Coafa rotatorilor este un grup de mușchi și tendoane care stabilizează articulația umărului și permit ridicarea și rotirea brațului. Leziunile acestei structuri reprezintă o cauză frecventă de durere și scădere a forței umărului.

Problema poate apărea brusc, după o cădere sau ridicarea unei greutăți, dar se poate dezvolta și progresiv, prin modificări degenerative ale tendoanelor care devin mai frecvente odată cu vârsta.

Leziunile coafei rotatorilor formează un spectru larg. Pot exista tendinopatii fără ruptură, rupturi parțiale și rupturi complete ale unuia sau mai multor tendoane.

O constatare importantă pentru pacient este că o ruptură identificată la ecografie sau RMN nu înseamnă automat că este necesară operația. Tratamentul depinde de simptome, gradul de slăbiciune, mecanismul leziunii, dimensiunea și caracteristicile rupturii, vârsta biologică, activitatea pacientului și răspunsul la tratamentul conservator.

Ce este coafa rotatorilor?

Coafa rotatorilor este formată din patru mușchi și tendoanele lor:

supraspinos;
infraspinos;
subscapular;
rotund mic.

Tendoanele se atașează de partea superioară a humerusului și formează o structură asemănătoare unei manșete în jurul capului humeral.

Coafa rotatorilor are două funcții importante:

mișcarea brațului și stabilizarea capului humeral în articulația umărului.

Acest mecanism permite efectuarea coordonată a unor activități precum:

ridicarea brațului;
îmbrăcarea;
pieptănarea;
ridicarea unui obiect;
rotirea brațului;
activitățile sportive deasupra capului.

Atunci când tendoanele sunt dureroase sau rupte, aceste activități pot deveni dificile.

Ce tendon se rupe cel mai frecvent?

Tendonul mușchiului supraspinos este afectat frecvent.

Leziunea poate rămâne limitată la acesta sau se poate extinde către alte tendoane ale coafei.

Rupturile mari pot implica mai multe tendoane și pot determina o pierdere importantă a forței și funcției umărului.

Dimensiunea rupturii este însă numai unul dintre factorii care influențează simptomele și tratamentul.

Care este diferența dintre tendinopatie și ruptura coafei rotatorilor?

Termenii descriu probleme diferite.

Tendinopatia

Tendonul prezintă modificări structurale și poate deveni dureros, dar continuitatea sa nu este întreruptă complet.

Pacientul poate avea:

durere la ridicarea brațului;
durere nocturnă;
scăderea toleranței la efort;
durere la anumite mișcări.

Ruptura parțială

Doar o parte din grosimea tendonului este întreruptă.

Severitatea și relevanța clinică depind de profunzimea, localizarea și simptomele leziunii.

Ruptura completă

Tendonul este întrerupt pe toată grosimea sa într-o anumită regiune.

Unele rupturi complete sunt mici, iar altele sunt extinse și pot implica mai multe tendoane.

Această clasificare ajută medicul să înțeleagă leziunea, dar tratamentul nu se stabilește exclusiv după rezultatul RMN-ului.

Cum apar leziunile coafei rotatorilor?

Există două mecanisme principale.

Leziunea traumatică

Poate apărea după:

cădere pe braț;
ridicarea bruscă a unei greutăți;
smucirea brațului;
luxația umărului;
accident sportiv;
alt traumatism important.

Pacientul poate descrie că înainte de accident folosea normal umărul, iar după traumatism a apărut brusc durere și scăderea forței.

Acest context este diferit de o durere instalată lent pe parcursul mai multor luni.

Leziunea degenerativă

Tendoanele coafei se modifică progresiv odată cu vârsta.

Procesul poate fi favorizat de:

solicitări repetitive;
activități frecvente deasupra capului;
particularități anatomice;
circulația redusă în anumite regiuni ale tendonului;
fumat;
factori metabolici;
traumatisme anterioare.

Rupturile degenerative pot apărea fără un accident evident.

Uneori un traumatism relativ minor transformă o leziune preexistentă, dar tolerată, într-o problemă simptomatică.

Care sunt simptomele?

Manifestările diferă în funcție de tipul leziunii.

Cele mai frecvente sunt:

durere de umăr;
durere pe partea laterală a brațului;
durere la ridicarea brațului;
dificultate la activitățile deasupra capului;
slăbiciune;
dificultate la rotirea brațului;
durere nocturnă;
dificultate la dormit pe umărul afectat;
dificultate la îmbrăcare;
probleme la ridicarea obiectelor.

Durerea poate coborî pe partea laterală a brațului, dar de obicei nu continuă până în degete.

Dacă simptomele includ amorțeală sau furnicături care coboară către mână, trebuie luate în calcul și alte cauze, inclusiv cele neurologice sau cervicale.

