Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament

„Tata nu mai iese din casă, dar spune că nu este trist.”

„Mama doarme prost, mănâncă foarte puțin și nu mai vrea să vorbească cu nimeni.”

„Bunicul se plânge mereu de oboseală și dureri, iar investigațiile nu explică întreaga schimbare.”

Depresia nu este o consecință normală a îmbătrânirii.

La persoanele vârstnice poate fi mai greu de recunoscut deoarece tristețea evidentă nu este întotdeauna manifestarea principală. Pot predomina pierderea interesului, retragerea, insomnia, apatia, oboseala, durerile, problemele de memorie sau scăderea autonomiei.

Depresia este tratabilă. Identificarea ei contează nu doar pentru starea emoțională, ci și pentru alimentație, mobilitate, respectarea tratamentelor, relațiile sociale și capacitatea persoanei de a se îngriji.

Ce este depresia?

Depresia este o afecțiune care influențează dispoziția, interesul, energia, gândirea și funcționarea zilnică.

Într-un episod depresiv, simptomele sunt prezente de obicei cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, timp de cel puțin două săptămâni. Diagnosticul nu se stabilește însă numai prin numărarea simptomelor sau a zilelor. Medicul evaluează severitatea, evoluția, impactul asupra vieții, bolile asociate și riscurile.

Depresia nu reprezintă lipsă de voință și nu poate fi rezolvată doar prin îndemnul de a „gândi pozitiv”.

Cum se manifestă depresia la vârstnici?

Pot apărea:

tristețe persistentă;
pierderea interesului sau plăcerii;
lipsă de energie;
oboseală;
retragere socială;
anxietate;
iritabilitate;
insomnie sau somn prelungit;
modificarea apetitului;
scădere sau creștere în greutate;
dificultăți de concentrare;
probleme de memorie;
încetinirea mișcărilor sau vorbirii;
neliniște și agitație;
sentimente de inutilitate;
vinovăție excesivă;
lipsa speranței;
preocupări repetate legate de boală și moarte;
gânduri de moarte sau suicid.

Nu este necesar ca toate simptomele să fie prezente.

Ceea ce atrage atenția este schimbarea față de modul anterior de funcționare: persoana renunță la lucrurile care îi făceau plăcere, se izolează sau nu mai reușește să își organizeze viața ca înainte.

Depresia la vârstnici poate apărea fără tristețe?

Da.

Unele persoane nu spun că sunt triste. Familia observă mai degrabă că persoana:

nu mai iese din casă;
nu mai telefonează apropiaților;
renunță la activitățile preferate;
petrece foarte mult timp în pat;
nu mai gătește;
mănâncă mai puțin;
nu își mai îngrijește locuința;
acordă mai puțină atenție igienei;
vorbește mai puțin;
pare indiferentă;
spune că nu mai are nimic de așteptat.

Alteori predomină durerile, problemele digestive, insomnia sau senzația permanentă că „nu se simte bine”. Simptomele fizice trebuie investigate medical și nu trebuie atribuite automat depresiei.

Apatia este același lucru cu depresia?

Nu.

Apatia înseamnă reducerea motivației și inițiativei. Persoana începe mai greu activități, vorbește mai puțin sau are nevoie de îndemnuri pentru lucruri pe care înainte le făcea spontan.

Apatia poate apărea în depresie, dar și în boli neurologice sau tulburări neurocognitive. În depresie pot exista, suplimentar, pierderea plăcerii, lipsa speranței, vinovăție, anxietate sau gânduri legate de moarte.

Diferențierea necesită evaluare medicală.

Ce poate favoriza depresia la vârste înaintate?

Nu există o singură cauză. De obicei interacționează factori biologici, psihologici, medicali și sociali.

Pot contribui:

antecedentele de depresie;
bolile cronice;
durerea persistentă;
limitarea mobilității;
pierderea autonomiei;
problemele de vedere sau auz;
tulburările de somn;
singurătatea și izolarea socială;
pierderea partenerului;
doliul;
pensionarea și schimbarea rolului social;
dificultățile financiare;
îngrijirea unui partener bolnav;
internările repetate;
consumul de alcool;
unele medicamente;
declinul cognitiv.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă automat că persoana are depresie.

Doliul înseamnă depresie?

Nu automat.

După pierderea unei persoane apropiate pot apărea tristețe intensă, dor, tulburări de somn, reducerea apetitului și dificultăți de concentrare. Aceste reacții pot face parte din procesul de doliu.

Este importantă evaluarea când apar:

simptome persistente și severe;
pierderea profundă a funcționării;
sentimentul intens de inutilitate;
vinovăția disproporționată;
neglijarea gravă;
gândurile de suicid.

Doliul și depresia se pot suprapune, iar existența unei pierderi recente nu exclude un episod depresiv.

Ce legătură există între depresie și somn?

