Psihoză sau delirium? Cum recunoști confuzia acută

Psihoză sau delirium? Cum recunoști confuzia acută

O persoană începe să vadă oameni care nu există, spune lucruri greu de urmărit și devine convinsă că familia încearcă să îi facă rău. Poate fi vorba despre psihoză, dar poate fi și delirium — o stare de confuzie acută provocată de o problemă medicală.

Diferența este esențială.

Deliriumul poate apărea din cauza unei infecții, deshidratării, lipsei de oxigen, unui accident vascular, unei tulburări metabolice, unor medicamente, intoxicației sau sevrajului. Necesită evaluare medicală rapidă și tratarea cauzei.

Psihoza poate apărea în schizofrenie, tulburare bipolară, depresie severă, după consumul de substanțe sau în alte afecțiuni.

Cele două stări se pot asemăna și pot exista simultan.

Nu încerca să stabilești diagnosticul doar după tipul halucinației. Dacă schimbarea a apărut brusc, persoana este confuză, nu își poate menține atenția sau starea fluctuează de la o oră la alta, tratează situația ca pe o urgență medicală și apelează 112.

Ce este psihoza?

Psihoza este un grup de simptome prin care persoana pierde parțial contactul cu realitatea.

Pot apărea:

• halucinații;
• convingeri delirante;
• gândire dezorganizată;
• vorbire greu de urmărit;
• comportament sever dezorganizat.

Persoana poate:

• auzi voci;
• crede că este urmărită;
• interpreta televizorul drept sursă de mesaje personale;
• considera că ceilalți îi citesc gândurile;
• deveni convinsă că are o misiune sau puteri speciale;
• vorbi fără o legătură clară între idei.

Psihoza nu este un diagnostic unic.

Poate apărea în:

• schizofrenie;
• tulburare bipolară;
• depresie psihotică;
• psihoză provocată de droguri;
• afecțiuni neurologice;
• alte probleme medicale.

Citește articolul-pilon despre psihoză și simptomele acesteia.

Ce este deliriumul?

Deliriumul, numit și stare confuzională acută, este o modificare bruscă și fluctuantă a atenției, conștienței și funcționării cognitive.

Se dezvoltă, de regulă, în:

• câteva ore;
• una sau mai multe zile;
• uneori după o intervenție, o boală sau schimbarea tratamentului.

Persoana poate:

• nu mai ști unde se află;
• nu recunoaște familia;
• pierde firul conversației;
• deveni foarte somnolentă;
• deveni agitată;
• avea halucinații;
• interpreta greșit ceea ce vede;
• inversa ziua cu noaptea;
• alterna între perioade aparent normale și confuzie severă.

Deliriumul nu este o boală psihiatrică izolată. Este un semnal că organismul sau creierul este afectat de o problemă acută.

Care este diferența principală?

Diferența cea mai importantă este afectarea atenției și evoluția rapidă, fluctuantă.

Tabelul este orientativ.

Tipul halucinației nu este suficient pentru diagnostic, iar o persoană cu psihoză poate avea și dificultăți de atenție. În cazurile neclare, se prioritizează excluderea unei cauze medicale acute.

Cum verifici atenția?

Atenția înseamnă capacitatea persoanei de a:

• urmări o conversație;
• menține subiectul;
• răspunde la o instrucțiune simplă;
• se concentra câteva momente;
• trece controlat de la o sarcină la alta.

În delirium, persoana poate:

• pierde imediat firul;
• fi distrasă de orice sunet;
• nu putea răspunde la o întrebare simplă;
• începe o activitate și o abandona;
• adormi în timpul discuției;
• alterna între agitație și somnolență.

Familia nu trebuie să administreze singură teste diagnostice.

Poate observa însă:

„Ieri putea purta o conversație, iar astăzi nu poate urmări două propoziții.”

Aceasta este o informație foarte importantă pentru echipa medicală.

Orientarea păstrată exclude deliriumul?

Nu.

Unele persoane cu delirium incipient pot ști:

• cine sunt;
• unde se află;
• ce zi este.

Totuși, pot avea:

• atenție foarte slabă;
• fluctuații;
• încetinire;
• tulburări ale somnului;
• percepții neobișnuite;
• schimbări recente de comportament.

Deliriumul nu trebuie exclus doar pentru că pacientul răspunde corect la câteva întrebări de orientare.

