Ce faci dacă cineva aude voci? Ghid pentru familie

Când o persoană apropiată îți spune că aude voci, prima reacție poate fi frica. Poate nu știi dacă trebuie să o contrazici, să îi confirmi experiența, să chemi ambulanța sau să aștepți să se liniștească.

Cel mai important este să verifici siguranța.

Unele voci doar comentează sau critică. Altele amenință ori îi spun persoanei să se rănească, să rănească pe cineva, să fugă, să conducă sau să refuze mâncarea și tratamentul.

Rămâi calm, vorbește simplu și întreabă direct ce spune vocea. Nu ironiza persoana, nu pretinde că auzi și tu vocea și nu intra într-o dispută lungă despre existența ei.

Dacă vocea dă comenzi periculoase, persoana are un plan, devine agresivă, este sever confuză sau nu poate fi menținută în siguranță, apelează 112.

Ce înseamnă că o persoană „aude voci”?

Persoana poate percepe:

o singură voce;
mai multe voci;
șoapte;
comentarii;
amenințări;
conversații;
propriul nume;
o voce cunoscută;
o voce necunoscută;
muzică sau alte sunete.

Vocile pot părea că vin:

din exterior;
dintr-o cameră;
din spatele persoanei;
din propriul cap;
din telefon;
de la televizor;
dintr-o sursă neclară.

Uneori vocea este percepută ca fiind foarte reală. Alteori persoana își dă seama că ar putea fi un simptom, dar nu reușește să o oprească.

Auzirea vocilor reprezintă o formă de halucinație auditivă, dar nu stabilește singură diagnosticul.

Auzirea vocilor înseamnă automat schizofrenie?

Nu.

Vocile pot apărea în:

psihoză;
schizofrenie;
tulburare bipolară;
depresie severă;
traumă;
afecțiuni neurologice;
pierderea auzului;
intoxicații;
sevraj;
efecte medicamentoase;
delirium;
privare severă de somn;
tranziția dintre somn și starea de veghe.

Un episod trebuie evaluat în funcție de:

momentul apariției;
vârsta persoanei;
celelalte simptome;
consumul de substanțe;
starea medicală;
nivelul de orientare;
comportamentul;
riscul.

Citește articolul despre halucinații și cauzele lor.

Ce faci în primele minute?

1. Rămâi calm

Respiră și vorbește cu un ton normal.

Dacă pari speriat, amenințător sau agitat, persoana poate deveni și mai neliniștită.

Nu este nevoie să ai imediat toate răspunsurile.

2. Redu stimularea

Dacă este sigur:

oprește muzica;
închide televizorul;
roagă persoanele care nu sunt necesare să iasă;
mută conversația într-un loc liniștit;
redu luminile foarte puternice;
evită să vorbească mai multe persoane simultan.

Nu încui persoana într-o cameră și nu îi bloca ieșirea.

3. Păstrează distanța potrivită

Nu te apropia brusc și nu o atinge fără să întrebi.

Poți spune:

„Voi sta aici, la câțiva pași. Nu te voi atinge.”

Dacă persoana este foarte suspicioasă, mișcările neașteptate pot fi interpretate ca amenințări.

4. Întreabă ce se întâmplă

Poți formula:

„Îmi poți spune ce auzi?”

„Vocea vorbește cu tine sau despre tine?”

„Ce îți spune?”

„Te sperie?”

Ascultă fără să întrerupi imediat.

5. Verifică siguranța

Întreabă direct:

„Vocea îți spune să faci ceva?”

„Îți spune să te rănești?”

„Îți spune să rănești pe altcineva?”

„Ai pregătit o metodă?”

„Ai acces la arme, medicamente sau alte obiecte periculoase?”

„Simți că trebuie să asculți vocea?”

„Poți rămâne în siguranță acum?”

Întrebările directe nu introduc ideea de suicid sau violență. Ele ajută la identificarea riscului.

Ce sunt vocile imperative?

Vocile imperative sunt vocile care îi spun persoanei să facă ceva.

