Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament

O persoană vârstnică începe să iasă tot mai rar din casă. Nu mai sună prietenii, nu mai are chef să gătească, doarme prost, se plânge de oboseală și spune că „nu mai are rost” să facă lucrurile care înainte îi făceau plăcere.

Familia poate pune aceste schimbări pe seama vârstei.

Dar depresia nu este o consecință normală a îmbătrânirii.

La persoanele vârstnice, depresia poate fi mai greu de recunoscut pentru că tristețea evidentă nu este întotdeauna simptomul principal. Pot predomina lipsa interesului, retragerea, problemele de somn, oboseala, durerile, încetinirea, dificultățile de concentrare sau scăderea autonomiei. National Institute on Aging subliniază că unele persoane vârstnice cu depresie descriu mai degrabă lipsa emoțiilor sau pierderea interesului decât tristețea propriu-zisă.

Depresia poate fi tratată, iar identificarea ei este importantă atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru funcționarea generală a persoanei.

Cum se manifestă depresia la vârstnici?

Simptomele diferă de la o persoană la alta.

Pot apărea:

tristețe persistentă;
pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități;
lipsa energiei;
oboseală;
retragere socială;
iritabilitate;
anxietate;
tulburări de somn;
modificarea apetitului;
scădere sau creștere în greutate;
dificultăți de concentrare;
probleme de memorie;
încetinirea mișcărilor sau vorbirii;
sentimente de inutilitate;
vinovăție;
lipsa speranței;
preocupări repetate legate de boală și moarte;
gânduri de moarte sau suicid.

NIA include printre manifestările depresiei la vârstnici pierderea interesului, oboseala, încetinirea, problemele de concentrare și memorie, iritabilitatea și neglijarea responsabilităților obișnuite.

Nu este necesar ca toate aceste simptome să fie prezente.

Depresia la vârstnici nu arată întotdeauna ca tristețea

Uneori persoana nu spune:

„Sunt deprimat.”

Familia observă mai degrabă că:

nu mai iese din casă;
renunță la activitățile preferate;
nu mai telefonează persoanelor apropiate;
petrece mult mai mult timp în pat sau pe scaun;
nu mai gătește;
nu mai are grijă de locuință;
acordă mai puțină atenție igienei;
mănâncă mai puțin;
doarme prost;
pare permanent obosită;
vorbește mai puțin;
spune că nu mai are nimic de așteptat de la viitor.

Importantă este schimbarea față de modul anterior de funcționare.

WHO arată că problemele de sănătate mintală ale persoanelor vârstnice sunt influențate inclusiv de izolarea socială, singurătate, problemele de sănătate și pierderea capacității funcționale.

Apatia este același lucru cu depresia?

Nu.

Apatia înseamnă reducerea motivației și a inițiativei. Poate apărea în depresie, dar și în diferite boli neurologice sau neurocognitive.

O persoană apatică poate:

iniția mai greu activități;
vorbi mai puțin;
părea dezinteresată;
avea nevoie de încurajare pentru a face lucruri pe care înainte le făcea spontan.

În depresie pot exista în plus tristețe, lipsa plăcerii, sentimentul de inutilitate, vinovăție, anxietate sau lipsa speranței.

Diferențierea poate fi dificilă, mai ales la o persoană cu o tulburare cognitivă.

Ce poate favoriza depresia la persoanele vârstnice?

Nu există o singură cauză.

Depresia apare prin interacțiunea unor factori biologici, psihologici și sociali.

Pot contribui:

existența unor boli cronice;
durerea persistentă;
limitarea mobilității;
pierderea autonomiei;
problemele de vedere sau auz;
tulburările de somn;
izolarea socială;
singurătatea;
pierderea partenerului;
doliul;
pensionarea și schimbarea rolului social;
dificultățile financiare;
îngrijirea unui partener bolnav;
internările repetate;
unele medicamente;
antecedentele personale de depresie.

