Psihoterapie sau medicație? Cum se aleg opțiunile de tratament

Psihoterapia și medicația nu sunt tratamente rivale. Uneori este indicată psihoterapia, alteori tratamentul medicamentos, iar în anumite situații asocierea lor oferă cea mai potrivită abordare.

Alegerea nu ar trebui făcută după idei precum „pastilele sunt pentru cazuri grave” sau „terapia rezolvă orice problemă”. Contează diagnosticul, severitatea simptomelor, riscurile, efectul asupra vieții cotidiene, bolile asociate, tratamentele urmate anterior și preferințele pacientului.

Planul trebuie stabilit după o evaluare profesională și revizuit în funcție de evoluție. Dacă nu știi la ce specialist să mergi, citește mai întâi articolul despre diferența dintre psihiatru și psiholog.

Ce este psihoterapia?

Psihoterapia este o intervenție structurată, bazată pe conversație și tehnici psihologice, desfășurată de un profesionist cu formarea și competența necesare.

Nu înseamnă doar să povestești ce te supără. În funcție de metoda utilizată, psihoterapia poate urmări:

înțelegerea legăturii dintre gânduri, emoții și comportamente;
reducerea evitării;
gestionarea anxietății;
schimbarea unor tipare repetitive;
procesarea experiențelor traumatice;
dezvoltarea abilităților de reglare emoțională;
îmbunătățirea relațiilor;
prevenirea recăderilor;
adaptarea la o boală sau la o schimbare importantă.

Există mai multe forme de psihoterapie. Printre acestea se află terapia cognitiv-comportamentală, terapia interpersonală, terapiile psihodinamice, terapia de familie și alte intervenții adaptate problemei tratate.

Nu orice tip de terapie este potrivit pentru orice afecțiune. Contează atât pregătirea terapeutului, cât și metoda folosită.

Ce face tratamentul medicamentos?

Medicamentele psihiatrice acționează asupra simptomelor și proceselor biologice implicate în anumite tulburări mintale. Ele pot fi utilizate pentru:

depresie;
anxietate;
atacuri de panică;
tulburare obsesiv-compulsivă;
tulburare bipolară;
psihoză;
insomnie, în anumite condiții;
ADHD;
alte probleme stabilite medical.

Tratamentul medicamentos nu rezolvă automat conflictele, stresul de la serviciu, problemele de cuplu sau tiparele comportamentale. Poate însă reduce simptomele suficient încât persoana să își recapete funcționarea și să poată beneficia mai bine de psihoterapie.

Medicamentele trebuie prescrise și monitorizate de medic. Alegerea lor depinde de diagnostic, alte boli, tratamente concomitente, reacții adverse posibile, vârstă, sarcină, consum de substanțe și răspunsul anterior.

Cum se alege între psihoterapie și medicație?

Decizia ar trebui să rezulte din evaluare și dintr-o discuție între pacient și specialist.

Se iau în calcul:

tipul simptomelor;
severitatea;
durata;
afectarea somnului, muncii și relațiilor;
existența unor riscuri;
episoadele anterioare;
tratamentele încercate;
bolile asociate;
reacțiile adverse;
accesul la psihoterapie;
preferințele pacientului;
disponibilitatea de a urma tratamentul.

Pentru anxietatea generalizată, ghidul NICE consideră atât intervențiile psihologice, cât și medicația opțiuni bazate pe dovezi, iar alegerea se face după evaluare și decizie comună.

Comparație rapidă

Aspect	Psihoterapie	Medicație
Cine o oferă	Psihoterapeut cu formare recunoscută	Medic
Necesită participare activă	Da	Da, prin administrare corectă și monitorizare
Acționează asupra comportamentelor și tiparelor	Direct	Indirect, prin reducerea simptomelor
Poate reduce simptome severe	În unele cazuri	Da, în funcție de diagnostic
Poate fi folosită singură	Da, în anumite situații	Da, în anumite situații
Poate fi asociată cu cealaltă	Da	Da
Poate produce reacții adverse fizice	De regulă nu, dar poate provoca temporar disconfort emoțional	Da, în funcție de medicament
Necesită monitorizare	Evoluția se urmărește terapeutic	Necesită monitorizare medicală
Se oprește brusc	Procesul se poate încheia planificat	Unele tratamente nu trebuie întrerupte brusc

Când poate fi suficientă psihoterapia?

Psihoterapia poate fi utilizată ca intervenție principală atunci când:

simptomele sunt ușoare sau moderate;
persoana își păstrează capacitatea de funcționare;
nu există un risc imediat;
problema este legată de stres, relații, adaptare sau comportamente;
pacientul preferă o intervenție psihologică;
există o metodă terapeutică eficientă pentru problema respectivă;
specialistul consideră că medicația nu este necesară în acel moment.

