Coxartroza: kinetoterapie, mobilitate și recuperarea funcției șoldului

Coxartroza: kinetoterapie, mobilitate și recuperarea funcției șoldului

Coxartroza este osteoartrita articulației șoldului. Poate provoca durere, rigiditate, reducerea mobilității și dificultăți la mers, ridicarea de pe scaun, urcatul scărilor sau încălțarea pantofilor.

Diagnosticul nu înseamnă însă că mișcarea trebuie evitată.

Exercițiul terapeutic adaptat este una dintre componentele importante ale tratamentului conservator al osteoartritei. NICE recomandă exercițiul terapeutic individualizat tuturor persoanelor cu osteoartrită, inclusiv exerciții pentru întărirea musculaturii și condiționare aerobică.

Pentru osteoartrita simptomatică ușoară sau moderată a șoldului, ghidul AAOS arată că terapia fizică poate fi luată în calcul pentru îmbunătățirea funcției și reducerea durerii.

Rolul kinetoterapiei este de a transforma recomandarea generală „fă mișcare” într-un program adaptat mobilității, forței și obiectivelor pacientului.

Ce este coxartroza

Coxartroza este o formă de osteoartrită care afectează articulația șoldului.

Poate determina:

• durere în zona inghinală sau a șoldului;
• rigiditate;
• reducerea mobilității;
• dificultăți la mers;
• dificultăți la urcatul scărilor;
• probleme la ridicarea de pe scaun;
• dificultăți la încălțare;
• reducerea activității fizice.

Prevencia are deja un articol separat despre diagnosticul și tratamentul coxartrozei. Articolul de față are un rol diferit: explică strict partea de recuperare funcțională.

De ce exercițiul este important în coxartroză

Durerea poate determina pacientul să își reducă treptat activitatea.

Merge mai puțin, evită scările și începe să folosească mai puțin membrul afectat.

În timp pot apărea:

• pierderea forței;
• scăderea toleranței la efort;
• rigiditate mai mare;
• mers mai dificil;
• reducerea autonomiei.

Se poate crea astfel un cerc:

durere → mai puțină activitate → forță și capacitate mai mici → activitățile devin și mai dificile.

Exercițiul terapeutic urmărește să limiteze această pierdere funcțională. OMS arată că exercițiul poate întări musculatura afectată și poate îmbunătăți mobilitatea persoanelor cu osteoartrită.

Kinetoterapia poate vindeca coxartroza?

Nu în sensul de a readuce articulația la structura inițială.

Kinetoterapia nu reconstruiește cartilajul deteriorat.

Obiectivul este altul:

• menținerea sau creșterea mobilității;
• îmbunătățirea forței;
• mers mai bun;
• toleranță mai mare la activitate;
• păstrarea independenței;
• reducerea limitărilor produse de boală.

Coxartroza poate continua să existe structural, iar pacientul să devină totuși mai funcțional.

Această distincție este esențială.

Recuperarea începe cu evaluarea funcțională

„Am coxartroză” nu spune suficient pentru a stabili programul.

În cadrul evaluării funcționale pot fi analizate:

• mobilitatea șoldului;
• forța;
• mersul;
• echilibrul;
• capacitatea de a se ridica;
• urcatul treptelor;
• distanța pe care pacientul o poate parcurge;
• activitățile care provoacă simptome;
• nivelul de activitate anterior.

Două persoane cu coxartroză pot avea nevoi foarte diferite.

Un pacient poate avea durere, dar funcție relativ bună.

Altul poate prezenta rigiditate importantă, slăbiciune și dificultăți la mers pe distanțe mici.

Programul trebuie adaptat acestor diferențe.

Ce urmărește kinetoterapia

Menținerea și recuperarea mobilității

Coxartroza poate limita progresiv mișcarea șoldului.

Aceasta poate deveni vizibilă atunci când pacientul:

• se încalță greu;
• urcă greu în mașină;
• nu poate ridica suficient piciorul;
• are dificultăți la anumite poziții;
• merge cu pas mai scurt.

Programul poate include exerciții de mobilitate adaptate nivelului pacientului.

Scopul nu este obținerea forțată a unei amplitudini maxime, ci a mobilității necesare activităților relevante.

Recuperarea forței

Forța musculaturii șoldului și a membrului inferior este importantă pentru:

• mers;
• stabilitatea bazinului;
• ridicarea de pe scaun;
• scări;
• echilibru.

Programul poate include exerciții pentru:

• musculatura fesieră;
• coapsă;
• musculatura implicată în stabilizarea șoldului;
• alte grupe necesare activităților funcționale.