Dezorientarea confirmă deliriumul?

Nu automat.

Dezorientarea poate apărea în:

• demență;
• traumatisme;
• intoxicații;
• boli neurologice;
• psihoză severă;
• alte afecțiuni.

Contează dacă schimbarea este:

• nouă;
• bruscă;
• fluctuantă;
• asociată cu boală fizică;
• însoțită de tulburarea atenției sau conștienței.

Ce înseamnă evoluție fluctuantă?

În delirium, persoana poate părea:

• aproape normală dimineața;
• foarte somnolentă la prânz;
• agitată și confuză seara;
• mai lucidă pentru o perioadă;
• din nou dezorganizată după câteva ore.

Faptul că are momente bune nu exclude deliriumul.

Familia poate spune:

„Când a venit medicul părea bine, dar cu două ore înainte nu ne recunoștea.”

Această fluctuație trebuie comunicată echipei medicale.

Ce este deliriumul hiperactiv?

În forma hiperactivă, persoana poate fi:

• agitată;
• neliniștită;
• speriată;
• suspicioasă;
• dezorientată;
• agresivă;
• afectată de halucinații;
• tentată să plece;
• incapabilă să stea în pat;
• predispusă să își scoată perfuziile sau dispozitivele.

Este forma care atrage mai ușor atenția.

Comportamentul poate părea pur psihiatric, dar cauza poate fi o infecție, hipoxie, durere, medicație sau altă problemă medicală.

Ce este deliriumul hipoactiv?

În forma hipoactivă, persoana poate fi:

• somnolentă;
• retrasă;
• tăcută;
• lentă;
• lipsită de inițiativă;
• greu de trezit;
• neinteresată de mâncare;
• aparent deprimată;
• mai puțin comunicativă.

Această formă este ușor de confundat cu:

• oboseala;
• depresia;
• evoluția demenței;
• efectul vârstei;
• sedarea produsă de medicamente.

Poate fi la fel de gravă ca forma agitată.

O persoană devenită brusc mult mai somnolentă și retrasă necesită evaluare urgentă.

Ce este deliriumul mixt?

Persoana alternează între:

• agitație;
• neliniște;
• somnolență;
• retragere;
• luciditate aparentă;
• confuzie.

Trecerea rapidă între aceste stări este caracteristică evoluției fluctuante.

Halucinațiile vizuale înseamnă delirium?

Nu automat.

În delirium pot apărea halucinații vizuale precum:

• persoane;
• animale;
• insecte;
• obiecte;
• umbre;
• scene.

Halucinațiile vizuale pot apărea însă și în:

• demența cu corpi Lewy;
• boala Parkinson;
• pierderea vederii;
• migrenă;
• epilepsie;
• intoxicații;
• psihoză;
• privare severă de somn.

Tipul halucinației ajută evaluarea, dar nu stabilește diagnosticul.

Citește articolul despre halucinații și cauzele lor.

Auzirea vocilor înseamnă psihoză?

Nu automat.

Vocile pot apărea în:

• schizofrenie;
• tulburare bipolară;
• depresie psihotică;
• delirium;
• intoxicații;
• sevraj;
• probleme neurologice;
• pierderea auzului;
• tulburări de somn.

Dacă vocea îi comandă persoanei să se rănească sau să rănească pe cineva, se apelează 112, indiferent de cauza presupusă.

Citește ghidul Ce faci dacă cineva aude voci?.

Ce poate provoca delirium?

Infecțiile

Infecțiile pot afecta funcționarea cerebrală, mai ales la vârstnici și la persoanele fragile.

Pot exista:

• febră;
• frisoane;
• tuse;
• dificultăți respiratorii;
• durere;
• stare generală alterată.

Uneori, la un vârstnic, confuzia poate fi unul dintre primele semne observate.

Prezența bacteriilor într-o analiză nu trebuie interpretată separat de simptome și evaluarea clinică. Medicul stabilește dacă există o infecție activă și ce tratament este necesar.

Deshidratarea și malnutriția

Pot contribui:

• aportul redus de lichide;
• vărsăturile;
• diareea;
• febra;
• diureticele;
• dificultățile de înghițire;
• dependența de un îngrijitor;
• temperaturile ridicate.

Persoana poate deveni:

• slăbită;
• amețită;
• somnolentă;
• confuză;
• predispusă la cădere.

