Schizofrenie: simptome, diagnostic și tratament

Schizofrenia este o afecțiune psihică în care pot apărea modificări importante ale percepției realității, gândirii, motivației, expresivității și funcționării cotidiene.

O persoană poate auzi voci, poate deveni convinsă că este urmărită sau poate vorbi într-un mod greu de urmărit. Alteori, manifestările cele mai importante sunt mai puțin spectaculoase: retragerea, pierderea inițiativei, dificultățile de concentrare și reducerea capacității de a avea grijă de sine.

Schizofrenia nu înseamnă „personalitate dublă” sau personalitate multiplă. Nu se diagnostichează după o singură halucinație și nu este sinonimă cu psihoza.

Psihoza este un grup de simptome care poate apărea în mai multe afecțiuni. Schizofrenia este unul dintre diagnosticele posibile atunci când simptomele, durata, evoluția și afectarea funcționării formează un anumit tablou.

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt importante. Dacă persoana amenință, are un plan suicidar, aude voci care dau comenzi, devine violentă, este profund confuză sau nu poate fi menținută în siguranță, apelează 112.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o tulburare psihică de durată care poate afecta:

percepția realității;
organizarea gândurilor;
exprimarea emoțiilor;
motivația;
atenția și memoria;
relațiile;
capacitatea de a studia sau lucra;
îngrijirea personală.

Manifestările diferă mult de la o persoană la alta.

Unele persoane au episoade psihotice evidente, urmate de perioade de ameliorare. Altele rămân afectate mai ales de lipsa inițiativei, retragere și dificultăți cognitive.

Tratamentul urmărește atât reducerea simptomelor, cât și recuperarea funcționării și a autonomiei.

Schizofrenia este același lucru cu psihoza?

Nu.

Psihoza poate include:

halucinații;
convingeri delirante;
gândire dezorganizată;
comportament dezorganizat.

Ea poate apărea în:

schizofrenie;
tulburare bipolară;
depresie severă;
intoxicații;
sevraj;
delirium;
afecțiuni neurologice;
alte probleme medicale.

Schizofrenia presupune un tablou și o evoluție mai largă decât un episod psihotic izolat.

O persoană care are primul episod de psihoză nu trebuie etichetată imediat cu diagnosticul de schizofrenie înaintea evaluării complete.

Citește articolul despre psihoză și simptomele ei.

Schizofrenia înseamnă personalitate multiplă?

Nu.

Schizofrenia și tulburările disociative sunt afecțiuni diferite.

Termenul „schizofrenie” este uneori interpretat greșit ca „personalitate divizată”, dar boala nu presupune existența mai multor personalități distincte.

În schizofrenie pot fi afectate:

aprecierea realității;
percepțiile;
organizarea gândirii;
motivația;
funcționarea.

Această confuzie contribuie la stigmatizare și trebuie evitată.

Care sunt simptomele schizofreniei?

Manifestările sunt grupate, în general, în:

simptome psihotice sau „pozitive”;
simptome negative;
simptome cognitive.

Termenul „pozitiv” nu înseamnă benefic, iar „negativ” nu înseamnă comportament rău.

„Pozitiv” se referă la apariția unor experiențe suplimentare, precum vocile sau convingerile delirante.

„Negativ” se referă la reducerea unor funcții obișnuite, precum motivația, expresivitatea și inițiativa.

Ce sunt simptomele psihotice?

Halucinațiile

Halucinațiile sunt percepții care apar fără un stimul exterior corespunzător.

Persoana poate:

auzi voci;
vedea persoane sau forme;
simți că este atinsă;
percepe mirosuri;
avea alte experiențe senzoriale.

Vocile pot:

comenta;
critica;
amenința;
vorbi între ele;
da instrucțiuni;
părea cunoscute sau necunoscute.

Auzirea vocilor nu confirmă singură schizofrenia. Trebuie evaluate cauzele psihiatrice, neurologice, medicale, toxice și cele legate de somn.

Citește articolul despre halucinații și cauzele lor.

Convingerile delirante

Sunt convingeri foarte ferme, dificil de modificat prin explicații sau dovezi și care nu corespund realității ori contextului cultural.

