Demență sau depresie? Cum recunoști diferențele

Demență sau depresie? Cum recunoști diferențele

O persoană în vârstă începe să uite întâlniri, nu mai gătește, petrece mult timp în pat și spune că nu se mai poate concentra. Familia se întreabă dacă este vorba despre demență sau depresie.

Răspunsul nu poate fi stabilit după un singur simptom.

Depresia poate reduce atenția, viteza gândirii, motivația și capacitatea de a reține informații. Demența poate provoca apatie, retragere, tulburări de somn și simptome depresive. În plus, cele două afecțiuni pot exista simultan.

Contează:

• când au început schimbările;
• cum au evoluat;
• ce tip de informații sunt uitate;
• dacă persoana mai poate gestiona activitățile cotidiene;
• cum este dispoziția;
• ce observă familia;
• ce medicamente sunt folosite;
• dacă există boli, durere, pierdere de auz sau vedere;
• dacă starea fluctuează;
• cum arată testarea cognitivă repetată în timp.

Confuzia apărută brusc, în ore sau zile, nu trebuie atribuită automat nici depresiei, nici demenței. Poate indica delirium, accident vascular, infecție, intoxicație sau altă urgență medicală.

Ce este demența?

Demența este un termen general pentru un declin al funcțiilor cognitive suficient de important încât afectează independența și activitățile zilnice.

Pot fi afectate:

• memoria;
• limbajul;
• orientarea;
• atenția;
• planificarea;
• judecata;
• orientarea spațială;
• comportamentul;
• capacitatea de a utiliza obiecte;
• recunoașterea persoanelor sau locurilor.

Demența nu este o singură boală.

Printre cauzele posibile se numără:

• boala Alzheimer;
• demența vasculară;
• demența cu corpi Lewy;
• demențele frontotemporale;
• boala Parkinson asociată cu demență;
• combinații între mai multe patologii.

Evoluția depinde de cauză. Unele forme debutează predominant prin probleme de memorie, altele prin schimbări de comportament, limbaj, mișcare sau orientare vizual-spațială.

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare care poate afecta:

• dispoziția;
• interesul și plăcerea;
• energia;
• somnul;
• apetitul;
• concentrarea;
• ritmul mișcărilor;
• speranța;
• imaginea de sine;
• dorința de a trăi.

La persoanele în vârstă, tristețea evidentă poate lipsi.

Pot predomina:

• lipsa inițiativei;
• retragerea;
• oboseala;
• durerile;
• insomnia;
• pierderea apetitului;
• iritabilitatea;
• încetinirea;
• problemele de memorie;
• preocuparea pentru sănătate.

Citește articolul despre depresia la vârstnici.

De ce se confundă depresia cu demența?

Ambele pot provoca:

• uitare;
• atenție redusă;
• răspunsuri lente;
• pierderea inițiativei;
• dificultăți în luarea deciziilor;
• izolare;
• somn perturbat;
• neglijarea casei;
• tratamente administrate greșit;
• pierderea autonomiei.

De exemplu, o persoană deprimată poate părea că uită deoarece:

• nu se concentrează când primește informația;
• nu are energia necesară pentru a răspunde;
• se așteaptă să greșească;
• renunță repede;
• este preocupată de vinovăție, durere sau lipsă de speranță.

O persoană cu demență poate părea deprimată deoarece:

• nu mai inițiază activități;
• se retrage;
• nu mai poate urmări conversațiile;
• își pierde rolurile și autonomia;
• devine conștientă de unele dificultăți.

Aspectul exterior poate fi asemănător, dar mecanismele pot fi diferite.

Care sunt diferențele orientative?

Tabelul este orientativ, nu diagnostic.

Există persoane cu demență foarte conștiente de probleme și persoane cu depresie care le minimizează. Unele forme de demență evoluează aparent rapid, iar unele depresii se instalează treptat.

Ritmul instalării este suficient pentru diagnostic?

Nu.