Comenzile pot fi aparent minore:

să se ridice;
să verifice o ușă;
să nu vorbească;
să repete un gest.

Pot fi și periculoase:

să se rănească;
să se sinucidă;
să atace;
să se apere de cineva;
să sară de la înălțime;
să intre în trafic;
să conducă;
să incendieze;
să refuze mâncarea;
să abandoneze un copil;
să fugă.

O voce imperativă nu înseamnă automat că persoana va executa comanda. Riscul crește însă dacă:

persoana crede că vocea este foarte puternică;
consideră că vocea are autoritate;
a ascultat-o anterior;
spune că nu îi poate rezista;
există un plan;
are acces la mijloace;
este intoxicată;
este sever agitată;
nu a dormit;
nu poate explica de ce ar refuza comanda.

În aceste situații solicită ajutor urgent.

Cum vorbești fără să confirmi vocea?

Poți valida experiența și emoția fără să confirmi existența sursei.

Formulări utile

„Eu nu aud vocea, dar înțeleg că pentru tine este foarte reală.”

„Îmi dau seama că ești speriat.”

„Nu sunt de acord că trebuie să faci ce spune vocea.”

„Vreau să rămân cu tine și să găsim ajutor.”

„Putem merge într-un loc mai liniștit.”

„Hai să sunăm medicul.”

Formulări de evitat

„Da, vocea este reală.”

„Și eu cred că cineva îți transmite mesaje.”

„Ești nebun.”

„Totul este inventat.”

„Ignor-o pur și simplu.”

„Dacă ai fi mai puternic, ai putea să o oprești.”

Persoana nu alege neapărat să audă vocea și nu o poate elimina prin voință.

Trebuie să contrazici vocea?

Nu este util să intri într-o dezbatere lungă.

Poți spune calm:

„Eu nu aud vocea și nu cred că trebuie să faci ceea ce spune.”

Apoi mută discuția către:

siguranță;
emoție;
somn;
tratament;
evaluarea medicală;
următorul pas concret.

Încercarea de a demonstra fiecare detaliu poate crește tensiunea și poate face persoana să simtă că nu este ascultată.

Trebuie să te prefaci că o auzi și tu?

Nu.

Pretinderea că auzi vocea poate:

confirma interpretarea psihotică;
întări frica;
reduce încrederea ulterioară;
determina persoana să acționeze pe baza vocii.

Poți fi sincer și empatic:

„Eu nu o aud, dar cred că tu o auzi și văd cât de mult te afectează.”

Ce faci dacă persoana vorbește cu vocea?

Nu o ridiculiza.

Poți întreba:

„Te ajută să îi răspunzi?”
„Devine mai puternică atunci când vorbești cu ea?”
„Ce se întâmplă dacă nu răspunzi?”
„Vocea te amenință?”

Nu îi cere persoanei să provoace vocea sau să îi demonstreze ceva.

Dacă răspunsul către voce intensifică agitația, mută atenția către o activitate simplă și sigură.

Pot ajuta distragerea și activitățile liniștite?

Unele persoane găsesc temporar utile:

conversația cu cineva de încredere;
muzica la volum moderat;
căștile, dacă nu cresc izolarea sau riscul;
mersul într-un spațiu liniștit;
o activitate familiară;
respirația lentă;
contactul cu un animal de companie;
o sarcină simplă;
notarea momentului și a contextului.

Aceste strategii nu înlocuiesc evaluarea.

Nu folosi muzică foarte puternică și nu încuraja persoana să conducă, să meargă singură pe stradă sau să folosească utilaje pentru a se distrage.

Ce nu trebuie să faci?

Nu:

ridiculiza persoana;
striga;
confirma că vocea este reală;
șopti despre ea în apropiere;
filma fără acord;
bloca ușa;
o înconjura cu multe persoane;
încerca să o imobilizezi singur;
administra medicamente pe ascuns;
da tratamentul altui pacient;
oferi alcool sau droguri;
lăsa persoana să conducă;
promite că vei păstra secretul dacă există risc;
lăsa un copil în grija sa dacă vocea îl implică sau comportamentul este dezorganizat.