Nu forța lichidele unei persoane somnolente sau cu dificultăți de înghițire, deoarece există risc de aspirație.

Lipsa oxigenului

Hipoxia poate apărea în:

• boli pulmonare;
• pneumonie;
• insuficiență cardiacă;
• embolie pulmonară;
• alte urgențe.

Poate produce:

• neliniște;
• confuzie;
• somnolență;
• agitație;
• modificarea comportamentului.

Dificultatea de respirație și confuzia reprezintă o urgență.

Tulburările metabolice

Pot fi implicate:

• glicemia foarte scăzută sau foarte crescută;
• modificările sodiului;
• insuficiența renală;
• insuficiența hepatică;
• alte dezechilibre.

Aceste cauze nu pot fi diferențiate acasă fără evaluare și analize.

Durerea

Durerea severă sau insuficient tratată poate contribui la delirium.

Persoana cu demență poate să nu spună clar că o doare și poate deveni:

• agitată;
• retrasă;
• agresivă;
• confuză.

Trebuie căutate surse precum:

• fracturi;
• răni;
• probleme dentare;
• dureri abdominale;
• retenție urinară;
• alte afecțiuni.

Retenția urinară și constipația

Aceste probleme pot produce disconfort semnificativ și pot contribui la deteriorarea stării unui pacient fragil.

Familia poate observa:

• abdomen dureros;
• agitație;
• mers frecvent la toaletă fără rezultat;
• lipsa urinării;
• lipsa scaunului;
• refuzul alimentelor.

Necesită evaluare medicală, nu administrarea repetată și necontrolată de tratamente acasă.

Operațiile și spitalizarea

Deliriumul poate apărea după:

• anestezie;
• intervenții chirurgicale;
• internare în terapie intensivă;
• durere;
• imobilizare;
• schimbarea mediului;
• privare de somn;
• introducerea mai multor medicamente.

Familia trebuie să anunțe imediat echipa dacă pacientul pare brusc diferit.

Medicamentele

Riscul poate crește după:

• introducerea unui tratament;
• creșterea dozei;
• asocierea mai multor produse;
• administrarea greșită;
• afectarea rinichilor sau ficatului.

Pot fi relevante:

• benzodiazepinele;
• unele somnifere;
• opioidele;
• medicamentele cu efect anticolinergic;
• corticosteroizii;
• unele antihistaminice;
• tratamentele dopaminergice;
• alte produse.

Nu opri toate medicamentele și nu administra doze suplimentare fără indicație.

Pregătește toate cutiile pentru echipa medicală.

Intoxicația

Pot produce delirium:

• medicamentele luate în exces;
• combinațiile de medicamente;
• alcoolul;
• drogurile;
• monoxidul de carbon;
• alte substanțe toxice.

Dacă mai multe persoane din aceeași locuință au durere de cap, amețeală, greață sau confuzie, ieșiți la aer curat și apelați 112, fără a reintra într-un mediu posibil contaminat.

Sevrajul

Sevrajul sever poate apărea după oprirea bruscă a:

• alcoolului;
• benzodiazepinelor;
• altor sedative.

Pot apărea:

• tremor;
• transpirații;
• agitație;
• insomnie;
• halucinații;
• confuzie;
• convulsii;
• instabilitate cardiovasculară.

Delirium tremens este o urgență medicală.

Nu încerca detoxifierea bruscă acasă după un consum zilnic important.

Cauzele neurologice

Deliriumul sau o stare asemănătoare pot apărea în:

• accident vascular cerebral;
• hemoragie cerebrală;
• traumatisme;
• convulsii;
• encefalită;
• meningită;
• alte boli neurologice acute.

Semnele precum slăbiciunea pe o parte, asimetria facială, vorbirea neclară, convulsiile sau durerea de cap bruscă impun apelarea 112.

Cine are un risc crescut?

Riscul este mai mare la:

• persoanele peste 65 de ani;
• persoanele cu demență;
• pacienții fragili;
• persoanele cu multe boli;
• pacienții cu tulburări de vedere sau auz;
• persoanele recent operate;
• pacienții cu infecții;
• persoanele care iau multe medicamente;
• pacienții deshidratați;
• persoanele cu istoric de delirium;
• pacienții cu boli grave.

Deliriumul poate apărea însă și la persoane tinere, mai ales în intoxicații, sevraj, boli critice sau afecțiuni neurologice.

