Recuperarea după operația de menisc: kinetoterapie, mers și revenirea la activitate

Recuperarea după operația de menisc: kinetoterapie, mers și revenirea la activitate

Recuperarea după o operație pentru ruptura de menisc nu urmează același traseu pentru toți pacienții.

Diferența esențială este ce s-a făcut în timpul intervenției.

După o meniscectomie parțială, în care este îndepărtată partea deteriorată a meniscului, recuperarea este de obicei mai rapidă.

După o sutură sau reparare a meniscului, țesutul trebuie protejat suficient timp pentru a permite vindecarea, iar progresia încărcării, mobilității și exercițiilor poate fi mai lentă. AAOS estimează orientativ o perioadă de recuperare de aproximativ 3–6 săptămâni după meniscectomia parțială și 3–6 luni după repararea meniscului.

Aceste intervale sunt orientative. Tipul rupturii, localizarea ei, tehnica operatorie, procedurile asociate și indicațiile chirurgului pot schimba considerabil programul.

De aceea, kinetoterapia după operația de menisc trebuie construită pornind de la raportul operator și protocolul recomandat, nu numai de la formularea generică „operație de menisc”.

Ce este meniscul și de ce contează ce intervenție s-a făcut

Fiecare genunchi are două meniscuri, unul medial și unul lateral. Ele contribuie la distribuirea solicitărilor, stabilitatea și funcționarea articulației.

Rupturile pot apărea după traumatisme prin răsucire, dar și degenerativ, fără un accident sportiv evident.

Prevencia are deja un ghid separat despre ruptura de menisc: simptome, diagnostic, RMN și tratament. Acesta rămâne articolul principal pentru diagnostic și decizia terapeutică.

Articolul de față începe după ce intervenția a fost efectuată și răspunde întrebării:

cum se recuperează funcția genunchiului?

Meniscectomie sau sutură de menisc: de ce recuperarea este diferită

Acesta este primul lucru pe care pacientul trebuie să îl știe.

După meniscectomia parțială

Chirurgul îndepărtează fragmentul de menisc care nu mai poate fi păstrat și încearcă să conserve cât mai mult țesut meniscal funcțional.

Pentru că nu există o sutură care trebuie protejată până la vindecare, progresia este în general mai rapidă. Protocolul Mass General pentru meniscectomia parțială include încărcarea membrului după toleranță, cu cârje inițial și renunțarea progresivă la acestea în funcție de edem, activarea cvadricepsului și mers.

După repararea sau sutura meniscului

Obiectivul este păstrarea meniscului și vindecarea rupturii.

În acest caz, genunchiul poate necesita temporar:

• orteză;
• limitarea flexiei;
• restricții de încărcare;
• utilizarea cârjelor;
• progresie mai lentă a exercițiilor.

Protocolul Mass General pentru repararea meniscului începe prin protejarea reparației și limitează inițial încărcarea și amplitudinea în funcție de indicația chirurgului.

Prin urmare, pacientul nu trebuie să compare recuperarea sa după sutură cu recuperarea unei persoane care a făcut o meniscectomie simplă.

Sunt intervenții diferite.

Toate suturile de menisc se recuperează la fel?

Nu.

Tipul rupturii contează.

Consensul internațional EU–US privind recuperarea meniscului arată că progresia trebuie adaptată tipului de leziune și intervenție. Pentru unele rupturi verticale reparate poate fi recomandată o perioadă de recuperare de minimum aproximativ patru luni, iar rupturile complexe, radiale, de rădăcină sau orizontale pot necesita programe mai prudente.

De aceea, formularea:

„mi-am cusut meniscul”

nu conține suficiente informații pentru construirea exactă a programului.

Raportul operator este important.

Când începe kinetoterapia

În general, recuperarea începe precoce după operație, dar ce este permis în primele zile depinde de intervenție.

Obiectivele timpurii pot include:

• controlul umflării;
• menținerea mobilității permise;
• recuperarea extensiei;
• activarea cvadricepsului;
• menținerea mobilității gleznei;
• mersul în condițiile stabilite de chirurg;
• prevenirea pierderii inutile de forță.

După meniscectomia parțială, protocolul Mass General începe exercițiile de mobilitate și activare musculară imediat postoperator și permite încărcarea după toleranță.

După sutură, primele săptămâni sunt mai protective, tocmai pentru a nu compromite țesutul reparat.

Recuperarea începe cu evaluarea

După operație trebuie stabilit punctul real de plecare al pacientului.

În cadrul evaluării funcționale pot fi urmărite:

• durerea;
• umflarea;
• extensia;
• flexia permisă;
• activarea cvadricepsului;
• controlul membrului;
• mersul;
• utilizarea cârjelor sau ortezei;
• capacitatea de a se ridica și deplasa;
• indicațiile postoperatorii.