Un debut lent poate apărea atât în depresie, cât și în demență.

Un debut aparent rapid poate apărea când:

• familia observă târziu declinul;
• o schimbare de mediu expune dificultățile;
• moare persoana care compensa problemele;
• pacientul este internat;
• apare o boală acută;
• se suprapune deliriumul;
• tratamentele sunt schimbate;
• depresia accentuează un declin anterior.

Cronologia trebuie reconstruită cu ajutorul familiei:

• când au apărut primele schimbări;
• care a fost prima activitate afectată;
• ce putea face cu șase sau douăsprezece luni înainte;
• dacă au existat perioade de revenire;
• dacă simptomele au început după o pierdere, boală sau schimbare de tratament.

Ce tip de probleme de memorie apar în depresie?

În depresie, problema poate fi mai ales la nivelul:

• atenției;
• concentrării;
• vitezei de procesare;
• inițierii răspunsului;
• memoriei de lucru;
• organizării.

Persoana poate:

• pierde firul conversației;
• nu reține ce a citit;
• uita o instrucțiune complexă;
• avea nevoie de mai mult timp;
• spune frecvent „nu știu”;
• considera că nu mai este capabilă de nimic;
• performa mai bine când primește încurajare sau indicii.

Dacă informația nu a fost înregistrată corect din cauza lipsei atenției, ulterior pare că a fost uitată.

Ce tip de probleme apar frecvent în demență?

În boala Alzheimer timpurie pot predomina dificultăți precum:

• uitarea conversațiilor recente;
• repetarea aceleiași întrebări;
• uitarea întâlnirilor;
• pierderea obiectelor;
• dificultatea de a învăța informații noi;
• gestionarea greșită a medicamentelor;
• probleme cu facturile;
• rătăcirea în locuri cunoscute.

În alte forme de demență pot predomina:

• schimbări de personalitate și comportament;
• dificultăți de limbaj;
• fluctuații cognitive;
• halucinații vizuale;
• probleme de mișcare;
• încetinire;
• dificultăți de planificare;
• pierderea orientării spațiale.

De aceea, demența nu trebuie redusă la simpla uitare.

Dacă persoana își recunoaște problemele, este doar depresie?

Nu.

O persoană aflată la începutul unei demențe poate observa foarte bine:

• cuvintele pe care nu le mai găsește;
• întâlnirile uitate;
• erorile la serviciu;
• dificultatea de a conduce;
• gestionarea mai grea a banilor.

Conștientizarea poate provoca anxietate și depresie.

Pe măsură ce boala evoluează, unele persoane își pot pierde parțial capacitatea de a aprecia dificultățile, dar acest lucru nu apare la toți pacienții și nu este prezent în toate etapele.

Dacă persoana nu se plânge, înseamnă demență?

Nu.

Poate să nu se plângă deoarece:

• nu observă problema;
• se teme de diagnostic;
• îi este rușine;
• nu dorește să îngrijoreze familia;
• consideră simptomele normale pentru vârstă;
• este deprimată și nu mai are inițiativă;
• are dificultăți de comunicare;
• nu aude bine întrebările.

Informația familiei este utilă, dar și aceasta trebuie analizată critic și în context.

Ce înseamnă apatia?

Apatia presupune reducerea:

• inițiativei;
• motivației;
• interesului;
• participării emoționale;
• comportamentului orientat spre obiective.

Poate apărea atât în depresie, cât și în demență.

În depresie, apatia se poate asocia cu:

• suferință;
• vinovăție;
• lipsă de speranță;
• sentiment de inutilitate;
• tristețe;
• idei de moarte.

În demență, persoana poate iniția foarte puține activități fără să descrie aceeași tristețe profundă sau autocritică.

Cele două se pot suprapune.

Citește articolul Nu mai am chef de nimic.

Ce este „pseudodemența depresivă”?

Termenul „pseudodemență” a fost folosit pentru dificultățile cognitive care seamănă cu demența, dar sunt asociate cu depresia.