WHO identifică izolarea socială și singurătatea drept factori importanți pentru sănătatea mintală la vârste înaintate.

Doliul înseamnă depresie?

Nu automat.

Tristețea după pierderea unei persoane apropiate este o reacție umană firească.

Doliul poate include:

tristețe intensă;
dor;
tulburări de somn;
lipsa poftei de mâncare;
dificultăți de concentrare;
reducerea temporară a interesului pentru activități.

Dar unele persoane pot dezvolta în contextul doliului un episod depresiv care necesită evaluare și tratament.

Devine importantă evaluarea atunci când apar simptome persistente și severe, pierderea profundă a funcționării, sentimente intense de inutilitate sau gânduri de suicid.

Bolile fizice și depresia se pot influența reciproc

Depresia poate apărea la o persoană care are simultan:

boli cardiovasculare;
diabet;
boli neurologice;
afecțiuni oncologice;
durere cronică;
limitări importante de mobilitate;
alte boli cronice.

În același timp, depresia poate face mai dificilă:

respectarea tratamentului;
alimentația adecvată;
activitatea fizică;
participarea la recuperare;
menținerea relațiilor sociale;
solicitarea ajutorului medical.

De aceea, depresia nu trebuie evaluată separat de starea generală de sănătate a persoanei vârstnice.

Durerea poate ascunde depresia?

Uneori.

Persoana poate veni la medic pentru:

dureri difuze;
cefalee;
simptome digestive;
oboseală;
tulburări de somn;
senzația permanentă că „nu se simte bine”.

Simptomele fizice trebuie evaluate medical și nu trebuie atribuite automat depresiei.

Dar atunci când investigațiile nu explică întreaga suferință sau simptomele sunt asociate cu retragere, pierderea interesului și modificări persistente ale dispoziției, trebuie luată în considerare și sănătatea mintală.

NIA arată că în anumite contexte culturale depresia poate fi exprimată predominant prin simptome fizice precum dureri, cefalee sau probleme digestive.

Cum afectează depresia memoria?

Depresia poate influența:

atenția;
concentrarea;
viteza de procesare;
memoria de lucru;
capacitatea de organizare;
inițierea activităților.

Persoana poate spune:

„Nu mai țin minte nimic.”

„Nu mă mai pot concentra.”

„Mintea mea nu mai funcționează.”

Aceste simptome sunt reale.

NIA menționează că depresia poate produce dificultăți de atenție și confuzie și trebuie luată în considerare atunci când sunt evaluate modificările cognitive la vârstnici.

Problemele cognitive nu trebuie însă atribuite automat depresiei.

Ce înseamnă termenul „pseudodemență”?

Termenul a fost folosit pentru situațiile în care depresia produce probleme cognitive suficient de importante încât tabloul seamănă cu o demență.

Poate fi însă înșelător.

Depresia și demența:

pot avea simptome comune;
pot exista simultan;
necesită evaluare separată.

De aceea este mai prudent să vorbim despre simptome cognitive asociate depresiei, fără a presupune înainte de evaluare că problemele cognitive sunt complet reversibile.

NICE include depresia printre cauzele care trebuie evaluate atunci când există suspiciunea unei demențe și subliniază că cele două afecțiuni pot coexista.

Pentru diferențierea în profunzime vezi Demență sau depresie? Cum recunoști diferențele la persoanele vârstnice.

Depresia sau demența?

Pot exista în ambele situații:

probleme de memorie;
retragere;
lipsa inițiativei;
tulburări de somn;
dificultăți în activitățile cotidiene;
modificări ale dispoziției.

Nu există un singur simptom care să permită familiei să stabilească diagnosticul.

Evoluția în timp, tipul problemelor cognitive, autonomia, dispoziția și evaluarea medicală sunt mai importante decât o singură manifestare.

Dacă problemele de memorie sunt progresive sau afectează activitățile cotidiene, este necesară evaluarea cognitivă.

