Psihoza postpartum: simptome și când trebuie sunat la 112

Psihoza postpartum este o afecțiune psihică severă care poate apărea brusc după naștere. Mama poate deveni foarte energică, confuză, suspicioasă sau dezorganizată, poate auzi voci ori poate dezvolta convingeri neobișnuite despre copil și familie.

Este o urgență medicală și psihiatrică.

Simptomele se pot agrava într-un interval foarte scurt, iar femeia poate să nu își dea seama că este bolnavă. Partenerul sau familia trebuie adesea să recunoască schimbarea și să solicite ajutor.

Dacă suspectezi psihoză postpartum:

nu lăsa mama singură;
nu o lăsa singură cu bebelușul;
asigură copilul în grija unui adult responsabil;
păstrează un ton calm;
nu confrunta agresiv convingerile;
apelează 112 când există halucinații, deliruri, confuzie, manie severă, risc sau deteriorare rapidă.

Nu aștepta o programare obișnuită la clinică și nu presupune că simptomele vor trece după o noapte de somn.

Psihoza postpartum apare la aproximativ una din 1.000 de femei care au născut. Debutează frecvent în primele două săptămâni, adesea în primele zile sau chiar ore, deși uneori poate apărea și mai târziu.

Ce este psihoza postpartum?

Psihoza postpartum, numită și psihoză puerperală sau postnatală, este un episod sever în care apar simptome psihotice și, frecvent, simptome de manie, depresie ori o combinație a acestora.

Persoana poate pierde parțial contactul cu realitatea.

Pot apărea:

halucinații;
convingeri delirante;
confuzie;
dezorganizarea gândirii;
comportament neobișnuit;
manie;
depresie severă;
schimbări rapide ale dispoziției;
insomnie severă.

Tabloul poate oscila de la o oră la alta. Mama poate părea foarte energică și expansivă într-un moment, iar ulterior poate deveni speriată, retrasă sau profund confuză.

Este psihoza postpartum același lucru cu baby blues?

Nu.

Baby blues poate provoca:

plâns ușor;
sensibilitate;
iritabilitate;
neliniște;
schimbări moderate ale dispoziției.

Aceste simptome apar de regulă în primele zile și se ameliorează în aproximativ una-două săptămâni.

Baby blues nu produce în mod obișnuit:

halucinații;
deliruri;
confuzie severă;
pierderea contactului cu realitatea;
manie;
comportamente periculoase.

Psihoza postpartum este o afecțiune diferită și trebuie tratată ca urgență.

Citește articolul Baby blues sau depresie postpartum?.

Este aceeași cu depresia postpartum?

Nu.

Depresia postpartum poate include:

tristețe persistentă;
lipsa interesului;
vinovăție;
epuizare;
anxietate;
lipsă de speranță;
gânduri suicidare;
dificultăți de conectare cu copilul.

În psihoza postpartum apar suplimentar sau predominant:

halucinații;
deliruri;
confuzie;
dezorganizare;
manie;
pierderea capacității de a aprecia realitatea.

Depresia severă poate include uneori simptome psihotice. În acest caz situația necesită evaluare urgentă.

Când începe psihoza postpartum?

Cel mai frecvent începe:

în primele ore după naștere;
în primele zile;
în primele două săptămâni.

Mai rar, debutul poate avea loc la câteva săptămâni după naștere.

Faptul că mama a fost bine în primele zile nu exclude apariția ulterioară a simptomelor.

Care pot fi primele semne?

Uneori primele semne par nespecifice.

Familia poate observa:

că mama nu doarme;
că nu pare obosită în ciuda lipsei somnului;
că vorbește mult mai repede;
că face numeroase planuri;
că este neobișnuit de energică;
că devine foarte iritabilă;
că se comportă diferit față de firea ei;
că pare speriată sau suspicioasă;
că nu se poate concentra;
că spune lucruri greu de urmărit;
că dispoziția se schimbă rapid;
că pare confuză.

Insomnia este importantă mai ales când femeia nu simte nevoia de somn și devine din ce în ce mai activată.

O mamă obișnuit epuizată dorește să doarmă, dar este trezită de copil. În manie, mama poate dormi foarte puțin și totuși se simte energică, puternică sau capabilă să facă foarte multe lucruri.