Demența și deliriumul pot exista simultan?

Da.

Demența crește vulnerabilitatea la delirium.

O persoană care avea deja:

• uitare;
• dezorientare parțială;
• dificultăți de autonomie;

poate deveni brusc:

• mult mai confuză;
• somnolentă;
• agitată;
• afectată de halucinații;
• incapabilă să recunoască familia.

Familia poate spune:

„Are demență, dar astăzi este complet diferită.”

Această diferență față de nivelul obișnuit este esențială.

Nu presupune că deteriorarea bruscă reprezintă evoluția normală a demenței.

Psihoza și deliriumul pot exista simultan?

Da.

O persoană cu:

• schizofrenie;
• tulburare bipolară;
• depresie psihotică;

poate dezvolta o infecție, intoxicație, tulburare metabolică sau reacție medicamentoasă și poate intra în delirium.

Un diagnostic psihiatric anterior nu protejează pacientul de bolile fizice.

Semne care sugerează o problemă medicală suprapusă:

• confuzie nouă;
• dezorientare;
• somnolență;
• febră;
• fluctuații rapide;
• cădere;
• tulburări neurologice;
• agravare imediat după un medicament;
• modificarea respirației;
• imposibilitatea menținerii atenției.

Nu presupune că „este doar boala lui psihică”.

Mania poate semăna cu deliriumul?

Mania severă poate include:

• lipsă aproape totală de somn;
• agitație;
• vorbire rapidă;
• dezorganizare;
• grandoare;
• halucinații;
• comportamente riscante.

În manie, persoana are frecvent energie crescută și o schimbare episodică a dispoziției și activității.

În delirium predomină afectarea acută și fluctuantă a atenției și conștienței, în contextul unei posibile cauze medicale.

Cele două se pot suprapune, iar privarea severă de somn poate complica tabloul.

Citește articolul despre manie și hipomanie.

Depresia poate semăna cu deliriumul hipoactiv?

Da.

Atât depresia, cât și deliriumul hipoactiv pot include:

• retragere;
• somnolență;
• vorbire redusă;
• lipsa activității;
• refuz alimentar;
• încetinire.

Deliriumul este mai probabil dacă:

• schimbarea este bruscă;
• atenția fluctuează;
• persoana este dezorientată;
• nivelul de conștiență se modifică;
• există boală acută;
• simptomele se schimbă în aceeași zi.

Depresia se dezvoltă, de regulă, mai lent și se asociază cu lipsă de speranță, vinovăție, pierderea interesului sau idei despre moarte.

Citește articolul despre depresia la vârstnici.

Ce trebuie să întrebe familia?

Încearcă să afli:

• Când a fost ultima dată complet normal?
• Schimbarea a apărut în ore, zile sau luni?
• Starea se modifică pe parcursul zilei?
• Poate urmări o conversație?
• Știe unde se află?
• Are febră?
• Respiră normal?
• A căzut?
• S-a lovit la cap?
• A început un medicament?
• A luat o doză dublă?
• A consumat alcool sau droguri?
• A oprit brusc alcoolul ori sedativele?
• A urinat normal?
• A avut scaun?
• A mâncat și a băut?
• Are dureri?
• A avut convulsii?
• Există slăbiciune sau vorbire neclară?

Nu amâna apelul 112 pentru a răspunde perfect la toate întrebările.

Ce faci imediat dacă persoana devine brusc confuză?

1. Apelează 112.
2. Spune că este vorba despre o confuzie apărută brusc.
3. Precizează când a fost văzută ultima dată în starea obișnuită.
4. Menționează febra, căderea, lovitura la cap sau simptomele neurologice.
5. Spune ce medicamente și substanțe ar fi putut lua.
6. Nu o lăsa să conducă.
7. Nu o forța să meargă singură.
8. Păstrează un mediu calm.
9. Pregătește medicamentele și documentele.
10. Urmează instrucțiunile operatorului.

Nu transporta singur o persoană violentă, profund somnolentă sau cu semne de accident vascular.

Cum vorbești cu persoana?

Folosește propoziții scurte:

„Sunt Cristian. Ești acasă.”

„Este după-amiază.”

„Ambulanța vine să te ajute.”

„Nu te voi atinge fără să îți spun.”

Evită:

• întrebările repetate;
• testarea memoriei;
• confruntarea;
• ridicarea tonului;
• mai multe persoane vorbind simultan;
• șoaptele în apropierea pacientului.

Dacă spune că vede pe cineva:

„Eu nu văd persoana, dar înțeleg că te sperie. Sunt aici cu tine.”

Nu confirma halucinația, dar nici nu ridiculiza pacientul.

Ce poate face familia până vine ajutorul?

Dacă este sigur:

• rămâi în apropiere;
• redu zgomotul;
• asigură lumină adecvată;
• pune ochelarii și aparatul auditiv;
• îndepărtează obiectele periculoase;
• protejează persoana de cădere;
• pregătește lista medicamentelor;
• notează ora debutului;
• asigură accesul echipajului.

Nu:

• imobiliza pacientul;
• administra sedative;
• da tratamentul altcuiva;
• forța lichidele;
• oferi alcool;
• provoca vărsături;
• lăsa persoana singură pe scări sau lângă trafic;
• presupune că va trece după somn.

Cum se stabilește diagnosticul de delirium?

Diagnosticul este clinic și se bazează pe:

• debutul acut;
• evoluția fluctuantă;
• afectarea atenției;
• modificarea conștienței;
• schimbările cognitive;
• informația familiei;
• identificarea unei cauze.

În spitale și servicii medicale pot fi utilizate instrumente standardizate precum 4AT. În terapie intensivă pot fi folosite instrumente adaptate pacienților critici.

Aceste instrumente sunt destinate profesioniștilor și nu înlocuiesc evaluarea medicală.

Un test cognitiv obișnuit pentru demență nu este suficient pentru diagnosticul deliriumului.

Ce investigații pot fi necesare?

În funcție de situație, evaluarea poate include:

• semne vitale;
• glicemie;
• saturația de oxigen;
• examen fizic;
• examen neurologic;
• hemoleucogramă;
• electroliți;
• funcție renală și hepatică;
• markeri de infecție;
• ECG;
• analize urinare când există indicație;
• radiografie;
• teste toxicologice;
• CT sau RMN;
• alte investigații.

Nu există un set identic pentru toți pacienții.

Investigațiile sunt orientate de:

• simptome;
• vârstă;
• boli;
• medicamente;
• examenul clinic;
• contextul debutului.

Cum se tratează deliriumul?

Tratamentul principal este identificarea și corectarea cauzei.

Poate presupune:

• tratarea infecției;
• corectarea deshidratării;
• administrarea oxigenului;
• corectarea glicemiei sau electroliților;
• tratarea durerii;
• rezolvarea retenției urinare;
• tratarea constipației;
• revizuirea medicamentelor;
• managementul intoxicației sau sevrajului;
• tratarea accidentului vascular ori a altei cauze neurologice.

Măsurile de susținere pot include:

• reorientare calmă;
• lumină naturală;
• păstrarea ritmului zi–noapte;
• ochelari și aparat auditiv;
• mobilizare sigură;
• hidratare adecvată;
• implicarea familiei;
• reducerea zgomotului;
• evitarea mutărilor inutile.

Antipsihoticele tratează deliriumul?

Nu tratează cauza deliriumului.

În anumite situații spitalicești pot fi luate în considerare pe termen scurt dacă pacientul este sever agitat, reprezintă un risc și măsurile de de-escaladare nu sunt suficiente.

Decizia trebuie luată medical, ținând cont de:

• vârstă;
• inimă;
• boala Parkinson;
• demența cu corpi Lewy;
• alte tratamente;
• reacțiile neurologice.

Unele antipsihotice pot produce efecte grave la pacienții vulnerabili.

Nu administra acasă antipsihotice rămase de la alt pacient.

Sedativele ajută?

Sedativele pot agrava:

• somnolența;
• căderile;
• respirația;
• dezorientarea;
• deliriumul.

Benzodiazepinele au indicații specifice, de exemplu în anumite forme de sevraj, dar nu sunt tratamentul general al confuziei.

Nu administra anxiolitice sau somnifere doar pentru că pacientul este agitat.

Cât durează deliriumul?

Durata variază.

Uneori se ameliorează după corectarea rapidă a cauzei. Alteori persistă:

• zile;
• săptămâni;
• uneori mai mult, mai ales la persoane fragile.

Revenirea poate fi graduală.

