Psihoză: simptome, cauze și când este o urgență

Psihoza este o stare în care persoana pierde într-o anumită măsură contactul cu realitatea. Poate auzi voci pe care ceilalți nu le aud, poate deveni convinsă că este urmărită sau poate interpreta mesajele de la televizor ca fiind adresate direct ei.

Uneori vorbește într-un mod greu de urmărit, devine foarte suspicioasă, se izolează sau se comportă complet diferit față de felul său obișnuit de a fi.

Psihoza nu este un diagnostic unic și nu înseamnă automat schizofrenie. Poate apărea în tulburarea bipolară, depresie severă, consum de droguri, sevraj, afecțiuni neurologice, infecții, efecte medicamentoase și alte probleme medicale.

Primul episod psihotic trebuie evaluat rapid. Dacă există risc de suicid, amenințări, agitație severă, confuzie, comportament periculos sau imposibilitatea menținerii persoanei în siguranță, apelează 112.

Ce este psihoza?

Psihoza este un termen care descrie un grup de simptome prin care gândirea și percepția realității sunt perturbate.

Simptomele centrale pot include:

halucinații;
convingeri delirante;
gândire și vorbire dezorganizate;
comportament sever dezorganizat.

Persoanei îi poate fi greu să diferențieze:

ceea ce se întâmplă în exterior;
ceea ce percepe;
interpretările propriei minți;
ceea ce ceilalți consideră real.

Nivelul de contact cu realitatea poate varia. Unele persoane se întreabă dacă experiențele lor ar putea fi simptome. Altele sunt complet convinse că interpretarea lor este corectă și nu consideră că au nevoie de ajutor.

Psihoza este o boală?

Psihoza este un sindrom sau un grup de simptome, nu neapărat diagnosticul final.

Poate apărea în:

schizofrenie;
tulburare bipolară;
depresie severă;
tulburare schizoafectivă;
psihoză postpartum;
intoxicații;
sevraj;
efecte ale unor medicamente;
boli neurologice;
tulburări metabolice;
infecții;
delirium;
alte afecțiuni.

O persoană poate avea un singur episod psihotic și să nu primească ulterior diagnosticul de schizofrenie.

Diagnosticul final poate necesita evaluare, analize, informații de la familie și observarea evoluției în timp.

Care sunt simptomele principale?

Halucinațiile

Halucinațiile sunt percepții care apar fără un stimul extern corespunzător.

Persoana poate:

auzi voci;
vedea persoane, forme sau imagini;
simți că este atinsă;
percepe mirosuri pe care ceilalți nu le simt;
avea gusturi fără o sursă evidentă.

Halucinațiile auditive sunt frecvente în psihoză, dar halucinațiile pot avea și cauze neurologice, medicale, toxice sau legate de somn.

Nu orice persoană care aude o voce are schizofrenie.

Citește articolul despre halucinații și cauzele lor.

Convingerile delirante

O convingere delirantă este o credință foarte fermă, neconformă cu realitatea și dificil de modificat prin dovezi sau explicații.

Trebuie analizat și contextul cultural, religios și social. O convingere neobișnuită nu este automat delirantă.

Exemplele pot include:

convingerea că persoane sau instituții urmăresc pacientul;
ideea că telefonul este controlat;
credința că televizorul transmite mesaje speciale;
convingerea că cineva îi introduce sau îi fură gândurile;
ideea că are puteri, statut sau o misiune extraordinară;
convingerea că organismul este grav modificat, în ciuda dovezilor medicale;
vinovăția delirantă că a produs o catastrofă.

Gândirea dezorganizată

Modul în care persoana vorbește poate reflecta perturbarea gândirii.

Pot apărea:

trecerea rapidă între subiecte fără o legătură clară;
răspunsuri care nu corespund întrebării;
oprirea bruscă a ideii;
exprimare foarte greu de urmărit;
cuvinte folosite neobișnuit;
propoziții incoerente.

Vorbirea rapidă nu este automat dezorganizare. Poate apărea și în anxietate sau manie.

Contează dacă interlocutorul mai poate urmări ideea și dacă schimbarea este nouă.

