Anxietatea postpartum și gândurile intruzive despre copil

După naștere, multe mame devin foarte atente la respirația, somnul, alimentația și siguranța bebelușului. Este firesc să apară întrebări și momente de teamă atunci când ai responsabilitatea unei persoane complet dependente de tine.

Uneori însă grijile nu se mai opresc.

Mama poate verifica de zeci de ori dacă bebelușul respiră, poate evita să îl îmbăieze, poate ascunde cuțitele sau poate cere permanent partenerului să îi confirme că nu ar putea face rău copilului.

Pot apărea și imagini sau gânduri nedorite:

„Dacă îl scap?”
„Dacă îl rănesc fără să vreau?”
„Dacă pierd controlul?”
„Dacă se îneacă?”
„Dacă fac o greșeală și moare?”

Apariția unui gând nu înseamnă automat că mama dorește să îl pună în practică.

În anxietate și OCD, aceste gânduri sunt de obicei nedorite, provoacă teamă sau repulsie și determină persoana să facă tot posibilul pentru a preveni răul.

Totuși, o evaluare este necesară când gândurile sunt frecvente, provoacă suferință, conduc la ritualuri, afectează îngrijirea sau sunt greu de diferențiat de o intenție, o voce ori o convingere psihotică.

Dacă există dorința de a răni copilul, plan, pregătirea unei metode, voci care dau comenzi, confuzie, deliruri sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Ce este anxietatea postpartum?

Anxietatea postpartum este anxietatea care începe sau se agravează după naștere.

Poate include:

îngrijorare greu de controlat;
senzație permanentă de pericol;
neliniște;
iritabilitate;
tensiune;
dificultăți de concentrare;
atacuri de panică;
insomnie;
verificări repetate;
nevoia frecventă de reasigurare;
evitarea anumitor activități;
teamă intensă pentru sănătatea copilului.

Anxietatea poate apărea singură sau împreună cu:

depresie postpartum;
OCD;
traumă după naștere;
tulburare bipolară;
alte afecțiuni.

Nu este necesar ca femeia să pară tristă pentru a avea o problemă psihică postpartum.

Ce este o grijă firească după naștere?

Este firesc ca un părinte să:

verifice ocazional copilul;
întrebe medicul despre alimentație;
se teamă când bebelușul pare bolnav;
fie mai atent la igienă;
dorească să învețe cum să îl țină și să îl îmbăieze;
se simtă nesigur la început.

O grijă firească:

are legătură cu o situație concretă;
poate fi redusă prin informații;
nu ocupă aproape întreaga zi;
nu produce ritualuri extinse;
nu împiedică îngrijirea;
permite persoanei să accepte un nivel rezonabil de incertitudine.

Anxietatea devine problematică atunci când frica rămâne foarte intensă, chiar după explicații și verificări rezonabile.

Care sunt semnele anxietății postpartum?

Mama poate:

verifica permanent respirația copilului;
dormi foarte puțin pentru a-l supraveghea;
interpreta orice sunet drept semn de boală;
suna repetat medicul;
căuta ore întregi simptome online;
refuza să lase copilul cu altcineva;
evita ieșirea din casă;
evita să îl țină în brațe de teamă să nu îl scape;
steriliza excesiv;
controla permanent temperatura;
cere repetat confirmarea că este un părinte bun;
avea palpitații, tremur sau amețeală;
simți că ceva rău urmează să se întâmple.

Anxietatea nu se măsoară numai prin numărul grijilor. Contează cât timp ocupă, câtă suferință produce și cât afectează viața.

Ce este un gând intruziv?

Un gând intruziv este o idee, imagine, îndoială sau senzație care apare involuntar și pe care persoana nu dorește să o aibă.

Poate fi:

violent;
sexual;
blasfemiator;
absurd;
contrar valorilor persoanei;
legat de accidente;
legat de contaminare sau boală.

În perioada postpartum, gândurile se concentrează frecvent asupra copilului deoarece acesta este foarte important și vulnerabil.

Exemple:

imaginea copilului căzând;
ideea că mama îl poate scăpa;
teama că ar putea folosi un obiect periculos;
îndoiala că l-a hrănit corect;
frica de contaminare;
gândul că ar putea transmite o boală;
teama că a administrat greșit un tratament;
imaginea unui accident în baie.

Gândul intruziv nu este o predicție și nu este o dovadă a caracterului persoanei.

De ce gândurile sunt atât de înspăimântătoare?

Ele atacă frecvent exact ceea ce persoana prețuiește cel mai mult.