Dacă te simți în pericol, păstrează distanța și apelează 112.

Cum verifici dacă există risc de suicid?

Întreabă direct:

„Te gândești să mori?”
„Vrei să îți faci rău?”
„Vocea îți spune să te sinucizi?”
„Ai un plan?”
„Ai pregătit medicamente, o armă sau altă metodă?”
„Ai făcut ceva deja?”
„Ce te-a oprit până acum?”

Apelează 112 dacă există:

dorință reală de moarte;
plan;
pregătirea metodei;
tentativă;
imposibilitatea de a garanta siguranța;
voce imperativă cu risc;
intoxicație;
agitație severă;
acces imediat la mijloace.

Nu lăsa persoana singură și nu o lăsa să conducă.

Cum verifici riscul pentru alte persoane?

Întreabă:

„Vocea îți spune să rănești pe cineva?”
„Există o persoană anume?”
„Te simți amenințat de cineva?”
„Crezi că trebuie să te aperi?”
„Ai pregătit ceva?”
„Ai acces la o armă?”
„Ai mers deja să confrunți persoana?”

Riscul este mai mare când există:

o țintă clară;
amenințări;
acces la arme;
pregătire;
intoxicație;
paranoia;
violență anterioară;
imposibilitatea de a coopera.

Nu confrunta singur o persoană înarmată sau foarte agitată. Îndepărtează-te și apelează 112.

Ce faci dacă există copii?

Siguranța copilului are prioritate.

Dacă persoana:

aude voci despre copil;
primește comenzi legate de copil;
este sever confuză;
devine agitată;
nu doarme;
are convingeri neobișnuite;
nu mai poate asigura îngrijirea;

nu o lăsa singură cu copilul.

Mută copilul într-un loc sigur, fără confruntare fizică, și solicită ajutor.

Vocile după naștere reprezintă o urgență?

Da, mai ales dacă apar împreună cu:

confuzie;
lipsă severă de somn;
manie;
paranoia;
convingeri neobișnuite despre bebeluș;
comportament dezorganizat;
schimbări rapide ale dispoziției;
comenzi de rănire.

Psihoza postpartum poate evolua rapid.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu bebelușul. Apelează 112.

Persoana este vârstnică și a început brusc să audă voci

La un vârstnic, debutul brusc trebuie considerat o posibilă problemă medicală.

Pot fi implicate:

infecții;
deshidratare;
delirium;
medicamente;
durere;
lipsa oxigenului;
pierderea auzului;
demență;
accident vascular;
alte boli neurologice.

Semne de alarmă:

nu știe unde se află;
nu recunoaște persoanele;
atenția fluctuează;
este somnolent sau foarte agitat;
are febră;
starea se schimbă în ore;
vorbește incoerent;
prezintă slăbiciune sau asimetrie facială.

Aceasta nu este o situație pentru o programare psihiatrică obișnuită. Solicită evaluare medicală urgentă.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Drogurile pot provoca voci?

Da.

Vocile și paranoia pot apărea după:

canabis;
cocaină;
amfetamine;
metamfetamină;
halucinogene;
droguri sintetice;
combinații de substanțe.

Pot apărea și în sevrajul de:

alcool;
benzodiazepine;
alte sedative.

Dacă suspectezi o substanță:

întreabă calm ce a consumat;
verifică eventualele ambalaje fără să te expui;
spune echipei medicale substanța, cantitatea și ora;
nu provoca vărsături;
nu administra alte medicamente;
nu lăsa persoana să conducă.

Halucinațiile asociate cu agitație, confuzie, febră, convulsii sau comportament periculos reprezintă urgențe.

Medicamentele pot provoca voci?

Uneori.

Pot fi relevante:

modificările recente de doză;
corticosteroizii;
stimulentele;
unele medicamente neurologice;
medicamentele cu efect anticolinergic;
opioidele;
combinațiile dintre mai multe tratamente.

Nu opri singur un tratament prescris.

