Recuperarea șoldului: kinetoterapie, mers, mobilitate și forță

Recuperarea șoldului: kinetoterapie, mers, mobilitate și forță

Problemele șoldului pot afecta mult mai mult decât mișcarea unei singure articulații. Pacientul poate începe să meargă mai greu, să evite scările, să aibă dificultăți la ridicarea de pe scaun, să nu mai poată încălța normal piciorul sau să își reducă treptat activitatea.

De aceea, recuperarea șoldului nu urmărește numai reducerea durerii.

Obiectivele pot include:

• recuperarea mobilității;
• creșterea forței;
• îmbunătățirea mersului;
• creșterea stabilității;
• recuperarea echilibrului;
• revenirea la activitățile cotidiene;
• menținerea sau recâștigarea autonomiei.

Kinetoterapia poate fi una dintre componentele centrale ale acestui proces, dar programul diferă considerabil în funcție de cauza problemei.

Recuperarea unui pacient cu coxartroză nu este identică cu recuperarea după proteza de șold sau după o fractură.

Când poate fi necesară recuperarea șoldului

Un program de recuperare poate fi recomandat în contexte diferite:

• coxartroză;
• durere și limitarea mobilității;
• scăderea forței;
• dificultăți la mers;
• după traumatisme;
• după perioade de imobilizare;
• după fracturi;
• după intervenții chirurgicale;
• după protezarea șoldului;
• la persoane vârstnice care și-au redus semnificativ mobilitatea.

Cauza trebuie însă stabilită înainte de construirea programului.

Durerea în zona șoldului nu provine întotdeauna din articulația șoldului. Poate avea origine articulară, musculară, tendinoasă, reumatologică sau poate proveni inclusiv din coloana lombară.

Pentru orientarea inițială există ghidul pentru durerea de șold, care explică situațiile în care traseul poate începe prin ortopedie, reumatologie sau recuperare medicală.

Recuperarea începe după clarificarea problemei

„Mă doare șoldul” nu este suficient pentru a decide ce exerciții trebuie făcute.

Înainte de program trebuie clarificate:

• cauza probabilă;
• existența unui traumatism;
• eventualele intervenții anterioare;
• restricțiile medicale;
• gradul de mobilitate;
• forța;
• mersul;
• echilibrul;
• activitățile care au devenit dificile.

Aceste informații fac parte din evaluarea funcțională.

Două persoane cu același diagnostic pot avea niveluri complet diferite de funcție.

Un pacient cu coxartroză poate merge încă doi kilometri, dar poate avea dificultăți la încălțare. Altul poate avea probleme chiar la ridicarea de pe scaun și la mersul prin casă.

Programul nu poate fi identic.

Ce evaluăm la nivelul șoldului

În funcție de situație, evaluarea poate analiza mai multe componente.

Mobilitatea

Articulația șoldului permite mișcări în mai multe direcții.

Limitarea mobilității poate deveni vizibilă prin dificultatea de a:

• încălța șosetele sau pantofii;
• ridica piciorul;
• urca în mașină;
• urca scările;
• sta confortabil pe anumite scaune;
• efectua unele activități cotidiene.

În coxartroză, rigiditatea și pierderea progresivă a mobilității sunt simptome frecvente. Prevencia explică separat diagnosticul și conduita în articolul despre coxartroză.

Forța

Durerea, inactivitatea, imobilizarea și intervențiile chirurgicale pot reduce forța musculaturii care controlează șoldul și membrul inferior.

Pot fi afectate:

• musculatura fesieră;
• flexorii șoldului;
• extensori;
• musculatura coapsei;
• alte grupe implicate în mers și stabilitate.

Forța nu este evaluată doar pentru a obține un scor.

Contează dacă pacientul are suficientă capacitate pentru activități precum:

• ridicarea de pe scaun;
• menținerea sprijinului pe un picior;
• urcatul treptelor;
• mersul;
• schimbarea direcției.

Mersul

Problemele șoldului pot modifica mersul.

Pacientul poate:

• șchiopăta;
• scurta pasul;
• evita încărcarea unui membru;
• merge mai lent;
• utiliza baston sau cadru;
• obosi după distanțe mici.

Recuperarea trebuie să analizeze de ce apare această modificare.

Uneori cauza dominantă este durerea. Alteori sunt importante slăbiciunea, rigiditatea, echilibrul sau teama de cădere.

Mersul este unul dintre principalele obiective

Pentru multe persoane, obiectivul cel mai relevant al recuperării șoldului nu este o anumită amplitudine măsurată în grade.

Este să poată merge.

Programul poate urmări progresiv:

ridicare → menținerea poziției în picioare → transferul greutății → mers asistat → mers independent → distanță și viteză mai mari.

Etapele depind de problema pacientului.

După o fractură sau intervenție chirurgicală trebuie respectate inclusiv indicațiile privind încărcarea membrului.

În recuperarea după fractura de șold, NICE recomandă evaluarea prin fizioterapie și mobilizarea regulată după intervenție, atunci când starea medicală și chirurgicală permite acest lucru.