Cum arată mania postpartum?

Mania poate include:

energie neobișnuit de mare;
nevoie redusă de somn;
vorbire rapidă;
gânduri accelerate;
numeroase proiecte;
activitate continuă;
iritabilitate;
pierderea inhibițiilor;
cheltuieli sau decizii impulsive;
sentimentul că are puteri ori o misiune specială;
convingerea că nu are nevoie de ajutor.

Mama poate spune:

„Nu am nevoie să dorm. Sunt mai puternică decât am fost vreodată.”

„Am înțeles acum adevărata mea misiune și nimeni nu trebuie să mă oprească.”

Mania postpartum se poate asocia rapid cu psihoză și dezorganizare.

Citește articolul despre manie și hipomanie.

Ce sunt delirurile?

Delirurile sunt convingeri false sau foarte improbabile, trăite cu certitudine și greu de modificat prin argumente.

În psihoza postpartum, mama poate crede că:

bebelușul are o identitate supranaturală;
copilul este posedat;
cineva vrea să îi răpească bebelușul;
familia încearcă să o otrăvească;
primește mesaje speciale de la televizor;
Dumnezeu sau o altă entitate îi transmite instrucțiuni;
copilul trebuie salvat printr-un anumit act;
ea are puteri speciale;
personalul medical face parte dintr-un complot;
bebelușul nu este, de fapt, copilul ei.

Pentru mamă, aceste convingeri pot părea complet reale.

Nu încerca să câștigi disputa prin explicații lungi sau confruntare agresivă.

Poți spune:

„Înțeleg că pentru tine acest lucru pare real și că te sperie. Eu nu îl văd la fel, dar vreau să te ajut și voi solicita acum ajutor medical.”

Ce sunt halucinațiile?

Halucinațiile sunt percepții fără un stimul exterior real.

Mama poate:

auzi voci;
vedea persoane, lumini sau obiecte;
simți prezențe;
percepe mirosuri;
simți atingeri inexistente.

Vocile pot:

comenta;
critica;
amenința;
oferi instrucțiuni;
spune că mama sau copilul sunt în pericol;
cere realizarea unei acțiuni.

Întreabă direct:

„Ce spune vocea?”
„Îți cere să faci ceva?”
„Îți spune să te rănești?”
„Îți spune să rănești copilul?”
„Crezi că trebuie să o asculți?”
„Ai pregătit ceva?”

Vocile care dau comenzi periculoase justifică apelarea imediată a 112.

Citește ghidul Ce faci dacă cineva aude voci?.

Cum arată confuzia?

Mama poate:

să nu știe unde se află;
să nu înțeleagă ce s-a întâmplat;
să nu recunoască persoanele;
să piardă firul conversației;
să alterneze între luciditate și dezorganizare;
să vorbească incoerent;
să pară într-o lume de vis;
să nu poată urma instrucțiuni simple;
să nu își amintească evenimentele recente;
să nu poată avea grijă de nevoile de bază.

Confuzia postpartum necesită evaluare medicală de urgență deoarece poate apărea atât în psihoza postpartum, cât și în boli neurologice, infecții, complicații obstetricale, intoxicații sau tulburări metabolice.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Psihoza postpartum poate include depresie?

Da.

Unele femei au predominant:

tristețe severă;
lipsă de energie;
vinovăție;
sentimentul că sunt părinți răi;
convingerea delirantă că au distrus copilul;
ideea că familia ar fi mai bine fără ele;
refuzul alimentelor;
idei suicidare;
stupoare sau încetinire severă.

Altele pot alterna rapid între depresie și manie.

Prezența unei dispoziții depresive nu exclude psihoza și nu face situația mai puțin urgentă.

Gândurile intruzive sunt psihoză?

Nu automat.

În anxietate sau OCD, mama poate avea imagini nedorite despre accidente ori rănirea copilului.

Într-un gând intruziv tipic:

gândul este nedorit;
produce teamă sau repulsie;
mama nu dorește să acționeze;
încearcă să evite orice risc;
își păstrează contactul cu realitatea;
recunoaște că gândul vine din propria minte.

În psihoză poate exista:

o voce care comandă;
convingerea că acțiunea este necesară;
lipsa conștientizării bolii;
un delir despre copil;
confuzie;
manie;
dezorganizare.