O mamă care își dorește profund să își protejeze copilul poate interpreta apariția unui gând violent ca dovadă că ar putea fi periculoasă.

Pot apărea concluzii precum:

„O mamă bună nu ar gândi așa.”
„Dacă mi-a venit gândul, înseamnă că vreau.”
„Dacă nu sunt complet sigură, nu trebuie să rămân singură cu copilul.”
„Trebuie să controlez fiecare posibilitate.”
„Trebuie să aflu de ce am avut gândul.”

Această interpretare crește anxietatea, iar anxietatea face gândul și mai ușor de observat.

Gândul intruziv este același lucru cu intenția?

Nu.

Un gând intruziv tipic este:

nedorit;
înspăimântător;
contrar valorilor persoanei;
urmat de încercări de evitare;
asociat cu teamă, rușine sau vinovăție;
perceput drept ceva ce mama nu dorește să facă.

Intenția presupune:

dorința de a realiza acțiunea;
acceptarea posibilității de a acționa;
un plan;
pregătirea unei metode;
alegerea unui moment;
dificultatea sau lipsa dorinței de a rezista;
comportamente pregătitoare.

Diferența nu trebuie stabilită numai de mamă sau familie. Când există neclaritate, este necesară evaluarea unui profesionist.

Ce este OCD postpartum?

OCD perinatal poate apărea:

în timpul sarcinii;
după naștere;
prin agravarea unui OCD existent;
pentru prima dată în perioada perinatală.

OCD implică:

obsesii — gânduri, imagini, impulsuri sau îndoieli repetitive și nedorite;
compulsii — acțiuni sau ritualuri mentale realizate pentru reducerea anxietății ori prevenirea unui pericol temut.

Compulsia oferă frecvent o ușurare scurtă, dar întărește ciclul pe termen lung.

Ce compulsii pot apărea?

Verificarea repetată

Mama poate:

verifica respirația;
măsura temperatura fără indicație;
verifica poziția de somn;
controla permanent camera;
revedea înregistrări video;
verifica de mai multe ori medicamentele;
urmări fiecare sunet.

Reasigurarea

Poate întreba repetat:

„Crezi că sunt periculoasă?”
„Sigur nu i-am făcut rău?”
„Este normal că mi-a venit gândul?”
„Îmi promiți că nu se va întâmpla nimic?”
„Crezi că sunt o mamă bună?”

Răspunsul o liniștește pentru scurt timp, după care îndoiala revine.

Evitarea

Mama poate evita:

să rămână singură cu copilul;
să îl îmbăieze;
să îl țină lângă o fereastră;
să folosească bucătăria;
să schimbe scutecul;
să îl hrănească;
obiectele ascuțite;
scările;
conducerea;
ieșirea din casă.

Evitarea poate ajunge să reducă autonomia și relația cu copilul.

Spălarea și contaminarea

Pot apărea:

spălarea excesivă a mâinilor;
sterilizarea repetată;
evitarea persoanelor;
schimbarea frecventă a hainelor;
curățarea repetată a obiectelor;
teama disproporționată de bacterii.

Igiena rezonabilă este importantă. OCD implică însă ritualuri excesive, dificil de oprit și neproporționale cu recomandările medicale.

Ritualurile mentale

Mama poate:

revedea mental fiecare moment;
analiza dacă a simțit vreun impuls;
repeta o rugăciune;
înlocui un gând „rău” cu unul „bun”;
verifica dacă se simte suficient de speriată;
încerca să obțină certitudine totală.

Compulsiile mentale sunt mai puțin vizibile, dar pot ocupa mult timp.

Faptul că evit copilul înseamnă că nu îl iubesc?

Nu.

În OCD, evitarea poate apărea tocmai pentru că mama se teme foarte mult să nu îi facă rău.

Ea poate iubi copilul și, în același timp, să se simtă incapabilă să îl țină sau să îl îngrijească din cauza fricii.

Tratamentul urmărește reducerea anxietății și reluarea graduală a activităților sigure, nu vinovățirea mamei.

Cum diferă OCD postpartum de psihoza postpartum?

Aceasta este diferența critică.

În OCD postpartum, de regulă:

gândurile sunt nedorite;
mama este speriată de ele;
nu dorește să acționeze;
încearcă să prevină răul;
poate recunoaște că teama este exagerată;
cere reasigurare;
evită situațiile asociate gândului;
rămâne conectată la realitate.

Nivelul de înțelegere poate varia, deci aceste criterii nu înlocuiesc evaluarea.