Comportamentul dezorganizat

Persoana poate:

face lucruri greu de înțeles în context;
purta haine nepotrivite vremii;
rătăci fără un scop;
neglija alimentația sau igiena;
strânge ori ascunde obiecte;
se baricada;
răspunde la voci;
deveni foarte agitată;
rămâne neobișnuit de nemișcată;
nu mai putea realiza activitățile cotidiene.

Comportamentul neobișnuit trebuie interpretat în context. Nu orice excentricitate este psihoză.

Ce sunt ideile de persecuție?

Persoana poate deveni convinsă că:

este urmărită;
cineva încearcă să o otrăvească;
vecinii o spionează;
familia conspiră;
este monitorizată prin telefon;
colegii transmit mesaje codificate;
serviciile secrete sunt interesate de ea.

Teama poate fi foarte reală pentru persoană și poate determina:

evitarea alimentelor;
izolarea;
instalarea mai multor încuietori;
înregistrarea celor din jur;
confruntări;
fuga de acasă;
apeluri repetate la poliție;
reacții defensive.

Suspiciunea are uneori o bază reală. De aceea nu trebuie etichetată automat ca paranoia fără analizarea faptelor.

Devine mai sugestivă pentru psihoză când interpretarea este foarte rigidă, se extinde dincolo de dovezi și se asociază cu alte schimbări ale gândirii și comportamentului.

Citește articolul despre suspiciozitate și paranoia.

Ce sunt ideile de referință?

Persoana poate interpreta evenimentele neutre ca având o semnificație personală specială.

Poate crede că:

prezentatorul de la televizor vorbește despre ea;
o melodie transmite instrucțiuni;
oamenii de pe stradă comunică prin gesturi;
numerele întâlnite sunt mesaje;
postările online au fost create special pentru ea;
un titlu din ziar confirmă o misiune personală.

Unele coincidențe ne pot părea tuturor semnificative. Problema apare când interpretarea devine fermă, repetitivă și începe să conducă deciziile persoanei.

Ce înseamnă să auzi voci?

Vocile pot:

comenta acțiunile persoanei;
vorbi între ele;
critica;
amenința;
oferi instrucțiuni;
chema persoana;
spune lucruri liniștitoare;
părea cunoscute sau necunoscute.

Evaluarea trebuie să clarifice:

ce spun;
cât de frecvent apar;
dacă persoana se simte obligată să le asculte;
dacă dau comenzi;
dacă există risc de autovătămare sau violență;
dacă persoana mai poate rezista comenzilor;
dacă sunt asociate cu consum de substanțe sau confuzie.

Vocile care comandă rănirea persoanei sau a altcuiva necesită evaluare urgentă.

Citește ghidul Ce faci dacă cineva aude voci?.

Un gând nedorit este același lucru cu o voce?

Nu.

Un gând intruziv este perceput de regulă ca apărând în propria minte, chiar dacă este nedorit și înspăimântător.

Persoana poate spune:

„Mi-a venit gândul că aș putea răni pe cineva, dar nu vreau acest lucru.”

O voce poate fi percepută ca:

venind din exterior;
aparținând altcuiva;
fiind auzită distinct;
comentând;
oferind comenzi.

Unele persoane folosesc cuvântul „voce” pentru un gând interior foarte insistent. De aceea specialistul trebuie să exploreze experiența exactă, nu doar eticheta folosită.

Citește articolul despre gândurile intruzive.

Ce semne pot apărea înaintea unui episod?

Înaintea simptomelor psihotice evidente pot apărea schimbări nespecifice precum:

izolare;
dificultăți de concentrare;
scăderea performanței;
neglijarea igienei;
somn perturbat;
suspiciozitate;
idei neobișnuit de intense;
dificultăți de comunicare;
reducerea motivației;
retragerea din activități;
senzația că lumea s-a schimbat;
dificultatea de a separa realitatea de imaginație.

Aceste semne nu confirmă psihoza. Pot apărea și în:

depresie;
anxietate;
traumă;
consum de substanțe;
burnout;
tulburări de somn;
alte afecțiuni.

