Tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare

Apariția unei sarcini poate crea o dilemă pentru o femeie care urmează deja un tratament pentru depresie sau anxietate:

„Medicamentul poate afecta copilul?”

La fel de importantă este însă și întrebarea:

„Ce se poate întâmpla dacă boala revine după ce opresc tratamentul?”

Nu există un răspuns universal și nici un medicament potrivit tuturor pacientelor.

Decizia trebuie să compare:

severitatea bolii;
episoadele anterioare;
riscul suicidar;
tratamentul care a funcționat;
riscul recăderii;
etapa sarcinii;
riscurile cunoscute ale medicamentului;
efectele opririi;
alăptarea;
sănătatea copilului;
preferințele femeii.

Sarcina sau alăptarea nu reprezintă, singure, un motiv pentru oprirea automată a medicației psihiatrice.

În același timp, niciun medicament nu trebuie început, schimbat, redus sau oprit fără o discuție medicală individuală.

Ce faci dacă afli că ești însărcinată și iei un antidepresiv?

Nu opri brusc tratamentul.

Contactează:

medicul psihiatru care l-a prescris;
medicul obstetrician;
medicul de familie, dacă este necesar.

Pregătește următoarele informații:

numele medicamentului;
doza;
de cât timp îl iei;
diagnosticul;
episoadele anterioare;
ce s-a întâmplat la eventualele încercări de oprire;
data ultimei menstruații;
alte medicamente și suplimente;
dacă sarcina a fost planificată;
dacă ai simptome în prezent.

Nu te acuza pentru faptul că ai luat tratamentul înainte de confirmarea sarcinii.

Oprirea medicamentului după aflarea sarcinii nu anulează neapărat o expunere deja produsă și poate introduce un risc nou: revenirea bolii sau apariția simptomelor de întrerupere.

De ce nu se oprește brusc antidepresivul?

Oprirea bruscă poate provoca:

amețeală;
greață;
tulburări de somn;
neliniște;
iritabilitate;
senzații neobișnuite;
accentuarea anxietății;
revenirea depresiei;
atacuri de panică;
dificultatea de a diferenția întreruperea de recădere.

Riscul și intensitatea diferă în funcție de:

medicament;
doză;
durata tratamentului;
viteza reducerii;
sensibilitatea individuală.

Reducerea, când este indicată, se face gradual și cu monitorizare.

Citește articolul Antidepresivele dau dependență?.

Ce riscuri are depresia netratată?

Depresia netratată poate afecta:

alimentația;
somnul;
îngrijirea personală;
participarea la consultațiile prenatale;
administrarea tratamentelor;
relația de cuplu;
capacitatea de funcționare;
consumul de alcool sau substanțe;
siguranța femeii.

În formele severe pot apărea:

neglijare importantă;
refuz alimentar;
idei suicidare;
tentativă de suicid;
simptome psihotice;
imposibilitatea îngrijirii copilului după naștere.

Decizia terapeutică nu compară un medicament cu o sarcină complet lipsită de risc. Compară mai multe opțiuni, inclusiv riscul asociat unei boli active.

Ce riscuri are anxietatea netratată?

Anxietatea severă poate produce:

insomnie;
atacuri de panică;
evitare;
incapacitatea de a merge la consultații;
verificări medicale repetate;
alimentație perturbată;
dificultăți de concentrare;
consum neadecvat de sedative sau alcool;
deteriorarea funcționării;
accentuarea depresiei.

În OCD perinatal pot apărea:

ritualuri;
verificări;
evitarea îngrijirii copilului;
spălare excesivă;
cererea continuă de reasigurare;
gânduri intruzive care produc suferință intensă.

Citește articolul despre anxietatea postpartum și gândurile intruzive.

Cum se alege tratamentul?

Medicul analizează mai întâi:

Diagnosticul

Tratamentul diferă între:

depresie;
anxietate generalizată;
atacuri de panică;
OCD;
PTSD;
tulburare bipolară;
depresie cu simptome psihotice;
psihoză postpartum.