Exemplu mai compatibil cu un gând intruziv:

„Mi-a apărut o imagine că aș putea să scap copilul și m-am speriat atât de tare încât evit scările.”

Exemplu care sugerează psihoză:

„O voce mi-a explicat că trebuie să arunc copilul pentru a-l salva.”

A doua situație reprezintă o urgență.

Citește articolul Anxietatea postpartum și gândurile intruzive despre copil.

Cine are un risc mai mare?

Psihoza postpartum poate apărea și la o femeie fără diagnostic psihiatric anterior.

Riscul este însă mai ridicat la femeile cu:

tulburare bipolară, mai ales bipolară de tip I;
tulburare schizoafectivă;
antecedente de psihoză postpartum;
schizofrenie sau altă tulburare psihotică;
rude apropiate cu psihoză postpartum;
istoric familial de bipolaritate sau psihoză;
episoade severe după sarcini anterioare.

Tulburarea bipolară și antecedentul personal de psihoză postpartum sunt factori de risc importanți, dar lipsa antecedentelor nu exclude episodul.

Lipsa somnului poate declanșa episodul?

Somnul perturbat poate contribui la vulnerabilitate și poate fi unul dintre primele semne ale episodului.

Riscul este mai îngrijorător când mama:

nu doarme aproape deloc;
nu pare obosită;
devine tot mai energică;
vorbește rapid;
devine iritabilă sau euforică;
începe să aibă convingeri neobișnuite;
pare confuză.

Familia trebuie să protejeze somnul unei femei cu risc, dar somnul singur nu tratează psihoza postpartum.

Nu administra sedative fără recomandare medicală și nu aștepta ca episodul să dispară dacă mama doarme.

Oprirea tratamentului poate conta?

Da.

O femeie cu tulburare bipolară sau altă afecțiune psihică severă poate avea un risc crescut de recădere dacă tratamentul este întrerupt brusc.

Decizia privind continuarea, schimbarea sau oprirea medicației trebuie luată împreună cu psihiatrul și echipa obstetricală, analizând riscul tratamentului și riscul bolii netratate. NICE recomandă planificare coordonată și evaluarea atentă a efectelor opririi sau modificării tratamentului.

Nu relua și nu dubla singură o doză după apariția simptomelor.

Se poate preveni psihoza postpartum?

Nu toate episoadele pot fi prevenite, dar riscul poate fi redus prin planificare.

O femeie cu:

tulburare bipolară;
psihoză postpartum anterioară;
tulburare schizoafectivă;
episod psihotic sever;
istoric familial important;

ar trebui să discute înainte de sarcină sau cât mai devreme în sarcină cu psihiatrul și obstetricianul.

Planul poate include:

evaluarea riscului;
revizuirea medicației;
plan pentru naștere;
protejarea somnului;
rolurile familiei;
semnele precoce;
numerele de contact;
monitorizarea imediat după naștere;
pragul pentru evaluare urgentă;
planul privind alăptarea și tratamentul.

Ghidurile recomandă coordonarea dintre psihiatrie, obstetrică, medicul de familie și familie pentru femeile cu risc crescut.

Ce trebuie să facă familia în primele minute?

1. Protejează copilul

Asigură bebelușul în grija unui adult calm și responsabil.

Nu transforma acest gest într-o confruntare sau acuzație.

Poți spune:

„Voi ține eu copilul puțin cât timp tu te odihnești și discutăm cu medicul.”

Dacă mama devine amenințătoare, nu încerca să iei copilul printr-o confruntare fizică. Retrage-te într-un loc sigur cu bebelușul, dacă este posibil, și apelează 112.

2. Nu lăsa mama singură

Rămâi în apropiere numai dacă este sigur pentru tine.

Nu o lăsa singură:

în baie;
pe balcon;
lângă ferestre;
în mașină;
cu medicamente;
cu obiecte periculoase;
în grija exclusivă a copilului.

Dacă devine violentă, păstrează distanța și apelează 112.

3. Redu stimularea

Oprește televizorul.
Redu zgomotul.
Limitează numărul persoanelor.
Vorbește o singură persoană.
Folosește propoziții scurte.
Evită mișcările bruște.
Nu șopti în apropierea ei.