Devine importantă combinația dintre simptome, progresia și deteriorarea funcționării.

Psihoza începe întotdeauna brusc?

Nu.

Debutul poate fi:

Brusc

Simptomele apar în ore sau zile, de exemplu în contextul:

intoxicației;
sevrajului;
deliriumului;
unei manii severe;
perioadei postpartum;
unei afecțiuni medicale acute.

Treptat

Pe parcursul săptămânilor sau lunilor pot apărea:

retragere;
suspiciozitate;
scăderea performanței;
somn dereglat;
idei neobișnuite;
neglijarea îngrijirii;
dificultăți tot mai mari de comunicare.

Un debut gradual nu înseamnă că evaluarea poate fi amânată.

Care sunt cauzele psihozei?

Schizofrenia și tulburările înrudite

Psihoza poate face parte din schizofrenie sau din alte tulburări din același spectru.

Diagnosticul implică mai mult decât prezența unei singure halucinații și depinde de:

tipul simptomelor;
durată;
funcționare;
evoluție;
excluderea altor cauze.

Citește articolul despre schizofrenie.

Tulburarea bipolară

În mania severă pot apărea:

idei de grandoare;
paranoia;
halucinații;
dezorganizare.

De regulă există și:

nevoie foarte redusă de somn;
energie crescută;
vorbire accelerată;
activitate intensă;
impulsivitate.

Citește:

Depresia severă

Uneori depresia severă poate include simptome psihotice.

Pot exista convingeri precum:

„Am distrus familia.”
„Nu mai am organe funcționale.”
„Am produs o catastrofă.”
„Sunt condamnat.”
„Nu merit să mănânc.”

Pot apărea și voci foarte critice sau acuzatoare.

Depresia psihotică este o formă severă și necesită evaluare psihiatrică rapidă.

Citește articolul despre simptomele depresiei.

Alcoolul și drogurile

Psihoza poate apărea în legătură cu:

canabis;
cocaină;
amfetamine;
metamfetamină;
halucinogene;
alte substanțe;
intoxicații;
sevraj de alcool sau sedative.

Pot apărea:

paranoia;
halucinații;
agitație;
agresivitate;
insomnie;
confuzie.

Nu ascunde consumul față de echipa medicală. Identificarea substanței poate schimba tratamentul și măsurile de siguranță.

Dacă există consum important zilnic de alcool sau benzodiazepine, oprirea bruscă poate provoca un sevraj periculos.

Medicamentele

Unele tratamente pot contribui la simptome psihotice în anumite situații, mai ales în funcție de doză, interacțiuni și vulnerabilitatea pacientului.

Pot fi relevante:

corticosteroizii;
unele tratamente dopaminergice;
stimulentele;
medicamentele cu efect anticolinergic;
combinațiile de medicamente;
utilizarea necorespunzătoare a unor tratamente.

Nu opri singur medicația. Contactează medicul prescriptor sau serviciul de urgență, în funcție de severitate.

Cauzele neurologice și medicale

Simptomele psihotice pot apărea în:

epilepsie;
boli neurodegenerative;
infecții;
inflamații ale creierului;
traumatisme craniene;
accidente vasculare;
tulburări metabolice;
boli endocrine;
unele forme de demență;
alte afecțiuni.

O psihoză apărută pentru prima dată la o persoană în vârstă, mai ales cu confuzie sau fluctuații rapide, necesită o evaluare medicală atentă.

Privarea severă de somn

Lipsa extremă și prelungită de somn poate contribui la:

percepții neobișnuite;
suspiciozitate;
dezorganizare;
confuzie.

În mania severă, somnul redus poate fi atât simptom, cât și factor de agravare.

Nu presupune că simptomele se vor rezolva doar după „o noapte bună”, mai ales dacă persoana refuză să doarmă sau nu mai recunoaște realitatea.

Psihoză sau delirium?

Deliriumul este o stare de confuzie acută, de obicei produsă de o problemă medicală, intoxicație, sevraj sau medicamente.

Devine mai probabil când:

debutul este brusc;
atenția fluctuează;
persoana nu știe unde se află;
nivelul de conștiență se modifică;
simptomele se schimbă mult pe parcursul zilei;
există febră, infecție sau boală acută;
au fost introduse medicamente;
persoana este în vârstă.

