Tulburarea de anxietate generalizată: când îngrijorarea devine greu de controlat

Este normal să îți faci griji pentru sănătate, familie, bani sau serviciu. În tulburarea de anxietate generalizată, îngrijorarea devine însă excesivă, persistentă și greu de controlat. Nu se limitează la o singură problemă și poate continua chiar și atunci când nu există un pericol imediat.

Persoana poate trece de la o grijă la alta:

„Dacă îmi pierd locul de muncă?”
„Dacă analizele arată ceva grav?”
„Dacă pățește ceva copilul?”
„Dacă nu reușesc să termin tot?”
„Dacă am uitat ceva important?”

Grijile pot ocupa o mare parte a zilei și pot fi însoțite de neliniște, oboseală, iritabilitate, tensiune musculară, probleme de concentrare și tulburări de somn.

Tulburarea de anxietate generalizată nu este același lucru cu emoțiile normale dintr-o perioadă dificilă. Este o problemă medicală evaluabilă și tratabilă. NIMH descrie această tulburare prin îngrijorare intensă sau disproporționată, persistentă și dificil de controlat, care interferează cu viața zilnică.

Ce este tulburarea de anxietate generalizată?

Tulburarea de anxietate generalizată, numită uneori TAG sau GAD, este o tulburare în care persoana se îngrijorează excesiv în legătură cu mai multe activități sau evenimente obișnuite.

Grijile pot viza:

sănătatea proprie;
sănătatea familiei;
situația financiară;
performanța profesională;
siguranța;
întârzierile;
treburile casnice;
greșelile posibile;
responsabilitățile cotidiene;
viitorul.

Problema nu este existența grijilor, ci intensitatea, frecvența și dificultatea de a le controla.

Persoana poate recunoaște că se îngrijorează prea mult, dar să nu reușească să se oprească. WHO definește anxietatea generalizată prin îngrijorare persistentă și excesivă privind activități sau evenimente cotidiene.

Cum diferă anxietatea generalizată de anxietatea normală?

Anxietatea normală apare în raport cu o situație concretă și tinde să se reducă după ce problema se rezolvă.

De exemplu:

ai un examen;
urmează o negociere dificilă;
aștepți un rezultat medical;
ai un termen limită;
treci printr-o schimbare importantă.

În tulburarea de anxietate generalizată:

grijile apar în multe domenii;
intensitatea este disproporționată;
gândurile se mută rapid de la o problemă la alta;
reasigurarea ajută doar temporar;
anxietatea persistă chiar când lucrurile merg bine;
funcționarea zilnică este afectată;
persoana simte că nu își poate opri mintea.

Pentru imaginea completă a tulburărilor anxioase, citește articolul despre simptomele anxietății.

Cum se manifestă anxietatea generalizată?

Manifestările pot fi cognitive, emoționale, fizice și comportamentale.

Îngrijorare persistentă

Grijile sunt dificil de controlat și pot apărea în majoritatea zilelor.

Persoana poate:

analiza repetat aceleași scenarii;
anticipa permanent probleme;
căuta toate riscurile posibile;
încerca să prevadă fiecare rezultat;
simți nevoia de certitudine totală;
cere reasigurări de la familie sau medici;
petrece mult timp pregătindu-se pentru situații puțin probabile.

Chiar dacă o grijă este rezolvată, alta îi poate lua locul.

Neliniște și dificultatea de a te relaxa

Poate exista senzația că trebuie să faci permanent ceva sau că nu îți poți permite să te oprești.

Unele persoane descriu:

tensiune continuă;
incapacitatea de a sta liniștite;
nevoia de a verifica lucrurile;
senzația că sunt permanent „în priză”;
iritare când sunt întrerupte;
dificultatea de a se bucura de momentele libere.

Oboseală

Anxietatea persistentă consumă energie. Persoana poate fi epuizată chiar dacă activitatea fizică nu a fost intensă.

Oboseala poate fi amplificată de:

somn fragmentat;
tensiune musculară;
hipervigilență;
consum excesiv de cofeină;
efortul de a controla gândurile;
alte probleme medicale.

Dificultăți de concentrare

O parte din atenție rămâne orientată spre posibile amenințări. Pot apărea:

dificultatea de a citi;
pierderea firului unei conversații;
indecizie;
uitarea unor sarcini;
randament mai scăzut;
senzația că mintea se blochează.

Problemele de atenție nu înseamnă automat ADHD. Citește și articolul despre cauzele problemelor de concentrare.

Iritabilitate

Persoana poate reacționa mai intens la:

zgomot;
întârzieri;
schimbări de plan;
solicitări suplimentare;
greșeli minore;
incertitudine.

Iritabilitatea poate afecta relațiile și poate fi interpretată greșit ca lipsă de răbdare sau caracter dificil.