4. Nu te certa cu delirul

Nu spune:

„Ești nebună.”

„Nu există nimic, încetează.”

„Te comporți ridicol.”

Dar nici nu confirma:

„Da, copilul este posedat.”

„Da, cineva vă urmărește.”

Poți spune:

„Eu nu percep lucrurile la fel, dar văd că ești foarte speriată. Voi solicita ajutor medical.”

5. Apelează 112

Spune clar:

că femeia a născut recent;
data nașterii;
că suspectezi psihoză postpartum;
simptomele exacte;
dacă aude voci;
dacă există ordine de autovătămare sau rănire;
dacă este confuză;
dacă are un plan;
dacă există arme, medicamente ori alte mijloace;
dacă a dormit;
ce tratamente ia;
dacă a oprit tratamentul;
dacă a consumat alcool sau alte substanțe;
dacă există simptome fizice;
unde se află copilul.

Când trebuie sunat imediat la 112?

Apelează 112 dacă mama:

aude voci;
are deliruri;
este sever confuză;
nu recunoaște realitatea;
spune că trebuie să rănească bebelușul;
are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
spune că bebelușul este posedat sau trebuie sacrificat;
devine violentă;
încearcă să plece cu copilul într-un loc periculos;
refuză complet ajutorul în timp ce este psihotică;
nu a dormit și devine tot mai activată;
se baricadează;
are acces la arme;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu trebuie să existe o amenințare verbală clară pentru a suna la 112. Confuzia, delirurile și comportamentul profund dezorganizat sunt suficiente pentru evaluarea de urgență.

Ce semne fizice impun tot apelarea 112?

Nu orice modificare psihică postpartum este provocată de psihoză.

Apelează imediat 112 dacă apar:

convulsii;
cefalee severă sau bruscă;
tulburări de vedere;
slăbiciune pe o parte;
asimetrie facială;
vorbire neclară;
dificultate respiratorie;
durere toracică;
febră și confuzie;
sângerare importantă;
somnolență profundă;
imposibilitatea de a trezi persoana;
traumatism;
suspiciune de supradozaj.

Aceste simptome pot indica urgențe obstetricale, neurologice, infecțioase sau toxice.

Ce nu trebuie făcut?

Nu:

aștepta până dimineață;
lăsa mama singură cu copilul;
încerca transportul cu mașina dacă este agitată;
bloca fizic persoana într-o cameră;
încerca să o imobilizezi singur;
administra medicamentele altcuiva;
dubla antipsihoticul sau stabilizatorul;
administra sedative cu alcool;
ascunde medicamente în mâncare;
provoca deliberat delirurile;
filma persoana;
invita multe rude să o convingă;
promite că păstrezi secretul când există risc;
minimaliza simptomele pentru a evita stigmatul.

Siguranța este mai importantă decât evitarea unei discuții incomode.

Ce se întâmplă dacă mama refuză ajutorul?

Refuzul nu înseamnă că situația este sigură.

În psihoză, femeia poate să nu își dea seama că este bolnavă și poate considera că familia sau medicii sunt cei care reprezintă pericolul.

Poți spune:

„Înțeleg că nu dorești să mergi la medic. Sunt însă îngrijorat pentru că nu ai dormit, auzi o voce și spui că trebuie să pleci cu copilul. Voi apela 112.”

Nu încerca să o forțezi fizic într-o mașină.

Echipa de urgență va evalua starea, riscul și capacitatea de a lua decizii.

Este necesară internarea?

Psihoza postpartum necesită frecvent tratament spitalicesc.

Ideal, acolo unde există și este disponibil, îngrijirea se poate realiza într-o unitate specializată mamă–copil. NICE recomandă, în sistemele în care asemenea servicii sunt disponibile, ca femeile care necesită internare psihiatrică în primul an postpartum să fie îngrijite de regulă într-o unitate specializată mamă–copil.

În România, traseul concret depinde de serviciile locale și de evaluarea echipei medicale. Familia nu trebuie să amâne apelul 112 pentru a căuta singură o anumită unitate.

Cum este evaluată în spital?