Persoana poate crede că:

este urmărită;
este otrăvită;
telefonul îi este controlat;
ceilalți îi citesc gândurile;
televiziunea transmite mesaje speciale;
are puteri sau o misiune extraordinară;
cineva îi introduce gânduri în minte;
o instituție conspiră împotriva ei.

Suspiciunile reale trebuie luate în serios. Diagnosticul nu se stabilește doar pentru că o relatare pare neobișnuită.

Citește articolul despre suspiciozitate și paranoia.

Gândirea și vorbirea dezorganizate

Persoana poate:

trece între subiecte fără o legătură clară;
răspunde pe lângă întrebare;
pierde firul;
opri brusc propoziția;
folosi cuvinte într-un mod neobișnuit;
vorbi atât de dezorganizat încât devine greu de înțeles.

Vorbirea rapidă nu este automat dezorganizare. Poate apărea și în anxietate sau manie.

Comportamentul dezorganizat

Pot apărea:

activități greu de înțeles;
îmbrăcăminte nepotrivită vremii;
acumularea sau ascunderea obiectelor;
baricadarea;
neglijarea alimentației;
rătăcirea;
gesturi repetitive;
reacții la voci;
agitație;
comportament catatonic.

Aceste schimbări trebuie comparate cu modul obișnuit de funcționare al persoanei.

Ce sunt simptomele negative?

Simptomele negative pot fi confundate cu lenea, lipsa de voință sau dezinteresul intenționat.

Pot include:

Motivație redusă

Persoanei îi este greu să:

înceapă activități;
continue sarcini;
își organizeze ziua;
aibă grijă de casă;
mențină rutina;
meargă la serviciu sau la școală.

Nu este întotdeauna vorba despre o alegere.

Expresivitate emoțională redusă

Pot apărea:

mimică redusă;
voce monotonă;
gesturi puține;
contact vizual redus;
reacții emoționale mai puțin vizibile.

Aceasta nu înseamnă că persoana nu simte nimic.

Reducerea vorbirii

Răspunsurile pot deveni:

scurte;
sărace în detalii;
greu de dezvoltat;
lipsite de spontaneitate.

Retragerea socială

Persoana poate:

evita prietenii;
petrece mult timp singură;
nu mai iniția conversații;
părea indiferentă față de relații;
renunța la activități.

Capacitate redusă de a simți plăcere

Activitățile anterior plăcute pot deveni mai puțin atractive.

Simptomele negative pot afecta funcționarea chiar și după reducerea halucinațiilor.

Simptomele negative sunt același lucru cu depresia?

Nu, deși pot semăna.

Atât depresia, cât și simptomele negative pot include:

retragere;
motivație scăzută;
activitate redusă;
expresivitate diminuată;
dificultăți de funcționare.

În depresie pot predomina:

tristețea;
vinovăția;
lipsa speranței;
autocritica;
sentimentul de inutilitate;
gândurile despre moarte.

În simptomele negative poate exista mai ales o reducere a inițiativei și expresivității, fără aceeași suferință depresivă declarată.

Pot exista simultan:

schizofrenie;
depresie;
efecte adverse medicamentoase;
sedare;
anxietate;
izolare socială.

Diferențierea este importantă pentru tratament.

Ce sunt simptomele cognitive?

Schizofrenia poate afecta unele funcții cognitive, precum:

atenția;
memoria de lucru;
viteza de procesare;
planificarea;
rezolvarea problemelor;
înțelegerea contextului social;
organizarea.

Persoana poate avea dificultăți în a:

urmări o conversație;
reține instrucțiuni;
învăța informații noi;
organiza mai mulți pași;
lua decizii;
gestiona bani și programări;
reveni la studii sau serviciu.

Aceste dificultăți nu înseamnă automat demență și pot varia în severitate.

Citește articolul despre problemele de concentrare și cauzele lor.

Cum începe schizofrenia?

Debutul poate fi treptat sau mai evident.

Înaintea unui episod psihotic pot apărea:

izolare;
scăderea performanței;
somn perturbat;
neglijarea igienei;
suspiciozitate;
dificultăți de concentrare;
preocupări neobișnuite;
reducerea motivației;
exprimare mai greu de urmărit;
modificarea comportamentului.

