Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament

Depresia nu este o parte normală a îmbătrânirii.

Pierderea unei persoane apropiate, pensionarea, durerea cronică, reducerea mobilității și bolile pot aduce tristețe și perioade dificile. Totuși, retragerea persistentă, lipsa interesului, tulburările de somn, sentimentul de inutilitate și renunțarea la activitățile cotidiene nu trebuie explicate automat prin vârstă.

La o persoană în vârstă, depresia poate fi mai greu de recunoscut deoarece nu se manifestă întotdeauna prin tristețe evidentă.

Pot predomina:

oboseala;
lipsa energiei;
insomnia;
pierderea apetitului;
durerile;
iritabilitatea;
încetinirea;
neglijarea propriei persoane;
problemele de memorie;
retragerea socială;
preocuparea excesivă pentru sănătate.

Persoana poate spune:

„Nu sunt trist. Doar nu mai pot face nimic.”

„La vârsta mea nu mai are rost.”

Astfel de afirmații nu trebuie minimalizate. Depresia este tratabilă și la vârste înaintate.

Ce este depresia la vârstnici?

Depresia este o tulburare care afectează dispoziția, interesul, energia, somnul, apetitul, gândirea și funcționarea.

Pentru diagnosticul unui episod depresiv, simptomele sunt persistente, apar în cea mai mare parte a zilei și produc o schimbare importantă față de nivelul anterior.

Pot exista:

dispoziție depresivă;
pierderea plăcerii;
energie redusă;
somn perturbat;
modificarea apetitului;
dificultăți de concentrare;
încetinire sau agitație;
sentiment de inutilitate;
vinovăție;
lipsă de speranță;
gânduri despre moarte.

La vârstnici, depresia poate fi mascată de problemele fizice, dificultățile cognitive și tendința familiei de a considera schimbările „firești pentru vârstă”.

Depresia este normală la bătrânețe?

Nu.

Îmbătrânirea poate aduce:

pierderi;
boli;
schimbări ale rolului familial;
reducerea independenței;
pensionare;
dificultăți financiare;
singurătate.

Aceste experiențe pot produce tristețe și doliu. Majoritatea persoanelor în vârstă nu dezvoltă însă automat o tulburare depresivă.

Depresia trebuie suspectată când suferința:

persistă;
afectează întreaga zi;
reduce funcționarea;
produce lipsă de speranță;
împiedică îngrijirea;
duce la retragere;
se asociază cu idei de moarte.

A spune „este normal la vârsta lui” poate întârzia tratamentul unei afecțiuni reale.

Care sunt simptomele depresiei la vârstnici?

Pierderea interesului

Persoana poate renunța la:

întâlniri;
activități religioase;
grădinărit;
gătit;
nepoți;
televizor;
plimbări;
conversații;
activități anterior importante.

Poate spune că nu mai are chef sau că orice activitate este prea obositoare.

Citește articolul Nu mai am chef de nimic.

Lipsa energiei

Oboseala poate fi intensă și poate face dificile:

ridicarea din pat;
spălatul;
îmbrăcatul;
pregătirea mesei;
cumpărăturile;
administrarea tratamentului;
mersul la consultații.

Oboseala are însă și numeroase cauze fizice. Nu trebuie atribuită automat depresiei.

Tulburările de somn

Pot apărea:

dificultatea de a adormi;
treziri frecvente;
trezirea foarte devreme;
somn excesiv;
somn neodihnitor;
inversarea programului.

Trezirea matinală poate apărea în depresie, dar nu confirmă singură diagnosticul.

Citește:

Modificarea apetitului

Persoana poate:

mânca foarte puțin;
pierde în greutate;
spune că mâncarea nu mai are gust;
uita mesele;
refuza cumpărăturile sau gătitul.

Pierderea în greutate la vârstnici trebuie investigată medical. Poate avea cauze digestive, endocrine, oncologice, dentare, neurologice sau medicamentoase.

Dureri și simptome fizice

Depresia se poate exprima prin:

dureri difuze;
senzație de slăbiciune;
disconfort digestiv;
amețeală;
palpitații;
dureri de cap;
preocupare persistentă pentru boli.

Simptomele fizice nu trebuie declarate „psihice” înaintea unei evaluări medicale.

Depresia și o boală fizică pot exista simultan și se pot agrava reciproc.

Iritabilitate și nemulțumire

Unele persoane nu par triste, ci:

iritabile;
critice;
nerăbdătoare;
nemulțumite;
greu de liniștit;
preocupate permanent de probleme.