Depresia poate fi însoțită de:

dificultatea de a adormi;
treziri repetate;
trezire foarte devreme;
somn neodihnitor;
somnolență în timpul zilei;
petrecerea unui timp excesiv în pat.

Tulburările de somn pot avea și alte cauze: durere, apnee de somn, medicamente, nevoia frecventă de a urina sau boli neurologice. De aceea, insomnia nu trebuie atribuită automat depresiei.

Pentru evaluarea diferențială, vezi tulburările de somn la vârstnici.

Bolile fizice și depresia se pot influența reciproc

Depresia poate apărea la persoane care au boli cardiovasculare, diabet, cancer, durere cronică, boli neurologice sau limitări importante de mobilitate.

La rândul ei, depresia poate face mai dificilă:

administrarea corectă a medicamentelor;
alimentația adecvată;
activitatea fizică;
participarea la recuperare;
menținerea contactelor sociale;
solicitarea ajutorului medical;
controlul bolilor cronice.

Depresia trebuie evaluată în contextul întregii stări de sănătate.

Depresia poate afecta memoria?

Da.

Poate influența:

atenția;
concentrarea;
viteza de procesare;
memoria de lucru;
organizarea;
inițierea activităților;
capacitatea de decizie.

Persoana poate spune că nu mai ține minte nimic sau că mintea îi funcționează greu. Aceste simptome sunt reale.

Problemele cognitive nu trebuie însă atribuite automat depresiei. Dacă uitarea este progresivă, persoana repetă întrebările, se dezorientează sau pierde abilități cotidiene, este necesară și evaluarea unei posibile tulburări neurocognitive.

Citește despre pierderile de memorie la vârstnici și despre diferența dintre demență și depresie.

Confuzia instalată brusc nu trebuie atribuită depresiei

Depresia poate afecta concentrarea, dar confuzia apărută în câteva ore sau zile poate indica delirium sau o altă problemă medicală acută.

Evaluarea trebuie făcută urgent dacă persoana devine brusc:

dezorientată;
foarte somnolentă;
neobișnuit de agitată;
incapabilă să urmărească o conversație;
mult mai confuză decât în ziua precedentă.

Vezi când confuzia și dezorientarea la vârstnici reprezintă o urgență.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul nu este stabilit printr-o singură analiză sau printr-un chestionar completat acasă.

Evaluarea poate include:

simptomele și durata lor;
pierderea interesului și modificarea dispoziției;
somnul, apetitul și greutatea;
energia și capacitatea de concentrare;
impactul asupra activităților zilnice;
antecedentele de depresie sau alte tulburări psihice;
bolile existente;
medicamentele și suplimentele;
consumul de alcool;
modificările cognitive;
evenimentele importante din viață;
suportul social;
gândurile de moarte, autoagresiune sau suicid.

Pot fi folosite chestionare validate pentru măsurarea simptomelor, dar acestea completează consultația și nu înlocuiesc evaluarea clinică.

Ce probleme medicale trebuie luate în considerare?

În funcție de simptome, medicul poate evalua:

tulburările tiroidiene;
anemia;
deficitele nutriționale;
durerea cronică;
tulburările de somn;
bolile neurologice;
efectele medicamentelor;
consumul de alcool;
deteriorarea cognitivă;
infecțiile sau alte boli acute.

Nu există o listă identică de analize potrivită tuturor pacienților.

De ce trebuie revizuite medicamentele?

O persoană vârstnică poate primi simultan tratamente pentru mai multe boli. Unele medicamente sau combinații pot influența energia, somnul, tensiunea, atenția ori funcționarea cognitivă.

La consultație trebuie adusă lista completă cu:

medicamentele prescrise;
tratamentele fără rețetă;
calmantele;
somniferele;
vitaminele;
suplimentele.

Medicamentele nu trebuie oprite sau modificate fără recomandarea medicului. Citește de ce este utilă revizuirea tratamentului când sunt administrate multe medicamente.

Cum se tratează depresia la vârstnici?

Tratamentul este individualizat în funcție de severitate, preferințele pacientului, bolile asociate, tratamentele existente și nivelul de autonomie.

Poate include:

intervenții psihologice;
tratament medicamentos;
intervenții asupra izolării și factorilor sociali;
recuperarea progresivă a activităților;
tratarea problemelor medicale asociate;
combinații ale acestor măsuri;
în formele severe, tratamente specializate.

Vârsta nu reprezintă un motiv pentru a considera că depresia nu poate fi tratată.

Psihoterapia poate ajuta?

Da. Psihoterapia poate fi utilizată și la vârste înaintate.

În funcție de situație, poate aborda:

gândurile depresive;
anxietatea;
pierderile și doliul;
adaptarea la boală;
izolarea;
schimbările de rol;
relațiile;
reluarea progresivă a activităților.

Forma terapiei trebuie adaptată capacităților cognitive, auditive și vizuale ale persoanei.