După episod pot rămâne:

• oboseală;
• anxietate;
• amintiri fragmentare;
• probleme cognitive;
• reducerea autonomiei.

Este importantă reevaluarea după externare, mai ales dacă funcționarea nu revine la nivelul anterior.

Persoana își va aminti deliriumul?

Unele persoane:

• nu își amintesc;
• păstrează fragmente;
• își amintesc halucinațiile ca evenimente reale;
• rămân speriate sau rușinate.

Familia poate explica blând:

„Ai fost foarte bolnav și creierul tău a fost temporar afectat. Unele lucruri pe care le-ai perceput au făcut parte din starea de confuzie.”

Nu ironiza experiențele și nu insista că pacientul „a inventat”.

Cum se tratează psihoza?

Tratamentul depinde de cauză.

Poate include:

• antipsihotice;
• stabilizatoare ale dispoziției;
• tratamentul depresiei;
• tratamentul consumului de substanțe;
• psihoterapie;
• intervenție familială;
• sprijin social;
• internare, când există risc;
• tratarea unei cauze neurologice sau medicale.

Înaintea concluziei că psihoza este „primară”, medicul trebuie să analizeze și explicațiile medicale, toxice și medicamentoase.

Când poate fi potrivită o consultație programată?

O consultație ambulatorie poate fi potrivită când:

• simptomele nu au apărut brusc;
• persoana este stabilă;
• poate fi menținută în siguranță;
• este cooperantă;
• nu există confuzie acută;
• nu există semne neurologice;
• nu există intoxicație sau sevraj;
• nu există plan suicidar ori violent;
• poate ajunge în siguranță la clinică.

Exemple:

• suspiciozitate persistentă fără deteriorare acută;
• voci stabile deja evaluate;
• monitorizarea schizofreniei;
• evaluarea depresiei;
• probleme de memorie progresive;
• monitorizarea demenței;
• revizuirea tratamentului după un episod.

Primul episod psihotic necesită evaluare promptă chiar dacă pacientul nu este agresiv.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă persoana:

• devine brusc confuză;
• nu își poate menține atenția;
• nu știe unde se află;
• nu recunoaște familia;
• starea fluctuează rapid;
• este greu de trezit;
• prezintă febră și confuzie;
• respiră greu;
• are slăbiciune pe o parte;
• vorbește neclar;
• are convulsii;
• a suferit un traumatism;
• poate fi intoxicată;
• are sevraj;
• a luat prea multe medicamente;
• aude voci care dau comenzi periculoase;
• are un plan suicidar;
• amenință sau devine violentă;
• refuză complet lichidele;
• nu poate fi menținută în siguranță.

Confuzia acută trebuie tratată ca o urgență medicală, nu programată pentru o consultație obișnuită.

Citește ghidul complet despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Consultații după stabilizarea episodului la Prevencia

Prevencia oferă consultații ambulatorii programate. Clinica nu înlocuiește serviciul 112 sau evaluarea spitalicească pentru confuzia acută.

După stabilizarea medicală, în funcție de cauza suspectată, pot fi utile mai multe specialități.

Geriatrie și gerontologie

La Prevencia sunt disponibile consultații:

• cu Dr. Gabriel Stancu la Clinica Alunișului;
• cu Dr. Mădălina Ghincu la Clinica Fundeni;

prin CAS și cu plată.

Consultația poate integra:

• bolile cronice;
• medicamentele;
• memoria;
• autonomia;
• nutriția;
• mobilitatea;
• fragilitatea;
• riscul unui nou episod.

Poți consulta:

• programare la geriatrie și gerontologie;
• geriatrie și gerontologie prin CAS.

Psihiatrie

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate fi utilă pentru:

• simptome psihotice persistente;
• schizofrenie;
• tulburare bipolară;
• depresie psihotică;
• evaluarea riscului;
• revizuirea tratamentului;
• prevenirea recăderilor.

Poți consulta:

• programare la psihiatrie;
• psihiatrie prin CAS.

Neurologie

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații de neurologie cu Dr. Oana Dogaru, cu plată.

Evaluarea poate fi indicată după stabilizare dacă există:

• convulsii;
• accident vascular;
• boala Parkinson;
• declin cognitiv;
• simptome neurologice;
• halucinații cu posibilă cauză neurologică;
• debut atipic.

Poți consulta:

• programare la neurologie.