Evaluarea poate include:

examinare psihiatrică;
evaluarea riscului suicidar;
evaluarea riscului pentru copil;
istoricul bipolarității și psihozei;
informații de la familie;
lista medicamentelor;
evaluare obstetricală;
examen neurologic;
semne vitale;
analize;
evaluarea tiroidei și a metabolismului;
investigarea infecțiilor;
investigații toxicologice;
imagistică, dacă există semne neurologice sau altă indicație.

Scopul nu este doar confirmarea psihozei, ci și excluderea cauzelor medicale care pot produce confuzie și halucinații.

Cum se tratează?

Tratamentul se stabilește în spital, în funcție de:

simptome;
severitate;
bipolaritate;
depresie;
alăptare;
tratamente anterioare;
boli asociate;
răspunsul la tratament;
siguranța mamei și copilului.

Poate include:

antipsihotice;
stabilizatoare ale dispoziției;
tratamentul simptomelor depresive în contextul potrivit;
măsuri pentru somn;
monitorizare medicală;
tratarea unei cauze fizice;
terapie electroconvulsivantă în anumite cazuri severe sau amenințătoare de viață.

Tratamentul psihologic și sprijinul familial devin importante pe parcursul recuperării, dar nu înlocuiesc tratamentul acut al psihozei.

Poate alăpta în timpul tratamentului?

Decizia depinde de:

medicament;
doză;
combinația de tratamente;
starea copilului;
prematuritate;
severitatea bolii;
riscul recăderii;
posibilitatea monitorizării copilului.

Unele medicamente pot fi utilizate cu monitorizare, iar altele pot impune evitarea alăptării.

Sănătatea și siguranța mamei trebuie să rămână prioritare.

Nu opri tratamentul prescris pentru a continua alăptarea fără discuția cu echipa medicală. NICE recomandă analizarea atât a riscurilor medicamentelor, cât și a riscului asociat opririi tratamentului.

Citește articolul Tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare.

Mama se poate recupera complet?

Da.

Psihoza postpartum este severă, dar majoritatea femeilor se recuperează cu tratamentul potrivit.

Simptomele acute pot dura săptămâni, iar revenirea completă poate necesita mai multe luni. După episod pot apărea:

depresie;
anxietate;
rușine;
lipsă de încredere;
teamă de recădere;
dificultăți de conectare cu copilul;
tristețe legată de perioada pierdută;
dificultăți de cuplu.

Recuperarea nu trebuie grăbită sau evaluată numai după dispariția halucinațiilor.

Cum poate ajuta familia după externare?

Familia poate:

respecta planul de tratament;
ajuta la programări;
proteja somnul;
prelua temporar mesele de noapte;
observa semnele precoce;
limita stresul și vizitele;
sprijini administrarea corectă a tratamentului;
evita alcoolul și drogurile;
încuraja o revenire graduală;
discuta fără rușinare;
solicita ajutor dacă simptomele reapar.

Pot fi semne de recădere:

insomnia;
energia neobișnuit de mare;
vorbirea accelerată;
iritabilitatea;
suspiciozitatea;
ideile neobișnuite;
retragerea;
refuzul tratamentului;
confuzia.

Mediul calm, reducerea vizitatorilor și sprijinul practic pot ajuta recuperarea.

Va exista risc la o sarcină viitoare?

Antecedentul de psihoză postpartum crește semnificativ riscul unui nou episod după o sarcină ulterioară.

Acest lucru nu înseamnă că femeia nu mai poate avea copii, dar o viitoare sarcină trebuie planificată împreună cu:

psihiatrul;
obstetricianul;
medicul de familie;
partenerul sau familia;
serviciile de sănătate mintală disponibile.

Planificarea trebuie să înceapă ideal înaintea sarcinii și să includă tratamentul, somnul, monitorizarea și intervenția rapidă după naștere.

Cum vorbești cu mama după recuperare?

Unele femei nu își amintesc clar episodul sau se simt profund rușinate de lucrurile spuse și făcute.

Poți spune:

„Ai fost bolnavă. Simptomele nu au fost vina ta.”

„Am cerut ajutor pentru a vă proteja pe tine și pe copil.”

„Recuperarea poate dura și nu trebuie să demonstrezi nimic.”

Evită:

„Cum ai putut să spui așa ceva despre copil?”

„Trebuie să uiți și să mergi mai departe.”