În depresia mai puțin severă, NICE recomandă discutarea unor intervenții precum autoajutorul ghidat, terapia cognitiv-comportamentală, activarea comportamentală, exercițiul fizic de grup sau alte forme de psihoterapie. Antidepresivele nu sunt recomandate automat ca primă opțiune dacă persoana nu le preferă.

Psihoterapia poate fi utilă și pentru prevenirea recăderilor, chiar după ameliorarea simptomelor.

Când poate fi necesară medicația?

Tratamentul medicamentos poate deveni important atunci când:

simptomele sunt moderate sau severe;
funcționarea este puternic afectată;
persoana nu mai poate dormi sau mânca adecvat;
există depresie persistentă;
apar atacuri de panică frecvente;
psihoterapia singură nu a fost suficientă;
există episoade de manie;
apar simptome psihotice;
există un risc crescut de recădere;
este necesară stabilizarea rapidă a unei afecțiuni;
diagnosticul are, de regulă, o componentă importantă de tratament medicamentos.

Necesitatea medicației nu înseamnă că persoana este „mai slabă” sau că problema nu poate fi înțeleasă psihologic. Este o decizie medicală bazată pe balanța dintre beneficii și riscuri.

Când se recomandă ambele?

Asocierea poate fi indicată atunci când:

tulburarea este mai severă;
simptomele afectează mai multe domenii ale vieții;
răspunsul la o singură intervenție este incomplet;
există episoade recurente;
medicația reduce simptomele, iar terapia lucrează asupra factorilor care le mențin;
psihoterapia sprijină aderența și prevenirea recăderilor;
ghidurile recomandă explicit combinația pentru diagnosticul și severitatea respectivă.

Asociația Americană de Psihiatrie arată că psihoterapia este folosită frecvent împreună cu medicația și că, pentru unele persoane, combinația poate fi mai utilă decât o singură intervenție.

Ce se recomandă în depresie?

Nu există un singur tratament pentru toate formele de depresie.

Pentru episoadele mai puțin severe pot fi discutate intervenții psihologice, monitorizare activă și alte opțiuni adaptate preferințelor pacientului.

Pentru depresia mai severă, tratamentele de primă linie pot include intervenții psihologice, medicație sau combinații între acestea, după nevoile clinice și preferințele persoanei. NICE include terapia cognitiv-comportamentală asociată unui antidepresiv între opțiunile pentru depresia mai severă.

Evaluarea trebuie să urmărească și:

riscul suicidar;
prezența simptomelor psihotice;
episoade anterioare de energie anormal de crescută;
consumul de substanțe;
bolile medicale;
tratamentele care pot produce simptome depresive.

Înaintea alegerii tratamentului este importantă diferențierea depresiei de tulburarea bipolară.

Pentru manifestări și semnale de alarmă, citește articolul despre simptomele depresiei.

Ce se recomandă în anxietate?

În anxietate pot fi eficiente atât psihoterapia, cât și medicația.

Psihoterapia poate urmări:

reducerea evitării;
reinterpretarea simptomelor;
expunerea graduală la situațiile temute;
gestionarea îngrijorării;
dezvoltarea unor strategii de reglare.

Medicația poate fi luată în considerare când simptomele sunt persistente, severe, afectează funcționarea sau când pacientul o preferă după discutarea beneficiilor și riscurilor.

Ghidul NICE pentru anxietatea generalizată recomandă ca alegerea dintre intervenția psihologică de intensitate ridicată și tratamentul medicamentos să țină cont de preferința persoanei, fără a presupune automat că una dintre opțiuni este superioară celeilalte în toate cazurile.

Citește și ghidul despre simptomele anxietății.

Ce se recomandă pentru atacurile de panică?

Pentru tulburarea de panică pot fi folosite:

psihoterapie;
medicație;
intervenții de autoajutor ghidat;
combinații, în funcție de situație.

Psihoterapia poate ajuta persoana să înțeleagă reacțiile corpului, să reducă teama de simptome și să limiteze evitarea. Medicația poate fi luată în calcul în funcție de frecvența episoadelor, afectarea funcțională, preferințe și răspunsul la intervențiile anterioare.

Durerea toracică, leșinul sau lipsa severă de aer nu trebuie atribuite automat panicii. Un prim episod poate necesita excluderea unei cauze medicale.

Pentru detalii, citește articolul despre atacurile de panică.