NICE include explicit exercițiile de întărire musculară între formele recomandate de exercițiu terapeutic în osteoartrită.

Mersul

Pentru mulți pacienți, acesta este obiectivul cel mai important.

Coxartroza poate modifica mersul prin:

• durere;
• rigiditate;
• slăbiciune;
• reducerea sprijinului pe membrul afectat.

Pacientul poate începe să șchiopăteze sau să reducă distanța parcursă.

Kinetoterapia poate urmări:

• îmbunătățirea controlului membrului;
• creșterea progresivă a distanței;
• creșterea toleranței;
• reducerea compensărilor;
• siguranța mersului.

Pentru perspectiva mai largă există articolul despre recuperarea șoldului.

Ce tipuri de exerciții pot fi folosite

Programul poate include, în funcție de evaluare:

• mobilitate;
• exerciții de forță;
• exerciții în sprijin;
• ridicări de pe scaun;
• exerciții pentru echilibru;
• mers;
• activitate aerobică adaptată;
• activități funcționale.

Nu toate sunt potrivite în aceeași formă tuturor pacienților.

Exercițiul terapeutic trebuie adaptat nevoilor individuale, acesta fiind și principiul recomandat de NICE pentru osteoartrită.

Care sunt cele mai bune exerciții pentru coxartroză?

Nu există o listă universală.

Un pacient poate avea predominant:

• rigiditate;

altul:

• slăbiciune;

altul:

• dificultăți la mers;

iar altul:

• toleranță redusă la efort.

Exercițiul potrivit este cel care răspunde unei limitări identificate și poate fi progresat.

De aceea nu este corect să oferim același set de cinci exerciții tuturor persoanelor cu coxartroză.

Mersul este bun?

Pentru multe persoane, da.

Important este dozajul.

Dacă pacientul poate merge doar zece minute fără o agravare importantă a simptomelor, nu există avantaj în a-i cere direct o oră de mers.

Mai util este:

nivel tolerat → progresie graduală → reevaluare.

Obiectivul este creșterea capacității în timp.

Bicicleta poate fi folosită?

Poate fi o opțiune pentru unele persoane, în special pentru activitate aerobică și mișcare controlată.

Dar depinde de:

• mobilitatea șoldului;
• poziția pe bicicletă;
• simptome;
• alte boli asociate;
• toleranță.

Dacă flexia șoldului este foarte limitată, poziția poate necesita adaptare.

Exercițiul trebuie ales pentru pacient, nu pentru că un anumit aparat este disponibil.

Durerea în timpul exercițiilor înseamnă că articulația se deteriorează?

Nu automat.

NICE recomandă ca pacienții cu osteoartrită să fie informați că exercițiul poate provoca inițial un anumit disconfort, dar efectuarea regulată și consecventă are beneficii pentru durere, funcție și calitatea vieții.

Asta nu înseamnă că orice durere trebuie ignorată.

Contează:

• intensitatea;
• durata;
• reacția după exercițiu;
• modificarea mersului;
• impactul asupra funcției.

O agravare importantă și persistentă justifică adaptarea programului.

Trebuie evitate scările?

Nu ca regulă permanentă.

Dacă scările provoacă durere mare, poate fi necesară temporar adaptarea modului de urcare sau reducerea frecvenței.

Dar capacitatea de a urca scările este în sine un obiectiv funcțional important.

Programul poate pregăti această activitate prin:

• recuperarea forței;
• exerciții de control;
• ridicări de pe scaun;
• step-up progresiv.

Scopul recuperării este să crească treptat ceea ce pacientul poate face.

Ce rol are greutatea corporală

La persoanele cu suprapondere sau obezitate, managementul greutății poate face parte din managementul osteoartritei.

Dar pacientul nu trebuie să aștepte să slăbească înainte să înceapă mișcarea.

NICE recomandă exercițiul terapeutic tuturor persoanelor cu osteoartrită și abordează separat managementul greutății atunci când acesta este relevant.

Cele două intervenții pot fi complementare.

Terapia manuală poate ajuta?

Poate fi luată în calcul pentru unele persoane, dar nu ca substitut pentru exercițiu.

NICE recomandă ca terapia manuală pentru osteoartrita șoldului sau genunchiului să fie utilizată, dacă este aleasă, împreună cu exercițiul terapeutic.

Prin urmare, terapia manuală poate fi un element complementar, nu centrul întregului program.

Fizioterapia cu aparate

Unele proceduri de fizioterapie pot fi utilizate selectiv pentru anumite obiective.

Dar pentru coxartroză, exercițiul terapeutic are un rol central în managementul conservator.