Medicină de familie

Medicul de familie poate contribui la:

• revizuirea tratamentelor;
• monitorizarea bolilor;
• analize;
• prevenirea deshidratării;
• controlul factorilor de risc;
• coordonarea consultațiilor.

Poți consulta:

• programare la medicină de familie.

Consultațiile prin CAS se realizează pe baza biletului de trimitere valabil, a cardului de sănătate și a actului de identitate, în limita fondurilor disponibile.

Întrebări frecvente

Care este diferența principală dintre delirium și psihoză?

Deliriumul apare de obicei brusc, fluctuează și afectează atenția și conștiența. Psihoza afectează în principal aprecierea realității prin halucinații, deliruri și dezorganizare.

Deliriumul este o boală psihiatrică?

Nu. Este un sindrom acut provocat de o problemă medicală, de medicamente, intoxicație, sevraj sau de mai mulți factori simultan.

Halucinațiile vizuale confirmă deliriumul?

Nu. Pot apărea și în boli neurologice, pierderea vederii, demență, psihoză, intoxicație sau lipsă severă de somn.

Auzirea vocilor confirmă psihoza?

Nu automat. Vocile pot apărea și în delirium, intoxicații, boli neurologice, pierderea auzului sau tulburări de somn.

Confuzia bruscă la un vârstnic este normală?

Nu. Necesită evaluare medicală urgentă, chiar dacă persoana are deja demență.

Deliriumul poate apărea peste demență?

Da. Demența reprezintă un factor important de vulnerabilitate.

Deliriumul poate apărea la o persoană cu schizofrenie?

Da. Diagnosticul psihiatric anterior nu exclude o infecție, intoxicație sau altă problemă medicală.

Persoana trebuie să fie agitată?

Nu. Deliriumul hipoactiv poate produce somnolență, retragere și încetinire și este ușor de ratat.

Faptul că știe unde se află exclude deliriumul?

Nu. Atenția și funcționarea pot fi afectate înaintea dezorientării complete.

Faptul că are momente bune exclude deliriumul?

Nu. Fluctuația dintre perioade mai bune și confuzie severă este caracteristică.

Infecția poate provoca delirium?

Da, mai ales la persoanele în vârstă sau fragile. Confuzia trebuie evaluată împreună cu simptomele și examenul medical.

Deshidratarea poate provoca confuzie?

Da. Poate contribui la delirium și la alte complicații, mai ales la vârstnici.

Medicamentele pot provoca delirium?

Da. Riscul crește după medicamente noi, modificări de doză, polimedicație sau administrare greșită.

Somniferele liniștesc deliriumul?

Nu sunt tratament general și îl pot agrava. Nu administra sedative fără indicație medicală.

Antipsihoticele tratează deliriumul?

Nu tratează cauza. Pot fi folosite numai în situații selectate și sub supraveghere medicală.

Ce este delirium tremens?

O formă severă de sevraj alcoolic, cu confuzie, agitație, halucinații și risc de convulsii. Este o urgență medicală.

Un test cognitiv confirmă deliriumul?

Nu singur. Diagnosticul se bazează pe debut, fluctuație, atenție și evaluarea medicală.

Cât durează deliriumul?

Durata variază de la zile la săptămâni sau mai mult, în funcție de cauză și vulnerabilitatea pacientului.

Când trebuie apelat 112?

Când confuzia apare brusc, persoana este dezorientată, greu de trezit, are febră, simptome neurologice, intoxicație, sevraj, convulsii sau nu poate fi menținută în siguranță.

În caz de îndoială, confuzia acută trebuie tratată ca o problemă medicală

Psihoza și deliriumul pot produce:

• halucinații;
• suspiciozitate;
• dezorganizare;
• comportament neobișnuit;
• teamă;
• agitație.

Deliriumul se diferențiază în special prin:

• debutul rapid;
• fluctuația;
• afectarea atenției;
• modificarea conștienței;
• asocierea cu o problemă medicală, medicamentoasă sau toxică.

Nu trimite automat la psihiatrie o persoană devenită brusc confuză și nu aștepta să vezi dacă își revine după somn.

Apelează 112, precizează când a fost ultima dată în starea obișnuită și pregătește toate medicamentele și informațiile medicale.

După stabilizarea episodului, evaluarea poate continua prin geriatrie, psihiatrie, neurologie și medicină de familie, în funcție de cauza identificată.