Un antidepresiv utilizat într-o depresie unipolară nu reprezintă automat tratamentul potrivit pentru o persoană cu tulburare bipolară.

Severitatea

Contează dacă simptomele sunt:

ușoare;
moderate;
severe;
asociate cu risc suicidar;
asociate cu psihoză;
asociate cu incapacitatea funcționării.

Istoricul tratamentului

Un medicament care a produs stabilitate timp îndelungat poate avea o valoare diferită față de unul care nu a funcționat.

Medicul întreabă:

ce tratamente au fost încercate;
care au funcționat;
ce reacții adverse au apărut;
dacă au existat recăderi după oprire;
dacă a fost necesară internarea;
dacă au existat tentative suicidare.

Etapa sarcinii

Unele riscuri pot varia în funcție de:

perioada concepției;
primul trimestru;
sfârșitul sarcinii;
apropierea nașterii;
perioada postpartum.

Acest lucru nu înseamnă că tratamentul trebuie schimbat automat la fiecare etapă. Planul se adaptează numai dacă beneficiile depășesc riscurile schimbării.

Alăptarea

Se analizează:

medicamentul;
doza;
trecerea în lapte;
vârsta copilului;
dacă este prematur;
sănătatea copilului;
capacitatea copilului de a elimina medicamentul;
necesitatea monitorizării.

Psihoterapia poate fi folosită în sarcină?

Da.

Psihoterapia nu expune direct fătul la un medicament și poate fi un tratament important pentru:

depresie;
anxietate;
atacuri de panică;
OCD;
fobii;
PTSD;
dificultăți de adaptare;
traumă obstetricală;
probleme de cuplu.

Pot fi utilizate, în funcție de diagnostic:

terapia cognitiv-comportamentală;
activarea comportamentală;
terapia interpersonală;
expunerea cu prevenirea răspunsului pentru OCD;
terapii focalizate pe traumă;
intervenții de cuplu și familie.

Psihoterapia trebuie realizată de un profesionist cu pregătire adecvată și adaptată diagnosticului.

Psihoterapia este întotdeauna suficientă?

Nu.

Poate fi suficientă în unele forme ușoare sau moderate, mai ales când:

riscul este redus;
funcționarea este relativ păstrată;
femeia preferă această opțiune;
există acces la un terapeut competent;
simptomele sunt monitorizate.

Medicația sau asocierea dintre psihoterapie și medicație pot deveni necesare când:

depresia este moderată sau severă;
anxietatea este invalidantă;
psihoterapia nu a fost suficientă;
există recăderi;
femeia a răspuns anterior bine la medicație;
funcționarea este profund afectată;
există risc suicidar;
apare psihoză sau manie.

În situațiile severe, amânarea tratamentului eficient din dorința de a evita orice medicament poate crește riscul pentru mamă și copil.

Ce tipuri de medicamente sunt folosite pentru depresie și anxietate?

Pentru depresie și unele tulburări anxioase pot fi utilizate clase precum:

inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei — SSRI;
inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei — SNRI;
alte tipuri de antidepresive;
tratamente specifice anumitor diagnostice.

Alegerea nu se face numai după denumirea clasei.

Contează:

experiența anterioară;
eficiența;
efectele adverse;
datele din sarcină;
etapa sarcinii;
alăptarea;
interacțiunile;
bolile asociate.

Unele antidepresive sunt folosite și pentru:

anxietate generalizată;
atacuri de panică;
OCD;
PTSD.

Există un antidepresiv complet sigur în sarcină?

Nu există un medicament care să poată fi declarat complet lipsit de orice risc în toate sarcinile.

În același timp, expresia:

„Toate antidepresivele sunt periculoase”

este la fel de incorectă.

Datele diferă în funcție de:

medicament;
doză;
momentul expunerii;
boala mamei;
alți factori medicali;
rezultatul urmărit.

Medicul discută riscurile cunoscute și incertitudinile, dar și riscul recăderii dacă un tratament eficient este schimbat sau oprit.

Este mai bine să schimb un medicament eficient?

Nu automat.