Schimbarea față de personalitatea obișnuită este importantă.

Încetinire

Persoana poate:

vorbi lent;
răspunde după pauze lungi;
se mișca mai încet;
petrece mult timp pe scaun sau în pat;
părea lipsită de inițiativă.

Încetinirea severă trebuie diferențiată de boli neurologice, efecte medicamentoase, durere și catatonie.

Neglijarea îngrijirii

Pot apărea:

haine neschimbate;
igienă redusă;
locuință neîngrijită;
tratamente omise;
facturi neplătite;
alimente expirate;
lipsa cumpărăturilor.

Aceste schimbări pot apărea și în demență sau în probleme sociale. Contextul trebuie evaluat.

Depresia poate provoca probleme de memorie?

Da.

Depresia poate afecta:

atenția;
concentrarea;
viteza de procesare;
memoria de lucru;
capacitatea de a lua decizii;
inițierea sarcinilor.

Dacă persoana nu se poate concentra asupra unei conversații, poate să nu rețină informația și ulterior să pară că a uitat.

Poate spune frecvent:

„Nu știu.”

„Nu pot să mă gândesc.”

„Mintea mea nu mai funcționează.”

Unele dificultăți se pot ameliora odată cu tratamentul depresiei.

Totuși, problemele cognitive nu trebuie atribuite automat depresiei. Depresia poate coexista cu demența, iar uneori simptomele depresive apar în perioada în care începe o tulburare neurocognitivă.

Citește articolul Probleme de memorie la 80 de ani: cum ajuți.

Ce înseamnă „pseudodemență”?

Termenul a fost folosit pentru dificultățile cognitive produse de depresie și care pot semăna cu demența.

Este însă un termen imperfect.

El poate sugera greșit că:

problemele nu sunt reale;
depresia și demența nu pot coexista;
toate dificultățile vor dispărea complet;
nu este necesară evaluarea cognitivă.

O formulare mai prudentă este:

„Simptome cognitive asociate depresiei.”

Persoana trebuie evaluată pentru:

depresie;
demență;
delirium;
medicamente;
boli endocrine;
deficite nutriționale;
probleme senzoriale;
afecțiuni neurologice.

Depresie sau demență?

Diferențierea nu se face printr-un singur test.

Elemente care pot sugera depresia

schimbarea apare în săptămâni sau luni;
persoana acuză intens problemele;
răspunde frecvent „nu știu”;
efortul variază;
predomină lipsa de energie și interes;
există vinovăție și lipsă de speranță;
funcționarea s-a redus odată cu dispoziția.

Elemente care pot sugera demența

deteriorarea este lentă și progresivă;
apar probleme de orientare;
persoana repetă aceleași întrebări;
uită evenimente recente;
gestionează greu banii sau tratamentele;
minimizează uneori dificultățile;
apar probleme de limbaj sau orientare spațială.

Aceste diferențe sunt orientative.

Depresia și demența pot exista simultan. O persoană cu demență poate dezvolta depresie, iar o persoană deprimată poate avea o boală neurocognitivă aflată la început.

Citește analiza completă Demență sau depresie?.

Depresie sau delirium?

Deliriumul este o stare de confuzie acută și reprezintă o urgență medicală.

Devine mai probabil când:

schimbarea apare în ore sau zile;
atenția este foarte slabă;
persoana nu știe unde se află;
nu recunoaște rudele;
starea fluctuează;
este foarte somnolentă sau agitată;
apar halucinații;
există febră;
a fost operată recent;
au fost introduse medicamente noi.

Depresia se dezvoltă, de regulă, mai lent și nu produce singură fluctuația marcată a conștienței.

Un vârstnic devenit brusc confuz nu trebuie programat doar la psihiatru. Este necesară evaluare medicală urgentă.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Ce boli pot semăna cu depresia?

Simptome asemănătoare pot apărea în:

hipotiroidism;
anemie;
deficit de vitamina B12 sau folat;
infecții;
insuficiență cardiacă;
boli pulmonare;
boli renale sau hepatice;
diabet dezechilibrat;
boala Parkinson;
accidente vasculare;
cancer;
durere cronică;
apnee în somn;
tulburări ale auzului și vederii.

Lista nu este exhaustivă.

Evaluarea inițială trebuie să țină cont de:

istoricul bolilor;
examenul clinic;
analize;
tratamente;
pierderea în greutate;
simptomele neurologice;
modificările somnului.