Tensiune musculară

Pot apărea:

dureri la nivelul cefei;
contracturi ale umerilor;
dureri de spate;
dureri de cap;
încleștarea maxilarului;
scrâșnitul dinților;
tremur sau spasme musculare.

Probleme de somn

Grijile se pot intensifica seara, când există mai puține distrageri.

Persoana poate:

adormi greu;
relua mental conversații;
anticipa problemele zilei următoare;
se trezi frecvent;
avea somn superficial;
se trezi obosită.

Dacă mintea rămâne activă noaptea, citește articolul Nu pot dormi din cauza gândurilor.

NIMH include printre manifestările frecvente ale anxietății generalizate neliniștea, oboseala, dificultățile de concentrare, iritabilitatea, tensiunea musculară și problemele de somn.

Anxietatea generalizată poate produce simptome fizice?

Da. Simptomele fizice sunt reale și pot fi uneori mai evidente decât grijile.

Pot apărea:

palpitații;
transpirație;
tremur;
amețeală;
senzație de lipsă de aer;
dificultate la înghițire;
greață;
disconfort abdominal;
nevoia frecventă de a merge la toaletă;
dureri de cap;
dureri musculare;
oboseală.

Aceste manifestări nu trebuie atribuite automat anxietății. Unele pot avea cauze cardiace, endocrine, respiratorii, neurologice sau medicamentoase.

Pentru diferențiere, citește ghidul despre simptomele fizice ale anxietății.

Cât timp trebuie să dureze simptomele?

Diagnosticul nu se stabilește după câteva zile de îngrijorare.

În criteriile clinice folosite frecvent, îngrijorarea apare în majoritatea zilelor și persistă timp de cel puțin șase luni. Sunt analizate și dificultatea de control, simptomele asociate și afectarea funcționării.

Totuși, nu trebuie să aștepți șase luni pentru a solicita ajutor.

Poți cere evaluare mai devreme dacă:

suferința este importantă;
somnul este afectat;
nu mai poți lucra;
consumi alcool sau calmante pentru a face față;
apar atacuri de panică;
simptomele se agravează;
există depresie sau gânduri de autovătămare.

Durata este un criteriu diagnostic, nu o perioadă obligatorie de așteptare.

Anxietatea generalizată este același lucru cu stresul?

Nu.

Stresul este legat, de regulă, de o presiune sau o situație externă:

volum mare de muncă;
datorii;
conflict;
boală;
îngrijirea unei persoane;
schimbare profesională.

Anxietatea generalizată poate continua chiar dacă stresorul se reduce. Grijile se răspândesc asupra mai multor domenii și sunt dificil de controlat.

O persoană poate avea simultan stres real și tulburare de anxietate generalizată.

Diferențele sunt explicate în articolul Anxietate sau stres?.

Este același lucru cu atacul de panică?

Nu.

Anxietatea generalizată este de obicei:

persistentă;
difuză;
legată de mai multe griji;
prezentă pe o perioadă îndelungată.

Atacul de panică este:

brusc;
intens;
concentrat într-un episod;
însoțit frecvent de palpitații, lipsă de aer, amețeală și frica de moarte sau pierdere a controlului.

O persoană poate avea anxietate generalizată fără atacuri de panică. Poate avea și ambele probleme.

Citește articolul despre atacurile de panică.

De ce apare anxietatea generalizată?

Nu există o singură cauză.

Pot contribui:

predispoziția familială;
particularități biologice;
experiențe adverse;
mediu stresant;
pierderi;
traumă;
boli cronice;
incertitudine prelungită;
lipsa somnului;
consumul de substanțe;
anumite trăsături de personalitate;
dificultatea de a tolera incertitudinea.

NIMH arată că tulburarea poate rezulta dintr-o combinație de factori genetici, biologici și de mediu.

Anxietatea generalizată nu este o dovadă de slăbiciune și nu apare pentru că persoana „nu gândește pozitiv”.

Ce poate agrava simptomele?

Anxietatea poate fi amplificată de:

lipsa somnului;
cofeină în exces;
energizante;
nicotină;
alcool;
canabis;
stimulente;
conflicte;
suprasolicitare;
izolarea;
verificarea compulsivă;
căutarea repetată de reasigurări;
consumul necontrolat de sedative;
oprirea bruscă a unor medicamente.

Reasigurarea repetată poate oferi o ușurare temporară, dar poate întări nevoia de certitudine și menține ciclul anxietății.

Poate exista o cauză medicală?

Da. Unele probleme medicale pot produce sau agrava neliniștea, palpitațiile, tremurul, insomnia și dificultățile de concentrare.