Vezi și Pierderi de memorie la vârstnici: ce este normal și când mergi la medic.

Confuzia apărută brusc nu trebuie atribuită depresiei

Depresia poate afecta atenția și concentrarea, dar confuzia care se instalează brusc în câteva ore sau zile necesită evaluarea unei cauze medicale acute.

Dacă persoana devine brusc:

dezorientată;
foarte somnolentă;
neobișnuit de agitată;
incapabilă să urmărească o conversație;
mult mai confuză decât în ziua precedentă,

trebuie luat în considerare deliriumul și alte cauze acute.

NIA diferențiază depresia de delirium prin faptul că deliriumul apare ca o stare bruscă de confuzie.

Pentru această situație vezi Confuzie și dezorientare la vârstnici: când este o urgență medicală.

Cum se stabilește diagnosticul de depresie?

Diagnosticul nu se pune printr-o analiză de sânge sau printr-un singur chestionar.

Medicul discută cu pacientul despre:

simptome;
durata lor;
modul în care au evoluat;
somn;
apetit;
energie;
interesul pentru activități;
capacitatea de concentrare;
anxietate;
funcționarea zilnică;
gânduri legate de moarte sau suicid.

Trebuie analizate și:

bolile existente;
medicamentele administrate;
consumul de alcool;
modificările cognitive;
evenimentele importante din viață;
nivelul de autonomie.

În anumite situații sunt folosite chestionare standardizate pentru evaluarea simptomelor depresive, dar acestea completează evaluarea clinică și nu o înlocuiesc.

Ce rol are familia?

Familia poate observa schimbări pe care pacientul nu le descrie spontan.

Informațiile utile sunt concrete.

În loc de:

„Tata este deprimat”,

este mai util:

„De două luni nu mai iese din casă, nu mai citește, doarme până la prânz și a slăbit cinci kilograme.”

„Mama a renunțat la întâlnirile cu prietenele, spune că este o povară și nu mai vrea să își ia tratamentul.”

Cronologia și schimbarea față de comportamentul anterior îi oferă medicului informații importante.

Familia trebuie să întrebe despre gândurile de suicid?

Da, atunci când există motive de îngrijorare.

Nu trebuie evitată întrebarea din teama că simplul fapt de a vorbi despre suicid va „introduce ideea” în mintea persoanei.

Semnale de alarmă pot fi:

afirmații precum „ar fi mai bine să nu mai fiu”;
„sunt o povară pentru voi”;
„nu mai are rost”;
preocupări repetate legate de moarte;
pregătirea neobișnuită a actelor sau bunurilor;
căutarea unor metode de suicid;
existența unui plan.

La persoanele vârstnice, riscul suicidar trebuie luat în serios. WHO arată că o parte importantă a deceselor prin suicid la nivel global se produce la persoane de 70 de ani sau mai mult.

Dacă există intenție suicidară, plan, tentativă sau imposibilitatea menținerii persoanei în siguranță, este necesară evaluare medicală de urgență.

Ce alte probleme trebuie excluse?

În funcție de tabloul clinic, medicul poate evalua și alte cauze sau factori care contribuie la simptome.

Pot fi relevante:

tulburările tiroidiene;
anemia;
deficitele nutriționale;
tulburările de somn;
durerea cronică;
bolile neurologice;
consumul de alcool;
efectele unor medicamente;
deteriorarea cognitivă;
deliriumul.

Nu există o listă identică de analize necesare tuturor pacienților.

Investigațiile sunt stabilite în funcție de istoricul și examenul fiecărei persoane.

Medicamentele pot produce simptome asemănătoare depresiei?

Uneori medicamentele pot influența energia, somnul, atenția sau funcționarea cognitivă.

La persoanele vârstnice este importantă evaluarea întregii scheme terapeutice, deoarece acestea pot primi simultan tratamente pentru mai multe boli.