Citește articolul Depresie sau hipotiroidism?.

Medicamentele pot provoca simptome depresive?

Unele tratamente pot contribui la:

oboseală;
somnolență;
amețeală;
încetinire;
confuzie;
apatie;
tulburări de somn.

La vârstnici este frecventă utilizarea mai multor medicamente, ceea ce crește posibilitatea:

interacțiunilor;
administrării greșite;
dublării unui produs;
reacțiilor adverse;
confuziei privind programul.

Medicul trebuie să vadă lista completă, inclusiv:

medicamentele prescrise;
tratamentele fără rețetă;
suplimentele;
somniferele;
calmantele;
produsele naturiste.

Nu opri singur tratamentele cardiace, neurologice, hormonale sau psihiatrice.

Durerea cronică poate provoca depresie?

Durerea poate limita:

mobilitatea;
somnul;
independența;
activitățile;
contactul social.

În același timp, depresia poate amplifica suferința și poate reduce capacitatea de adaptare la durere.

Tratamentul trebuie să abordeze ambele probleme, fără a presupune că durerea este imaginară.

Doliul sau depresia?

După pierderea unei persoane apropiate sunt firești:

tristețea;
dorul;
plânsul;
tulburările de somn;
lipsa temporară a apetitului;
momentele de retragere.

Doliul nu urmează un calendar identic pentru toți.

Depresia trebuie luată în calcul dacă apar persistent:

lipsă de speranță;
pierderea generalizată a interesului;
sentiment de inutilitate;
vinovăție care nu este limitată la pierdere;
neglijare severă;
imposibilitatea funcționării;
dorința de a muri;
plan suicidar;
simptome psihotice.

Doliul și depresia pot exista simultan. Faptul că există un motiv pentru tristețe nu exclude necesitatea tratamentului.

Singurătatea înseamnă depresie?

Nu automat.

O persoană poate trăi singură fără să se simtă singură, iar alta se poate simți izolată chiar dacă locuiește cu familia.

Izolarea socială și singurătatea pot contribui la:

depresie;
anxietate;
declin funcțional;
neglijarea sănătății.

Sprijinul social poate fi util, dar depresia nu se tratează doar spunând persoanei:

„Ieși mai mult din casă.”

Când energia, motivația și speranța sunt profund afectate, simpla invitație la activitate poate părea imposibilă.

Cum se manifestă riscul suicidar la vârstnici?

Persoana poate spune direct:

„Vreau să mor.”
„Mă voi omorî.”
„Nu mai pot continua.”

Dar poate folosi și formulări indirecte:

„Mi-am trăit viața.”
„Nu mai sunt bun de nimic.”
„Vă încurc pe toți.”
„Ar fi mai bine fără mine.”
„Nu mai are rost să îmi iau tratamentul.”
„Aș vrea să adorm și să nu mă mai trezesc.”

Alte semne pot include:

acumularea medicamentelor;
refuzul tratamentului necesar;
oferirea bunurilor;
organizarea actelor;
mesaje de rămas-bun;
retragerea bruscă;
consum mai mare de alcool;
procurarea unei arme;
căutarea unei metode.

Întrebarea directă despre suicid este necesară și nu trebuie evitată din cauza vârstei.

Cum întrebi despre suicid?

Poți spune calm:

„Te-ai gândit că ar fi mai bine să nu mai trăiești?”

„Te gândești să îți iei viața?”

„Ai un plan?”

„Ai pregătit medicamente sau altă metodă?”

„Ai încercat deja ceva?”

Apelează 112 dacă există:

plan;
pregătirea metodei;
tentativă;
supradozaj;
acces imediat la mijloace;
imposibilitatea menținerii siguranței;
depresie psihotică;
refuz sever al alimentelor și lichidelor.

Nu lăsa persoana singură și nu o lăsa să conducă.

Depresia poate include psihoză?

Da, în formele severe.

Pot apărea:

voci critice sau acuzatoare;
convingerea că persoana a distrus familia;
ideea că este ruinată, deși nu este;
convingerea că are o boală incurabilă;
sentimentul delirant că trebuie pedepsită;
refuzul alimentelor din cauza vinovăției;
convingerea că organele nu mai funcționează.

Depresia psihotică necesită evaluare psihiatrică rapidă și poate necesita internare.

Citește:

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea poate include:

dispoziția;
interesul și plăcerea;
energia;
somnul;
apetitul;
greutatea;
durerile;
concentrarea și memoria;
funcționarea;
ideile de moarte;
consumul de alcool;
bolile medicale;
toate medicamentele;
pierderile și schimbările recente;
auzul și vederea;
informații de la familie.