Ce se recomandă în tulburarea obsesiv-compulsivă?

În tulburarea obsesiv-compulsivă, intervenția psihologică trebuie să fie specifică problemei. Terapia cognitiv-comportamentală cu expunere și prevenirea răspunsului este una dintre intervențiile principale.

Pentru afectarea funcțională moderată, NICE recomandă discutarea alegerii între un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei și o formă mai intensivă de terapie cognitiv-comportamentală cu expunere și prevenirea răspunsului. Pentru afectarea severă, poate fi recomandată asocierea lor.

Psihoterapia generică, fără tehnici adaptate OCD, nu este echivalentă automat cu intervenția recomandată.

Citește ghidul despre tulburarea obsesiv-compulsivă.

Ce se recomandă în tulburarea bipolară?

În tulburarea bipolară, tratamentul nu trebuie redus la psihoterapie. Episoadele de manie, hipomanie sau depresie bipolară necesită evaluare psihiatrică, iar medicația are frecvent un rol central.

Intervențiile psihologice pot completa tratamentul prin:

educație despre boală;
identificarea semnelor timpurii;
monitorizarea dispoziției;
îmbunătățirea aderenței;
gestionarea stresului;
prevenirea recăderilor;
implicarea familiei.

NICE descrie medicația și intervențiile psihologice drept cele două componente principale ale tratamentului bipolar și recomandă intervenții psihologice structurate pentru prevenirea recăderilor și simptomele persistente.

Citește articolul despre tulburarea bipolară.

Ce se recomandă în psihoză?

Psihoza necesită evaluare medicală rapidă. Psihoterapia singură nu trebuie presupusă suficientă fără consult psihiatric.

Pentru un prim episod de psihoză, NICE recomandă oferirea tratamentului antipsihotic împreună cu intervenții psihologice, precum terapia cognitiv-comportamentală și intervenția familială.

Psihoterapia poate ajuta la:

reducerea suferinței;
înțelegerea experiențelor;
gestionarea simptomelor;
revenirea la activități;
sprijinirea familiei;
prevenirea recăderilor.

Dacă persoana aude voci care îi cer să se rănească, este extrem de agitată, confuză sau nu poate fi menținută în siguranță, situația poate fi o urgență.

Vezi articolul despre simptomele psihozei.

Preferința pacientului contează?

Da, dar preferința trebuie să fie informată.

Pacientul ar trebui să primească explicații despre:

beneficiile așteptate;
limitele intervenției;
riscurile și reacțiile adverse;
durata probabilă;
alternativele disponibile;
consecințele netratării;
modul de monitorizare.

A prefera psihoterapia nu înseamnă că evaluarea medicală poate fi omisă atunci când există simptome severe. În același timp, preferința pentru tratament medicamentos nu elimină automat utilitatea psihoterapiei.

Decizia trebuie reevaluată dacă simptomele nu se ameliorează.

Cât durează până apare efectul?

Durata diferă în funcție de problemă și tratament.

În psihoterapie, unele persoane observă schimbări după câteva ședințe, dar modificările stabile pot necesita un proces mai lung. Durata depinde de obiective, severitate, metodă și participarea pacientului.

În cazul medicației, efectul nu este întotdeauna imediat. Unele medicamente pot reduce anumite simptome rapid, în timp ce altele necesită administrare constantă și evaluare pe parcursul mai multor săptămâni.

Lipsa unui efect imediat nu justifică modificarea dozei sau oprirea tratamentului fără discuția cu medicul.

Medicația schimbă personalitatea?

Scopul tratamentului nu este schimbarea personalității, ci reducerea simptomelor care împiedică persoana să funcționeze.

Totuși, unele persoane pot resimți:

somnolență;
agitație;
modificări emoționale;
dificultăți sexuale;
schimbări ale apetitului;
alte reacții adverse.

Acestea trebuie discutate cu medicul. Uneori este necesară ajustarea tratamentului, schimbarea medicamentului sau reevaluarea diagnosticului.

Nu opri singur tratamentul din cauza reacțiilor adverse, cu excepția unei urgențe medicale în care trebuie solicitat ajutor imediat.

Psihoterapia poate agrava temporar starea?

Discuția despre experiențe dificile poate produce temporar disconfort emoțional. Acest lucru nu înseamnă automat că terapia este greșită.

Totuși, procesul trebuie să aibă obiective clare și să fie monitorizat. Discută cu terapeutul dacă:

te simți constant mai rău;
nu înțelegi scopul intervenției;
nu există un plan;
limitele profesionale nu sunt respectate;
te simți presat să continui;
apar riscuri pentru siguranță.