Termenul trebuie folosit cu prudență deoarece poate sugera că:

• problemele nu sunt reale;
• depresia este sigur singura cauză;
• demența a fost exclusă;
• toate dificultățile vor dispărea după tratament.

O formulare mai exactă este:

„Deficit cognitiv asociat depresiei.”

Unele persoane se ameliorează semnificativ după tratamentul depresiei. La altele rămân dificultăți, iar monitorizarea ulterioară poate identifica o tulburare neurocognitivă.

Diagnosticul nu trebuie închis după prima consultație.

Depresia poate fi un semn timpuriu al demenței?

Uneori, simptomele depresive pot apărea înaintea sau în perioada timpurie a unei boli neurocognitive.

Acest lucru nu înseamnă că orice depresie la vârsta a treia este începutul unei demențe.

Depresia poate fi:

• o afecțiune independentă;
• o reacție la pierderea capacităților;
• un simptom asociat unei boli cerebrale;
• un factor care agravează funcționarea cognitivă;
• prezentă simultan cu demența.

Este necesară urmărirea în timp, mai ales dacă problemele cognitive persistă după ameliorarea dispoziției.

Depresia și demența pot exista simultan?

Da.

O persoană cu demență poate dezvolta depresie din cauza:

• modificărilor cerebrale;
• pierderii autonomiei;
• izolării;
• durerii;
• conștientizării declinului;
• mutării din locuință;
• pierderii rolurilor;
• altor boli.

Tratarea depresiei rămâne importantă.

Poate îmbunătăți:

• suferința;
• somnul;
• apetitul;
• participarea;
• relațiile;
• uneori funcționarea cognitivă.

Nu trebuie presupus că tristețea și lipsa speranței sunt inevitabile doar pentru că pacientul are demență.

Cum arată depresia la o persoană cu demență?

Pot apărea:

• plâns;
• retragere;
• refuzul activităților;
• tulburări ale somnului;
• pierderea apetitului;
• iritabilitate;
• afirmații despre inutilitate;
• dorința de moarte;
• încetinire;
• agitație;
• simptome fizice.

Diagnosticul poate fi mai dificil dacă persoana nu își poate descrie starea.

Familia poate observa:

• o schimbare nouă;
• pierderea interesului față de activitățile încă posibile;
• reducerea contactului;
• refuzul alimentelor;
• afirmații negative repetate;
• agravarea îngrijirii personale.

Confuzia bruscă este depresie sau demență?

Confuzia apărută brusc trebuie considerată un posibil delirium.

Semnele includ:

• debut în ore sau zile;
• atenție foarte slabă;
• dezorientare;
• somnolență sau agitație;
• halucinații;
• vorbire incoerentă;
• fluctuații mari în aceeași zi;
• inversarea somnului;
• schimbarea nivelului de conștiență.

Cauzele pot include:

• infecții;
• deshidratare;
• durere;
• medicamente;
• intoxicație;
• sevraj;
• operație recentă;
• tulburări metabolice;
• afectarea organelor;
• accident vascular.

Deliriumul este o urgență medicală și poate apărea peste o demență deja existentă.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Ce schimbări sugerează pierderea autonomiei?

Demența devine mai probabilă când persoana începe să aibă dificultăți noi și progresive în:

• administrarea medicamentelor;
• plata facturilor;
• utilizarea telefonului;
• pregătirea mesei;
• cumpărături;
• condus;
• orientare;
• utilizarea aparatelor;
• respectarea programărilor;
• alegerea hainelor;
• igienă;
• gestionarea situațiilor neprevăzute.

În depresie, persoana poate avea capacitatea tehnică de a face aceste lucruri, dar îi lipsesc energia și inițiativa.

În practică, diferența poate fi greu de stabilit:

• „nu poate”;
• „nu începe”;
• „nu își amintește pașii”;
• „se teme că va greși”;
• „renunță după prima dificultate”.