În psihoza postpartum pot apărea:

voci;
convingeri delirante;
confuzie;
dezorganizare;
manie;
suspiciozitate severă;
ideea că o acțiune periculoasă este necesară;
convingerea că bebelușul are o misiune specială;
mesaje divine sau codificate;
pierderea contactului cu realitatea.

Exemplu de gând intruziv:

„Mi-a apărut imaginea că aș putea scăpa copilul. M-a îngrozit și evit să îl țin lângă scări.”

Exemplu posibil de psihoză:

„O voce mi-a spus că trebuie să arunc copilul ca să îl salvez de forțele care îl urmăresc.”

A doua situație este o urgență.

Citește articolul despre psihoza postpartum.

Cum diferă un gând intruziv de o voce?

Un gând intruziv este perceput de obicei ca apărând în propria minte, chiar dacă este nedorit.

O voce poate fi percepută:

ca venind din exterior;
ca o persoană distinctă;
ca vorbind cu mama;
ca oferind instrucțiuni;
ca având autoritate.

Uneori diferența nu este simplă.

Întrebări utile:

„Este un gând sau auzi o voce?”
„Pare să vină din interior sau din exterior?”
„Vocea îți spune să faci ceva?”
„Crezi că trebuie să o asculți?”
„Ai un plan?”
„Poți rămâne în siguranță?”

Pentru voci imperative sau risc se apelează 112.

Citește ghidul Ce faci dacă cineva aude voci?.

Poate anxietatea postpartum provoca atacuri de panică?

Da.

Un atac de panică poate include:

palpitații;
tremur;
amețeală;
transpirații;
lipsă de aer;
furnicături;
senzația de pierdere a controlului;
frica de moarte;
frica de a rămâne singură cu copilul.

Simptomele fizice după naștere nu trebuie atribuite automat anxietății.

Durerea toracică, dificultatea importantă de respirație, leșinul, durerea de cap severă, umflarea unilaterală a unui picior, sângerarea importantă sau simptomele neurologice pot indica urgențe medicale.

Citește articolul despre simptomele fizice ale anxietății.

De ce lipsa somnului agravează anxietatea?

Somnul fragmentat poate crește:

reactivitatea emoțională;
iritabilitatea;
dificultățile de concentrare;
atenția acordată pericolului;
intensitatea gândurilor;
senzația de pierdere a controlului.

În OCD, oboseala poate reduce capacitatea de a lăsa gândul să treacă fără ritual.

Trebuie însă diferențiate:

mama epuizată care dorește să doarmă;
mama care nu doarme aproape deloc și se simte energică, accelerată sau neobișnuit de puternică.

A doua situație poate indica manie sau psihoză postpartum.

Când trebuie cerut ajutor profesional?

Solicită evaluare dacă:

grijile ocupă o mare parte din zi;
gândurile sunt frecvente și greu de gestionat;
apar compulsii;
verificările consumă mult timp;
mama evită îngrijirea copilului;
nu poate dormi când are ocazia;
nu poate rămâne singură;
cere permanent reasigurare;
anxietatea afectează alimentația;
apar atacuri de panică;
simptomele afectează relația de cuplu;
apar depresie sau lipsă de speranță;
există îndoieli privind intenția ori siguranța.

Nu este necesar ca simptomele să ajungă extreme înainte de consultație.

Cum este evaluată situația?

Medicul sau psihologul poate întreba:

când au început gândurile;
cât de des apar;
cât durează;
câtă teamă produc;
dacă sunt dorite sau nedorite;
dacă există plăcere sau impuls de a acționa;
dacă există plan;
ce evită mama;
ce verificări face;
câtă reasigurare cere;
dacă aude voci;
dacă există convingeri neobișnuite;
dacă este confuză;
cât doarme;
dacă există depresie;
dacă a avut manie;
dacă folosește alcool sau sedative;
dacă poate îngriji copilul;
dacă există sprijin.

Evaluarea poate include și informații de la partener, cu acordul pacientei.

Este util un chestionar?

Chestionarele pentru anxietate, depresie sau OCD pot ajuta la:

screening;
estimarea severității;
urmărirea evoluției;
identificarea nevoii de evaluare.

Nu pot stabili singure:

riscul real;
diferența dintre obsesie și intenție;
prezența psihozei;
siguranța copilului;
diagnosticul complet.

Răspunsurile privind autovătămarea sau vătămarea copilului trebuie discutate, nu doar incluse într-un scor.

Cum se tratează anxietatea postpartum?

Tratamentul depinde de:

severitate;
diagnostic;
gradul de afectare;
riscul existent;
alăptare;
tratamentele anterioare;
preferințele pacientei;
sprijinul familiei.