Schimbarea poate avea dezavantaje:

apariția simptomelor de întrerupere;
pierderea răspunsului terapeutic;
recăderea bolii;
efecte adverse de la noul tratament;
o perioadă în care ambele medicamente sunt utilizate;
expunerea la două tratamente fără garanția unui beneficiu.

Uneori schimbarea este justificată de un profil de risc semnificativ mai bun.

Alteori, continuarea tratamentului care a menținut femeia stabilă poate fi opțiunea mai sigură în ansamblu.

Decizia se ia individual, nu după recomandări generale găsite online.

Ce înseamnă „cea mai mică doză eficientă”?

Înseamnă doza minimă care controlează adecvat boala, nu cea mai mică doză disponibilă în prospect.

O doză prea mică poate:

să nu trateze depresia;
să nu controleze atacurile de panică;
să permită agravarea OCD;
să mențină expunerea fără beneficiul terapeutic;
să creeze falsa impresie că tratamentul a eșuat.

Doza poate necesita ajustare pe parcursul sarcinii deoarece organismul procesează unele medicamente diferit.

Orice modificare se face medical.

Este preferabil un singur medicament?

Când este posibil și eficient, medicii pot prefera monoterapia în locul asocierii mai multor medicamente.

Totuși, simplificarea schemei nu trebuie făcută dacă duce la destabilizare.

Pentru unele paciente, o combinație poate fi necesară, mai ales după eșecul tratamentelor simple sau în boli severe.

Scopul nu este obținerea celei mai scurte scheme cu orice preț, ci controlul bolii cu o expunere justificată.

Ce efecte poate avea tratamentul asupra nou-născutului?

În funcție de medicament și momentul expunerii, unele nou-născute pot prezenta după naștere manifestări tranzitorii precum:

iritabilitate;
tremor;
agitație;
somnolență;
dificultăți de alimentare;
modificări respiratorii;
dificultăți de adaptare.

Prezența unui risc posibil nu înseamnă că simptomele vor apărea la fiecare copil.

Echipa obstetricală și neonatală trebuie să știe:

ce medicament a fost utilizat;
în ce doză;
până când;
ce alte tratamente au fost administrate.

Tratamentul nu trebuie oprit în apropierea nașterii fără o decizie medicală individuală.

Este necesară o monitorizare specială în sarcină?

Planul poate include:

consultații psihiatrice;
monitorizarea simptomelor;
consultații obstetricale;
analize, în funcție de tratament;
monitorizarea tensiunii, greutății sau glicemiei;
evaluarea somnului;
plan pentru naștere;
plan postpartum;
informarea echipei neonatale.

Pentru unele medicamente pot fi necesare analize de sânge sau ajustări de doză.

Nu există un protocol identic pentru toate pacientele.

De ce trebuie verificată tulburarea bipolară?

O depresie poate face parte din:

depresie unipolară;
tulburare bipolară;
episod mixt;
altă problemă psihică.

Semne care pot sugera bipolaritate:

episoade cu nevoie foarte redusă de somn;
energie neobișnuit de mare;
vorbire accelerată;
impulsivitate;
cheltuieli;
grandoare;
iritabilitate episodică;
psihoză;
depresii recurente;
istoric familial de bipolaritate.

La unele persoane vulnerabile, antidepresivul administrat fără evaluarea bipolarității poate contribui la activare sau manie.

Citește:

Se pot utiliza anxiolitice în sarcină?

Termenul „anxiolitic” poate include medicamente foarte diferite.

Benzodiazepinele nu sunt, în general, prima opțiune pentru tratamentul de lungă durată al anxietății din sarcină. Pot fi luate în considerare în anumite situații severe și pe termen scurt, după evaluare medicală.

Riscurile pot include:

sedare;
toleranță;
dependență;
simptome de sevraj;
afectarea nou-născutului, în funcție de doză și moment.

Nu opri brusc o benzodiazepină utilizată regulat. Sevrajul poate fi sever și, uneori, poate include convulsii.

Citește articolul Anxioliticele dau dependență?.

Pot fi folosite produse naturiste?