„Nu mai putem avea încredere în tine.”

Planul de recuperare trebuie să sprijine autonomia mamei gradual și în siguranță.

Consultațiile Prevencia și rolul lor

Prevencia oferă consultații ambulatorii programate de psihiatrie la Clinica Alunișului.

Aceste consultații pot fi utile:

înainte de sarcină, pentru o femeie cu bipolaritate sau psihoză anterioară;
în timpul sarcinii, pentru planificarea prevenirii recăderii;
după externare, pentru monitorizare;
pentru revizuirea tratamentului;
pentru urmărirea depresiei și anxietății post-episod;
pentru elaborarea unui plan înaintea unei sarcini viitoare.

Poți consulta:

La Prevencia sunt disponibile și:

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate. Nu este serviciu de urgență, spital de psihiatrie sau unitate specializată mamă–copil.

În suspiciunea de psihoză postpartum nu aștepta programarea la clinică. Apelează 112.

Întrebări frecvente

Cât de repede apare psihoza postpartum?

Frecvent începe în primele două săptămâni, adesea în primele ore sau zile după naștere.

Poate apărea la câteva săptămâni după naștere?

Da. Debutul mai târziu este mai rar, dar posibil.

Este același lucru cu depresia postpartum?

Nu. Psihoza implică pierderea contactului cu realitatea, halucinații, deliruri, confuzie sau manie.

Este același lucru cu baby blues?

Nu. Baby blues este tranzitoriu și nu produce deliruri, halucinații sau confuzie severă.

Mama își dă seama că este bolnavă?

Nu întotdeauna. Familia poate observa problema și poate fi nevoită să solicite ajutorul.

Lipsa somnului este un semn?

Poate fi, mai ales când mama nu doarme aproape deloc și totuși are energie crescută.

Poate apărea fără antecedente psihiatrice?

Da. Deși riscul este mai mare în bipolaritate sau după o psihoză postpartum anterioară, unele episoade apar fără istoric cunoscut.

Tulburarea bipolară crește riscul?

Da, mai ales bipolaritatea de tip I și tulburarea schizoafectivă.

Gândurile intruzive înseamnă psihoză?

Nu automat. În OCD sunt nedorite și produc teamă. Vocaile, delirurile, intenția și pierderea contactului cu realitatea sugerează un risc diferit.

Ce fac dacă mama aude voci?

Întreabă ce spun vocile și dacă dau comenzi. Nu lăsa mama singură cu copilul și apelează 112.

Ce fac dacă refuză medicul?

Refuzul nu anulează urgența. Nu încerca transportul forțat; apelează 112.

Pot să o duc cu mașina la spital?

Nu dacă este agitată, confuză, dezorganizată, violentă sau încearcă să fugă. Apelează 112.

Pot să îi dau un somnifer?

Nu fără indicație medicală. Sedativele pot agrava unele probleme și pot masca simptome importante.

Este necesară internarea?

Frecvent, da. Decizia este luată după evaluarea de urgență.

Poate continua alăptarea?

Depinde de tratament și de situația clinică. Decizia se ia împreună cu echipa medicală.

Se poate recupera complet?

Da. Majoritatea femeilor se recuperează cu tratament și sprijin adecvat.

Poate reapărea la o sarcină viitoare?

Da, riscul este mai mare după un episod anterior. Este necesar un plan înainte de sarcină.

Când trebuie sunat la 112?

Pentru halucinații, deliruri, confuzie, manie severă, plan suicidar, intenția de a răni copilul, comportament periculos sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Psihoza postpartum este tratabilă, dar nu poate aștepta

Semnele pot începe prin:

lipsa somnului;
energie crescută;
iritabilitate;
vorbire rapidă;
schimbări bruște ale dispoziției.

Apoi pot apărea:

confuzie;
halucinații;
deliruri;
dezorganizare;
risc pentru mamă sau copil.

Nu aștepta ca femeia să recunoască singură problema.

Protejează copilul, păstrează un ton calm, nu confrunta delirurile și apelează 112.

După stabilizarea episodului, monitorizarea poate continua prin psihiatrie, obstetrică-ginecologie, medicină de familie și psihologie.

Psihoza postpartum: simptome și când trebuie sunat la 112