Aceste manifestări sunt nespecifice și pot apărea și în depresie, anxietate, consum de substanțe sau alte probleme.

Devine îngrijorătoare combinația dintre deteriorarea funcționării și apariția halucinațiilor, convingerilor delirante ori dezorganizării.

La ce vârstă poate începe?

Schizofrenia este diagnosticată frecvent după un prim episod psihotic apărut în adolescența târzie sau la începutul vieții adulte.

Debutul poate avea loc și mai târziu.

Simptomele psihotice apărute pentru prima dată la o persoană în vârstă necesită o evaluare medicală și neurologică atentă, deoarece trebuie excluse:

deliriumul;
demența;
medicamentele;
afecțiunile neurologice;
pierderea senzorială;
alte boli.

Vârsta singură nu confirmă și nu exclude diagnosticul.

Care sunt cauzele schizofreniei?

Nu există o singură cauză.

Dezvoltarea afecțiunii pare să implice o combinație de:

vulnerabilitate genetică;
dezvoltarea și funcționarea creierului;
factori biologici;
factori de mediu;
stres;
experiențe de viață;
consum de substanțe.

Faptul că există antecedente familiale crește probabilitatea, dar nu înseamnă că boala se va dezvolta inevitabil.

Părinții și familia nu „provoacă” schizofrenia printr-un anumit stil de comunicare.

Canabisul poate provoca schizofrenie?

Consumul de canabis poate fi asociat cu un risc mai mare de simptome psihotice la unele persoane, mai ales în funcție de:

vulnerabilitatea individuală;
vârsta începerii;
frecvență;
cantitate;
concentrația produsului;
istoricul familial;
asocierea cu alte substanțe.

Nu orice persoană care consumă canabis dezvoltă schizofrenie și nu fiecare persoană cu schizofrenie a consumat canabis.

La cineva care a avut psihoză, continuarea consumului poate agrava evoluția și crește riscul de recădere.

Informația despre consum trebuie comunicată medicului fără a fi minimizată sau ascunsă.

Alte droguri pot provoca psihoză?

Da.

Simptome psihotice pot apărea după:

cocaină;
amfetamine;
metamfetamină;
halucinogene;
droguri sintetice;
alte stimulente;
combinații de substanțe.

Pot apărea și în sevrajul sever de:

alcool;
benzodiazepine;
alte sedative.

Psihoza provocată de o substanță nu trebuie presupusă drept schizofrenie înaintea evaluării evoluției.

Intoxicația și sevrajul sever pot fi urgențe medicale.

Medicamentele pot produce simptome psihotice?

Unele tratamente pot contribui la simptome psihotice în anumite condiții, în funcție de doză, interacțiuni și vulnerabilitate.

Pot fi relevante:

corticosteroizii;
unele tratamente dopaminergice;
stimulentele;
medicamentele cu efect anticolinergic;
combinațiile medicamentoase.

Nu opri singur tratamentul.

Medicul trebuie să știe:

toate medicamentele prescrise;
produsele fără rețetă;
suplimentele;
modificările recente;
dozele;
consumul de substanțe.

Cum se diferențiază schizofrenia de tulburarea bipolară?

Ambele pot include psihoză.

În tulburarea bipolară, simptomele psihotice apar frecvent în contextul unor episoade marcate de:

energie crescută sau foarte redusă;
somn modificat;
manie;
hipomanie;
depresie.

În schizofrenie, simptomele psihotice și negative nu sunt explicate numai de episoadele de dispoziție.

Diferențierea necesită analiza evoluției în timp, nu doar a unei consultații.

Citește:

Schizofrenie sau depresie psihotică?

În depresia psihotică există un episod depresiv sever, iar convingerile delirante sau vocile sunt asociate cu acesta.

Pot predomina:

vinovăția;
lipsa speranței;
ideea de ruină;
convingerea unei boli incurabile;
sentimentul că persoana merită pedepsită;
risc suicidar.

În schizofrenie, psihoza nu este limitată exclusiv la episodul depresiv.

Citește articolul despre simptomele depresiei.

Schizofrenie sau OCD?

În OCD pot apărea gânduri intruzive foarte bizare și înspăimântătoare.

Persoana poate spune:

„Mi-a venit gândul că aș putea răni pe cineva, dar nu vreau.”