Observarea directă a activităților poate fi mai utilă decât o întrebare generală.

Cum ajută familia la evaluare?

Familia poate pregăti o cronologie cu exemple concrete:

• a repetat aceeași întrebare;
• a uitat aragazul pornit;
• a plătit aceeași factură de două ori;
• nu mai știe drumul;
• nu mai răspunde la telefon;
• stă în pat aproape toată ziua;
• spune că nu mai are rost să trăiască;
• a slăbit;
• nu mai ia tratamentul;
• a devenit confuz după o infecție;
• simptomele au apărut după un medicament nou.

Este mai util decât formularea:

„Nu mai este ca înainte.”

Cu acordul pacientului, un membru al familiei poate participa la consultație.

Cum se face testarea cognitivă?

Testarea poate evalua:

• orientarea;
• memoria;
• atenția;
• limbajul;
• funcțiile executive;
• desenul și orientarea vizual-spațială;
• capacitatea de a urma instrucțiuni.

Testele scurte pot orienta, dar rezultatul este influențat de:

• depresie;
• anxietate;
• oboseală;
• durere;
• educație;
• limba folosită;
• auz;
• vedere;
• medicamente;
• delirium;
• nivelul anterior de funcționare.

Un scor scăzut nu confirmă singur demența.

Un scor aparent normal nu exclude o formă timpurie, mai ales la o persoană cu nivel educațional ridicat sau cu dificultăți subtile de funcționare.

Testul trebuie repetat?

Uneori, da.

Reevaluarea poate arăta:

• ameliorare după tratarea depresiei;
• stabilitate;
• declin progresiv;
• fluctuații;
• efectul corectării auzului sau vederii;
• impactul modificării medicamentelor.

Repetarea trebuie interpretată de clinician, ideal folosind instrumente adecvate și ținând cont de efectul de învățare.

Nu este utilă testarea zilnică de către familie.

Sunt necesare analize?

Analizele pot ajuta la identificarea unor cauze sau factori agravanți.

În funcție de simptome, medicul poate verifica:

• hemoleucograma;
• glicemia;
• electroliții;
• funcția renală;
• funcția hepatică;
• funcția tiroidiană;
• vitamina B12 sau folatul;
• inflamația ori infecția;
• alte elemente indicate clinic.

Pot fi relevante și:

• tensiunea;
• saturația de oxigen;
• auzul;
• vederea;
• nutriția;
• consumul de alcool;
• toate medicamentele.

Nu există o analiză de sânge de rutină care să diferențieze singură depresia de demență.

Medicamentele pot afecta memoria?

Da.

Unele medicamente pot contribui la:

• somnolență;
• încetinire;
• confuzie;
• amețeală;
• tulburări de atenție;
• căderi;
• probleme de memorie.

Pot fi relevante:

• benzodiazepinele;
• unele somnifere;
• medicamentele cu efect anticolinergic;
• opioidele;
• anumite antihistaminice;
• combinațiile dintre multe tratamente;
• administrarea greșită.

Nu opri singur tratamentele.

Medicul trebuie să vadă:

• toate rețetele;
• produsele fără rețetă;
• suplimentele;
• cutiile efectiv utilizate;
• programul de administrare.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Este necesar un CT sau RMN?

Imagistica structurală poate fi recomandată pentru:

• excluderea unor cauze;
• evaluarea bolilor vasculare;
• identificarea unor leziuni;
• susținerea diagnosticului de subtip;
• clarificarea unui debut atipic.

RMN-ul sau CT-ul nu arată singure dacă simptomele sunt provocate de depresie și nu confirmă ori exclude singure boala Alzheimer.

O investigație normală nu exclude o demență timpurie.

Medicul decide alegerea investigației în funcție de:

• debut;
• simptome neurologice;
• traumatisme;
• accidente vasculare;
• convulsii;
• evoluție;
• contraindicații.

Este necesar consult neurologic?

Poate fi util dacă apar:

• declin cognitiv progresiv;
• simptome neurologice;
• tulburări de mers;
• tremor;
• rigiditate;
• convulsii;
• accidente vasculare;
• schimbări de limbaj;
• halucinații vizuale;
• debut atipic;
• declin rapid.

Neurologul poate contribui la diagnosticul tipului de demență și la excluderea altor afecțiuni.

Este necesar consult psihiatric?

Este indicat când există:

• depresie;
• idei suicidare;
• anxietate severă;
• halucinații;
• convingeri delirante;
• agitație;
• tulburări de somn;
• diferențiere dificilă între depresie și demență;
• necesitatea tratamentului psihiatric;
• tulburări comportamentale.

Psihiatrul poate evalua și depresia unei persoane care are deja demență.

Care este rolul geriatrului?

Geriatrul poate realiza o evaluare integrată a:

• memoriei;
• dispoziției;
• bolilor cronice;
• medicamentelor;
• mobilității;
• nutriției;
• riscului de cădere;
• autonomiei;
• fragilității;
• situației sociale.

Această abordare este utilă deoarece problemele cognitive și depresive apar frecvent într-un context medical complex.

Cum se tratează depresia cu simptome cognitive?

Tratamentul poate include:

• psihoterapie;
• activare comportamentală;
• antidepresive, când sunt indicate;
• tratarea durerii și insomniei;
• corectarea problemelor medicale;
• revizuirea medicamentelor;
• intervenții asupra izolării;
• recuperare fizică;
• sprijin familial.

Dacă problemele cognitive sunt legate în mare parte de depresie, ele se pot ameliora odată cu dispoziția și atenția.

Dacă persistă, este necesară reevaluare cognitivă.

Nu trebuie promisă dispariția completă a tuturor dificultăților.

Cum se tratează demența?

Tratamentul depinde de tip și severitate.

Poate include:

• medicamente specifice anumitor forme;
• controlul factorilor vasculari;
• reabilitare cognitivă sau ocupațională;
• adaptarea locuinței;
• rutină;
• activitate fizică;
• corectarea auzului și vederii;
• sprijin pentru familie;
• planificarea îngrijirii;
• tratarea depresiei și anxietății;
• gestionarea somnului și comportamentului.

Medicamentele pentru boala Alzheimer nu sunt tratamentul depresiei și nu trebuie începute doar pentru că un test cognitiv este slab.

Antidepresivele tratează depresia din demență?

Uneori pot fi indicate, în funcție de severitatea depresiei, istoricul pacientului și evaluarea specialistului.

La o persoană cu demență trebuie analizate atent:

• beneficiile așteptate;
• interacțiunile;
• căderile;
• sodiul;
• sângerarea;
• tulburările de ritm;
• agitația;
• celelalte medicamente.

Tratamentul psihologic și intervențiile de mediu pot avea un rol important, mai ales în simptomele ușoare sau moderate.

Nu administra antidepresive doar pentru apatie fără evaluarea cauzei.

Antipsihoticele sunt potrivite pentru agitația din demență?

Nu sunt tratament de rutină pentru orice agitație, suspiciozitate sau halucinație.

Înainte trebuie căutate cauze precum:

• durerea;
• infecția;
• deliriumul;
• constipația;
• retenția urinară;
• zgomotul;
• schimbarea îngrijitorului;
• frica;
• medicamentele;
• foamea;
• lipsa somnului.

Antipsihoticele pot avea riscuri importante și se folosesc numai în situații selectate, după evaluare medicală.

În demența cu corpi Lewy sau asociată bolii Parkinson poate exista o sensibilitate deosebită la unele antipsihotice.

Ce poți face acasă până la consultație?

Dacă nu există urgență:

• păstrează o rutină;
• notează simptomele;
• asigură administrarea corectă a tratamentelor;
• verifică alimentația și hidratarea;
• corectează iluminarea;
• verifică ochelarii și aparatul auditiv;
• reduce alcoolul;
• nu lăsa persoana să conducă dacă este dezorientată;
• verifică riscurile din casă;
• pregătește documentele medicale;
• programează evaluarea.

Nu transforma casa într-un loc de testare permanentă.

Întrebări repetate precum:

„Mai știi cine sunt?”

„Ce zi este?”

„Ți-am spus deja, de ce ai uitat?”

pot produce rușine, conflict și anxietate fără să clarifice diagnosticul.

Cum vorbești cu persoana?

Poți spune:

„Am observat că îți este mai greu să îți amintești programările și că nu mai ai energie.”

„Există mai multe cauze posibile și ar fi bine să le verificăm.”

„Nu presupunem dinainte că este demență.”

„Mergem împreună la consultație.”

Evită:

„Ai Alzheimer.”

„Este doar depresie.”

„Te prefaci.”

„La vârsta ta este normal.”

„Nu mai poți decide nimic.”

Persoana trebuie implicată în decizii în măsura capacității sale.

Când este o urgență?

Apelează 112 dacă persoana:

• devine brusc confuză;
• nu recunoaște familia;
• nu știe unde se află;
• are slăbiciune pe o parte;
• vorbește neclar;
• are convulsii;
• prezintă o durere de cap bruscă și severă;
• are febră și starea mintală modificată;
• a suferit un traumatism;
• are un plan suicidar;
• a luat prea multe medicamente;
• aude voci care dau comenzi;
• refuză complet lichidele;
• este violentă sau imposibil de menținut în siguranță.

Nu presupune că deteriorarea bruscă este „doar demența”.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Cum te pregătești pentru consultație?

Pregătește:

• data aproximativă a debutului;
• ordinea simptomelor;
• exemple de uitare;
• activitățile pierdute;
• schimbarea dispoziției;
• istoricul depresiei;
• somnul;
• greutatea;
• consumul de alcool;
• toate medicamentele;
• analizele;
• investigațiile;
• istoricul accidentelor vasculare;
• căderile;
• auzul și vederea;
• observațiile familiei;
• eventualele idei suicidare.

Poate fi utilă o listă cu ce făcea persoana independent:

• cu un an în urmă;
• cu șase luni în urmă;
• în prezent.

Consultații pentru depresie și probleme cognitive la Prevencia

La Clinica Prevencia sunt disponibile consultații de geriatrie și gerontologie:

• cu Dr. Gabriel Stancu la Clinica Alunișului;
• cu Dr. Mădălina Ghincu la Clinica Fundeni;

prin CAS și cu plată.

Consultația geriatrică poate integra:

• problemele de memorie;
• depresia;
• bolile cronice;
• tratamentele;
• mobilitatea;
• nutriția;
• fragilitatea;
• autonomia.

Poți consulta:

• programare la geriatrie și gerontologie.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile și consultații de psihiatrie cu Dr. Maria Boitan și Dr. Anca Dițu, prin CAS și cu plată.

Consultația psihiatrică poate fi utilă pentru:

• depresie;
• risc suicidar;
• simptome psihotice;
• tulburări de somn;
• diferențierea simptomelor afective de cele cognitive;
• stabilirea tratamentului și monitorizării.

Poți consulta:

• programare la psihiatrie;
• psihiatrie prin CAS.

Consultațiile prin CAS necesită bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate și sunt realizate în limita fondurilor disponibile.

Pentru evaluare neurologică, la Clinica Prevencia Alunișului este disponibilă Dr. Oana Dogaru, medic specialist neurologie, cu consultații cu plată:

• programare la neurologie.

Medicul de familie poate reprezenta primul pas pentru:

• analize;
• evaluarea bolilor;
• revizuirea tratamentelor;
• orientarea către specialitatea potrivită:

Programare la medicină de familie.

Consultațiile programate nu înlocuiesc serviciile de urgență. Pentru confuzie bruscă, accident vascular suspectat, plan suicidar, supradozaj sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Întrebări frecvente

Depresia poate provoca pierderi de memorie?

Da. Poate afecta atenția, concentrarea, viteza gândirii și capacitatea de a înregistra informații.

Uitarea înseamnă automat demență?

Nu. Poate avea legătură cu depresia, medicamentele, somnul, tiroida, deficitele nutriționale, auzul, vederea sau alte boli.

Cum începe, de obicei, demența?

Frecvent lent și progresiv, dar evoluția diferă în funcție de cauză. Un debut aparent rapid nu exclude demența și poate indica o problemă suprapusă.

Depresia apare mai repede?

Uneori simptomele devin evidente în săptămâni sau luni, dar depresia se poate instala și lent.

Dacă pacientul se plânge mult de memorie, este depresie?

Nu obligatoriu. O persoană aflată la începutul unei demențe poate fi conștientă și îngrijorată de dificultăți.

Dacă nu își recunoaște problemele, este demență?

Nu automat. Rușinea, teama și problemele de comunicare pot duce și ele la minimizare.

Ce este pseudodemența?

Este un termen folosit pentru afectarea cognitivă asociată depresiei. Trebuie utilizat prudent deoarece nu exclude o demență concomitentă.

Problemele dispar după tratamentul depresiei?

Se pot ameliora, dar nu există garanția dispariției complete. Persistența lor necesită reevaluare.

Depresia și demența pot exista simultan?

Da. Tratarea depresiei este importantă chiar când diagnosticul de demență este deja stabilit.

Un test cognitiv poate pune diagnosticul?

Nu. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu istoricul, funcționarea, dispoziția, educația, limba, auzul și vederea.

Un RMN normal exclude demența?

Nu. Imagistica este doar o parte a evaluării.

Este obligatoriu RMN-ul?

Nu pentru fiecare pacient. Medicul decide investigația în funcție de tabloul clinic.

Ce analize pot fi necesare?

Pot fi evaluate hemoleucograma, tiroida, glicemia, electroliții, funcția renală și hepatică, vitaminele și alte elemente indicate de simptome.

Medicamentele pot provoca uitare?

Da. Sedativele și medicamentele cu efect anticolinergic sunt printre produsele care pot afecta atenția și memoria.

Confuzia apărută brusc este demență?

Trebuie considerată o posibilă urgență medicală, precum deliriumul, infecția sau accidentul vascular.

La ce medic mergi mai întâi?

Medicina de familie sau geriatria pot coordona evaluarea generală. Psihiatria este importantă pentru depresie și risc, iar neurologia pentru suspiciunea unei boli neurologice.

Când trebuie apelat 112?

Pentru confuzie bruscă, simptome de accident vascular, convulsii, plan suicidar, supradozaj, refuz complet al lichidelor sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Diferența nu se stabilește după un singur semn

Depresia și demența pot provoca:

• uitare;
• apatie;
• retragere;
• încetinire;
• somn perturbat;
• pierderea autonomiei.

Evaluarea corectă urmărește:

• cronologia;
• tipul dificultăților;
• dispoziția;
• activitățile cotidiene;
• testarea cognitivă;
• medicamentele;
• bolile;
• auzul și vederea;
• informația familiei;
• evoluția după tratament.

Pentru simptome stabile, fără pericol imediat, poți solicita o programare la geriatrie și gerontologie, o programare la psihiatrie, la neurologie sau la medicină de familie.

Pentru confuzie bruscă, simptome neurologice acute, plan suicidar, supradozaj sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Surse medicale

• National Institute on Aging — Depression and Older Adults
• National Institute on Aging — Assessing Cognitive Impairment in Older Patients
• National Institute on Aging — Memory Problems, Forgetfulness and Aging
• National Institute on Aging — What Is Dementia?
• NICE — Dementia: Assessment, Management and Support
• NICE — Recommendations for Dementia