Nu este suficient să știm câte zile au trecut de la operație.

Două persoane aflate în aceeași zi postoperatorie pot avea niveluri funcționale diferite.

De ce este importantă extensia genunchiului

După operație, pacientul poate avea tendința de a ține genunchiul ușor îndoit din cauza durerii și umflării.

Recuperarea extensiei este importantă pentru:

• mers;
• activarea eficientă a cvadricepsului;
• sprijin;
• funcția genunchiului.

Atât protocolul de meniscectomie, cât și cel de reparare urmăresc precoce recuperarea extensiei complete, în limitele stabilite postoperator.

Acest lucru nu înseamnă însă că pacientul trebuie să forțeze violent genunchiul.

Mobilitatea este progresată controlat.

Dar flexia?

Aici diferența dintre intervenții devine și mai importantă.

După meniscectomie, flexia este în general progresată mai liber, în funcție de simptome și mobilitate.

După repararea meniscului, chirurgul poate limita flexia pentru o perioadă. Protocolul Mass General utilizează în faza inițială o limită de flexie sub 90 de grade, dar precizează explicit că restricțiile pot varia și că protocolul chirurgului are prioritate.

De aceea, pacientul nu trebuie să încerce să obțină cât mai repede o flexie maximă doar pentru că o altă persoană operată de menisc a reușit acest lucru.

Când se poate călca pe picior

Depinde de procedură.

După o meniscectomie parțială, încărcarea după toleranță este frecvent permisă precoce, folosind cârjele până când mersul devine suficient de bun și genunchiul este controlat.

După sutura meniscului, încărcarea poate fi limitată pentru o perioadă, în funcție de:

• tipul rupturii;
• localizare;
• tehnica de reparare;
• alte proceduri efectuate.

Protocolul postoperator al chirurgului are prioritate.

Nu trebuie presupus că toate operațiile de menisc permit încărcare completă imediată.

Când se renunță la cârje

Nu după un număr fix de zile.

După meniscectomie, renunțarea poate avea loc relativ repede dacă pacientul:

• controlează bine membrul;
• nu are un edem important;
• poate merge fără șchiopătat semnificativ;
• are activare bună a cvadricepsului.

Protocolul Mass General permite renunțarea la cârje după câteva zile atunci când aceste criterii sunt îndeplinite.

După sutură, cârjele pot fi necesare mai mult timp deoarece trebuie respectate restricțiile privind încărcarea.

Scopul nu este:

„să scap cât mai repede de cârje”,

ci să progresez fără să compromit repararea și fără să dezvolt un mers deficitar.

Activarea cvadricepsului

După artroscopia genunchiului, durerea și umflarea pot inhiba activarea cvadricepsului.

Această musculatură este esențială pentru:

• extensia genunchiului;
• controlul membrului;
• mers;
• scări;
• stabilitatea funcțională.

În primele etape pot fi folosite exerciții simple de activare, iar ulterior programul progresează către sarcini mai mari.

Protocoalele Mass General pentru ambele tipuri de intervenție includ precoce contracțiile cvadricepsului și progresia treptată a forței.

Ce exerciții pot fi folosite

Programul se modifică pe măsură ce genunchiul se recuperează.

În funcție de etapa postoperatorie, intervenție și indicațiile chirurgului, pot fi folosite progresiv:

• exerciții de mobilitate;
• activarea cvadricepsului;
• ridicarea membrului întins, dacă controlul permite;
• exerciții pentru șold;
• exerciții pentru gambă;
• exerciții de forță;
• bicicletă medicinală;
• exerciții în sprijin;
• echilibru;
• exerciții funcționale;
• alergare și activități sportive, în etapele avansate și numai atunci când criteriile sunt îndeplinite.

Ghidul clinic JOSPT pentru leziunile meniscale recomandă exerciții progresive pentru mobilitate, musculatura genunchiului și șoldului și antrenament neuromuscular în recuperare.

Nu toate aceste exerciții se introduc în prima săptămână.

Bicicleta poate fi folosită?

Da, poate fi introdusă în multe programe, dar momentul diferă.

După meniscectomia parțială, bicicleta staționară poate fi utilizată relativ precoce pentru mobilitate și activitate controlată, conform toleranței.

După sutura meniscului, introducerea și amplitudinea trebuie să respecte limitele de flexie și protocolul chirurgical.

Prin urmare, bicicleta nu trebuie introdusă doar pentru că „este bună pentru genunchi”.

Trebuie să fie potrivită etapei recuperării.

Genuflexiunile sunt permise?