În funcție de simptome, medicul poate lua în calcul:

afecțiuni tiroidiene;
anemie;
tulburări de ritm cardiac;
probleme respiratorii;
glicemie scăzută;
durere cronică;
menopauză sau alte modificări hormonale;
medicamente și suplimente;
consum de stimulente;
sevraj de alcool sau sedative.

Nu este necesar ca fiecare pacient să facă toate investigațiile. Evaluarea se adaptează istoricului și tabloului clinic.

Poți începe și cu medicul de familie, mai ales dacă simptomele sunt predominant fizice sau ai alte afecțiuni.

Cu ce alte probleme se poate asocia?

Tulburarea de anxietate generalizată poate apărea împreună cu:

depresie;
alte tulburări de anxietate;
atacuri de panică;
PTSD;
durere cronică;
consum problematic de alcool;
consum de alte substanțe;
tulburări ale somnului;
probleme cardiovasculare.

Asocierea mai multor probleme poate modifica tratamentul și ordinea intervențiilor. NIMH și NICE recomandă evaluarea comorbidităților, a consumului de substanțe, a afecțiunilor medicale și a istoricului de tratament.

Pentru manifestările depresive, citește articolul despre depresie.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul nu se bazează doar pe numărul simptomelor.

Evaluarea urmărește:

conținutul grijilor;
frecvența lor;
dificultatea de control;
durata;
simptomele fizice;
efectul asupra muncii și relațiilor;
somnul;
consumul de substanțe;
bolile și tratamentele existente;
episoadele anterioare;
depresia și alte tulburări;
riscul de autovătămare.

Medicul poate recomanda investigații dacă există suspiciunea unei cauze fizice.

NICE subliniază că evaluarea trebuie să ia în calcul suferința și afectarea funcțională, nu doar durata și severitatea simptomelor.

Testul GAD-7 pune diagnosticul?

Nu.

GAD-7 este un chestionar de screening care poate estima intensitatea unor simptome și poate ajuta la urmărirea evoluției.

Nu poate:

confirma singur diagnosticul;
exclude o cauză medicală;
diferenția toate tulburările de anxietate;
evalua complet depresia sau bipolaritatea;
înlocui consultația.

Un scor crescut indică nevoia unei evaluări mai detaliate, nu un diagnostic automat.

Cum se tratează anxietatea generalizată?

Tratamentul este ales în funcție de:

severitate;
afectarea funcționării;
preferințele pacientului;
tratamentele anterioare;
bolile asociate;
riscuri;
disponibilitatea intervențiilor.

NICE recomandă o abordare graduală: educație și monitorizare, intervenții psihologice cu intensitate redusă, iar în cazurile cu afectare importantă psihoterapie individuală intensivă sau tratament medicamentos.

Psihoterapia

Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre principalele intervenții pentru anxietatea generalizată.

Poate ajuta pacientul să:

observe tiparele de îngrijorare;
identifice interpretările catastrofice;
tolereze mai bine incertitudinea;
reducă verificările și reasigurările;
diferențieze problema reală de scenariul ipotetic;
testeze predicțiile anxioase;
dezvolte strategii de prevenire a recăderilor.

NICE recomandă, pentru intervenția psihologică de intensitate ridicată, terapia cognitiv-comportamentală sau relaxarea aplicată, oferite de practicieni instruiți.

Tratamentul medicamentos

Medicația poate fi discutată atunci când:

simptomele sunt persistente;
funcționarea este marcat afectată;
intervențiile inițiale nu au fost suficiente;
pacientul preferă tratamentul medicamentos;
psihoterapia nu este disponibilă;
există alte indicații medicale.

Anumite antidepresive sunt folosite ca tratament de fond. Efectul nu este imediat, iar la început pot apărea reacții adverse sau o creștere temporară a anxietății.

Benzodiazepinele nu sunt recomandate ca tratament obișnuit de fond pentru anxietatea generalizată. NICE le limitează la măsuri de scurtă durată în situații de criză, din cauza riscurilor asociate.

Pentru alegerea intervenției, citește articolul Psihoterapie sau medicație?.

Pentru siguranța tratamentului, citește:

Nu începe, nu crește și nu opri singur un tratament.

Cât durează tratamentul?

Durata diferă.

Sunt luate în calcul:

severitatea;
răspunsul;
episoadele anterioare;
riscul de recădere;
reacțiile adverse;
preferințele pacientului;
tratamentele asociate.

Psihoterapia poate necesita mai multe ședințe și aplicarea exercițiilor între întâlniri. Medicația poate avea nevoie de timp până la apariția efectului și trebuie monitorizată.

Faptul că simptomele se ameliorează nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Ce poți face singur?