Adună toate cutiile, suplimentele și produsele fără rețetă și arată-le medicului.

Lipsa somnului poate provoca voci?

Privarea severă și prelungită de somn poate contribui la:

percepții neobișnuite;
halucinații;
paranoia;
dezorganizare;
confuzie.

Lipsa somnului poate apărea și în manie.

Devine deosebit de îngrijorător dacă persoana:

doarme foarte puțin;
nu pare obosită;
are energie crescută;
vorbește rapid;
cheltuie impulsiv;
devine grandioasă sau foarte iritabilă.

Citește articolul despre manie și hipomanie.

Vocile apărute la adormire sunt același lucru?

Unele persoane pot auzi o voce scurtă:

când adorm;
imediat după trezire;
în timpul paraliziei în somn.

Aceste experiențe pot apărea fără o tulburare psihotică, mai ales dacă:

sunt scurte;
apar exclusiv la tranziția somn–veghe;
persoana își dă seama ulterior ce s-a întâmplat;
nu afectează comportamentul în timpul zilei.

Evaluarea este necesară dacă:

vocile apar când persoana este complet trează;
sunt frecvente;
dau comenzi;
există somnolență diurnă severă;
apar și alte simptome psihotice;
funcționarea este afectată.

Cum convingi persoana să accepte ajutorul?

Evită să pornești de la o dispută despre diagnostic.

Poți porni de la problema pe care o recunoaște:

frica;
lipsa somnului;
stresul;
incapacitatea de a se concentra;
faptul că vocea este obositoare;
conflictele;
nevoia de a se simți în siguranță.

Poți spune:

„Nu trebuie să hotărâm acum de unde vine vocea. Aș vrea să vorbim cu un medic pentru că te sperie și nu ai dormit.”

„Putem merge împreună. Voi rămâne cu tine.”

Oferă alegeri limitate și concrete:

„Preferi să sunăm acum sau să mergem direct?”

Nu oferi prea multe variante unei persoane foarte dezorganizate.

Ce faci dacă refuză?

Dacă nu există pericol imediat:

păstrează legătura;
evită confruntarea;
oferă din nou ajutorul;
contactează medicul cunoscut;
notează schimbările;
implică o persoană în care are încredere;
încurajează somnul și evitarea substanțelor;
pregătește un plan de criză.

Dacă există risc:

nu aștepta acordul pentru o programare obișnuită;
protejează copiii;
îndepărtează-te dacă te simți amenințat;
apelează 112.

Poți contacta medicul fără acordul persoanei?

Poți transmite medicului informații despre simptome și riscuri.

Confidențialitatea poate limita ceea ce medicul îți poate spune înapoi fără acordul pacientului, dar aceasta nu împiedică familia să ofere informații relevante.

Spune concret:

ce aude persoana;
de când;
ce comenzi primește;
cât doarme;
dacă ia tratamentul;
dacă există alcool sau droguri;
dacă are acces la arme;
ce comportamente s-au schimbat;
dacă există copii în grijă.

Ce pregătești pentru consultație?

Dacă persoana este stabilă și poate ajunge în siguranță, pregătește:

lista medicamentelor;
dozele;
suplimentele;
substanțele consumate;
data debutului;
descrierea vocilor;
orele de somn;
istoricul episoadelor;
simptomele depresive sau maniacale;
bolile medicale;
pierderea auzului;
traumatismele;
observațiile familiei;
riscurile;
documentele medicale.

Persoana poate veni însoțită de cineva de încredere.

Cum sunt evaluate vocile?

Medicul poate întreba:

vocea este masculină sau feminină;
pare cunoscută;
vine din interior sau exterior;
vorbește la persoana a doua sau a treia;
comentează acțiunile;
vorbește cu alte voci;
oferă comenzi;
cât de puternică este;
câtă autoritate are;
persoana îi poate rezista;
ce o agravează;
ce o reduce;
există convingeri delirante;
există depresie sau manie;
există substanțe;
există confuzie.

Aceste întrebări nu înseamnă că medicul presupune automat schizofrenie.