Deliriumul este o urgență medicală.

Psihoza și deliriumul se pot asemăna și pot include halucinații. Nu încerca să le diferențiezi doar acasă.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Halucinațiile înseamnă întotdeauna psihoză?

Nu.

Halucinațiile sau experiențele asemănătoare pot apărea:

la adormire;
la trezire;
în doliu;
în migrenă;
în epilepsie;
în tulburări de vedere;
în boli neurologice;
după medicamente;
în intoxicații;
în privare severă de somn.

Contează:

tipul percepției;
nivelul de conștientizare;
celelalte simptome;
vârsta;
debutul;
consumul de substanțe;
starea medicală.

O halucinație nouă trebuie evaluată, mai ales dacă este persistentă sau asociată cu confuzie, comenzi ori comportamente neobișnuite.

Psihoza postpartum

Psihoza postpartum este o urgență medicală și psihiatrică.

Poate apărea după naștere și poate include:

lipsă severă de somn;
manie;
depresie;
confuzie;
paranoia;
halucinații;
convingeri neobișnuite despre copil;
comportament dezorganizat;
schimbări rapide ale stării.

Este diferită de oboseala obișnuită și de tristețea postpartum ușoară.

Dacă o mamă recentă:

aude voci;
este confuză;
nu mai doarme;
crede că bebelușul are puteri sau este posedat;
primește „mesaje” despre copil;
se comportă imprevizibil;
vorbește despre rănirea sa sau a copilului;

nu trebuie lăsată singură. Nu o lăsa singură cu bebelușul și apelează 112.

Psihoza înseamnă că persoana este periculoasă?

Nu trebuie presupus că orice persoană cu psihoză este violentă.

Riscul se evaluează individual.

Semnalele care cresc îngrijorarea includ:

amenințări;
acces la arme;
voci care dau comenzi;
convingerea că trebuie să se apere;
agitație severă;
intoxicație;
comportamente violente anterioare;
imposibilitatea de a coopera;
plan suicidar;
abandonarea alimentelor sau lichidelor;
condus periculos;
protejarea unui copil aflat în grijă.

Prezența psihozei nu justifică stigmatizarea. Prezența unui risc concret justifică intervenția rapidă.

Cum vorbești cu o persoană care are simptome psihotice?

Păstrează un ton calm

Vorbește simplu și lent.

Reducerea zgomotului și a numărului de persoane poate ajuta.

Recunoaște emoția, nu confirma convingerea

Poți spune:

„Înțeleg că te simți urmărit și că este foarte înfricoșător.”

Nu este necesar să spui:

„Da, vecinii te urmăresc.”

Poți continua:

„Eu nu observ același lucru, dar vreau să te ajut să ajungem la un medic.”

Nu ironiza și nu umili

Evită formulări precum:

„Îți imaginezi.”
„Ești nebun.”
„Nu mai spune prostii.”
„Dacă ai gândi logic, ai înțelege.”

Experiența este reală pentru persoană, chiar dacă interpretarea nu corespunde realității.

Nu purta o dezbatere lungă

Încercarea de a demonta fiecare dovadă poate crește tensiunea.

Concentrează conversația pe:

teamă;
somn;
alimentație;
siguranță;
evaluarea medicală;
următorul pas concret.

Păstrează distanța fizică

Nu bloca ieșirea și nu atinge persoana fără avertizare.

Dacă devine agitată:

retrage-te;
nu încerca să o imobilizezi;
îndepărtează copiii;
apelează 112.

Ce întrebări despre siguranță poți pune?

Poți întreba direct și calm:

„Vocile îți spun să faci ceva?”
„Ți-au spus să te rănești?”
„Te gândești să rănești pe cineva?”
„Ai pregătit o metodă?”
„Ai acces la o armă?”
„Te simți în stare să rămâi în siguranță?”
„Ai mâncat și ai băut apă?”
„Când ai dormit ultima dată?”
„Ai consumat alcool sau droguri?”
„Există un copil în grija ta?”

