Demență sau depresie? Cum recunoști diferențele la persoanele vârstnice

Demență sau depresie? Cum recunoști diferențele la persoanele vârstnice

O persoană în vârstă începe să uite întâlniri, nu mai gătește, petrece mult timp în pat, nu mai are inițiativă și spune că nu se poate concentra.

Familia se întreabă: este demență sau depresie?

Răspunsul nu poate fi stabilit după un singur simptom.

Depresia poate afecta atenția, concentrarea, viteza gândirii și memoria. În același timp, demența poate fi însoțită de apatie, retragere, tulburări de somn și simptome depresive. Cele două afecțiuni pot exista și simultan. National Institute on Aging atrage atenția asupra acestei suprapuneri la persoanele vârstnice.

Diferențierea se face analizând împreună:

• modul în care au început simptomele;
• evoluția lor;
• tipul problemelor cognitive;
• dispoziția;
• pierderea autonomiei;
• bolile existente;
• medicamentele;
• informațiile oferite de familie;
• evaluarea cognitivă și psihiatrică.

Ce este demența?

Demența este un sindrom produs de diferite boli care afectează progresiv funcțiile cognitive într-o măsură mai mare decât modificările asociate îmbătrânirii obișnuite. Pot fi afectate memoria, gândirea, limbajul, orientarea, capacitatea de rezolvare a problemelor și activitățile cotidiene.

Demența nu este o singură boală.

Printre cauze se pot afla:

• boala Alzheimer;
• demența vasculară;
• demența cu corpi Lewy;
• demența frontotemporală;
• alte boli neurologice;
• forme mixte.

Nu toate formele de demență încep prin pierderea evidentă a memoriei.

Uneori primele schimbări pot afecta:

• comportamentul;
• personalitatea;
• limbajul;
• orientarea spațială;
• judecata;
• planificarea.

WHO arată că modificările dispoziției, comportamentului sau motivației pot însoți și uneori chiar preceda dificultățile cognitive evidente.

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare care poate afecta:

• dispoziția;
• interesul și plăcerea;
• energia;
• somnul;
• apetitul;
• concentrarea;
• viteza gândirii;
• capacitatea de decizie;
• speranța;
• funcționarea zilnică.

La o persoană vârstnică, depresia nu se manifestă obligatoriu prin tristețe evidentă. Pot predomina oboseala, lipsa inițiativei, retragerea socială, insomnia, reducerea apetitului, simptomele fizice sau dificultățile cognitive.

Pentru tabloul complet vezi Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament.

De ce pot fi confundate depresia și demența?

Pentru că pot produce manifestări asemănătoare.

În ambele situații pot apărea:

• uitare;
• dificultăți de concentrare;
• răspunsuri lente;
• pierderea inițiativei;
• izolare;
• reducerea activităților;
• tulburări de somn;
• neglijarea igienei sau locuinței;
• administrarea incorectă a medicamentelor;
• dificultăți în luarea deciziilor.

NIA arată că depresia poate determina confuzie sau dificultăți de atenție, iar demența și depresia pot avea simptome comune.

Aspectul exterior poate fi asemănător, dar mecanismul poate fi diferit.

Care sunt diferențele orientative?

Niciuna dintre aceste caracteristici nu permite singură stabilirea diagnosticului.

Aceste diferențe sunt orientative, nu criterii prin care familia poate pune diagnosticul. NICE include depresia printre diagnosticele importante care trebuie luate în calcul atunci când este evaluată suspiciunea de demență.

Problemele de memorie din depresie sunt reale?

Da.

Depresia poate afecta procese necesare memoriei, în special:

• atenția;
• concentrarea;
• viteza de procesare;
• memoria de lucru;
• capacitatea de organizare;
• inițierea unei sarcini.

Dacă persoana nu se concentrează suficient atunci când primește informația, aceasta poate fi înregistrată incomplet și ulterior pare „uitată”. NIA include depresia printre cauzele posibile ale dificultăților cognitive la persoanele vârstnice.

Persoana poate spune:

„Nu mă pot concentra.”