La consultație este utilă lista completă cu:

medicamente prescrise;
medicamente fără prescripție;
calmante;
somnifere;
vitamine;
suplimente.

NIA avertizează că unele medicamente și combinații medicamentoase pot influența funcționarea cerebrală la persoanele vârstnice.

Medicamentele prescrise nu trebuie oprite sau modificate fără recomandarea medicului.

Cum se tratează depresia la vârstnici?

Tratamentul este individualizat.

În funcție de severitatea depresiei, preferințele pacientului, bolile asociate și tratamentele existente, poate include:

intervenții psihologice;
tratament medicamentos;
intervenții asupra factorilor sociali și funcționali;
combinații ale acestor măsuri;
pentru anumite forme severe, alte tratamente specializate.

WHO și NICE arată că depresia dispune de tratamente eficiente, inclusiv intervenții psihologice și medicație antidepresivă.

Vârsta în sine nu este un motiv pentru a considera că depresia nu poate fi tratată.

Psihoterapia poate ajuta persoanele vârstnice?

Da.

Psihoterapia poate fi utilizată și la vârste înaintate.

Poate ajuta pacientul să lucreze cu:

gândurile depresive;
anxietatea;
pierderile;
adaptarea la boală;
izolarea;
schimbările de rol;
relațiile;
activarea comportamentală.

Tipul terapiei este ales în funcție de pacient și de tabloul clinic.

Prezența unor probleme cognitive trebuie luată în considerare atunci când se stabilește forma și modul de desfășurare a terapiei.

Când sunt folosite antidepresivele?

Medicamentele antidepresive pot fi recomandate în funcție de severitatea depresiei și situația clinică.

Alegerea tratamentului trebuie să țină cont de:

bolile pacientului;
celelalte medicamente;
reacțiile adverse posibile;
antecedentele de tratament;
riscul de cădere;
somn;
apetit;
funcția renală și hepatică atunci când sunt relevante;
preferințele pacientului.

NIA notează că inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei — SSRI — se numără printre antidepresivele utilizate frecvent la adulții vârstnici.

Acest lucru nu înseamnă că există un medicament potrivit automat pentru orice pacient.

Tratamentul se stabilește individual de către medic.

Antidepresivele funcționează imediat?

Nu.

Efectul terapeutic nu trebuie evaluat după primele câteva zile.

Medicul stabilește intervalul de monitorizare și verifică atât evoluția simptomelor, cât și eventualele reacții adverse.

Este important ca pacientul să nu:

mărească singur doza;
reducă singur doza;
oprească brusc tratamentul;
combine tratamentul cu alte produse fără să informeze medicul.

Dacă apar reacții adverse sau o agravare a stării psihice, medicul trebuie informat.

De ce monitorizarea tratamentului este importantă la vârstnici?

Pentru că persoana poate avea simultan:

mai multe diagnostice;
mai multe medicamente;
risc de cădere;
tulburări cognitive;
probleme renale sau hepatice;
fragilitate;
probleme de nutriție.

Tratamentul depresiei trebuie integrat în întreaga situație medicală a pacientului, nu tratat separat de aceasta.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care colaborarea dintre psihiatrie, medicină de familie, geriatrie și alte specialități poate fi utilă.

Ce rol au activitatea fizică și contactul social?

Ele nu înlocuiesc tratamentul unei depresii moderate sau severe, dar pot face parte din planul de recuperare atunci când starea medicală permite.

În funcție de pacient pot fi utile:

menținerea unei rutine;
ieșirea din casă;
reluarea progresivă a activităților;
contactul cu familia și prietenii;
activitatea fizică adaptată;
menținerea somnului regulat;
alimentația adecvată.

Recomandările trebuie adaptate capacității reale a persoanei.

A-i spune unui pacient deprimat doar:

„Trebuie să fii mai activ”

„Trebuie să gândești pozitiv”

nu reprezintă tratament.