Acest traseu este analizat separat în articolul Prevencia despre fractura de șold la vârstnici.

Ce poate include kinetoterapia pentru șold

Nu există o singură schemă potrivită tuturor.

În funcție de evaluare pot fi utilizate:

• exerciții de mobilitate;
• exerciții de activare musculară;
• exerciții de forță;
• exerciții pentru controlul membrului inferior;
• transferuri;
• exerciții de echilibru;
• antrenamentul mersului;
• exerciții funcționale;
• activitate aerobică adaptată.

Programul este progresat pe măsură ce pacientul dobândește capacitate.

Scopul nu este repetarea acelorași exerciții pe toată durata recuperării.

Recuperarea mobilității

Mobilitatea poate fi limitată de:

• durere;
• rigiditate;
• artroză;
• perioade de imobilizare;
• intervenții chirurgicale;
• teamă de mișcare.

Exercițiile sunt alese în funcție de cauza și etapa problemei.

Nu orice pacient are nevoie de creșterea maximă posibilă a tuturor mișcărilor șoldului.

Obiectivul este recuperarea mobilității necesare funcției și compatibile cu situația medicală.

După anumite intervenții pot exista temporar restricții specifice. Acestea au prioritate față de un program generic de mobilitate.

Recuperarea forței

Forța musculaturii șoldului contribuie la:

• mers;
• stabilitatea bazinului;
• urcatul scărilor;
• ridicarea de pe scaun;
• menținerea echilibrului;
• controlul membrului inferior.

Exercițiile pot începe simplu și pot progresa către sarcini mai complexe.

De exemplu, progresia poate merge de la activarea unei grupe musculare către:

• exerciții împotriva gravitației;
• exerciții cu rezistență;
• ridicarea de pe scaun;
• step-up;
• mers;
• exerciții funcționale.

Nivelul exact depinde de pacient.

Trebuie lucrat numai șoldul?

Nu neapărat.

Funcția membrului inferior este integrată.

Problemele șoldului pot influența:

• genunchiul;
• mersul;
• echilibrul;
• controlul trunchiului.

De aceea, un program poate include și exerciții pentru:

• genunchi;
• gleznă;
• trunchi;
• echilibru general.

Recuperarea trebuie construită în jurul activității pe care pacientul trebuie să o recâștige, nu numai în jurul articulației în care a fost identificată problema.

Recuperarea în coxartroză

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente situații în care poate fi necesară recuperarea șoldului.

NICE recomandă exercițiul terapeutic adaptat nevoilor persoanei pentru osteoartrită, inclusiv întărire musculară și condiționare aerobică.

AAOS arată că terapia fizică poate fi luată în calcul la pacienții cu osteoartrită simptomatică ușoară sau moderată a șoldului pentru îmbunătățirea funcției și reducerea durerii.

Dar articolul de față nu trebuie să devină un al doilea ghid despre coxartroză.

Programul specific este detaliat separat în articolul despre kinetoterapia în coxartroză.

Acolo vom analiza exact:

• exercițiul;
• mobilitatea;
• forța;
• mersul;
• menținerea funcției.

Recuperarea după proteza de șold

După artroplastia de șold, obiectivele și progresia sunt diferite de recuperarea conservatoare.

Trebuie luate în calcul:

• tipul intervenției;
• indicațiile chirurgului;
• încărcarea permisă;
• mobilitatea;
• controlul durerii;
• forța;
• mersul;
• utilizarea temporară a dispozitivelor de sprijin;
• revenirea la activitățile zilnice.

Nu este corect să aplicăm automat unui pacient recent operat programul unui pacient cu coxartroză care nu a fost operat.

De aceea, această etapă este tratată separat în ghidul despre recuperarea după proteza de șold.

Recuperarea după fractura de șold

Fractura de șold, mai ales la vârstnici, reprezintă o situație diferită.

Problema nu este doar osul fracturat.

Perioada de spitalizare și reducerea activității pot afecta:

• forța;
• echilibrul;
• mersul;
• capacitatea de transfer;
• autonomia;
• toleranța la efort.

NICE recomandă mobilizarea după intervenția pentru fractura de șold, în mod obișnuit începând din ziua următoare operației dacă nu există contraindicații, și continuarea mobilizării și a evaluării prin fizioterapie.

AAOS subliniază de asemenea importanța mișcării și reabilitării pentru recuperarea pe termen lung după fractura de șold.

La persoanele vârstnice trebuie analizate în plus:

• riscul de cădere;
• fragilitatea;
• bolile asociate;
• funcția anterioară;
• capacitatea de a reveni la viața independentă.

Echilibrul este important în recuperarea șoldului?

Da, mai ales atunci când există:

• vârstă înaintată;
• perioadă lungă de inactivitate;
• istoric de căderi;
• utilizarea unui dispozitiv de sprijin;
• slăbiciune importantă;
• recuperare după fractură.

Recuperarea mersului fără evaluarea echilibrului poate fi incompletă.

Programul poate include progresiv exerciții pentru:

• menținerea poziției;
• transferul greutății;
• schimbarea direcției;
• sprijin;
• mers pe diferite trasee;
• activități funcționale.