În psihoză poate exista o convingere fermă sau o voce percepută distinct.

Totuși, nivelul de conștientizare poate varia și în OCD. Diferențierea nu trebuie făcută doar după conținutul gândului.

Citește:

Schizofrenie sau delirium?

Deliriumul este o stare de confuzie acută produsă de o problemă medicală, intoxicație, sevraj sau medicamente.

Devine mai probabil dacă:

debutul este brusc;
atenția fluctuează;
persoana este dezorientată;
nivelul de conștiență se schimbă;
simptomele variază mult în aceeași zi;
există febră sau boală acută;
persoana este în vârstă.

Deliriumul este o urgență medicală.

Un pacient confuz nu trebuie trimis automat doar la psihiatrie.

Citește articolul Psihoză sau delirium?.

Cum se stabilește diagnosticul?

Nu există o singură analiză de sânge, scanare cerebrală sau test online care confirmă schizofrenia.

Diagnosticul este stabilit de specialist pe baza:

simptomelor;
duratei;
evoluției;
funcționării;
istoricului personal;
istoricului familial;
medicamentelor;
consumului de substanțe;
examenului stării mintale;
cauzelor medicale și neurologice;
informațiilor oferite de familie, cu respectarea confidențialității.

Poate fi necesară monitorizarea în timp înaintea formulării diagnosticului final.

Sunt necesare analize?

Pot fi recomandate pentru:

evaluarea sănătății generale;
excluderea unor cauze medicale;
verificarea consumului de substanțe;
pregătirea tratamentului;
monitorizarea efectelor adverse.

În funcție de context, medicul poate solicita:

hemoleucogramă;
glicemie sau HbA1c;
profil lipidic;
funcție hepatică și renală;
teste tiroidiene;
teste toxicologice;
alte investigații.

Nu fiecare pacient are nevoie de același set.

Este necesar un RMN?

Nu pentru fiecare persoană.

Imagistica poate fi indicată dacă există:

simptome neurologice;
convulsii;
traumatism;
dureri de cap noi;
debut atipic;
deteriorare cognitivă;
modificarea conștienței;
alte semne identificate la examinare.

Un RMN normal nu exclude schizofrenia.

Cum se tratează schizofrenia?

Tratamentul este individualizat și poate include:

medicație antipsihotică;
terapie cognitiv-comportamentală adaptată psihozei;
intervenție familială;
educație despre boală;
recuperare profesională și educațională;
sprijin social;
tratamentul consumului de substanțe;
monitorizarea sănătății fizice;
intervenție în criză;
spitalizare, când este necesară.

Tratamentul nu urmărește doar reducerea vocilor.

Obiectivele pot include:

prevenirea recăderilor;
revenirea la studii sau serviciu;
autonomie;
relații;
locuire stabilă;
îngrijirea sănătății;
calitatea vieții.

Ce sunt antipsihoticele?

Antipsihoticele sunt medicamente utilizate pentru reducerea simptomelor psihotice, precum:

halucinațiile;
convingerile delirante;
dezorganizarea;
agitația asociată psihozei.

Există mai multe variante, cu profiluri diferite de eficiență și efecte adverse.

Alegerea trebuie discutată cu pacientul și poate ține cont de:

simptome;
răspunsuri anterioare;
greutate;
metabolism;
mișcări involuntare;
prolactină;
efecte sexuale;
somnolență;
sănătatea cardiovasculară;
preferințele persoanei.

Tratamentul nu trebuie ales doar pentru a „seda” pacientul.

Ce reacții adverse pot apărea?

În funcție de medicament, pot apărea:

somnolență;
amețeală;
creștere în greutate;
creșterea glicemiei;
modificarea colesterolului;
rigiditate;
tremor;
neliniște motorie;
mișcări involuntare;
creșterea prolactinei;
disfuncții sexuale;
alte reacții.

Spune-i medicului ce efecte sunt cel mai greu de tolerat.

Uneori pot fi ajustate:

medicamentul;
doza;
ora administrării;
tratamentul efectului advers;
stilul de viață.

Nu opri brusc medicația.

Ce monitorizare este necesară?