Medicul poate recomanda analize pentru a evalua cauze precum:

anemia;
disfuncția tiroidiană;
dezechilibrele metabolice;
deficitele nutriționale;
afectarea renală sau hepatică;
alte probleme sugerate de simptome.

Niciun chestionar nu înlocuiește evaluarea clinică.

Un test de depresie este suficient?

Nu.

Un chestionar poate:

identifica simptome;
estima severitatea;
urmări evoluția;
semnala nevoia unei consultații.

Rezultatul poate fi influențat de:

durere;
boli cronice;
insomnie;
demență;
dificultăți de auz;
modul în care persoana înțelege întrebările.

Este importantă discuția cu pacientul și, cu acordul său, informația familiei.

Cum se tratează depresia la vârstnici?

Tratamentul depinde de:

severitate;
risc;
bolile fizice;
dificultățile cognitive;
tratamentele curente;
sprijinul disponibil;
preferințele persoanei;
episoadele anterioare.

Poate include:

psihoterapie;
activare comportamentală;
tratament antidepresiv;
asocierea psihoterapiei cu medicația;
tratarea bolilor fizice;
reducerea izolării;
recuperare și activitate fizică adaptată;
intervenția familiei;
tratament spitalicesc în forme severe;
terapie electroconvulsivantă în anumite situații.

Psihoterapia ajută la vârste înaintate?

Da.

Vârsta nu împiedică persoana să beneficieze de psihoterapie.

Pot fi utilizate intervenții precum:

terapia cognitiv-comportamentală;
activarea comportamentală;
terapia de rezolvare a problemelor;
consilierea;
intervenții adaptate doliului;
terapie de susținere.

Tratamentul trebuie adaptat dacă există:

probleme de auz;
dificultăți de vedere;
mobilitate redusă;
oboseală;
tulburări cognitive;
dependență de un îngrijitor.

Ședințele pot necesita un ritm mai lent, materiale scrise clar și implicarea familiei, cu acordul pacientului.

Ce este activarea comportamentală?

Activarea comportamentală urmărește reluarea graduală a activităților care oferă structură, sens sau contact social.

Planul poate începe cu obiective mici:

ridicarea din pat la o oră stabilă;
spălatul;
masa la masă, nu în pat;
o plimbare scurtă;
un apel telefonic;
o activitate casnică;
o vizită;
reluarea unui hobby.

Scopul nu este forțarea persoanei să „fie veselă”.

Activitatea este crescută treptat, în funcție de capacitatea fizică și riscurile de cădere.

Se folosesc antidepresive?

Da, când sunt indicate.

Alegerea tratamentului trebuie să țină cont de:

bolile cardiace;
tensiune;
funcția renală și hepatică;
riscul de cădere;
tulburările de ritm;
nivelul sodiului;
anticoagulante;
diuretice;
alte medicamente;
reacțiile anterioare;
bipolaritate.

Nu există un antidepresiv potrivit tuturor vârstnicilor.

Efectul nu este imediat, iar tratamentul necesită monitorizare.

Ce reacții adverse trebuie urmărite?

În funcție de medicament, pot apărea:

greață;
amețeală;
somnolență;
agitație;
modificări ale somnului;
probleme digestive;
scăderea sodiului;
risc de cădere;
sângerare în anumite combinații;
modificări ale tensiunii;
alte reacții.

Familia trebuie să anunțe medicul dacă după începerea tratamentului apar:

confuzie;
instabilitate;
căderi;
slăbiciune marcată;
agravarea ideilor suicidare;
agitație neobișnuită;
erupții;
vărsături persistente;
imposibilitatea alimentării.

Nu modifica doza fără recomandare.

Antidepresivele dau dependență?

Nu produc, în mod obișnuit, dependența asociată alcoolului, opioidelor sau benzodiazepinelor.

Pot apărea însă simptome de întrerupere dacă sunt oprite brusc.

Reducerea se face:

gradual;
după un plan;
cu monitorizarea revenirii depresiei;
ținând cont de durata tratamentului și medicamentul utilizat.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Somniferele și anxioliticele rezolvă depresia?

Nu.

Ele pot reduce temporar anxietatea sau insomnia, dar nu tratează singure depresia.

La vârstnici, unele sedative pot contribui la:

somnolență;
amețeală;
căderi;
probleme de memorie;
confuzie;
dependență;
sevraj.