Cum se tratează auzirea vocilor?

Tratamentul depinde de cauză.

Poate include:

tratarea unei boli medicale;
tratamentul deliriumului;
corectarea pierderii auzului;
managementul intoxicației sau sevrajului;
tratament neurologic;
medicație antipsihotică;
stabilizator al dispoziției;
tratamentul depresiei;
psihoterapie;
intervenție familială;
sprijin social;
îmbunătățirea somnului;
reducerea consumului de substanțe.

Nu există un singur tratament potrivit tuturor persoanelor care aud voci.

Antipsihoticele sunt întotdeauna necesare?

Nu pentru orice experiență auditivă.

Pot fi recomandate când vocile fac parte din:

schizofrenie;
un episod psihotic;
manie;
depresie psihotică;
altă indicație stabilită medical.

Dacă există pierderea auzului, delirium, epilepsie sau o cauză medicamentoasă, planul poate fi diferit.

Nu administra un antipsihotic rămas în casă și nu folosi prescripția altcuiva.

Poate ajuta psihoterapia?

Da, în funcție de diagnostic și stabilitatea persoanei.

Psihoterapia poate ajuta la:

reducerea suferinței produse de voci;
identificarea factorilor agravanți;
dezvoltarea unor strategii de adaptare;
reducerea izolării;
reluarea activităților;
recunoașterea semnelor precoce;
îmbunătățirea relației cu familia;
atingerea obiectivelor personale.

Intervenția familială poate ajuta aparținătorii să:

comunice mai eficient;
reducă tensiunea;
gestioneze crizele;
identifice recăderea;
își protejeze propria sănătate.

În criza acută, psihoterapia nu înlocuiește tratamentul medical.

Cum poate familia să se protejeze de epuizare?

Sprijinirea unei persoane care aude voci poate deveni obositoare și înfricoșătoare.

Aparținătorul poate avea nevoie să:

doarmă;
împartă responsabilitățile;
stabilească limite;
primească informații de la profesioniști;
participe la intervenție familială;
discute cu un psiholog;
aibă propriul plan de siguranță;
nu rămână singur în gestionarea crizelor.

Nu este responsabilitatea unei singure persoane să supravegheze permanent pacientul.

NICE recomandă educație și sprijin pentru aparținătorii persoanelor cu psihoză, nu doar tratamentul pacientului.

Când este potrivită o consultație programată?

O programare în ambulatoriu poate fi potrivită dacă:

persoana este calmă;
acceptă ajutorul;
nu există comenzi periculoase;
nu are plan suicidar sau violent;
poate mânca și bea;
este orientată;
se poate deplasa în siguranță;
poate fi însoțită;
simptomele sunt stabile.

Auzirea pentru prima dată a vocilor trebuie evaluată prompt, chiar dacă persoana nu este violentă.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă persoana:

aude voci care îi cer să se rănească;
aude voci care îi cer să rănească pe cineva;
spune că trebuie să asculte vocea;
are un plan;
a pregătit o metodă;
are acces la arme;
amenință;
devine violentă;
este foarte agitată;
nu mai recunoaște realitatea;
este sever confuză;
vorbește incoerent;
nu mai mănâncă sau nu bea;
se expune traficului, frigului ori altui pericol;
este intoxicată;
are sevraj;
prezintă convulsii;
are simptome neurologice acute;
a dezvoltat simptome după naștere;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu transporta singur o persoană violentă sau profund confuză.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Consultații pentru persoane care aud voci la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații de psihiatrie cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate constitui un prim pas pentru o persoană stabilă, cooperantă și fără pericol imediat, pentru:

evaluarea vocilor;
verificarea riscului;
identificarea simptomelor psihotice;
diferențierea schizofreniei de tulburarea bipolară sau depresie;
analiza somnului;
analiza medicamentelor și substanțelor;
evaluarea cauzelor medicale;
stabilirea tratamentului;
stabilirea necesității internării.

Poți consulta:

Consultațiile prin CAS necesită bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate și sunt disponibile în limita fondurilor.