Înaintea și în timpul tratamentului pot fi urmărite:

greutatea;
circumferința taliei;
tensiunea;
pulsul;
glicemia sau HbA1c;
profilul lipidic;
prolactina;
mișcările involuntare;
dieta;
activitatea fizică;
fumatul;
sănătatea cardiovasculară.

Un ECG poate fi indicat în funcție de medicament, antecedente și examenul clinic.

Sănătatea fizică trebuie verificată periodic, inclusiv prin colaborarea dintre psihiatrie și medicina de familie.

Ce este medicația injectabilă cu acțiune prelungită?

Unele antipsihotice pot fi administrate sub formă injectabilă la intervale stabilite.

Această opțiune poate fi luată în calcul când:

pacientul o preferă;
administrarea zilnică este dificilă;
au existat omisiuni repetate;
prevenirea recăderilor este o prioritate.

Nu este o „pedeapsă” și nu înseamnă automat că boala este mai gravă.

Avantajele, dezavantajele și reacțiile adverse trebuie discutate cu pacientul.

Ce este clozapina?

Clozapina este un antipsihotic utilizat în anumite forme de schizofrenie care nu au răspuns suficient la tratamente antipsihotice adecvate.

Poate fi foarte utilă, dar necesită monitorizare specială, inclusiv analize regulate, deoarece poate produce reacții adverse importante.

Tratamentul trebuie gestionat într-un serviciu cu experiență și nu este inițiat ca primă opțiune pentru orice pacient.

Pot opri tratamentul dacă vocile au dispărut?

Nu fără un plan discutat cu psihiatrul.

Dispariția vocilor poate indica faptul că tratamentul funcționează.

Oprirea bruscă poate crește riscul de:

recădere;
insomnie;
agitație;
reapariția suspiciozității;
spitalizare;
deteriorarea funcționării.

Dacă dorești reducerea sau schimbarea medicației, discută:

riscul recăderii;
istoricul episoadelor;
viteza reducerii;
semnele precoce;
planul de monitorizare;
ce se întâmplă dacă simptomele reapar.

Psihoterapia ajută?

Da.

Terapia cognitiv-comportamentală adaptată psihozei poate ajuta persoana să:

reducă suferința asociată vocilor;
analizeze interpretările;
recunoască factorii agravanți;
dezvolte strategii de adaptare;
revină la activități;
identifice semnele recăderii;
urmărească obiective personale.

Psihoterapia nu presupune confruntarea brutală:

„Dovedește că vocile nu sunt reale.”

Intervenția explorează experiența și efectul ei asupra vieții.

În psihoza acută severă, psihoterapia singură nu înlocuiește tratamentul medical.

Cum ajută intervenția familială?

Intervenția familială poate ajuta rudele să:

înțeleagă boala;
comunice mai calm;
recunoască recăderea;
reducă tensiunile;
rezolve probleme practice;
susțină tratamentul;
construiască un plan de criză;
își protejeze propria sănătate.

Familia nu este cauza schizofreniei și nici nu trebuie transformată într-o echipă de supraveghere permanentă.

Rudele au și ele nevoie de informații, limite și sprijin.

Recuperarea este posibilă?

Da.

Evoluția diferă între persoane.

Recuperarea poate însemna:

dispariția sau reducerea simptomelor;
gestionarea vocilor;
prevenirea recăderilor;
revenirea la studii;
angajare;
autonomie;
relații;
locuire stabilă;
participare la comunitate;
îmbunătățirea sănătății fizice.

Unele persoane au episoade rare și perioade lungi de stabilitate. Altele necesită sprijin de durată.

Diagnosticul nu anulează identitatea, capacitățile și obiectivele persoanei.

Cum recunoști o recădere?

Semnele precoce diferă, dar pot include:

somn perturbat;
suspiciozitate;
izolare;
anxietate;
dificultăți de concentrare;
neglijarea îngrijirii;
reducerea alimentației;
reluarea consumului;
vocile devin mai frecvente;
preocupări neobișnuite;
renunțarea la tratament;
comportament mai greu de înțeles.

Planul de recădere poate include:

semnele personale;
medicul care trebuie contactat;
persoanele de sprijin;
tratamentul prescris;
măsurile de siguranță;
situațiile în care se apelează 112.