Întrebările directe nu „introduc” idei. Ele ajută la identificarea pericolului.

Ce nu trebuie să faci?

Nu:

confirma convingerile delirante;
râde de ele;
amenința persoana;
ridica tonul;
o înconjura cu mulți oameni;
încerca să o imobilizezi;
oferi alcool sau droguri;
administra medicamente ascunse;
folosi tratamentul altcuiva;
o lăsa să conducă;
o lăsa singură cu un copil dacă există risc;
aștepta zile întregi la primul episod;
promite că vei păstra secretul când există pericol.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea trebuie să fie medicală și psihiatrică.

Poate include:

descrierea simptomelor;
momentul debutului;
evoluția;
examenul stării mintale;
evaluarea riscului;
medicamentele;
alcoolul și drogurile;
somnul;
bolile medicale;
examen fizic;
analize;
investigații suplimentare, dacă sunt indicate;
istoricul familial;
trauma;
funcționarea socială și profesională;
informații de la familie.

Nu există un singur test de sânge, test online sau RMN care să confirme psihoza.

Investigațiile urmăresc mai ales identificarea sau excluderea cauzelor care ar putea necesita un tratament specific.

Este necesar un RMN cerebral?

Nu pentru fiecare pacient.

Imagistica poate fi indicată dacă există:

debut atipic;
simptome neurologice;
traumatism;
convulsii;
dureri de cap noi;
deteriorare cognitivă;
modificarea stării de conștiență;
alte semne identificate la consultație.

Un RMN normal nu exclude o tulburare psihotică.

Cum se tratează psihoza?

Tratamentul depinde de cauză, severitate și risc.

Poate include:

medicamente antipsihotice;
tratarea unei cauze medicale;
oprirea controlată a unei substanțe;
managementul sevrajului;
intervenție psihologică;
intervenție familială;
suport social;
recuperare profesională și educațională;
internare, când este necesară;
monitorizarea sănătății fizice.

Primul episod beneficiază de o abordare coordonată și începută cât mai repede.

Ce sunt medicamentele antipsihotice?

Antipsihoticele sunt medicamente utilizate pentru reducerea simptomelor precum:

halucinațiile;
convingerile delirante;
dezorganizarea;
agitația asociată psihozei.

Există mai multe opțiuni, cu profiluri diferite de beneficii și efecte adverse.

Pot apărea:

somnolență;
neliniște;
rigiditate;
tremor;
creștere în greutate;
modificări ale glicemiei și lipidelor;
efecte hormonale;
amețeală;
alte reacții.

Alegerea trebuie realizată împreună cu medicul, ținând cont de simptome, sănătatea fizică, alte tratamente și reacțiile pe care pacientul le consideră cel mai greu de tolerat.

Nu folosi medicamentele prescrise altei persoane.

Ce verificări se fac înaintea tratamentului?

Înaintea și în timpul tratamentului antipsihotic pot fi monitorizate:

greutatea;
circumferința taliei;
tensiunea;
pulsul;
glicemia sau HbA1c;
profilul lipidic;
prolactina;
mișcările involuntare;
dieta;
activitatea fizică.

Un ECG poate fi indicat în funcție de medicament, antecedente cardiovasculare, examenul clinic sau necesitatea internării.

Monitorizarea nu este un detaliu administrativ. Face parte din siguranța tratamentului.

Pot opri antipsihoticul după ce dispar vocile?

Nu fără un plan stabilit cu psihiatrul.

Oprirea bruscă poate fi urmată de:

reapariția simptomelor;
insomnie;
agitație;
deteriorare rapidă;
simptome de întrerupere.

Dacă apar reacții adverse, spune-i medicului. Uneori pot fi ajustate:

medicamentul;
doza;
ora administrării;
tratamentul efectelor adverse.

Soluția nu este întotdeauna oprirea completă.

Psihoterapia poate ajuta?

Da, dar rolul ei depinde de starea pacientului.

Terapia cognitiv-comportamentală adaptată psihozei poate ajuta la:

reducerea suferinței;
analizarea modului în care persoana interpretează experiențele;
dezvoltarea unor modalități de adaptare;
îmbunătățirea funcționării;
recunoașterea semnelor de recădere;
atingerea unor obiective personale.