Poate include:

informare;
psihoterapie;
terapie cognitiv-comportamentală;
expunere cu prevenirea răspunsului pentru OCD;
tratament medicamentos;
asocierea psihoterapiei cu medicația;
protejarea somnului;
intervenție de cuplu;
tratarea depresiei;
evaluarea problemelor medicale.

Ce este terapia cu expunere și prevenirea răspunsului?

Expunerea cu prevenirea răspunsului — ERP — este o componentă importantă a terapiei cognitiv-comportamentale pentru OCD.

Într-un plan gradual și sigur, persoana învață să:

se confrunte cu situațiile evitate;
tolereze anxietatea;
reducă verificarea;
reducă reasigurarea;
nu efectueze compulsia;
observe că anxietatea poate scădea fără ritual.

Exemplul nu este expunerea la un pericol real.

Nu i se cere mamei să facă ceva nesigur. Exercițiile sunt stabilite de terapeut și respectă regulile normale de îngrijire a copilului.

ERP nu trebuie improvizată de familie prin forțarea mamei.

De ce reasigurarea permanentă poate menține OCD?

Când mama întreabă:

„Sigur nu sunt periculoasă?”

partenerul poate răspunde imediat:

„Sigur, îți promit.”

Anxietatea scade pentru câteva minute, dar creierul învață că are nevoie de confirmare de fiecare dată.

Treptat, întrebările pot deveni mai frecvente.

Partenerul nu trebuie să refuze brusc sau rece orice sprijin. Poate răspunde:

„Știu că te sperie gândul și că vrei certitudine. Hai să folosim strategia stabilită cu terapeutul, fără să repetăm verificarea.”

Acest lucru este mai util după ce există un plan terapeutic.

Se pot folosi medicamente?

Da, când sunt indicate.

Alegerea depinde de:

tipul problemei;
severitate;
istoricul pacientei;
tratamentul care a funcționat;
alăptare;
sănătatea copilului;
reacțiile adverse;
riscul bolii netratate.

Unele antidepresive sunt utilizate și pentru tulburările de anxietate și OCD.

Nu începe, nu schimba și nu opri singură tratamentul.

Citește articolul despre tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare.

Ce poate face partenerul?

Partenerul poate:

asculta fără ironie;
întreba direct despre intenție;
ajuta la programarea consultației;
prelua sarcini pentru a proteja somnul;
observa verificările și evitarea;
participa la tratament, cu acordul pacientei;
evita confirmarea repetată a fiecărei temeri;
urma planul terapeutic;
apela 112 în caz de risc.

Formulări utile:

„Faptul că gândul te sperie nu înseamnă automat că îl dorești.”

„Nu trebuie să îl analizezi singură.”

„Hai să discutăm cu un specialist care poate diferenția gândul intruziv de risc.”

„Voi rămâne cu tine până găsim ajutor.”

De evitat:

„Cum poți gândi așa despre propriul copil?”

„Nu mai vorbi despre asta.”

„Promite-mi de o sută de ori că nu vei face nimic.”

„Îți iau copilul dacă mai ai asemenea gânduri.”

Rușinea poate face mama să ascundă exact simptomele care trebuie evaluate.

Trebuie lăsată mama singură cu copilul?

Decizia depinde de evaluarea riscului.

Într-un OCD tipic, gândurile intruzive nu înseamnă automat că mama este periculoasă. Interdicțiile generale pot crește rușinea și evitarea.

Totuși, mama nu trebuie lăsată singură cu copilul când există:

intenție;
plan;
pregătirea unei metode;
voci imperative;
deliruri;
confuzie;
manie severă;
intoxicație;
pierderea controlului;
imposibilitatea evaluării siguranței.

În aceste situații se apelează 112.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă mama:

dorește să rănească copilul;
are un plan;
a pregătit o metodă;
a încercat să facă rău;
aude voci care dau comenzi;
crede că trebuie să rănească sau să sacrifice copilul;
este confuză;
nu mai recunoaște realitatea;
prezintă manie severă;
nu a dormit și devine tot mai activată;
este sever agitată;
are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu copilul.

Citește ghidul despre urgența psihiatrică și apelarea 112.

Consultații pentru anxietate postpartum la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie cu:

Dr. Anca Dițu;
Dr. Maria Boitan;

prin CAS și cu plată.

Consultația poate ajuta la:

evaluarea anxietății;
diferențierea gândurilor intruzive de intenție;
evaluarea OCD;
diferențierea de depresie, bipolaritate și psihoză;
evaluarea riscului;
stabilirea tratamentului;
discutarea medicației în timpul alăptării;
recomandarea psihoterapiei.