Pentru orientarea inițială poate fi util și articolul despre durerea de umăr: ortoped, reumatolog sau recuperare medicală.

De ce doare umărul noaptea?

Durerea nocturnă este frecvent raportată în afecțiunile coafei rotatorilor.

Poate fi mai intensă:

când pacientul doarme pe umărul afectat;
după o zi cu solicitare crescută;
în anumite poziții ale brațului.

La unii pacienți, durerea nocturnă este simptomul care îi determină să solicite consult medical.

Nu este însă specifică exclusiv rupturii coafei. Poate apărea și în alte afecțiuni ale umărului, inclusiv în capsulita adezivă.

Durerea înseamnă automat că tendonul este rupt?

Nu.

Tendinopatia, bursita subacromială, sindromul de impingement și alte probleme ale umărului pot produce simptome similare fără existența unei rupturi complete.

Invers, unele persoane pot avea rupturi ale coafei identificate imagistic și relativ puține simptome.

De aceea, imaginea trebuie corelată cu tabloul clinic.

Slăbiciunea este un simptom important

Durerea poate face ca pacientul să evite anumite mișcări și să pară mai slab.

Există însă o diferență între:

nu pot ridica brațul pentru că mă doare

și

încerc să ridic brațul, dar nu mai am suficientă forță.

Slăbiciunea reală la anumite mișcări poate sugera o afectare importantă a tendonului.

După un traumatism, pierderea bruscă a capacității de a ridica brațul justifică evaluare ortopedică.

Ce este pseudoparalizia umărului?

În rupturile foarte mari ale coafei, unii pacienți pot pierde capacitatea de a ridica activ brațul, deși articulația poate fi mobilizată pasiv.

Această situație este uneori denumită pseudoparalizie.

Nu reprezintă o paralizie neurologică propriu-zisă, iar diagnosticul trebuie stabilit medical.

Pierderea importantă și recentă a funcției umărului necesită evaluare.

Cum se stabilește diagnosticul?

Evaluarea începe cu istoricul pacientului.

Medicul va întreba:

când a început durerea;
dacă a existat un accident;
dacă debutul a fost brusc sau progresiv;
unde este localizată durerea;
ce mișcări sunt dificile;
dacă există durere nocturnă;
dacă pacientul simte slăbiciune;
ce activități profesionale sau sportive desfășoară;
dacă au existat probleme anterioare ale umărului.

Examenul clinic evaluează atât umărul afectat, cât și uneori partea opusă.

Pot fi analizate:

mobilitatea activă;
mobilitatea pasivă;
forța;
rotația internă și externă;
ridicarea brațului;
semnele specifice diferitelor tendoane;
articulația acromioclaviculară;
bicepsul;
coloana cervicală și statusul neurologic atunci când este necesar.

Niciun test clinic izolat nu trebuie interpretat în afara întregului tablou.

Ce rol are radiografia?

Radiografia nu poate vizualiza direct o ruptură a tendonului coafei rotatorilor.

Poate însă furniza informații despre:

oase;
artroza umărului;
articulația acromioclaviculară;
calcificări;
forma acromionului;
modificări asociate rupturilor cronice importante;
fracturi după traumatism.

De aceea, radiografia poate fi utilă în evaluarea inițială chiar dacă problema suspectată este la nivelul tendoanelor.

Ecografia poate diagnostica ruptura coafei?

Da.

Ecografia musculo-scheletală realizată corespunzător poate evalua tendoanele coafei rotatorilor și poate identifica multe rupturi parțiale sau complete.

Are avantaje precum:

lipsa radiațiilor;
evaluarea dinamică;
accesibilitatea;
posibilitatea comparării cu umărul opus.

Performanța investigației depinde însă mult de experiența persoanei care o efectuează.

Când este necesar RMN-ul?

RMN-ul oferă informații detaliate despre:

tendoanele coafei;
dimensiunea rupturii;
retracția tendonului;
musculatură;
atrofie;
infiltrarea grasă;
biceps;
labrum;
cartilaj;
alte structuri ale umărului.

Poate fi important atunci când:

există suspiciunea unei rupturi;
pierderea forței este importantă;
traumatismul a fost semnificativ;
simptomele persistă;
se discută posibilitatea unei intervenții;
diagnosticul clinic nu este suficient de clar.

Mai multe informații despre investigație sunt disponibile în ghidul despre RMN-ul de umăr.

RMN-ul nu trebuie efectuat automat pentru orice durere de umăr înaintea evaluării clinice.

Ecografie sau RMN?

Ambele investigații pot fi utile pentru coafa rotatorilor.

Alegerea depinde de situația clinică și de informația necesară.