La Prevencia sunt disponibile și servicii de psihologie și psihoterapie pentru adulți cu Dr. Maria Niculescu, la Clinica Alunișului, prin CAS și cu plată.

Psihoterapia poate completa tratamentul după evaluarea psihiatrică, dar nu înlocuiește intervenția medicală în psihoza acută.

Poți consulta:

O programare obișnuită nu este suficientă când există voci imperative periculoase, violență, risc suicidar, confuzie, intoxicație sau imposibilitatea menținerii siguranței. În aceste situații apelează 112.

Întrebări frecvente

Auzirea vocilor înseamnă schizofrenie?

Nu. Vocile pot avea cauze psihiatrice, medicale, neurologice, senzoriale, toxice sau legate de somn.

Trebuie să îi spun că vocea nu există?

Poți spune că tu nu auzi vocea, fără să ridiculizezi persoana. Recunoaște suferința și concentrează-te pe siguranță.

Trebuie să mă prefac că o aud și eu?

Nu. Confirmarea experienței poate întări teama și comportamentele bazate pe voce.

Este bine să întreb ce spune vocea?

Da. Conținutul și eventualele comenzi sunt esențiale pentru evaluarea riscului.

Întrebarea despre suicid îi poate da idei?

Nu. Întrebările directe ajută la identificarea riscului și permit intervenția.

Ce este o voce imperativă?

O voce care îi cere persoanei să facă o acțiune. Comenzile de autovătămare sau violență necesită ajutor urgent.

Dacă persoana spune că nu va asculta vocea, este tot nevoie de medic?

Da. Capacitatea de a rezista reduce riscul imediat, dar cauza vocilor trebuie evaluată.

Lipsa somnului poate provoca voci?

Da, mai ales dacă este severă și prelungită. Vocile după nopți aproape complet nedormite necesită evaluare.

Drogurile pot provoca voci?

Da. Intoxicația și sevrajul pot produce halucinații și pot reprezenta urgențe medicale.

Vocile la adormire înseamnă psihoză?

Nu automat. Experiențele scurte limitate la adormire sau trezire pot avea legătură cu somnul. Cele persistente sau diurne trebuie evaluate.

Pot da persoanei un antipsihotic rămas în casă?

Nu. Cauza poate fi diferită, iar medicamentul sau doza pot fi nepotrivite.

Ce fac dacă refuză medicul?

Pornește de la problema pe care o recunoaște, cum ar fi frica sau lipsa somnului. Dacă există risc, apelează 112.

Trebuie să o las singură ca să se liniștească?

Nu dacă există risc, confuzie, comenzi sau imposibilitatea menținerii siguranței. Păstrează însă distanța dacă devine agresivă.

Pot să o duc eu la spital?

Numai dacă este calmă, cooperantă și transportul este sigur. Pentru agitație, violență sau confuzie severă, apelează 112.

Psihoterapia poate ajuta?

Da, ca parte a unui plan adaptat cauzei. Într-o criză severă nu înlocuiește evaluarea medicală.

Când trebuie apelat 112?

Pentru voci care comandă autovătămarea sau violența, plan, arme, agitație severă, confuzie, intoxicație, sevraj ori imposibilitatea menținerii siguranței.

Rămâi calm, verifică riscul și caută ajutor

Când cineva aude voci, nu trebuie să stabilești singur diagnosticul.

Prioritățile sunt:

păstrează un ton calm;
redu zgomotul și numărul persoanelor;
întreabă ce spune vocea;
verifică direct riscul de autovătămare sau violență;
nu confirma vocea și nu ridiculiza persoana;
nu administra medicamente fără indicație;
solicită evaluare medicală;
apelează 112 dacă siguranța nu poate fi menținută.

Pentru o persoană stabilă, cooperantă și fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie.

Pentru voci imperative, plan suicidar, amenințări, arme, violență, confuzie sau deteriorare rapidă, apelează 112.

Ce faci dacă cineva aude voci? Ghid pentru familie