„Natural” nu înseamnă automat sigur în sarcină sau alăptare.

Unele produse:

nu au suficiente date;
pot interacționa cu antidepresivele;
pot afecta coagularea;
pot avea concentrații variabile;
pot conține ingrediente nedeclarate;
pot trece în lapte.

Spune medicului despre:

ceaiuri;
tincturi;
suplimente;
produse pentru somn;
produse calmante;
vitamine în doze mari.

Nu combina antidepresivele cu suplimente pentru dispoziție fără verificarea interacțiunilor.

Medicația poate fi utilizată în alăptare?

În multe situații, da.

Decizia trebuie să țină cont de:

cât medicament ajunge în lapte;
cât absoarbe copilul;
timpul de înjumătățire;
vârsta și greutatea copilului;
prematuritate;
funcția hepatică și renală;
tratamentele copilului;
doza mamei;
necesitatea tratamentului.

Unele medicamente au mai multe date privind alăptarea decât altele.

Un tratament eficient nu trebuie schimbat automat numai pentru că un alt medicament este mai frecvent recomandat la inițiere. Riscul schimbării și al recăderii trebuie inclus în decizie.

Ce trebuie urmărit la copil?

În funcție de tratamentul mamei, medicul poate recomanda urmărirea:

somnolenței excesive;
dificultății de a se trezi pentru masă;
suptului slab;
iritabilității;
agitației;
vărsăturilor sau diareei;
tremorului;
creșterii în greutate;
respirației;
tonusului muscular.

Aceste manifestări nu înseamnă automat că medicamentul este cauza.

Contactează pediatrul dacă apar schimbări neobișnuite, mai ales la:

nou-născut;
copil prematur;
copil bolnav;
copil care primește alte tratamente.

Nu opri brusc tratamentul mamei înainte de evaluare.

Trebuie luat medicamentul imediat după alăptare?

Uneori momentul administrării poate influența expunerea, dar această strategie nu funcționează la fel pentru toate medicamentele.

Pentru tratamentele cu timp lung de înjumătățire, simpla administrare după o masă poate avea un efect redus asupra nivelului din lapte.

Nu modifica ora sau doza fără indicația medicului.

Alăptarea trebuie continuată cu orice preț?

Nu.

Alăptarea are beneficii, dar sănătatea psihică și siguranța mamei sunt esențiale.

Uneori poate fi potrivit:

continuarea alăptării cu tratament și monitorizare;
alegerea unui alt medicament;
alăptarea mixtă;
întreruperea alăptării;
protejarea somnului prin preluarea unei mese de noapte.

O femeie nu trebuie făcută să se simtă vinovată dacă tratamentul sau recuperarea necesită modificarea planului de alăptare.

Nici tratamentul eficient nu trebuie sacrificat automat pentru menținerea exclusivă a alăptării.

Lipsa somnului influențează alegerea tratamentului?

Da.

Privarea severă de somn poate agrava:

depresia;
anxietatea;
OCD;
iritabilitatea;
bipolaritatea;
riscul de manie sau psihoză.

Planul postpartum trebuie să includă, pe cât posibil:

perioade protejate de somn;
implicarea partenerului;
împărțirea meselor și îngrijirii;
limitarea vizitelor;
un prag clar pentru solicitarea ajutorului.

La o femeie cu bipolaritate sau psihoză postpartum anterioară, protejarea somnului este deosebit de importantă, dar nu înlocuiește tratamentul preventiv recomandat.

Ce se întâmplă dacă tratamentul nu funcționează?

Medicul verifică:

diagnosticul;
doza;
durata tratamentului;
administrarea corectă;
bipolaritatea;
consumul de substanțe;
bolile tiroidiene;
anemia;
somnul;
reacțiile adverse;
accesul la psihoterapie;
stresul și sprijinul social.

Opțiunile pot include:

continuarea pentru o perioadă suficientă;
ajustarea dozei;
schimbarea medicamentului;
asocierea psihoterapiei;
reevaluarea diagnosticului;
trimiterea către servicii specializate;
tratament spitalicesc în forme severe;
terapii precum ECT în anumite situații grave.