Intervenția familială poate ajuta familia să:

înțeleagă psihoza;
comunice mai eficient;
reducă tensiunile;
rezolve probleme practice;
construiască un plan de criză;
recunoască recăderea.

Într-o criză severă, psihoterapia singură nu înlocuiește evaluarea medicală și tratamentul acut.

Recuperarea este posibilă?

Da.

Evoluția diferă între persoane.

Unele persoane au un singur episod. Altele au recăderi sau necesită tratament de durată.

Recuperarea poate însemna:

reducerea simptomelor;
reluarea studiilor;
întoarcerea la muncă;
reconstruirea relațiilor;
autonomie;
controlul consumului de substanțe;
prevenirea recăderilor;
o viață satisfăcătoare chiar dacă unele simptome persistă.

Tratamentul rapid, colaborarea cu echipa medicală, somnul, sprijinul și evitarea substanțelor pot influența evoluția.

Care sunt semnele unei posibile recăderi?

Semnele sunt individuale, dar pot include:

somn redus;
izolare;
suspiciozitate;
renunțarea la tratament;
neglijarea igienei;
scăderea performanței;
vorbire mai greu de urmărit;
preocupări neobișnuite;
reluarea consumului;
răspunsuri la voci;
agitație;
modificarea bruscă a rutinei.

Un plan de prevenire poate stabili:

cine observă semnele;
cine contactează medicul;
ce măsuri sunt acceptate;
când este necesară urgența;
cum sunt protejați banii, condusul și copiii;
cum se gestionează tratamentul.

Familia nu trebuie să improvizeze dozele.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă persoana:

are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
amenință pe cineva;
are acces la arme;
aude voci care îi comandă să rănească;
devine violentă;
este foarte agitată;
nu mai recunoaște realitatea;
este sever confuză;
nu mai mănâncă sau nu bea;
se expune frigului, traficului ori altor pericole;
conduce periculos;
suspectezi o intoxicație sau un sevraj;
are convulsii;
prezintă simptome psihotice după naștere;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu transporta singur o persoană violentă, foarte agitată sau profund confuză.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Când este potrivită o consultație programată?

O consultație psihiatrică ambulatorie poate fi potrivită dacă:

persoana este calmă;
acceptă ajutorul;
nu există risc imediat;
simptomele sunt incipiente sau stabile;
poate ajunge în siguranță la clinică;
există o persoană care o poate însoți;
nu există confuzie medicală severă.

Primul episod nu trebuie însă amânat săptămâni doar pentru că persoana nu este violentă.

Evaluarea precoce este importantă și pentru persoanele retrase, suspicioase sau speriate care nu creează probleme celor din jur.

Cum te pregătești pentru consultație?

Dacă este posibil, vino împreună cu o persoană apropiată.

Pregătește:

momentul debutului;
schimbările observate;
orele de somn;
conținutul vocilor;
convingerile neobișnuite;
tratamentele;
suplimentele;
consumul de alcool și droguri;
bolile medicale;
febra sau infecțiile recente;
traumatismele;
istoricul psihiatric;
antecedentele familiale;
riscurile;
efectele asupra muncii și îngrijirii personale.

Nu contrazice persoana pe tot drumul către consultație. Prioritatea este să ajungeți în siguranță.

Consultații pentru simptome psihotice la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații de psihiatrie cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate constitui un prim pas pentru persoane stabile și cooperante, fără pericol imediat, pentru:

evaluarea halucinațiilor;
analiza convingerilor neobișnuite;
diferențierea psihozei de OCD sau anxietate;
evaluarea tulburării bipolare și depresiei;
revizuirea tratamentelor;
evaluarea consumului de substanțe;
estimarea riscului;
stabilirea necesității internării sau altui nivel de îngrijire.

Pentru consultația prin CAS sunt necesare bilet de trimitere, card de sănătate și act de identitate, iar serviciile sunt acordate în limita fondurilor disponibile.