Familia nu trebuie să modifice singură dozele.

Fumatul contează pentru tratament?

Da.

Fumatul poate influența nivelul unor medicamente antipsihotice în organism.

O schimbare bruscă a numărului de țigări, inclusiv oprirea fumatului în timpul internării, poate modifica nivelurile anumitor tratamente.

Spune medicului dacă:

fumezi;
ai redus;
ai renunțat;
ai reluat fumatul.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să renunți, ci că tratamentul poate necesita monitorizare și ajustare.

Alcoolul și drogurile afectează evoluția?

Da.

Pot:

agrava psihoza;
crește riscul de recădere;
interacționa cu medicamentele;
afecta somnul;
reduce capacitatea de judecată;
crește riscul suicidar;
face diagnosticul mai dificil;
reduce aderența.

Tratamentul trebuie să abordeze simultan psihoza și consumul de substanțe.

Nu combina alcoolul cu medicație sedativă fără aviz medical.

Cum vorbești cu o persoană care are schizofrenie?

Vorbește normal și respectuos

Diagnosticul nu înseamnă că persoana nu înțelege nimic.

Folosește un ton calm și propoziții clare.

Validează emoția, nu convingerea delirantă

Poți spune:

„Înțeleg că te simți urmărit și că este foarte înfricoșător.”

Evită:

„Da, sunt sigur că te urmăresc.”

Poți adăuga:

„Eu nu observ același lucru, dar vreau să găsim ajutor.”

Nu ironiza și nu confrunta agresiv

Evită formulări precum:

„Ești nebun.”
„Totul este în capul tău.”
„Nu mai inventa.”
„Dacă ai gândi logic, ai înțelege.”

Întreabă despre siguranță

Poți întreba direct:

„Vocile îți spun să faci ceva?”
„Te gândești să te rănești?”
„Te gândești să rănești pe cineva?”
„Ai acces la o armă?”
„Ai mâncat și ai băut apă?”
„Când ai dormit ultima dată?”

Persoanele cu schizofrenie sunt violente?

Nu trebuie presupus că diagnosticul face automat persoana periculoasă.

Riscul se evaluează individual și poate crește în prezența:

amenințărilor;
vocilor imperative;
convingerii că trebuie să se apere;
accesului la arme;
intoxicației;
agitației severe;
violenței anterioare;
abandonării tratamentului;
lipsei somnului;
planului suicidar.

Stigmatizarea poate împiedica persoana să ceară ajutor și să participe la viața socială.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă persoana:

are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
amenință pe cineva;
are acces la arme;
aude voci care dau comenzi periculoase;
se pregătește să se apere;
este violentă;
este foarte agitată;
nu mai poate fi menținută în siguranță;
nu mai mănâncă sau nu bea;
se expune traficului, frigului ori altor pericole;
este profund confuză;
are convulsii;
poate fi intoxicată sau în sevraj;
prezintă simptome psihotice după naștere;
nu mai poate avea grijă de un copil aflat în responsabilitatea sa.

Nu încerca să imobilizezi singur o persoană violentă și nu o lăsa să conducă.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și momentul în care trebuie apelat 112.

Când este potrivită o consultație programată?

Consultația ambulatorie poate fi potrivită dacă:

persoana este calmă;
acceptă ajutorul;
nu există pericol imediat;
se poate deplasa în siguranță;
poate fi însoțită;
nu este profund confuză;
se poate alimenta;
simptomele sunt stabile.

Primul episod psihotic nu trebuie amânat săptămâni doar pentru că persoana nu este violentă.

Consultații pentru schizofrenie și simptome psihotice la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații de psihiatrie cu Dr. Anca Dițu, medic specialist psihiatrie, prin CAS și cu plată.

Consultația poate constitui un prim pas pentru un pacient stabil și cooperant, fără pericol imediat, pentru:

evaluarea halucinațiilor;
analiza convingerilor delirante;
evaluarea simptomelor negative și cognitive;
diferențierea schizofreniei de tulburarea bipolară, depresie sau delirium;
revizuirea tratamentului;
monitorizarea reacțiilor adverse;
evaluarea sănătății fizice;
stabilirea necesității internării;
recomandarea psihoterapiei și a serviciilor de recuperare.