Ce este ECT și când poate fi recomandată?

Terapia electroconvulsivantă — ECT — este un tratament medical efectuat controlat, sub supraveghere specializată și anestezie.

Nu este tratamentul obișnuit pentru orice episod depresiv.

NICE recomandă luarea în considerare a ECT în depresia severă, de exemplu atunci când este necesar un răspuns rapid, când alte tratamente nu au avut succes sau când pacientul o preferă după informarea completă asupra beneficiilor și riscurilor.

NIA menționează ECT printre opțiunile utilizate în tratamentul depresiei la persoanele vârstnice.

Indicația se stabilește exclusiv de echipa medicală specializată.

Depresia cu simptome psihotice

În formele severe de depresie pot apărea uneori:

idei delirante;
halucinații;
convingeri intense de vinovăție;
convingerea că persoana este ruinată;
convingerea că suferă de o boală incurabilă, în absența dovezilor medicale.

Această situație necesită evaluare psihiatrică.

Pentru diferențierea mai generală între simptomele psihotice și delirium vezi Psihoză sau delirium? Diferențe, simptome și când este o urgență.

Când depresia devine o urgență?

Este necesară evaluarea rapidă atunci când există:

gânduri de suicid;
intenție suicidară;
plan de suicid;
tentativă de suicid;
autoagresiune;
refuz sever al alimentelor sau lichidelor;
incapacitatea de a se îngriji;
simptome psihotice severe;
agitație importantă;
risc pentru persoană sau cei din jur.

În asemenea situații nu trebuie așteptată o consultație ambulatorie obișnuită.

Cum poate ajuta familia?

Familia nu poate trata singură depresia, dar poate avea un rol important.

Poate:

observa schimbările;
încuraja evaluarea;
ajuta persoana să ajungă la consultații;
urmări respectarea tratamentului;
menține contactul social;
observa agravarea simptomelor;
comunica medicului modificările importante.

Este util să fie evitate formulările de tip:

„Nu ai de ce să fii deprimat.”

„Ai tot ce îți trebuie.”

„Trebuie doar să te mobilizezi.”

„La vârsta ta este normal să fii așa.”

Depresia nu reprezintă lipsă de voință.

Ce poate spune familia în schimb?

O abordare mai utilă este:

„Am observat că în ultima perioadă dormi prost și nu mai faci lucrurile care îți plăceau. Cred că ar fi bine să discutăm cu un medic.”

„Mă preocupă faptul că spui că nu mai are rost nimic. Vreau să te ajut să verificăm ce se întâmplă.”

Accentul cade pe schimbările observate, nu pe etichetarea persoanei.

Depresia poate reveni?

Da.

Unele persoane pot avea un singur episod depresiv, iar altele pot avea episoade recurente.

După ameliorare, medicul poate recomanda continuarea tratamentului pentru o perioadă și monitorizarea riscului de recădere.

Tratamentul nu trebuie întrerupt imediat ce persoana începe să se simtă mai bine.

Durata este stabilită individual.

Depresia se vindecă la vârste înaintate?

Vârsta nu exclude răspunsul la tratament.

Există tratamente eficiente pentru depresie, inclusiv la persoanele vârstnice.

Evoluția depinde însă de mai mulți factori:

severitatea episodului;
bolile asociate;
existența unor probleme cognitive;
suportul social;
aderarea la tratament;
episoadele depresive anterioare;
răspunsul la tratament.

Obiectivul nu este doar reducerea tristeții, ci recuperarea funcționării și a calității vieții.

Când trebuie evaluată și memoria?

Evaluarea cognitivă este importantă atunci când există:

pierderi de memorie persistente;
repetarea întrebărilor;
dezorientare;
dificultăți în gestionarea banilor;
probleme în administrarea medicamentelor;
pierderea progresivă a unor abilități;
deteriorarea autonomiei.

Depresia nu trebuie folosită ca explicație automată pentru orice dificultate cognitivă.