Nu combina sedativele cu alcoolul și nu administra tratamentul altui membru al familiei.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Când poate fi indicată terapia electroconvulsivantă?

Terapia electroconvulsivantă — ECT — poate fi luată în considerare în forme severe, de exemplu când:

depresia pune viața în pericol;
există depresie psihotică;
există catatonie;
persoana refuză alimentele și lichidele;
este necesar un răspuns rapid;
alte tratamente nu au fost eficiente;
tratamentele medicamentoase nu pot fi utilizate.

ECT se realizează în spital, sub anestezie și monitorizare medicală.

Nu este procedura necontrolată reprezentată adesea în filme. Beneficiile și riscurile, inclusiv efectele asupra memoriei, trebuie discutate individual.

Mișcarea și socializarea sunt tratamente?

Pot ajuta, dar nu înlocuiesc evaluarea și tratamentul depresiei moderate sau severe.

În funcție de starea fizică, pot fi utile:

plimbări;
exerciții supravegheate;
activități de grup;
voluntariat;
întâlniri regulate;
centre de zi;
activități religioase;
hobby-uri;
recuperare medicală.

Recomandarea trebuie adaptată la:

echilibru;
risc de cădere;
boli cardiace;
durere;
mobilitate;
capacitatea cognitivă.

Nu certa persoana dacă nu poate relua imediat activitățile.

Cum poate ajuta familia?

Familia poate:

observa schimbările;
întreba direct despre suicid;
programa consultația;
pregăti lista tratamentelor;
însoți persoana;
urmări alimentația și hidratarea;
ajuta la administrarea corectă a medicamentelor;
încuraja activități mici;
reduce izolarea;
evita criticile;
proteja autonomia persoanei.

Formulări utile:

„Am observat că nu mai dormi și nu mai ieși din casă.”

„Nu cred că este doar vârsta. Aș vrea să mergem la medic.”

„Putem merge împreună.”

Evită:

„Nu ai de ce să fii deprimat.”

„Trebuie doar să te mobilizezi.”

„Alții o duc mai rău.”

„La vârsta ta este normal.”

Ce faci dacă refuză consultația?

Încearcă să pornești de la problema pe care o recunoaște:

somnul;
lipsa energiei;
durerile;
apetitul;
memoria;
tratamentele;
amețeala.

Poți spune:

„Hai să verificăm de ce ai slăbit și nu mai dormi.”

O consultație la medicul de familie sau geriatrie poate fi uneori mai ușor acceptată și poate conduce la evaluarea depresiei.

Dacă există plan suicidar, supradozaj, psihoză, confuzie severă sau refuz complet al lichidelor, nu aștepta acordul pentru o programare obișnuită. Apelează 112.

Când mergi la medicul de familie?

Medicul de familie poate fi un bun prim pas când:

simptomele sunt noi;
există mai multe boli;
trebuie revizuite medicamentele;
există pierdere în greutate;
sunt necesare analize;
familia nu știe către ce specialitate să se îndrepte;
persoana acceptă mai ușor o evaluare generală.

Medicul poate evalua cauzele fizice și orienta către psihiatrie, geriatrie sau neurologie.

Când mergi la geriatrie?

Consultația de geriatrie este utilă când depresia se asociază cu:

fragilitate;
mai multe boli cronice;
tratamente numeroase;
căderi;
pierdere în greutate;
dificultăți cognitive;
reducerea autonomiei;
probleme sociale;
nevoia unui plan integrat.

Geriatrul nu înlocuiește psihiatrul când există depresie severă, risc suicidar sau psihoză, dar poate coordona evaluarea generală.

Când mergi la psihiatru?

Evaluarea psihiatrică este indicată dacă:

simptomele persistă;
funcționarea este afectată;
există episoade anterioare;
apar idei despre moarte;
este necesară medicația;
depresia este severă;
apar halucinații sau convingeri delirante;
tratamentul inițial nu funcționează;
există suspiciunea de bipolaritate;
diagnosticul este neclar.

Citește articolul Când mergi la psihiatru?.

Când este o urgență?