„Nu mai țin minte nimic.”

„Mintea mea nu mai funcționează.”

Aceste simptome nu trebuie minimalizate.

Ce probleme sunt mai sugestive pentru un declin neurocognitiv?

Suspiciunea crește atunci când apar schimbări progresive precum:

• repetarea acelorași întrebări;
• uitarea frecventă a conversațiilor recente;
• rătăcirea în locuri familiare;
• dificultăți noi în gestionarea banilor;
• administrarea greșită a medicamentelor;
• dificultatea de a utiliza obiecte familiare;
• pierderea orientării;
• probleme de limbaj;
• reducerea capacității de a organiza activități.

WHO menționează printre manifestările timpurii ale demenței uitarea evenimentelor recente, dezorientarea, dificultățile de decizie și problemele în realizarea sarcinilor familiare.

Pentru simptomul propriu-zis vezi Pierderi de memorie la vârstnici: ce este normal și când mergi la medic.

Ce contează mai mult decât simpla memorie?

Autonomia.

Este important să aflăm dacă persoana mai poate face lucrurile pe care anterior le realiza singură.

De exemplu:

• își administrează corect medicamentele?
• plătește facturile?
• face cumpărături?
• gătește?
• își organizează programările?
• folosește telefonul?
• se orientează singură?
• poate gestiona situații neprevăzute?

WHO arată că, pe măsură ce demența progresează, dificultățile cognitive produc o nevoie tot mai mare de sprijin în activitățile cotidiene.

Dacă persoana se plânge foarte mult de memorie, înseamnă depresie?

Nu.

Uneori se afirmă că persoana cu depresie își observă problemele, iar cea cu demență nu.

Este o simplificare periculoasă.

O persoană aflată în fazele timpurii ale unei tulburări cognitive poate fi foarte conștientă de dificultățile sale și poate deveni anxioasă sau deprimată din această cauză. În același timp, o persoană deprimată poate minimaliza problemele sau poate evita discuția. NIA arată că depresia este frecventă la persoanele cu boala Alzheimer și alte demențe.

Gradul de conștientizare este doar o informație din evaluare.

Dacă persoana spune mereu „nu știu”, este depresie?

Nu automat.

Răspunsurile frecvente de tip „nu știu”, renunțarea rapidă sau efortul redus pot apărea într-o depresie severă.

Dar ele nu reprezintă un test diagnostic.

Rezultatul poate fi influențat și de:

• anxietate;
• oboseală;
• durere;
• tulburări de auz;
• probleme de vedere;
• nivel educațional;
• medicamente;
• alte boli.

Evaluarea cognitivă trebuie interpretată în contextul clinic general. NIA recomandă investigarea mai multor cauze posibile atunci când apar modificări cognitive la adultul vârstnic.

Ce înseamnă „pseudodemență”?

Termenul „pseudodemență” a fost folosit pentru situațiile în care depresia produce dificultăți cognitive suficient de importante încât tabloul poate semăna cu demența.

Este însă un termen care trebuie folosit cu prudență.

Poate crea impresia greșită că:

• dificultățile cognitive nu sunt reale;
• depresia și demența nu pot exista simultan;
• toate problemele vor dispărea complet după tratamentul depresiei;
• evaluarea neurocognitivă nu mai este necesară.

NICE subliniază că depresia este un diagnostic diferențial important pentru demență, dar și că cele două pot coexista.

O formulare mai clară este:

simptome cognitive asociate depresiei.

Tratarea depresiei rezolvă problemele de memorie?

Unele dificultăți cognitive asociate depresiei se pot ameliora pe măsură ce depresia este tratată.

Dar dacă problemele cognitive persistă, progresează sau au existat înaintea episodului depresiv, evaluarea trebuie continuată.

Faptul că depresia răspunde la tratament nu exclude automat existența unei tulburări neurocognitive. NIA arată că depresia și demența se pot suprapune și că depresia poate apărea inclusiv în perioada precoce a unei demențe.

Depresia poate apărea împreună cu demența?

Da.

Nu trebuie gândite ca două diagnostice care se exclud reciproc.

O persoană poate avea:

• demență fără depresie;
• depresie fără demență;
• depresie și deteriorare cognitivă ușoară;
• depresie și demență;
• o altă boală care provoacă atât simptome afective, cât și cognitive.

WHO menționează că demența poate fi însoțită de modificări de dispoziție și simptome psihice, inclusiv depresie.

Ce este deteriorarea cognitivă ușoară?

Între îmbătrânirea cognitivă obișnuită și demență există și situația numită deteriorare cognitivă ușoară sau MCI.

Persoana are probleme cognitive mai mari decât cele așteptate pentru vârsta sa, dar își păstrează într-o măsură importantă capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.

Depresia poate exista și la o persoană cu MCI.

De aceea evaluarea nu ar trebui redusă la alegerea între doar două variante: „depresie” sau „demență”.

Ce rol are evaluarea cognitivă?

Testarea poate analiza:

• memoria;
• orientarea;
• atenția;
• limbajul;
• funcțiile executive;
• abilitățile vizuospațiale.

Instrumentele cognitive pot ajuta evaluarea, dar un singur scor nu stabilește diagnosticul. NICE recomandă să nu fie exclusă demența doar pe baza unui rezultat normal la un test cognitiv scurt atunci când tabloul clinic continuă să ridice suspiciuni.

Pentru acest subiect vezi Evaluarea memoriei la vârstnici: ce înseamnă testarea cognitivă MMSE sau MoCA.

Cum se evaluează depresia?

Evaluarea depresiei presupune analiza:

• dispoziției;
• interesului și plăcerii;
• somnului;
• energiei;
• apetitului;
• concentrării;
• sentimentelor de inutilitate sau vinovăție;
• funcționării zilnice;
• eventualelor gânduri de moarte sau suicid.

Pot fi utilizate și chestionare validate pentru evaluarea simptomelor și severității, dar acestea nu înlocuiesc evaluarea clinică.

De ce sunt importante medicamentele?

La persoanele vârstnice este importantă revizuirea tuturor medicamentelor.

Unele tratamente pot contribui la:

• somnolență;
• încetinire;
• confuzie;
• probleme de atenție;
• tulburări ale memoriei.

NIA recomandă luarea în considerare a medicamentelor atunci când sunt investigate modificările cognitive la adulții vârstnici.

La consultație este utilă lista completă a:

• medicamentelor prescrise;
• tratamentelor fără rețetă;
• somniferelor;
• calmantelor;
• suplimentelor.

Tratamentul nu trebuie modificat fără recomandarea medicului.

Ce alte probleme pot semăna cu depresia sau demența?

Simptomele cognitive și modificările de comportament pot avea și alte explicații.

Evaluarea poate lua în considerare, în funcție de context:

• tulburări tiroidiene;
• deficite nutriționale;
• boli neurologice;
• efecte medicamentoase;
• tulburări de somn;
• probleme de auz sau vedere;
• consumul de alcool;
• alte boli medicale.

NIA subliniază că deteriorarea cognitivă la vârstnici poate avea multiple cauze și necesită evaluare medicală, nu doar testare de memorie.

Ce trebuie să observe familia?

Familia poate ajuta mult dacă oferă exemple concrete.

Mai util decât:

„Mama nu mai este cum era”

este:

„În ultimele trei luni a plătit de două ori aceeași factură, a uitat de trei ori medicamentele și m-a întrebat de mai multe ori în aceeași zi când vine nepotul.”

Sau:

„De două luni nu mai iese din casă, spune că nu mai are rost nimic, doarme prost și nu mai mănâncă.”

Cronologia ajută medicul să înțeleagă dacă predomină:

• declinul cognitiv;
• schimbarea dispoziției;
• pierderea motivației;
• pierderea unor abilități;
• o combinație între acestea.

Confuzia apărută brusc nu este tipică nici pentru depresie, nici pentru o demență care evoluează obișnuit

Dacă o persoană care era relativ stabilă devine confuză în câteva ore sau zile, trebuie luat în calcul deliriumul sau o altă problemă medicală acută.