Gradul de dificultate trebuie adaptat riscului pacientului.

Bastonul sau cadrul împiedică recuperarea?

Nu.

Un dispozitiv de sprijin poate reprezenta o etapă utilă și sigură a recuperării.

Poate permite pacientului:

• să înceapă mersul;
• să reducă riscul de cădere;
• să respecte o anumită limitare de încărcare;
• să își crească treptat distanța parcursă.

Obiectivul nu este renunțarea cât mai rapidă la sprijin cu orice preț.

Renunțarea se face atunci când pacientul are capacitatea necesară pentru a merge suficient de sigur fără acel ajutor și când indicațiile medicale permit.

Șchiopătatul trebuie corectat?

Dacă persistă, merită evaluat.

Șchiopătatul poate avea mai multe cauze:

• durere;
• mobilitate redusă;
• diferență de forță;
• teamă de încărcare;
• deficit de echilibru;
• adaptare după o intervenție.

Nu se corectează doar spunând pacientului „mergi drept”.

Trebuie identificată cauza și lucrată componenta care limitează mersul.

Durerea este principalul criteriu de progres?

Nu.

Durerea este importantă, dar recuperarea șoldului trebuie evaluată și funcțional.

Pot fi urmărite:

• amplitudinea de mișcare;
• forța;
• mersul;
• viteza de mers;
• distanța;
• ridicarea de pe scaun;
• scările;
• echilibrul;
• activitățile cotidiene.

Un pacient poate avea încă o anumită durere, dar să meargă considerabil mai bine.

Invers, durerea poate scădea, dar persoana să continue să evite mersul și să aibă o forță foarte redusă.

Ambele situații trebuie luate în calcul.

Trebuie să apară puțin disconfort în timpul recuperării?

În unele situații poate exista un anumit disconfort la reluarea mișcării sau la creșterea solicitării.

În osteoartrită, NICE recomandă explicarea faptului că exercițiul poate produce inițial o creștere temporară a disconfortului, dar exercițiul consecvent are beneficii pentru funcție și simptome.

Acest lucru nu înseamnă că orice durere trebuie ignorată.

O durere nouă, severă, persistentă sau asociată cu scăderea funcției necesită reevaluarea programului.

Ce facem dacă mersul provoacă durere

Nu trebuie ales automat între:

„merg oricât mă doare”

și

„nu mai merg deloc”.

Mai util este să adaptăm dozajul.

De exemplu:

• distanțe mai scurte;
• pauze;
• utilizarea temporară a unui sprijin;
• modificarea ritmului;
• progresie graduală.

Obiectivul este creșterea capacității, nu forțarea unei distanțe prestabilite.

Cât durează recuperarea șoldului

Nu există un răspuns unic.

Durata diferă radical între:

• coxartroză ușoară;
• perioadă de inactivitate;
• traumatism;
• fractură;
• proteză de șold.

Contează și:

• nivelul funcțional inițial;
• vârsta;
• bolile asociate;
• forța;
• echilibrul;
• nivelul de activitate anterior;
• obiectivele pacientului.

De aceea, programul trebuie reevaluat și progresat.

Un număr standard de ședințe nu poate descrie toate aceste situații.

Când recuperarea nu trebuie începută fără evaluare medicală

Este necesară evaluare medicală înaintea unui program obișnuit de kinetoterapie dacă:

• durerea a apărut după o cădere sau traumatism;
• pacientul nu se poate sprijini pe picior;
• durerea este severă și apărută brusc;
• există deformare;
• apare febră sau stare generală modificată;
• există o intervenție recentă și restricțiile nu sunt cunoscute;
• simptomele se agravează rapid.

La o persoană vârstnică, imposibilitatea de a se sprijini după o cădere trebuie tratată cu atenție, deoarece fractura de șold necesită evaluare rapidă.

Ce se întâmplă după etapa supravegheată

Scopul kinetoterapiei nu este ca pacientul să depindă permanent de cabinet.

Pe măsură ce funcția se îmbunătățește, programul poate evolua către:

• exerciții independente;
• mers;
• activitate aerobică;
• exerciții de forță;
• activitățile cotidiene;
• revenirea la activitățile preferate.

În coxartroză, menținerea activității și exercițiului pe termen lung este importantă. NICE recomandă exercițiul terapeutic tuturor persoanelor cu osteoartrită, adaptat nevoilor individuale.

Ideea esențială

Recuperarea șoldului nu reprezintă un singur protocol.

Coxartroza, fractura, proteza de șold și decondiționarea după o perioadă de inactivitate au trasee diferite.

Elementele comune sunt obiectivele funcționale:

mobilitate → forță → echilibru → mers → activități cotidiene → autonomie.

Programul trebuie construit după diagnostic și evaluarea funcțională, nu doar după localizarea durerii.

Pentru diagnosticul și tratamentul osteoartritei există ghidul despre coxartroză, iar pentru problema funcțională specifică vom utiliza articolul despre kinetoterapia în coxartroză.

Etapa postoperatorie este tratată separat în articolul despre recuperarea după proteza de șold.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.