Poți consulta:

Consultațiile prin CAS necesită bilet de trimitere valabil, card de sănătate și act de identitate și se realizează în limita fondurilor disponibile.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile și servicii de psihologie și psihoterapie pentru adulți, cuplu și familie:

programare la psihologie.

Pentru evaluarea recuperării după naștere și a unor posibile cauze fizice sunt disponibile:

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate. Nu este serviciu de urgență și nu trebuie prezentată ca unitate specializată de psihiatrie perinatală sau internare mamă–copil.

Întrebări frecvente

Este normal să am uneori gânduri înspăimântătoare despre copil?

Gândurile nedorite pot apărea la părinți, mai ales în perioade de stres și privare de somn. Devin importante când sunt frecvente, produc suferință, ritualuri sau evitare.

Faptul că mă sperie gândul înseamnă ceva?

În OCD, faptul că gândul este nedorit și înspăimântător este frecvent. Totuși, riscul trebuie evaluat complet, nu dedus dintr-un singur element.

Dacă mi-a venit gândul, înseamnă că vreau să îl fac?

Nu. Un gând involuntar nu este identic cu dorința, intenția sau planul.

Cum diferențiez gândul de intenție?

Intenția implică dorința de a acționa, planificare sau pregătire. Dacă există neclaritate, solicită rapid evaluare profesională.

Ce este OCD postpartum?

O formă de OCD apărută sau agravată în sarcină ori după naștere, cu obsesii și compulsii legate frecvent de siguranța copilului.

Verificarea respirației este întotdeauna compulsie?

Nu. Verificarea ocazională poate fi firească. Devine compulsivă când este repetitivă, greu de oprit și urmărește obținerea unei certitudini imposibile.

Spălatul frecvent înseamnă OCD?

Nu automat. Contează dacă depășește recomandările rezonabile, consumă mult timp și este determinat de o teamă greu de controlat.

Evitarea copilului înseamnă lipsă de iubire?

Nu. Poate apărea din teama intensă de a nu produce un rău.

OCD postpartum este același lucru cu psihoza?

Nu. În psihoză pot apărea voci, deliruri, confuzie și pierderea contactului cu realitatea.

Ce fac dacă aud o voce?

Întreabă ce spune vocea și dacă dă comenzi. Pentru comenzi periculoase, intenție sau imposibilitatea menținerii siguranței se apelează 112.

Anxietatea poate produce simptome fizice?

Da, inclusiv palpitații, amețeală și senzație de lipsă de aer. Simptomele postpartum noi sau severe necesită însă și evaluare medicală.

Psihoterapia ajută?

Da. CBT și ERP sunt tratamente importante pentru OCD, adaptate situației pacientei.

Familia trebuie să ofere reasigurare de fiecare dată?

Sprijinul este important, dar reasigurarea repetată poate deveni parte a compulsiei. Strategia se stabilește împreună cu terapeutul.

Se pot utiliza medicamente dacă alăptez?

Unele pot fi utilizate în anumite situații. Alegerea se individualizează medical.

Trebuie să opresc antidepresivul dacă alăptez?

Nu fără să discuți cu medicul. Oprirea bruscă poate produce simptome de întrerupere și recădere.

Cererea de ajutor înseamnă că sunt o mamă periculoasă?

Nu. Cererea de ajutor arată că simptomele sunt recunoscute și permite evaluarea și tratamentul.

Când trebuie apelat 112?

Pentru intenție sau plan de rănire, voci imperative, deliruri, confuzie, manie severă, tentativă suicidară ori imposibilitatea menținerii siguranței.

Gândurile nu sunt acțiuni, dar suferința merită tratată

Anxietatea postpartum poate transforma responsabilitatea firească pentru copil într-o stare permanentă de alarmă.

Gândurile intruzive pot fi:

nedorite;
repetate;
rușinoase;
înspăimântătoare;
urmate de verificări și evitare.

Ele nu înseamnă automat că mama dorește să rănească bebelușul.

Evaluarea trebuie să clarifice însă dacă există:

OCD;
anxietate;
depresie;
intenție;
voci;
convingeri psihotice;
manie;
risc pentru mamă sau copil.

Pentru simptome stabile, fără pericol imediat, poți solicita o programare la psihiatrie sau la psihologie.

Pentru intenție, plan, voci imperative, deliruri, confuzie, manie severă sau imposibilitatea menținerii siguranței, apelează 112.

Anxietatea postpartum și gândurile intruzive despre copil