Ecografia este eficientă pentru evaluarea multor probleme ale tendoanelor și permite examinare dinamică.

RMN-ul oferă o evaluare mai extinsă a umărului și este deosebit de util atunci când trebuie caracterizată o ruptură sau planificat tratamentul chirurgical.

Investigațiile nu sunt în competiție. Sunt instrumente diferite care trebuie utilizate pentru întrebarea potrivită.

Comparația dintre radiografie, ecografie, RMN și CT este prezentată în ghidul investigațiilor folosite în ortopedie.

O ruptură găsită la RMN trebuie operată?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai importante diferențieri pentru pacient.

Rupturile coafei devin mai frecvente odată cu vârsta și pot exista inclusiv la persoane care nu prezintă simptome importante.

Decizia terapeutică ține cont de:

durere;
funcție;
forță;
mecanismul leziunii;
dimensiunea rupturii;
caracterul traumatic sau degenerativ;
calitatea tendonului;
retracție;
atrofie musculară;
vârstă biologică;
activitatea pacientului;
obiective;
răspunsul la tratament.

Tratamentul trebuie orientat către pacient, nu către simpla imagine.

Cum se tratează leziunile coafei rotatorilor?

Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical.

Numeroși pacienți pot începe prin tratament nechirurgical.

Acesta poate include:

modificarea temporară a activității;
tratament pentru controlul durerii;
exerciții terapeutice;
recuperarea mobilității;
creșterea progresivă a forței;
uneori infiltrații selectate.

Ghidul AAOS actualizat în 2025 confirmă că fizioterapia poate îmbunătăți rezultatele raportate de pacienți în cazul rupturilor complete simptomatice.

Există însă un aspect important: la anumite rupturi tratate nechirurgical, dimensiunea rupturii, atrofia musculară și infiltrarea grasă pot progresa în timp.

De aceea, tratamentul conservator nu înseamnă că orice ruptură poate fi ignorată permanent.

Ce rol au exercițiile?

Un rol central.

Programul poate urmări:

recuperarea mobilității;
menținerea amplitudinii articulare;
întărirea musculaturii coafei;
întărirea musculaturii scapulare;
îmbunătățirea controlului umărului;
revenirea progresivă la activități.

Exercițiile trebuie adaptate diagnosticului și nivelului funcțional.

În fazele foarte dureroase poate fi necesară reducerea temporară a anumitor mișcări.

Pe măsură ce simptomele permit, solicitarea este crescută progresiv.

Trebuie evitată complet folosirea brațului?

În majoritatea cazurilor de leziuni netraumatice, nu.

Repausul complet și prelungit poate contribui la:

scăderea forței;
pierderea mobilității;
reducerea capacității funcționale.

Este de obicei preferabilă adaptarea activității.

De exemplu, poate fi necesară temporar reducerea:

ridicărilor repetate deasupra capului;
greutăților mari;
exercițiilor care reproduc intens durerea;
activităților sportive solicitante.

Dar brațul continuă să fie utilizat în limitele recomandate.

Ce rol are recuperarea medicală?

Recuperarea este importantă atât în tratamentul conservator, cât și după operație.

Un program de recuperare medicală poate urmări:

controlul simptomelor;
recâștigarea mobilității;
creșterea forței;
controlul omoplatului;
îmbunătățirea coordonării;
revenirea la activitățile zilnice;
revenirea progresivă la sport sau muncă.

Programul trebuie construit în funcție de leziune.

O tendinopatie fără ruptură, o ruptură parțială și recuperarea după sutura unei rupturi complete nu trebuie abordate identic.

Sunt utile antiinflamatoarele?

Medicamentele analgezice sau antiinflamatoare pot fi utilizate selectiv pentru controlul simptomelor.

Alegerea lor depinde de:

vârstă;
afecțiuni digestive;
boli cardiovasculare;
funcție renală;
alte tratamente.

Ele pot ajuta pacientul să controleze durerea și să participe la recuperare, dar nu repară un tendon rupt.

Automedicația prelungită trebuie evitată.

Infiltrațiile cu corticosteroid ajută?

Pot fi utile în anumite situații pentru ameliorarea durerii pe termen scurt.

Ghidul AAOS din 2025 precizează că o singură infiltrație cu corticosteroid și anestezic local poate fi luată în considerare pentru îmbunătățirea pe termen scurt a durerii și funcției la pacienții cu durere de umăr.

Aceasta nu reprezintă însă un tratament care repară tendonul.

Infiltrațiile repetate nu trebuie privite ca soluție automată pentru o ruptură de coafă, iar momentul administrării este relevant dacă pacientul ar putea avea indicație chirurgicală.

PRP-ul repară ruptura coafei?

PRP și alte tratamente biologice sunt intens studiate.