În caz de deteriorare importantă, este necesară și o evaluare medicală.

Poți refuza medicația?

Într-o consultație ambulatorie obișnuită, ai dreptul să discuți recomandarea, să pui întrebări și să participi la decizie.

Poți întreba:

De ce este recomandat acest tratament?
Ce alternative există?
Ce se poate întâmpla fără tratament?
Ce reacții adverse sunt posibile?
Cum va fi urmărit efectul?
Cât timp ar putea fi necesar?
Cum se întrerupe în siguranță?

În situații acute, cu risc major pentru pacient sau alte persoane, pot exista proceduri medicale și legale diferite.

Poți opri tratamentul când te simți mai bine?

Nu fără un plan discutat cu medicul.

Ameliorarea poate însemna că tratamentul funcționează, nu că nu mai este necesar. Oprirea prematură poate crește riscul de revenire a simptomelor.

Unele medicamente pot produce simptome la întrerupere, mai ales dacă sunt oprite brusc. Reducerea trebuie adaptată medicamentului, duratei administrării și situației pacientului.

Pentru diferențele dintre dependență și simptomele de întrerupere, citește articolele despre antidepresive și dependență și anxiolitice și dependență.

Cum îți dai seama dacă tratamentul funcționează?

Evoluția nu trebuie evaluată doar prin întrebarea „mă simt mai bine?”.

Pot fi urmărite obiective concrete:

dorm mai bine;
am mai puține atacuri de panică;
pot ieși din casă;
mă concentrez mai bine;
am revenit la serviciu;
gândurile obsesive ocupă mai puțin timp;
mă pot îngriji;
relațiile s-au îmbunătățit;
riscul de autovătămare a scăzut.

Dacă nu există progres, specialistul poate reevalua:

diagnosticul;
aderența;
doza și durata tratamentului;
metoda psihoterapeutică;
bolile asociate;
consumul de substanțe;
factorii sociali;
necesitatea unei combinații de intervenții.

Psihoterapie și medicație prin CAS la Prevencia

La Clinica Prevencia sunt disponibile consultații de psihiatrie prin CAS sau cu plată. Psihoterapia decontată prin CAS se accesează pe baza recomandării unui medic specialist, după consult; pentru adulți, traseul poate începe cu un consult psihiatric pe baza biletului de trimitere. Ședințele cu plată se pot programa direct.

Poți consulta:

Întrebări frecvente

Psihoterapia este mai bună decât medicația?

Nu există un răspuns valabil pentru toate persoanele și toate diagnosticele. Pentru unele probleme este suficientă psihoterapia. Pentru altele, medicația este importantă. Uneori se recomandă asocierea.

Medicația este doar pentru cazurile grave?

Nu. Poate fi recomandată și în forme moderate, recurente sau persistente. Decizia nu se bazează doar pe eticheta „ușor” sau „grav”.

Pot începe cu psihoterapie și să adaug medicația ulterior?

Da, în anumite situații. Evoluția trebuie urmărită, iar tratamentul reevaluat dacă simptomele persistă sau se agravează.

Pot lua medicamente fără psihoterapie?

Da, dacă medicul consideră că aceasta este o opțiune potrivită. Totuși, psihoterapia poate aduce beneficii suplimentare în numeroase afecțiuni.

Psihoterapeutul poate modifica medicația?

Nu. Tratamentul medicamentos este prescris și ajustat de medic.

Psihiatrul poate recomanda psihoterapie?

Da. Psihiatrul poate considera psihoterapia suficientă, o poate recomanda împreună cu medicația sau o poate indica după stabilizarea simptomelor.

Ce fac dacă tratamentul nu funcționează?

Nu îl opri singur. Discută cu medicul sau terapeutul despre simptome, reacții adverse, dificultăți de administrare și obiectivele care nu au fost atinse. Poate fi necesară reevaluarea planului.

Nu este obligatoriu să alegi între două tabere

Psihoterapia și medicația au mecanisme și roluri diferite. Alegerea corectă nu ține de ideologie, ci de problema concretă a pacientului.

Pentru simptome ușoare sau moderate, psihoterapia poate fi suficientă. Pentru forme mai severe, recurente, psihotice sau bipolare, evaluarea psihiatrică și medicația pot avea un rol esențial. În multe cazuri, asocierea intervențiilor oferă un plan mai complet.

Primul pas este evaluarea. Poți solicita o programare la psihiatrie sau o programare la psihologie, în funcție de simptome și de traseul recomandat.

Psihoterapie sau medicație? Cum se aleg opțiunile de tratament