Apelează 112 dacă persoana:

are un plan suicidar;
a pregătit o metodă;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
aude voci care dau comenzi;
este profund confuză;
nu mai recunoaște familia;
refuză complet lichidele;
nu mai poate fi menținută în siguranță;
prezintă simptome neurologice acute;
este sever agitată sau violentă;
nu mai poate avea grijă de sine.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Consultații pentru depresia la vârstnici la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații de psihiatrie cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate include:

evaluarea simptomelor depresive;
evaluarea riscului suicidar;
analiza memoriei și concentrării;
diferențierea depresiei de psihoză sau bipolaritate;
revizuirea medicației;
stabilirea tratamentului;
recomandarea psihoterapiei;
orientarea către alte specialități.

Poți consulta:

La Prevencia sunt disponibile consultații de geriatrie și gerontologie:

cu Dr. Gabriel Stancu la Clinica Alunișului;
cu Dr. Mădălina Ghincu la Clinica Fundeni;

prin CAS și cu plată.

Consultația geriatrică poate fi utilă pentru evaluarea integrată a:

bolilor cronice;
tratamentelor;
memoriei;
mobilității;
nutriției;
fragilității;
autonomiei.

Poți consulta:

programare la geriatrie și gerontologie.

Pentru evaluarea inițială a simptomelor fizice, a tratamentelor și a analizelor, poate fi utilă și:

programarea la medicină de familie.

Consultațiile programate nu înlocuiesc serviciile de urgență. Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, confuzie severă, psihoză sau refuz complet al lichidelor, apelează 112.

Întrebări frecvente

Depresia este normală la bătrânețe?

Nu. Pierderile și bolile pot produce tristețe, dar depresia persistentă și afectarea funcționării necesită evaluare.

Vârstnicul trebuie să pară trist?

Nu. Pot predomina apatia, oboseala, insomnia, durerile, iritabilitatea și problemele de memorie.

Depresia poate provoca uitare?

Da. Poate afecta atenția și memoria, dar demența și alte cauze trebuie evaluate.

Ce este pseudodemența?

Este un termen folosit pentru dificultățile cognitive asociate depresiei. Nu este un diagnostic suficient și nu exclude demența.

Depresia și demența pot exista împreună?

Da. Tratarea depresiei rămâne importantă chiar dacă există și demență.

Confuzia bruscă poate fi depresie?

Nu trebuie presupus acest lucru. Confuzia acută poate indica delirium, infecție, intoxicație sau o problemă neurologică și este o urgență.

Pierderea unei persoane apropiate poate produce depresie?

Doliul este firesc, dar depresia poate apărea în timpul doliului și trebuie tratată când există afectare severă sau risc suicidar.

Durerea cronică poate contribui?

Da. Durerea și depresia se pot agrava reciproc și trebuie abordate împreună.

Medicamentele pot produce simptome asemănătoare?

Da. Somnolența, confuzia, apatia și amețeala pot fi asociate unor medicamente sau interacțiuni.

Psihoterapia funcționează la vârstnici?

Da. Intervenția se adaptează sănătății fizice, auzului, vederii și capacității cognitive.

Antidepresivele pot fi folosite?

Da, dar alegerea și monitorizarea trebuie să țină cont de bolile asociate, interacțiuni, căderi și alte reacții adverse.

Tratamentul trebuie început cu doze foarte mici?

Doza se individualizează în funcție de medicament, sănătate, comorbidități și celelalte tratamente. Nu trebuie modificată fără medic.

Antidepresivele dau dependență?

Nu produc dependență în sensul benzodiazepinelor, dar oprirea bruscă poate provoca simptome de întrerupere.

Somniferele tratează depresia?

Nu. Pot ajuta temporar somnul, dar nu tratează singure depresia și pot crește riscul de confuzie și cădere.

Socializarea este suficientă?

Poate ajuta, dar nu înlocuiește tratamentul unei depresii clinice.

Cum întreb despre suicid?

Direct și calm: „Te gândești să îți iei viața?” și „Ai un plan?”. Întrebarea permite identificarea riscului.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, psihoză, confuzie severă, refuzul lichidelor sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Depresia la vârstnici este tratabilă și nu trebuie confundată cu îmbătrânirea

Semnele pot fi mai puțin evidente decât la un adult tânăr.

În locul tristeții pot predomina:

retragerea;
oboseala;
insomnia;
durerile;
pierderea apetitului;
problemele de memorie;
neglijarea îngrijirii;
lipsa speranței.

Evaluarea trebuie să includă atât sănătatea psihică, cât și bolile fizice, tratamentele, funcționarea cognitivă și situația socială.

Pentru simptome stabile, fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie, la geriatrie și gerontologie sau la medicină de familie.

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, confuzie severă, psihoză sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Depresia la vârstnici: simptome, cauze și tratament