Dacă este necesară o examinare specifică, vezi Evaluarea memoriei la vârstnici: ce înseamnă testarea cognitivă MMSE sau MoCA.

Psihiatru, geriatru sau medic de familie?

Depinde de problema predominantă.

Psihiatria

Este relevantă pentru:

diagnosticul depresiei;
stabilirea severității;
evaluarea riscului suicidar;
alegerea tratamentului psihiatric;
depresia cu simptome psihotice;
formele severe sau recurente.

Geriatria

Poate fi utilă în special când depresia apare la o persoană cu:

mai multe boli cronice;
tratamente multiple;
probleme de memorie;
fragilitate;
căderi;
pierdere în greutate;
scăderea autonomiei.

Medicina de familie

Poate identifica problema, evalua contextul medical general și orienta pacientul către investigațiile și specialitățile necesare.

În multe situații, cea mai bună abordare este colaborarea dintre specialități.

Întrebări frecvente

Este depresia normală după 70 sau 80 de ani?

Nu. Înaintarea în vârstă poate aduce pierderi și schimbări importante, dar depresia este o problemă de sănătate care poate fi diagnosticată și tratată.

Depresia la vârstnici poate apărea fără tristețe?

Da. Pot predomina pierderea interesului, oboseala, retragerea, simptomele fizice sau lipsa emoțiilor.

Depresia poate provoca probleme de memorie?

Da. Atenția, concentrarea și alte funcții cognitive pot fi afectate. Problemele persistente de memorie trebuie însă evaluate și pentru alte cauze.

Depresia și demența pot exista simultan?

Da. Depresia trebuie luată în calcul în diagnosticul diferențial al problemelor cognitive, dar nu exclude existența unei demențe.

Antidepresivele pot fi folosite la persoanele vârstnice?

Da, atunci când sunt indicate. Alegerea medicamentului și monitorizarea trebuie adaptate bolilor existente, celorlalte tratamente și caracteristicilor pacientului.

Psihoterapia funcționează și după 70 de ani?

Da. Intervențiile psihologice fac parte dintre tratamentele eficiente pentru depresie și pot fi utilizate și la persoanele vârstnice, adaptate nevoilor individuale.

Confuzia bruscă poate fi depresie?

Nu trebuie presupus acest lucru. Confuzia instalată rapid necesită evaluarea unei probleme medicale acute, inclusiv a deliriumului.

Când trebuie cerut ajutor urgent?

Dacă există gânduri sau intenții de suicid, autoagresiune, risc pentru pacient sau pentru cei din jur, refuz sever al alimentelor și lichidelor ori o deteriorare psihică importantă, este necesară evaluare urgentă.

De reținut

Depresia la persoanele vârstnice este uneori ratată tocmai pentru că nu arată întotdeauna ca imaginea clasică a unei persoane profund triste.

Poate începe prin:

retragere;
lipsa energiei;
insomnie;
pierderea interesului;
dureri;
scădere în greutate;
probleme de concentrare;
reducerea autonomiei.

Aceste schimbări nu trebuie considerate automat „normale pentru vârstă”.

În același timp, problemele de memorie, confuzia sau pierderea autonomiei nu trebuie atribuite automat depresiei. Pot exista afecțiuni cognitive, neurologice, medicale sau efecte ale medicamentelor care necesită o evaluare separată.

Identificarea corectă a problemei permite stabilirea tratamentului potrivit și poate ajuta persoana să își recâștige funcționarea, interesul pentru activități și o parte importantă din autonomia pierdută.

Surse medicale

National Institute on Aging — Depression and Older Adults
National Institute on Aging — Cognitive Health and Older Adults
World Health Organization — Mental health of older adults
World Health Organization — Depressive disorder (depression)
NICE — Depression in adults: treatment and management, NG222
NICE — Dementia: assessment, management and support for people living with dementia and their carers, NG97