Procedurile pasive nu înlocuiesc:

• forța;
• mobilitatea;
• mersul;
• activitatea fizică.

Programul nu trebuie construit după formula:

„coxartroză = un anumit set standard de aparate”.

Bastonul poate fi util?

Uneori, da.

Dacă pacientul are durere importantă sau mers nesigur, un dispozitiv de sprijin poate reduce temporar dificultatea deplasării și poate crește siguranța.

Utilizarea sa trebuie adaptată pacientului și explicată corect.

Scopul nu este evitarea permanentă a încărcării, ci menținerea unei mobilități cât mai bune în condiții sigure.

Kinetoterapia poate amâna operația?

La unele persoane cu coxartroză ușoară sau moderată, tratamentul conservator poate menține o funcție satisfăcătoare pentru o perioadă importantă.

AAOS arată că terapia fizică poate îmbunătăți funcția și reduce durerea la pacienții cu osteoartrită simptomatică ușoară sau moderată a șoldului.

Dar nu este corect să promitem că kinetoterapia va evita întotdeauna operația.

Există pacienți la care boala și limitarea funcțională progresează suficient încât protezarea șoldului devine o opțiune rezonabilă.

Când tratamentul conservator poate să nu mai fie suficient

Este necesară reevaluare ortopedică atunci când:

• durerea devine persistentă și importantă;
• mersul este sever limitat;
• activitățile cotidiene devin dificil de realizat;
• somnul este afectat;
• tratamentul conservator nu mai oferă o funcție acceptabilă.

Decizia privind proteza nu se bazează doar pe radiografie.

Contează simptomele și impactul asupra vieții pacientului.

Dacă se ajunge la intervenție, traseul se schimbă și continuă cu recuperarea după proteza de șold.

Kinetoterapia înainte de proteza de șold mai are sens?

Da, în anumite situații.

Menținerea unui nivel cât mai bun de mobilitate, forță și activitate înainte de operație poate fi utilă pentru funcția generală a pacientului.

Totuși, programul preoperator nu trebuie prezentat drept metodă care garantează o recuperare mai rapidă sau un anumit rezultat după operație.

Obiectivul este menținerea unei capacități funcționale cât mai bune în limitele permise de boală.

Câte ședințe sunt necesare?

Nu există un număr standard.

Depinde de:

• mobilitate;
• forță;
• nivelul de activitate;
• durata simptomelor;
• vârstă;
• boli asociate;
• capacitatea de a lucra independent;
• obiective.

Kinetoterapia supravegheată poate fi utilizată pentru:

• evaluare;
• învățarea exercițiilor;
• ajustarea tehnicii;
• progresia programului;
• reevaluare.

Ulterior, o parte importantă a exercițiului trebuie să poată fi continuată independent.

Vezi și ghidul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Cum se măsoară progresul

Nu numai prin intensitatea durerii.

Pot fi urmărite:

• mobilitatea;
• forța;
• distanța de mers;
• viteza mersului;
• ridicarea de pe scaun;
• scările;
• echilibrul;
• capacitatea de a se încălța;
• activitățile cotidiene.

OMS definește recuperarea prin optimizarea funcționării și reducerea limitărilor în viața cotidiană.

Acesta este și criteriul relevant în coxartroză: ce poate pacientul să facă mai bine după program?

Ce facem dacă exercițiile nu ajută

Mai întâi trebuie verificat dacă:

• diagnosticul este corect;
• exercițiile răspund limitărilor reale;
• dozajul este adecvat;
• programul este efectuat consecvent;
• există alte probleme care influențează funcția.

Dacă simptomele continuă să progreseze, este necesară reevaluarea medicală.

Kinetoterapia nu trebuie repetată la nesfârșit în aceeași formă dacă pacientul nu evoluează.

Ideea esențială

Coxartroza este o afecțiune structurală a șoldului, dar nivelul de funcție al pacientului nu este determinat exclusiv de imaginea radiologică.

Kinetoterapia poate urmări:

mobilitate → forță → control → mers → activități cotidiene → autonomie.

Exercițiul terapeutic adaptat este recomandat în managementul osteoartritei, iar terapia fizică poate îmbunătăți durerea și funcția la pacienți selectați cu osteoartrită simptomatică a șoldului.

Programul trebuie stabilit după evaluarea funcțională și progresat după răspunsul pacientului.

Coxartroza nu se vindecă prin exerciții, dar funcția poate fi îmbunătățită chiar dacă modificările structurale persistă.

Pentru traseul general există articolul despre recuperarea șoldului, iar dacă boala ajunge la indicație chirurgicală, etapa următoare este tratată separat în ghidul despre recuperarea după proteza de șold.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.