Poți consulta:

La Prevencia sunt disponibile și servicii de psihologie și psihoterapie. Acestea pot completa tratamentul după evaluarea psihiatrică, dar nu înlocuiesc intervenția medicală într-un episod psihotic acut.

Poți consulta:

O programare obișnuită la clinică nu este suficientă când există risc imediat, psihoză postpartum, agitație severă, violență, confuzie sau imposibilitatea menținerii siguranței. În aceste situații apelează 112.

Întrebări frecvente

Psihoza este același lucru cu schizofrenia?

Nu. Psihoza este un grup de simptome care poate apărea în schizofrenie, tulburare bipolară, depresie, intoxicații și boli medicale.

Un singur episod înseamnă schizofrenie?

Nu. Diagnosticul depinde de cauză, durată, evoluție și funcționare.

Care sunt principalele simptome?

Halucinațiile, convingerile delirante, gândirea dezorganizată și comportamentul sever dezorganizat.

Persoana își dă seama că are psihoză?

Uneori da, alteori nu. Capacitatea de a recunoaște simptomele poate varia pe parcursul episodului.

A auzi voci înseamnă automat schizofrenie?

Nu. Vocile pot avea mai multe cauze și trebuie evaluate în context.

Un gând intruziv este psihoză?

Nu automat. Gândurile intruzive sunt de regulă recunoscute drept propriile gânduri nedorite. În psihoză pot exista halucinații sau convingeri ferme despre realitate.

Paranoia înseamnă că persoana inventează totul?

Nu trebuie presupus acest lucru. Unele temeri pot avea o bază reală. Evaluarea urmărește dovezile, rigiditatea convingerii și simptomele asociate.

Lipsa somnului poate provoca psihoză?

Privarea severă de somn poate contribui la simptome psihotice și poate agrava mania sau alte afecțiuni.

Canabisul poate provoca psihoză?

Canabisul poate fi asociat cu simptome psihotice la unele persoane, mai ales în funcție de produs, doză și vulnerabilitate. Orice consum trebuie comunicat medicului.

Psihoza poate apărea din cauza unui medicament?

Da, în anumite situații. Nu opri singur tratamentul; solicită evaluare medicală.

Psihoza postpartum este o urgență?

Da. Mama nu trebuie lăsată singură și nici singură cu copilul. Se apelează 112.

Cum vorbesc cu persoana?

Calm, fără ironie și fără confruntări lungi. Recunoaște suferința fără să confirmi convingerea delirantă și propune evaluarea medicală.

Trebuie să îi demonstrez că ideea este falsă?

Nu. Dezbaterea repetată poate crește tensiunea. Concentrează-te pe siguranță și accesul la tratament.

Pot administra un antipsihotic rămas de la altcineva?

Nu. Alegerea și dozarea necesită evaluare medicală.

Antipsihoticele necesită monitorizare?

Da. Pot fi necesare monitorizarea greutății, tensiunii, glicemiei, lipidelor, prolactinei și a reacțiilor neurologice.

Psihoterapia poate ajuta?

Da, ca parte a unui plan care poate include medicație, intervenție familială și suport social. În criza acută nu înlocuiește tratamentul medical.

Când trebuie apelat 112?

În caz de risc suicidar sau violent, voci imperative, agitație severă, confuzie, intoxicație, psihoză postpartum sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Psihoza trebuie evaluată rapid, dar recuperarea este posibilă

Psihoza poate schimba modul în care o persoană:

percepe lumea;
interpretează evenimentele;
comunică;
ia decizii;
se îngrijește;
se raportează la familie.

Nu înseamnă automat schizofrenie și nu trebuie folosită ca etichetă stigmatizantă.

Identificarea rapidă a cauzei este importantă deoarece tratamentul diferă între:

tulburare bipolară;
depresie psihotică;
schizofrenie;
intoxicație;
sevraj;
delirium;
afecțiune neurologică sau medicală.

Pentru simptome stabile, fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie.

În cazul unui prim episod cu deteriorare rapidă, al vocilor imperative, confuziei, violenței, riscului suicidar sau imposibilității menținerii siguranței, apelează 112.

Psihoză: simptome, cauze și când este o urgență