Nu crește singură doza și nu combina medicamente.

Terapia electroconvulsivantă poate fi utilizată în sarcină?

În anumite forme severe poate fi luată în considerare de o echipă specializată, de exemplu în:

depresie severă amenințătoare de viață;
catatonie;
manie severă;
forme în care este necesar un răspuns rapid;
situații în care alte tratamente nu sunt eficiente sau adecvate.

ECT se realizează în spital, cu anestezie și monitorizare obstetricală și medicală.

Nu este un tratament obișnuit pentru anxietate sau depresie ușoară.

Cum se pregătește perioada de după naștere?

Planul ar trebui stabilit înaintea nașterii, mai ales dacă există:

depresie severă anterioară;
bipolaritate;
psihoză;
tentativă suicidară;
internări;
depresie postpartum anterioară;
recăderi după oprirea tratamentului.

Planul poate include:

cine prescrie tratamentul;
când are loc primul control;
cine urmărește mama;
ce tratament continuă;
cum se organizează somnul;
ce rol are partenerul;
ce semne indică recăderea;
ce se întâmplă cu alăptarea;
cine îngrijește copilul în caz de agravare;
când se apelează 112.

Perioada postpartum nu trebuie lăsată fără monitorizare după o sarcină stabilă.

Ce poate face partenerul?

Partenerul poate:

ajuta la respectarea consultațiilor;
observa schimbările;
proteja somnul;
prelua activități practice;
evita presiunea privind alăptarea;
urmări ideile suicidare;
observa energia neobișnuită sau confuzia;
ajuta la administrarea corectă a tratamentului;
încuraja psihoterapia;
solicita ajutor urgent.

Nu trebuie să decidă singur:

oprirea tratamentului;
reducerea dozei;
dublarea medicației;
introducerea unui sedativ;
reluarea unei rețete vechi.

Când este necesară o consultație rapidă?

Solicită evaluare promptă dacă:

depresia sau anxietatea se agravează;
femeia nu mai funcționează;
nu poate dormi când are ocazia;
nu mai mănâncă;
apar atacuri de panică repetate;
gândurile intruzive ocupă mult timp;
apar compulsii severe;
tratamentul este oprit din cauza sarcinii;
apar reacții adverse;
femeia ia mai multe medicamente;
există istoric de bipolaritate;
apar semne de activare;
alăptarea împiedică administrarea tratamentului necesar.

Când trebuie apelat 112?

Apelează 112 dacă femeia:

are un plan suicidar;
a făcut o tentativă;
a luat prea multe medicamente;
intenționează să rănească copilul;
aude voci care dau comenzi;
este confuză;
are convingeri delirante;
prezintă manie severă;
nu mai recunoaște realitatea;
este violentă sau profund dezorganizată;
refuză complet lichidele;
nu poate fi menținută în siguranță.

Nu lăsa mama singură și nu o lăsa singură cu copilul dacă există psihoză, confuzie, intenție sau risc important.

Citește articolul despre psihoza postpartum.

Consultații la Prevencia

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile consultații programate de psihiatrie cu:

Dr. Anca Dițu;
Dr. Maria Boitan;

prin CAS și cu plată.

Consultația psihiatrică poate include:

evaluarea diagnosticului;
analiza tratamentului actual;
evaluarea riscului recăderii;
discutarea sarcinii și alăptării;
diferențierea depresiei de bipolaritate;
monitorizarea reacțiilor adverse;
recomandarea psihoterapiei;
stabilirea controalelor.

Poți consulta:

Consultațiile prin CAS se realizează pe baza biletului de trimitere valabil, a cardului de sănătate și a actului de identitate, în limita fondurilor disponibile.

La Clinica Prevencia Alunișului sunt disponibile și:

Prevencia oferă servicii ambulatorii programate. Nu înlocuiește serviciul 112, spitalul sau o unitate specializată de psihiatrie perinatală.

Întrebări frecvente

Trebuie să opresc antidepresivul când aflu că sunt însărcinată?

