• există vinovăție sau lipsă de speranță;
• apar idei despre moarte;
• familia observă o schimbare majoră.

Nu trebuie așteptată împlinirea exactă a două săptămâni dacă simptomele sunt intense.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă femeia:

• are un plan suicidar;
• a făcut o tentativă;
• a luat prea multe medicamente;
• intenționează să rănească bebelușul;
• a pregătit o metodă;
• aude voci care dau comenzi;
• este confuză;
• are halucinații;
• are convingeri neobișnuite despre copil;
• nu mai recunoaște realitatea;
• nu a dormit și devine tot mai energică ori dezorganizată;
• este sever agitată;
• refuză complet alimentele sau lichidele;
• nu poate fi menținută în siguranță.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu bebelușul atunci când există psihoză, confuzie, intenție sau risc important.

La ce medic trebuie să mergi?

Psihiatrie

Este indicată pentru:

• depresie persistentă;
• anxietate severă;
• idei suicidare;
• tulburare bipolară;
• gânduri intruzive care necesită diferențiere;
• simptome psihotice;
• alegerea și monitorizarea tratamentului.

Obstetrică-ginecologie

Medicul poate evalua:

• recuperarea după naștere;
• durerea;
• sângerarea;
• complicațiile;
• problemele hormonale suspectate;
• nevoia unei trimiteri către psihiatrie sau alte specialități.

Medicină de familie

Poate reprezenta primul pas pentru:

• evaluarea generală;
• analize;
• anemie;
• tiroidă;
• revizuirea medicamentelor;
• screening;
• orientarea către specialist.

Psihologie

Psihoterapia poate fi utilă în depresie, anxietate, adaptare, traumă și dificultățile de cuplu.

Consultații pentru depresia postpartum la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie cu:

• Dr. Anca Dițu;
• Dr. Maria Boitan;

prin CAS și cu plată.

Consultația poate fi un prim pas pentru o femeie stabilă, cooperantă și fără pericol imediat, pentru:

• evaluarea depresiei;
• analiza anxietății;
• evaluarea riscului suicidar;
• diferențierea depresiei de bipolaritate și psihoză;
• discutarea tratamentului;
• monitorizarea evoluției;
• recomandarea psihoterapiei.

Poți consulta:

• programare la psihiatrie;
• psihiatrie prin CAS.

Consultațiile prin CAS necesită bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate și sunt disponibile în limita fondurilor.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile și:

• consultații de obstetrică și ginecologie;
• psihologie și psihoterapie;
• medicină de familie.

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate și nu este serviciu de urgență sau unitate specializată de internare perinatală.

Pentru plan suicidar, intenția de a răni copilul, psihoză, manie severă, confuzie sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Întrebări frecvente

Când începe baby blues?

De obicei în primele zile după naștere.

Cât durează baby blues?

În general câteva zile și cel mult aproximativ una-două săptămâni.

Dacă plâng după naștere înseamnă că am depresie?

Nu automat. Contează durata, intensitatea, funcționarea și celelalte simptome.

Trebuie să aștept două săptămâni înainte să merg la medic?

Nu. Pentru simptome severe, idei suicidare, psihoză sau incapacitatea îngrijirii se solicită imediat ajutor.

Depresia postpartum poate începe la câteva luni după naștere?

Da. Poate apărea oricând în primul an postpartum.

Pot avea depresie postpartum chiar dacă iubesc copilul?

Da. Depresia nu măsoară iubirea și nu indică lipsa calităților parentale.

Depresia postpartum înseamnă că nu mă pot conecta cu bebelușul?

Poate îngreuna conectarea, dar aceasta se poate îmbunătăți prin tratament și sprijin.

Gândurile intruzive înseamnă că voi răni copilul?

Nu automat. Gândurile nedorite și înspăimântătoare diferă de intenție, plan sau vocile care dau comenzi.

Depresia postpartum și psihoza postpartum sunt același lucru?

Nu. Psihoza include pierderea contactului cu realitatea și reprezintă o urgență medicală.

Lipsa somnului este normală după naștere?

Somnul fragmentat este frecvent. Imposibilitatea de a dormi când există ocazia sau lipsa somnului asociată cu energie crescută sunt semne de alarmă.

Poate tiroida să producă simptome asemănătoare?

Da. Problemele tiroidiene postpartum pot contribui la anxietate, oboseală și simptome depresive.

Psihoterapia poate trata depresia postpartum?

Da, mai ales în formele ușoare și moderate. În formele severe poate fi asociată cu medicație.

Se pot lua antidepresive dacă alăptez?

Unele pot fi utilizate în anumite situații. Decizia se individualizează împreună cu medicul.

Cererea de ajutor înseamnă că îmi va fi luat copilul?

Nu automat. Obiectivul este protejarea și tratarea mamei și susținerea relației cu copilul.

Partenerul poate participa la consultație?

Da, cu acordul pacientei. Poate oferi informații utile și poate înțelege planul de sprijin.

Tații pot avea depresie postpartum?

Și partenerii pot dezvolta depresie sau anxietate după venirea copilului și pot avea nevoie de evaluare.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, intenția de a răni copilul, voci imperative, halucinații, confuzie, manie severă sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Baby blues se ameliorează; depresia postpartum necesită ajutor

În primele zile după naștere sunt frecvente:

• plânsul;
• sensibilitatea;
• iritabilitatea;
• oboseala;
• schimbările de dispoziție.

Acestea sunt mai compatibile cu baby blues dacă sunt ușoare, apar imediat după naștere și se ameliorează în cel mult aproximativ două săptămâni.

Depresia postpartum devine mai probabilă dacă:

• simptomele persistă sau se agravează;
• plăcerea dispare;
• funcționarea este afectată;
• apar vinovăția și lipsa speranței;
• mama nu mai poate avea grijă de sine;
• apar gânduri despre moarte.

Pentru o situație stabilă, fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie, la obstetrică-ginecologie, la medicină de familie sau la psihologie.

Pentru risc suicidar, intenția de a răni copilul, halucinații, confuzie, manie severă sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Surse medicale

• ACOG — Postpartum Depression
• ACOG — Screening and Diagnosis of Mental Health Conditions During Pregnancy and Postpartum
• ACOG — Patient Screening
• NICE — Antenatal and Postnatal Mental Health
• NICE — Recommendations for Antenatal and Postnatal Mental Health
• NHS — Postnatal Depression
• NHS — Postpartum Psychosis