Pot face parte din recuperare, dar nu în aceeași formă și nu în aceeași etapă pentru toate intervențiile.

O genuflexiune crește flexia și încărcarea genunchiului. După sutură, flexia profundă poate fi restricționată pentru o perioadă pentru a proteja repararea.

Programul poate începe, atunci când este permis, cu:

• amplitudine redusă;
• sprijin;
• încărcare controlată.

Ulterior poate progresa.

Nu este corect nici:

„genuflexiunile sunt interzise după operația de menisc”

și nici:

„poți face genuflexiuni complete imediat ce nu te mai doare”.

Contează intervenția și etapa.

Ce facem cu umflarea genunchiului

Un anumit edem este frecvent după operație.

Trebuie urmărit însă modul în care reacționează genunchiul la progresia activității.

Dacă după creșterea solicitării apare o umflare importantă și persistentă, aceasta poate fi un semn că programul a fost progresat prea repede.

Protocolul Mass General folosește controlul edemului ca unul dintre criteriile de progresie după meniscectomie și după reparare.

Progresul nu trebuie măsurat doar prin:

„pot să fac exercițiul”.

Contează și ce se întâmplă cu genunchiul în orele următoare.

Durerea este normală?

Un anumit disconfort poate apărea în perioada postoperatorie și în timpul progresiei exercițiilor.

Dar durerea trebuie interpretată împreună cu:

• edemul;
• mobilitatea;
• mersul;
• etapa postoperatorie;
• reacția după exercițiu.

Durerea intensă sau în creștere, mai ales dacă este asociată cu umflare importantă, blocaj sau pierdere de funcție, justifică reevaluare.

Nu este recomandată progresia agresivă după principiul „trebuie să doară ca să se recupereze”.

Ce înseamnă dacă genunchiul se blochează din nou

Un blocaj mecanic real sau imposibilitatea nou apărută de a întinde genunchiul trebuie discutate cu ortopedul.

Prevencia explică în articolul despre ruptura de menisc că blocajul și limitarea extensiei sunt simptome relevante în evaluarea leziunilor meniscale.

După intervenție, reapariția acestor simptome nu trebuie tratată doar prin forțarea mobilității în kinetoterapie.

Ce diferență există între recuperarea după menisc și recuperarea generală a genunchiului

Articolul Prevencia despre recuperarea genunchiului acoperă mai multe situații: artroză, durere femuro-patelară, traumatisme, imobilizare și intervenții.

După o operație de menisc există însă particularități suplimentare:

• tipul procedurii;
• protejarea unei eventuale suturi;
• restricțiile de flexie;
• restricțiile de încărcare;
• criteriile pentru revenirea la alergare și sport.

De aceea este justificat un articol separat.

Meniscectomia parțială: cum arată progresia generală

Într-un caz fără complicații, recuperarea poate evolua de la:

controlul durerii și edemului

→ mobilitate

→ mers fără cârje

→ forță

→ echilibru și control

→ alergare și activități sportive, dacă acestea sunt obiectivele pacientului.

Protocolul Mass General utilizează criterii funcționale pentru progresie și permite revenirea nerestricționată la sport în faza finală atunci când forța, controlul și testele funcționale sunt suficiente.

AAOS estimează în general recuperarea după meniscectomia parțială la aproximativ 3–6 săptămâni.

Această perioadă nu trebuie privită ca un termen garantat.

Sutura de menisc: de ce progresia este mai lentă

După sutură nu recuperăm doar efectele operației.

Trebuie să permitem și vindecarea țesutului reparat.

De aceea, prima etapă are ca obiectiv:

protejarea reparației fără pierderea inutilă a funcției.

Progresia poate include succesiv:

• mobilitate în limitele permise;
• activare musculară;
• creșterea graduală a încărcării;
• renunțarea la orteză și cârje când criteriile sunt îndeplinite;
• creșterea forței;
• exerciții de control și echilibru;
• alergare;
• revenirea la sport.

AAOS estimează recuperarea după repararea meniscului la aproximativ 3–6 luni.

Consensul internațional recent recomandă însă adaptarea perioadei la tipul exact al rupturii și al reparației, nu folosirea unei singure cronologii pentru toate cazurile.

Când poate începe alergarea

Nu ar trebui să fie decisă doar după numărul de săptămâni.

Mai utile sunt criteriile precum:

• mobilitate suficientă;
• lipsa unui edem semnificativ;
• mers normal;
• forță suficientă;
• control bun al membrului;
• tolerarea exercițiilor precedente;
• acordul chirurgului în cazul reparațiilor.

Protocoalele moderne combină timpul biologic de vindecare cu criterii funcționale.

Alergarea nu trebuie introdusă doar pentru că pacientul „nu mai simte durere”.

Când se poate reveni la sport

Revenirea la sport este mai complexă decât revenirea la mers sau la activitățile cotidiene.

Sporturile care presupun:

• alergare;
• schimbări rapide de direcție;
• pivotare;
• sărituri;

solicită mult mai mult genunchiul.

Înainte de revenire pot fi evaluate:

• forța comparativă între membre;
• controlul la aterizare;
• stabilitatea;
• teste funcționale;
• absența reacției inflamatorii după efort.

După sutura meniscului, revenirea la sport este în general considerabil mai târzie decât după meniscectomie, tocmai pentru că repararea trebuie protejată până la vindecare suficientă.

Dacă în aceeași operație s-a reconstruit și LIA

Atunci recuperarea nu mai este o simplă recuperare după menisc.

Rupturile de menisc și leziunile ligamentului încrucișat anterior pot apărea împreună, iar Prevencia tratează separat ruptura LIA.

Dacă s-au efectuat simultan:

• reconstrucție LIA;
• sutură de menisc;

protocolul trebuie să țină cont de ambele proceduri.

Nu se aplică pur și simplu programul de meniscectomie sau un protocol generic de genunchi.

Pentru etapa specifică vom folosi articolul despre recuperarea după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior.

Fizioterapia cu aparate este obligatorie?

Nu.

Unele proceduri de fizioterapie pot fi folosite selectiv atunci când există o indicație.

Dar obiectivele centrale după operația de menisc sunt funcționale:

• controlul edemului;
• mobilitate;
• activarea musculară;
• forță;
• mers;
• echilibru;
• revenirea la activitate.

Protocoalele moderne de recuperare pun accent pe progresia mișcării, forței și controlului neuromuscular.

Aparatele nu pot substitui aceste componente.

Câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare

Nu există un număr standard.

O meniscectomie simplă la o persoană activă și fără alte probleme poate necesita un traseu relativ scurt.

După o reparare complexă a meniscului, recuperarea poate dura câteva luni.

Contează:

• tipul operației;
• mobilitatea;
• forța;
• mersul;
• nivelul de activitate;
• obiectivele;
• alte leziuni asociate;
• răspunsul la program.

De aceea, numărul de ședințe se stabilește și se adaptează după evaluarea funcțională, nu după diagnosticul „menisc” luat izolat.

Vezi și ghidul despre câte ședințe de kinetoterapie sunt necesare.

Cum măsurăm progresul

Progresul poate fi urmărit prin:

• reducerea edemului;
• extensia genunchiului;
• flexia permisă;
• activarea cvadricepsului;
• forța;
• mersul;
• renunțarea progresivă la dispozitivele de sprijin;
• echilibrul;
• activitățile funcționale;
• testele necesare revenirii la sport.

Consensul internațional privind recuperarea meniscală recomandă evaluarea atât prin rezultate raportate de pacient, cât și prin măsurători ale mobilității, edemului, forței și funcției.

Prin urmare, faptul că au trecut șase săptămâni nu spune singur dacă pacientul este pregătit pentru etapa următoare.

Când trebuie contactat medicul

După o operație trebuie urmărite simptomele neobișnuite.

Evaluarea medicală este necesară dacă apar:

• durere severă sau în creștere;
• umflare importantă și progresivă;
• febră;
• roșeață sau secreții ale plăgii;
• dificultăți neobișnuite de sprijin;
• blocaj nou al genunchiului;
• scăderea progresivă a mobilității;
• durere importantă și umflare la nivelul gambei;
• dificultăți de respirație.

Recuperarea nu trebuie continuată mecanic dacă apar semne care pot indica o complicație.

Ideea esențială

Nu există o singură „recuperare după menisc”.

Prima întrebare este:

Ce intervenție s-a făcut?

După meniscectomia parțială, recuperarea este de obicei mai rapidă și urmărește:

mobilitate → mers → forță → control → revenirea la activitate.

După sutura meniscului, există o etapă suplimentară esențială:

protejarea țesutului reparat → încărcare și mobilitate progresive → forță → control → revenire graduală la activitate.

De aceea, pacientul trebuie să cunoască raportul operator și restricțiile chirurgului.

Recuperarea nu trebuie grăbită doar pentru că durerea a scăzut și nici prelungită automat după un calendar fix. Progresia trebuie făcută în funcție de vindecare și de criterii funcționale.

Pentru etapa dinaintea operației și alegerea tratamentului există ghidul despre ruptura de menisc.

Pentru imaginea generală există articolul despre recuperarea genunchiului, iar principiile generale după intervenție sunt explicate în ghidul despre recuperarea după accidentare sau operație.

Serviciile disponibile sunt prezentate pe pagina de recuperare medicală.