Nu îl opri fără să discuți cu medicul. Oprirea bruscă poate produce simptome de întrerupere și recădere.

Antidepresivele provoacă automat malformații?

Nu. Riscul diferă între medicamente și situații, iar riscul de fond există în orice sarcină. Evaluarea este individuală.

Există un antidepresiv complet sigur?

Nu poate fi garantat riscul zero pentru niciun medicament. Se alege opțiunea cu cel mai favorabil raport dintre beneficii și riscuri.

Este mai bine să schimb medicamentul cu unul considerat mai sigur?

Nu automat. Schimbarea unui tratament eficient poate provoca recădere și expunere la mai multe medicamente.

Pot trata depresia numai prin psihoterapie?

Uneori, în forme ușoare sau moderate. Formele severe, recurente ori asociate cu risc pot necesita medicație sau tratament combinat.

Psihoterapia este sigură în sarcină?

Da. Este o opțiune importantă și se adaptează diagnosticului și severității.

Antidepresivele tratează și anxietatea?

Unele sunt folosite pentru anxietate, panică, OCD sau PTSD, după evaluarea diagnosticului.

Pot lua benzodiazepine în sarcină?

Nu sunt tratamentul obișnuit de lungă durată. Pot fi folosite în situații selectate și pe termen scurt, numai la indicația medicului.

Pot opri singură anxioliticul?

Nu dacă îl utilizezi regulat. Oprirea bruscă a unei benzodiazepine poate produce sevraj.

Doza trebuie redusă cât mai mult?

Se urmărește cea mai mică doză eficientă, nu o doză insuficientă care nu controlează boala.

Sarcina poate schimba doza necesară?

Da. Modul în care organismul procesează unele medicamente se poate modifica, iar ajustările se fac medical.

Pot lua antidepresive dacă alăptez?

În multe situații, da. Alegerea depinde de medicament, doză, starea copilului și răspunsul anterior.

Care antidepresiv este cel mai sigur în alăptare?

Nu există un răspuns potrivit tuturor pacientelor. Unele medicamente au mai multe date și un transfer redus în lapte, dar tratamentul anterior și sănătatea copilului contează.

Trebuie să schimb un tratament eficient pentru a alăpta?

Nu automat. Riscul recăderii trebuie comparat cu eventualul avantaj al schimbării.

Ce urmăresc la copil?

Somnolență excesivă, alimentare dificilă, iritabilitate, tremor, probleme respiratorii sau creștere ponderală insuficientă trebuie discutate cu pediatrul.

Alăptarea trebuie continuată indiferent de tratament?

Nu. Siguranța și recuperarea mamei sunt prioritare. Uneori planul de alăptare trebuie adaptat.

Produsele naturiste sunt mai sigure?

Nu automat. Pot avea interacțiuni și pot lipsi datele privind sarcina și alăptarea.

Ce fac dacă tratamentul nu funcționează?

Solicită reevaluare. Pot fi necesare ajustarea dozei, schimbarea tratamentului, psihoterapie sau reconsiderarea diagnosticului.

Când trebuie apelat 112?

Pentru plan suicidar, tentativă, supradozaj, intenția de a răni copilul, voci imperative, confuzie, psihoză sau manie severă.

Tratamentul corect protejează și mama, și copilul

Alegerea tratamentului în sarcină și alăptare nu trebuie redusă la întrebarea:

„Medicamentul are vreun risc?”

Întrebarea completă este:

„Care este opțiunea cu cel mai favorabil raport între beneficiile și riscurile pentru această mamă și acest copil?”

Planul poate include:

psihoterapie;
medicație;
asocierea lor;
monitorizare;
protejarea somnului;
sprijin familial;
coordonare între psihiatrie și obstetrică.

Nu opri, nu schimba și nu reduce singură tratamentul.

Pentru o situație stabilă poți solicita o programare la psihiatrie, la obstetrică-ginecologie, la psihologie sau la medicină de familie.

Pentru risc suicidar, supradozaj, psihoză, confuzie, manie severă sau pericol pentru copil, apelează 112.

Tratamentul depresiei și anxietății în sarcină și alăptare