Deliriumul se caracterizează prin debut acut, afectarea atenției și frecvent fluctuații importante ale stării mentale. NICE diferențiază deliriumul de declinul cognitiv cronic al demenței.

Pentru această situație vezi Confuzie și dezorientare la vârstnici: când este o urgență medicală.

Când este situația urgentă?

Evaluarea urgentă este necesară dacă apar:

• confuzie instalată brusc;
• slăbiciune pe o parte a corpului;
• dificultăți de vorbire;
• convulsii;
• alterarea importantă a stării de conștiență;
• comportament care pune persoana sau pe ceilalți în pericol.

Depresia necesită atenție urgentă și atunci când apar:

• intenții suicidare;
• un plan concret de suicid;
• tentativă de suicid;
• refuzul sever al alimentelor sau lichidelor;
• simptome psihotice asociate unui risc major.

Depresia la persoanele vârstnice este o afecțiune care necesită recunoaștere și tratament, iar problemele de sănătate mintală la această vârstă nu trebuie considerate o consecință normală a îmbătrânirii.

Cine ar trebui să evalueze pacientul?

Traseul depinde de simptome.

Evaluarea poate implica:

• medicul de familie;
• medicul psihiatru;
• medicul geriatru;
• neurologul;
• alți specialiști, în funcție de cauza suspectată.

Atunci când predomină simptomele depresive, evaluarea psihiatrică este importantă.

La persoana vârstnică cu probleme de memorie, multe boli cronice, tratamente multiple și scăderea autonomiei, evaluarea geriatrică poate integra mai multe dimensiuni ale stării de sănătate.

Dacă există semne neurologice sau suspiciunea unei boli neurodegenerative, poate fi necesară și evaluarea neurologică.

Întrebări frecvente

Depresia poate provoca pierderi de memorie?

Da. Poate afecta atenția, concentrarea și alte funcții implicate în procesarea și reținerea informației.

Problemele de memorie provocate de depresie sunt imaginare?

Nu. Simptomele cognitive sunt reale și pot afecta semnificativ funcționarea.

Dacă depresia se tratează, memoria revine complet?

Unele dificultăți se pot ameliora, dar nu există garanția dispariției complete. Persistența sau progresia problemelor cognitive necesită reevaluare.

Persoana poate avea și depresie, și demență?

Da. Cele două afecțiuni pot coexista.

Depresia poate fi primul semn al unei demențe?

Relația este complexă. Simptomele depresive pot apărea înaintea diagnosticului de demență, dar depresia nu trebuie interpretată automat drept începutul unei demențe.

Un test MMSE sau MoCA poate spune dacă problema este depresie sau demență?

Nu singur. Testarea cognitivă este doar o parte a evaluării și rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul, funcționarea zilnică, dispoziția și examenul medical.

Ce este pseudodemența?

Este un termen folosit pentru simptome cognitive asociate depresiei care pot imita o demență. Termenul este imperfect deoarece depresia și demența pot exista simultan.

De reținut

Demența și depresia nu pot fi diferențiate printr-un singur simptom sau un singur test.

Depresia poate produce dificultăți importante de atenție, concentrare și memorie.

Demența poate produce apatie, retragere și simptome depresive.

Iar cele două pot exista simultan.

Cele mai utile informații sunt:

• evoluția în timp;
• modificarea autonomiei;
• tipul problemelor cognitive;
• starea afectivă;
• medicamentele și bolile existente;
• observațiile familiei;
• evaluarea cognitivă și psihiatrică.

În cazul unei persoane vârstnice care începe să uite, să se retragă sau să nu mai funcționeze ca înainte, obiectivul nu este să alegem acasă între „depresie” și „demență”, ci să identificăm corect cauza modificărilor.

Surse medicale

• National Institute on Aging — Depression and Older Adults
• National Institute on Aging — Assessing Cognitive Impairment in Older Patients
• World Health Organization — Dementia
• World Health Organization — Mental health of older adults
• NICE — Dementia: assessment, management and support for people living with dementia and their carers