Poți consulta:

Pentru consultațiile prin CAS sunt necesare bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate, iar accesul se face în limita fondurilor disponibile.

La Prevencia sunt disponibile și servicii de psihologie și psihoterapie pentru adulți cu Dr. Maria Niculescu, la Clinica Alunișului, prin CAS și cu plată. Psihoterapia poate completa planul după evaluarea psihiatrică, dar nu înlocuiește intervenția medicală într-o psihoză acută.

Poți consulta:

O programare obișnuită la clinică nu este potrivită când există violență, confuzie severă, risc suicidar, voci imperative, intoxicație sau imposibilitatea menținerii siguranței. În aceste situații apelează 112.

Întrebări frecvente

Schizofrenia înseamnă personalitate multiplă?

Nu. Schizofrenia afectează percepția realității, gândirea și funcționarea. Tulburările disociative sunt afecțiuni diferite.

Psihoza și schizofrenia sunt același lucru?

Nu. Psihoza poate apărea în numeroase afecțiuni. Schizofrenia este unul dintre diagnosticele posibile.

Auzirea unei voci înseamnă schizofrenie?

Nu automat. Vocile pot avea cauze psihiatrice, neurologice, medicale, senzoriale sau legate de substanțe.

Care sunt simptomele pozitive?

Halucinațiile, convingerile delirante și unele forme de gândire sau comportament dezorganizat. „Pozitiv” nu înseamnă benefic.

Care sunt simptomele negative?

Reducerea motivației, expresivității, vorbirii, interesului și participării sociale.

Simptomele negative înseamnă lene?

Nu. Ele pot face parte din boală și trebuie diferențiate de depresie, sedare și alte cauze.

Schizofrenia afectează memoria?

Poate afecta atenția, memoria de lucru, viteza de procesare și organizarea, dar manifestările diferă.

Există o analiză pentru schizofrenie?

Nu există un test unic. Diagnosticul este clinic, iar investigațiile sunt folosite și pentru excluderea altor cauze.

Este obligatoriu un RMN?

Nu. Este recomandat numai când istoricul sau examenul indică o posibilă cauză neurologică ori un debut atipic.

Schizofrenia se vindecă?

Evoluția diferă, dar tratamentul poate reduce simptomele, preveni recăderile și susține autonomia și recuperarea.

Este necesară medicația?

Antipsihoticele au un rol central în tratamentul episoadelor psihotice și al schizofreniei. Planul este individualizat.

Antipsihoticele doar sedează?

Nu. Scopul lor este reducerea simptomelor psihotice. Somnolența poate fi o reacție adversă și trebuie discutată cu medicul.

Pot opri tratamentul când dispar vocile?

Nu fără un plan stabilit cu psihiatrul. Oprirea bruscă poate crește riscul de recădere.

Ce este clozapina?

Este un antipsihotic folosit în anumite forme care nu au răspuns suficient la tratamente adecvate și necesită monitorizare specială.

Psihoterapia ajută?

Da. CBT adaptată psihozei și intervenția familială pot completa medicația și susține recuperarea.

Familia a provocat boala?

Nu. Schizofrenia nu este provocată de un simplu stil de educație sau comunicare.

Persoanele cu schizofrenie sunt periculoase?

Nu automat. Riscul trebuie evaluat individual și crește în anumite situații concrete, precum voci imperative, arme, intoxicație sau agitație severă.

Când trebuie apelat 112?

În caz de plan suicidar, amenințări, violență, voci imperative, confuzie severă, intoxicație sau imposibilitatea menținerii siguranței.

Schizofrenia poate afecta profund viața, dar diagnosticul nu definește persoana

Schizofrenia poate implica:

psihoză;
reducerea motivației;
retragere;
dificultăți cognitive;
probleme de funcționare.

Tratamentul eficient nu urmărește doar eliminarea halucinațiilor. El trebuie să susțină:

sănătatea fizică;
autonomia;
relațiile;
educația;
munca;
locuirea;
prevenirea recăderilor;
obiectivele personale.

Pentru o persoană stabilă, cooperantă și fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie.

Dacă există voci imperative, plan suicidar, violență, confuzie, intoxicație sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Schizofrenie: simptome, diagnostic și tratament