Măsurile de autoîngrijire pot completa tratamentul:

redu cofeina și energizantele;
limitează alcoolul;
păstrează un program regulat de somn;
fă activitate fizică adaptată;
mănâncă regulat;
notează grijile și situațiile declanșatoare;
limitează căutarea repetată de reasigurări;
stabilește perioade fără știri și căutări medicale;
discută cu o persoană de încredere;
aplică exercițiile recomandate în terapie.

Aceste măsuri nu înlocuiesc evaluarea dacă simptomele sunt persistente sau severe.

Când mergi la psihiatru?

Este indicată evaluarea psihiatrică dacă:

grijile ocupă o mare parte a zilei;
nu le poți controla;
somnul este afectat;
randamentul a scăzut;
ai simptome fizice repetate;
eviți activități;
consumi alcool sau sedative pentru calmare;
psihoterapia nu a fost suficientă;
urmezi deja un tratament;
coexistă depresie;
apar gânduri de autovătămare.

Pentru orientare, citește articolul Când mergi la psihiatru?.

Dacă nu știi ce specialist este potrivit, citește Psihiatru sau psiholog?.

Când este nevoie de ajutor urgent?

Apelează 112 sau mergi la urgență dacă:

ai un plan de suicid;
ai încercat să te rănești;
nu te poți menține în siguranță;
există agitație severă sau comportament violent;
apar halucinații;
există confuzie severă;
apar convulsii;
suspectezi un supradozaj;
simptomele au apărut după întreruperea bruscă a alcoolului sau sedativelor;
apare durere toracică intensă, leșin sau lipsă severă de aer.

Anxietatea generalizată poate coexista cu depresia, consumul de substanțe și gândurile suicidare, iar riscul trebuie evaluat separat.

Consultații pentru anxietate generalizată la Prevencia

La Clinica Prevencia sunt disponibile consultații de psihiatrie prin CAS, în baza biletului de trimitere și în limita fondurilor disponibile, precum și consultații cu plată.

Evaluarea poate include:

istoricul simptomelor;
bolile și tratamentele existente;
impactul asupra vieții;
excluderea unor cauze medicale;
opțiunile psihologice și medicamentoase;
planul de monitorizare.

Poți consulta pagina despre psihiatrie prin CAS sau poți face o programare la psihiatrie.

Întrebări frecvente

Anxietatea generalizată înseamnă că îmi fac griji din orice?

Poate părea astfel, dar diagnosticul presupune mai mult decât multe griji. Contează dificultatea de control, persistența, simptomele asociate și efectul asupra vieții.

Pot avea anxietate generalizată dacă nu am atacuri de panică?

Da. Atacurile de panică nu sunt obligatorii. Anxietatea generalizată este de obicei mai persistentă și difuză.

Poate anxietatea generalizată să provoace palpitații?

Da, dar palpitațiile pot avea și cauze cardiace, endocrine, medicamentoase sau legate de stimulente. Simptomele noi sau intense trebuie evaluate.

Anxietatea generalizată poate afecta memoria?

Poate afecta atenția și capacitatea de concentrare, ceea ce poate fi perceput ca o problemă de memorie. Tulburările persistente sau progresive necesită evaluare separată.

Este anxietatea generalizată doar o reacție la stres?

Nu. Stresul poate declanșa sau agrava simptomele, dar anxietatea generalizată poate persista și se poate extinde asupra mai multor domenii.

Se tratează doar cu medicamente?

Nu. Opțiunile includ educație, autoajutor ghidat, psihoterapie, medicație sau combinații între acestea.

Anxioliticele sunt obligatorii?

Nu. Planul depinde de severitate, diagnostic, preferințe și răspunsul la intervențiile anterioare. Benzodiazepinele nu sunt recomandate ca tratament obișnuit de fond.

Testele online pot confirma diagnosticul?

Nu. Sunt instrumente de screening și monitorizare. Diagnosticul necesită evaluarea contextului, afectării funcționale și cauzelor alternative.

Anxietatea generalizată poate dispărea?

Multe persoane obțin o ameliorare importantă prin tratament. Evoluția diferă, iar uneori sunt necesare ajustări și intervenții de prevenire a recăderilor.

Îngrijorarea nu trebuie să controleze întreaga zi

Tulburarea de anxietate generalizată nu înseamnă doar că ești o persoană atentă sau responsabilă. Grijile devin greu de oprit, trec de la o problemă la alta și afectează somnul, concentrarea, energia și relațiile.

Evaluarea urmărește atât simptomele psihice, cât și cauzele medicale, consumul de substanțe și problemele asociate. Tratamentul poate include psihoterapie, medicație sau o combinație adaptată situației.

Pentru evaluare, poți solicita o programare la psihiatrie, prin CAS sau cu plată.

Tulburarea de anxietate generalizată: când îngrijorarea devine greu de controlat