Ce trebuie știut despre antidepresive?

Antidepresivele pot fi recomandate în funcție de severitatea și caracteristicile episodului.

Alegerea tratamentului ia în calcul:

bolile asociate;
celelalte medicamente;
reacțiile adverse posibile;
tratamentele încercate anterior;
riscul de cădere;
funcția renală și hepatică, atunci când sunt relevante;
somnul și apetitul;
preferințele pacientului.

La persoanele vârstnice este necesară monitorizarea atentă a efectelor adverse și a interacțiunilor. Medicul poate urmări inclusiv riscul de cădere, modificările tensiunii sau ale sodiului, în funcție de medicament și de bolile pacientului.

Tratamentul nu trebuie mărit, redus sau întrerupt brusc de pacient.

Activitatea fizică și contactul social sunt suficiente?

Pot ajuta, dar nu înlocuiesc tratamentul unei depresii moderate sau severe.

În funcție de starea medicală pot fi utile:

menținerea unei rutine;
ieșirea progresivă din casă;
reluarea activităților plăcute;
contactul cu familia și prietenii;
activitatea fizică adaptată;
un program regulat de somn;
alimentația adecvată.

A-i spune unei persoane deprimate doar „mobilizează-te” sau „gândește pozitiv” nu reprezintă tratament.

Când depresia devine o urgență?

Este necesară evaluarea rapidă dacă apar:

gânduri de suicid;
intenție sau plan de suicid;
tentativă de suicid;
autoagresiune;
refuz sever al alimentelor sau lichidelor;
incapacitatea de a se îngriji;
simptome psihotice severe;
agitație importantă;
risc pentru persoană sau pentru cei din jur.

Dacă există un plan, o tentativă sau pericol imediat, apelează 112 și nu lăsa persoana singură.

Întrebarea directă despre suicid este necesară atunci când există motive de îngrijorare. Discuția nu trebuie evitată din teama că ar „introduce ideea”.

Cum poate ajuta familia?

Familia poate:

observa schimbările față de comportamentul obișnuit;
încuraja evaluarea medicală;
ajuta persoana să ajungă la consultații;
urmări administrarea tratamentului;
menține contactul regulat;
observa agravarea;
comunica medicului schimbările importante;
reduce accesul la mijloace periculoase atunci când există risc.

Sunt mai utile observațiile concrete decât etichetele generale:

„De două luni nu mai iese din casă, nu mai citește și a slăbit.”

„Spune că este o povară și nu mai vrea să își ia medicamentele.”

Trebuie evitate formulările precum „nu ai de ce să fii deprimat” sau „la vârsta ta este normal”.

Pentru organizarea monitorizării zilnice, vezi ghidul pentru aparținătorul unui părinte vârstnic dependent.

Psihiatru, geriatru sau medic de familie?

Psihiatrul evaluează diagnosticul, severitatea, riscul suicidar și tratamentul psihiatric.

Medicul de familie poate identifica problema, evalua contextul medical și orienta pacientul către investigațiile sau specialitățile necesare.

Geriatrul este util mai ales când depresia apare împreună cu:

boli cronice multiple;
tratamente numeroase;
probleme de memorie;
fragilitate;
căderi;
scădere în greutate;
malnutriție;
pierderea autonomiei;
o situație socială dificilă.

În astfel de cazuri, evaluarea geriatrică comprehensivă poate integra problemele medicale, funcționale, cognitive și sociale.

Întrebări frecvente

Depresia este normală după 70 sau 80 de ani?

Nu. Înaintarea în vârstă poate aduce pierderi și boli, dar depresia este o problemă de sănătate ce poate fi diagnosticată și tratată.

Depresia poate apărea fără tristețe?

Da. Pot predomina lipsa interesului, oboseala, retragerea, insomnia, durerile sau problemele de memorie.

Depresia poate provoca pierderi de memorie?

Da. Poate afecta atenția și procesarea informației, dar problemele progresive de memorie necesită și evaluare cognitivă.

Depresia se poate trata la vârste înaintate?

Da. Tratamentul este posibil și trebuie adaptat bolilor, medicamentelor, fragilității și preferințelor pacientului.

Familia poate întreba direct despre suicid?

Da. Când există semnale de alarmă, întrebarea directă și calmă este potrivită și poate ajuta la obținerea rapidă a sprijinului medical.

De reținut

Depresia la vârstnici nu înseamnă întotdeauna tristețe evidentă.

Retragerea, apatia, insomnia, oboseala, simptomele fizice, scăderea apetitului și problemele cognitive pot fi manifestări importante.

Diagnosticul necesită evaluarea dispoziției, a funcționării, a bolilor, a medicamentelor și a riscului suicidar.

Tratamentul trebuie individualizat și monitorizat. În caz de pericol imediat, plan sau tentativă de suicid, apelează 112.

Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament