Sindromul femuro-patelar: de ce apare durerea în fața genunchiului și cum se tratează

Sindromul femuro-patelar este una dintre cauzele frecvente ale durerii din partea anterioară a genunchiului. Durerea este localizată de obicei în jurul sau în spatele rotulei și apare mai ales în activități care solicită articulația femuro-patelară: urcatul sau coborâtul scărilor, alergarea, genuflexiunile, săriturile sau statul prelungit cu genunchiul îndoit.

Afecțiunea este întâlnită frecvent la persoanele active și la sportivi, motiv pentru care mai este denumită popular „genunchiul alergătorului”, dar poate apărea și la persoane care nu practică sport.

Sindromul femuro-patelar nu trebuie confundat automat cu „cartilajul uzat”, ruptura de menisc sau gonartroza. Diagnosticul este în primul rând clinic, iar tratamentul este de cele mai multe ori conservator, bazat pe adaptarea solicitării și pe un program individualizat de exerciții.

Ce este articulația femuro-patelară?

Rotula, numită medical patelă, este osul situat în partea anterioară a genunchiului.

Atunci când genunchiul se îndoaie și se întinde, rotula alunecă într-un șanț situat la extremitatea femurului, numit trohlee femurală.

Această mișcare aparent simplă depinde de mai multe structuri:

• forma rotulei și a trohleei;
• cartilajul articular;
• tendonul cvadricepsului;
• tendonul patelar;
• musculatura coapsei;
• musculatura șoldului;
• aliniamentul membrului inferior;
• controlul neuromuscular în timpul mișcării.

Atunci când solicitarea asupra acestei regiuni depășește temporar capacitatea țesuturilor de a o tolera, poate apărea durerea femuro-patelară.

Unde doare în sindromul femuro-patelar?

Durerea este resimțită de obicei:

• în partea din față a genunchiului;
• în jurul rotulei;
• în spatele rotulei.

Pacientului îi poate fi dificil să indice un punct precis. Uneori descrie durerea punând palma peste întreaga regiune anterioară a genunchiului.

Această localizare o diferențiază parțial de alte probleme.

O ruptură de menisc, de exemplu, poate provoca mai frecvent durere la nivelul liniei articulare interne sau externe și simptome mecanice.

În gonartroză, tabloul poate include durere mai difuză, rigiditate și limitarea progresivă a funcției.

Localizarea singură nu stabilește însă diagnosticul.

Ce activități provoacă durerea?

Durerea femuro-patelară apare caracteristic atunci când genunchiul este îndoit și articulația este încărcată.

Poate deveni evidentă la:

• urcatul scărilor;
• coborâtul scărilor;
• alergare;
• genuflexiuni;
• fandări;
• sărituri;
• îngenunchere;
• ridicarea de pe scaun;
• mersul în pantă;
• activități sportive repetate.

Un alt simptom caracteristic este durerea după ce pacientul a stat mult timp cu genunchiul îndoit, de exemplu:

• la cinema;
• în mașină;
• în avion;
• la birou.

Ridicarea și întinderea genunchiului pot aduce ameliorare.

De ce apare sindromul femuro-patelar?

De obicei nu există o singură cauză.

Durerea femuro-patelară este considerată o problemă multifactorială. La pacienți diferiți pot contribui factori diferiți.

Unul dintre cei mai importanți este raportul dintre solicitare și capacitatea de adaptare a genunchiului.

De exemplu, simptomele pot începe după:

• creșterea bruscă a distanței de alergare;
• mai multe antrenamente pe săptămână;
• introducerea alergării în pantă;
• creșterea numărului de genuflexiuni;
• revenirea prea rapidă la sport după o perioadă de pauză;
• schimbarea suprafeței de antrenament;
• creșterea intensității exercițiilor.

Genunchiul poate tolera o anumită solicitare fără probleme, dar poate deveni simptomatic dacă volumul crește mai repede decât capacitatea țesuturilor de a se adapta.

Ce rol are musculatura șoldului și coapsei?

Controlul membrului inferior în timpul mersului, alergării, genuflexiunilor și aterizărilor depinde de întregul lanț biomecanic.

Forța și controlul musculaturii șoldului și genunchiului pot influența modul în care este solicitată articulația femuro-patelară.

De aceea, recuperarea nu trebuie să se concentreze exclusiv asupra rotulei.

Ghidurile actuale acordă un rol important exercițiilor care vizează atât genunchiul, cât și musculatura șoldului.

Acestea pot include, în funcție de evaluarea pacientului:

• exerciții pentru cvadriceps;
• exerciții pentru musculatura fesieră;
• abducția șoldului;
• rotația externă a șoldului;
• exerciții funcționale;
• controlul genunchiului în timpul genuflexiunii;
• exerciții de echilibru și coordonare.

Programul trebuie adaptat la nivelul de activitate și la toleranța pacientului.

Este sindromul femuro-patelar același lucru cu condromalacia rotuliană?

Nu în mod obligatoriu.

Termenii au fost uneori folosiți ca și cum ar descrie aceeași problemă, dar nu sunt sinonimi.

Sindromul femuro-patelar descrie în principal un tablou clinic de durere în regiunea anterioară a genunchiului.

Condromalacia patelară descrie modificări ale cartilajului de pe suprafața articulară a rotulei.

O persoană poate avea durere femuro-patelară fără să existe o leziune importantă a cartilajului.

De asemenea, modificările cartilajului observate imagistic trebuie interpretate împreună cu simptomele și examenul clinic.

Prin urmare, durerea din fața genunchiului nu trebuie tradusă automat prin „cartilaj distrus”.

Pocniturile genunchiului înseamnă că există o problemă gravă?

Nu neapărat.

Pacienții cu durere femuro-patelară pot descrie:

• pocnituri;
• trosnituri;
• crepitații;
• senzație de frecare la mișcarea rotulei.

Zgomotele articulare izolate, fără durere, umflare sau pierderea funcției, sunt frecvente și nu demonstrează singure existența unei boli importante.

Ele devin mai relevante dacă sunt însoțite de:

• durere persistentă;
• umflare;
• blocaj;
• instabilitate;
• traumatism;
• limitarea mobilității.

În aceste situații este indicată evaluarea medicală.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul sindromului femuro-patelar este în principal clinic.

Medicul va analiza:

• localizarea durerii;
• activitățile care o declanșează;
• modificările recente ale nivelului de activitate;
• existența unui traumatism;
• durata simptomelor;
• eventualele episoade de umflare;
• senzația de instabilitate sau blocaj;
• sportul practicat;
• traumatismele anterioare.

În timpul examenului clinic pot fi evaluate:

• mobilitatea genunchiului;
• poziția și mobilitatea rotulei;
• forța cvadricepsului;
• forța și controlul musculaturii șoldului;
• aliniamentul membrului inferior;
• mersul;
• genuflexiunea;
• alte mișcări care reproduc simptomele.

Scopul evaluării nu este doar confirmarea unei dureri femuro-patelare, ci și excluderea altor cauze.

Este necesară radiografia?

Nu întotdeauna.

Într-un tablou clinic tipic, fără traumatism important și fără semne care sugerează altă afecțiune, investigațiile imagistice pot să nu fie necesare de la început.

Medicul poate recomanda radiografie atunci când:

• diagnosticul nu este clar;
• simptomele persistă;
• există suspiciunea unei alte afecțiuni;
• pacientul are antecedente traumatice relevante;
• trebuie evaluate structurile osoase sau aliniamentul;
• vârsta și tabloul clinic ridică suspiciunea artrozei.

Radiografia poate ajuta la diferențierea sindromului femuro-patelar de artroza femuro-patelară sau alte modificări osoase.

Este necesar RMN-ul?

RMN-ul nu este investigația obligatorie pentru orice durere femuro-patelară.

Poate deveni util dacă simptomele și examenul clinic sugerează:

• leziuni de menisc;
• leziuni ale cartilajului;
• leziuni ligamentare;
• alte probleme intraarticulare;
• persistența simptomelor în ciuda unei conduite corecte;
• un diagnostic diferit de sindromul femuro-patelar.

Dacă există indicație medicală pentru examinare, informații despre investigație sunt disponibile în ghidul dedicat RMN-ului de genunchi.

Important este ca RMN-ul să răspundă unei întrebări clinice. Nu este necesar doar pentru a confirma că pacientul are durere.

Cu ce afecțiuni poate fi confundată durerea femuro-patelară?

Durerea în partea din față a genunchiului poate avea mai multe cauze.

Medicul poate lua în calcul:

• tendinopatia patelară;
• artroza femuro-patelară;
• leziunile cartilajului;
• instabilitatea sau luxația rotulei;
• bursitele;
• boala Osgood-Schlatter la adolescenți;
• leziunile meniscale;
• gonartroza;
• traumatismele;
• alte cauze periarticulare.

De aceea, diagnosticul de „sindrom femuro-patelar” nu trebuie pus doar pentru că durerea este localizată în fața genunchiului.

Cum se tratează sindromul femuro-patelar?

În majoritatea cazurilor, tratamentul este nechirurgical.

Cele mai importante componente sunt:

1. înțelegerea factorilor care au declanșat sau întrețin problema;
2. adaptarea temporară a solicitării;
3. exercițiul terapeutic;
4. revenirea progresivă la activitate.

Best Practice Guide publicat în 2024 în British Journal of Sports Medicine plasează educația pacientului și exercițiul pentru genunchi în centrul tratamentului, cu intervenții suplimentare selectate în funcție de particularitățile pacientului.

Trebuie să oprești complet activitatea fizică?

De obicei, nu.

Obiectivul nu este repausul prelungit, ci găsirea unui nivel de activitate pe care pacientul îl poate tolera.

Poate fi necesară temporar reducerea:

• distanței de alergare;
• vitezei;
• pantelor;
• numărului de antrenamente;
• genuflexiunilor profunde;
• săriturilor;
• altor activități care reproduc intens simptomele.

Apoi solicitarea este crescută treptat pe măsură ce capacitatea genunchiului se îmbunătățește.

Eliminarea completă și prelungită a activității poate duce la pierderea forței și condiției fizice fără să rezolve factorii care au produs problema.

Exercițiile sunt tratamentul principal?

Da, pentru majoritatea pacienților.

Exercițiul terapeutic este una dintre intervențiile cu cel mai bun suport pentru durerea femuro-patelară.

Programul poate include exerciții orientate către:

Genunchi

În special musculatura cvadricepsului, care contribuie la controlul genunchiului și al rotulei.

Șold

Musculatura fesieră și alte grupe musculare care controlează poziția membrului inferior.

Mișcări funcționale

Pe măsură ce pacientul progresează pot fi introduse:

• genuflexiuni adaptate;
• fandări;
• urcări pe treaptă;
• exerciții unilaterale;
• exerciții de echilibru;
• exerciții specifice alergării sau sportului.

Doza, dificultatea și progresia sunt importante.

Un exercițiu util pentru un pacient poate fi prea solicitant sau prea ușor pentru altul.

Ce rol are recuperarea medicală?

Recuperarea permite transformarea diagnosticului într-un program funcțional adaptat pacientului.

În funcție de evaluare, un program de recuperare medicală poate urmări:

• reducerea durerii;
• creșterea toleranței la efort;
• recuperarea forței;
• îmbunătățirea controlului șoldului și genunchiului;
• corectarea unor mișcări provocatoare;
• revenirea treptată la alergare;
• revenirea la activitatea sportivă.

În sindromul femuro-patelar, recuperarea nu ar trebui să însemne doar aplicarea unor proceduri de fizioterapie.

Componenta activă, prin exercițiu și adaptarea solicitării, are un rol central.

Ajută tapingul rotulei?

La unii pacienți poate avea un rol adjuvant.

Tapingul patelar poate fi utilizat pentru ameliorarea temporară a simptomelor și pentru facilitarea exercițiilor, dacă evaluarea arată că pacientul răspunde favorabil.

Nu reprezintă însă tratamentul principal și nu înlocuiește programul de exerciții.

Sunt utile talonetele?

Pot fi utile pentru anumite persoane, dar nu sunt necesare tuturor.

Ghidul de bune practici din 2024 include ortezele plantare prefabricate printre intervențiile care pot fi selectate în funcție de profilul pacientului și răspunsul la testarea clinică.

Scopul nu este prescrierea automată a unei talonete oricărei persoane cu durere de rotulă.

Indicația trebuie individualizată.

Este utilă fizioterapia cu aparate?

Unele proceduri pot fi folosite ca adjuvant pentru controlul simptomelor în cadrul unui program de recuperare.

Ele nu ar trebui însă să înlocuiască:

• educația pacientului;
• adaptarea solicitării;
• exercițiul;
• progresia activității.

Pentru o problemă în mare parte funcțională și legată de toleranța la solicitare, tratamentul exclusiv pasiv este dificil de justificat ca strategie pe termen lung.

Este necesară operația?

Foarte rar pentru sindromul femuro-patelar necomplicat.

Majoritatea pacienților sunt tratați conservator.

Evaluarea chirurgicală poate deveni relevantă atunci când există o problemă structurală distinctă, precum:

• instabilitate importantă a rotulei;
• episoade repetate de luxație;
• anumite anomalii anatomice;
• leziuni structurale semnificative;
• alt diagnostic care necesită tratament chirurgical.

Simpla durere femuro-patelară nu reprezintă în mod obișnuit indicație operatorie.

Sindrom femuro-patelar sau gonartroză?

Ambele pot provoca durere de genunchi, dar nu sunt același lucru.

Sindromul femuro-patelar apare frecvent la persoane tinere și active și este caracterizat mai ales de durerea anterioară legată de încărcarea articulației femuro-patelare.

Gonartroza este o afecțiune degenerativă a articulației genunchiului, mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.

Există însă și artroză localizată predominant în compartimentul femuro-patelar. Din acest motiv, la persoanele de vârstă mijlocie sau înaintată, durerea din fața genunchiului trebuie evaluată în contextul întregii articulații.

Sindrom femuro-patelar sau ruptură de menisc?

O ruptură de menisc poate fi asociată cu:

• traumatism prin răsucire;
• durere pe linia articulară;
• umflare;
• agățare;
• blocarea genunchiului.

În sindromul femuro-patelar, durerea este predominant anterioară și este provocată mai ales de activitățile care încarcă rotula pe femur.

Examenul ortopedic ajută la diferențiere.

Dar ruptura LIA?

Ruptura ligamentului încrucișat anterior are de obicei un context diferit: traumatism prin pivotare, posibilă pocnitură, umflare rapidă și ulterior senzația că genunchiul cedează.

Sindromul femuro-patelar debutează mai frecvent progresiv și nu provoacă instabilitatea ligamentară caracteristică unei rupturi LIA.

Când trebuie consultat un ortoped?

Este indicată evaluarea dacă:

• durerea persistă;
• activitățile obișnuite devin dificile;
• simptomele se agravează;
• durerea a apărut după traumatism;
• genunchiul se umflă repetat;
• există blocaj;
• genunchiul cedează;
• mobilitatea este redusă;
• tratamentul și modificarea activității nu duc la ameliorare.

Dacă nu este clară cauza simptomelor, poți consulta și ghidul despre durerea de genunchi: ortoped sau reumatolog?.

Când durerea de genunchi necesită evaluare rapidă?

Solicită evaluare medicală rapidă dacă:

• genunchiul s-a deformat după traumatism;
• nu poți sprijini greutatea pe picior;
• genunchiul este blocat;
• apare o umflare importantă după accident;
• durerea este severă;
• genunchiul devine intens roșu și cald;
• apare febră sau stare generală alterată;
• piciorul devine rece, palid sau amorțit.

Aceste manifestări nu sunt caracteristice unui sindrom femuro-patelar simplu și trebuie exclusă o problemă mai importantă.

La ce specialist mergi pentru durerea din fața genunchiului?

Ortopedul poate stabili dacă durerea provine din articulația femuro-patelară sau dacă există o altă afecțiune a genunchiului.

În funcție de examenul clinic, poate decide dacă sunt necesare investigații și poate orienta ulterior pacientul către tratament și recuperare.

Evaluarea poate începe printr-o consultație de ortopedie prin CAS, atunci când sunt îndeplinite condițiile de acces prevăzute de sistemul de asigurări de sănătate.

Ce trebuie reținut despre sindromul femuro-patelar

Durerea în partea din față a genunchiului nu înseamnă automat menisc rupt, cartilaj distrus sau artroză.

Sindromul femuro-patelar apare frecvent atunci când solicitarea genunchiului depășește capacitatea sa actuală de adaptare și poate fi influențat de factori care țin de antrenament, forța musculară și controlul mișcării.

În majoritatea cazurilor, tratamentul este conservator.

Adaptarea activității, educația și exercițiile orientate către genunchi și șold reprezintă elementele centrale ale recuperării, iar investigațiile sau intervențiile suplimentare se aleg în funcție de tabloul clinic al fiecărui pacient.

Surse medicale

• Neal BS et al. – Best practice guide for patellofemoral pain based on synthesis of a systematic review, the patient voice and expert clinical reasoning, British Journal of Sports Medicine, 2024.
• American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – OrthoInfo, Patellofemoral Pain Syndrome.
• American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – OrthoInfo, Patellofemoral Arthritis.