Rezultatele depind de:

tipul leziunii;
modul de preparare;
procedura utilizată;
tratamentul conservator sau chirurgical asociat.

Dovezile nu susțin prezentarea unei infiltrații PRP drept soluție garantată pentru vindecarea oricărei rupturi a coafei.

Decizia trebuie făcută individual și trebuie diferențiat clar beneficiul clinic demonstrat de promisiunile comerciale.

Când poate fi necesară operația?

Tratamentul chirurgical poate fi luat în calcul în special atunci când există:

ruptură traumatică importantă;
pierderea semnificativă a forței;
ruptură completă simptomatică;
pacient activ cu cerințe funcționale ridicate;
simptome persistente în ciuda unui tratament conservator adecvat;
progresia unei leziuni;
caracteristici imagistice care influențează posibilitatea reparării;
leziuni asociate relevante.

Indicația trebuie individualizată.

Două rupturi cu aceeași dimensiune pot avea recomandări diferite la pacienți diferiți.

Este mai importantă o ruptură traumatică?

Contextul traumatic poate modifica prioritatea evaluării.

Un pacient care:

cade;
simte o durere bruscă;
înainte folosea normal brațul;
după accident nu mai poate ridica brațul sau prezintă o scădere evidentă a forței

trebuie evaluat ortopedic.

O ruptură traumatică acută la un pacient activ reprezintă o situație diferită de o ruptură degenerativă veche descoperită întâmplător.

În ce constă operația?

Atunci când tendonul poate fi reparat, intervenția urmărește reatașarea sa la os.

În prezent, multe reparații sunt efectuate artroscopic.

Chirurgul introduce o cameră și instrumente prin incizii mici și poate:

evalua ruptura;
pregăti tendonul și osul;
utiliza ancore și suturi pentru reatașare;
trata anumite leziuni asociate.

Strategia depinde de forma și dimensiunea rupturii, calitatea țesuturilor și alte particularități.

Nu toate rupturile sunt reparabile.

Ce înseamnă ruptură masivă sau ireparabilă?

Unele rupturi cronice devin foarte mari.

În timp pot apărea:

retracția tendonului;
atrofia mușchiului;
infiltrare grasă;
modificări biomecanice ale umărului.

În anumite situații, reatașarea anatomică a tendonului nu mai este posibilă sau are șanse reduse de vindecare.

Pentru aceste cazuri există strategii diferite, selectate în funcție de pacient, inclusiv proceduri reconstructive sau, în anumite situații, artroplastie.

Aceste cazuri sunt distincte de ruptura mică sau medie obișnuită.

Recuperarea după repararea coafei rotatorilor

Recuperarea după operație este progresivă și durează luni.

Tendonul are nevoie de timp pentru a se vindeca la nivelul osului.

În prima perioadă brațul este protejat, de obicei printr-o orteză tip sling, în funcție de indicațiile chirurgului.

Programul trece progresiv prin etape:

Protecția reparației

Obiectivul este protejarea tendonului în procesul inițial de vindecare.

Recuperarea mobilității

Inițial pot fi utilizate mișcări pasive și ulterior active, conform protocolului stabilit.

Refacerea forței

Exercițiile de întărire sunt introduse progresiv după ce tendonul a avut suficient timp pentru vindecare.

Revenirea la activități

Activitatea profesională și sportivă sunt reluate în funcție de:

mobilitate;
forță;
control;
tipul reparației;
dimensiunea rupturii;
activitatea dorită.

Grăbirea recuperării nu înseamnă neapărat recuperare mai bună.

Cât durează vindecarea după operație?

Recuperarea completă necesită de obicei mai multe luni.

Timpul diferă în funcție de:

dimensiunea rupturii;
calitatea tendonului;
vârstă;
tipul intervenției;
bolile asociate;
respectarea protocolului;
activitatea pacientului.

Revenirea la funcțiile cotidiene apare înaintea recuperării complete a forței.

Pentru activitățile sportive sau munca fizică solicitantă poate fi necesară o perioadă mai lungă.

Ruptura se poate produce din nou?

Da.

Există riscul de reruptură după reparare.

Acesta este influențat de factori precum:

dimensiunea inițială a rupturii;
vârsta;
calitatea țesutului;
atrofia musculară;
infiltrarea grasă;
fumatul;
bolile metabolice;
solicitarea postoperatorie.

Din acest motiv, alegerea tratamentului și recuperarea trebuie individualizate.

Leziune de coafă sau umăr înghețat?

Cele două pot produce durere și dificultate la mișcare, dar există o diferență clinică importantă.

În leziunile coafei rotatorilor, pacientul poate avea dificultăți importante la mișcarea activă din cauza durerii sau slăbiciunii, în timp ce mobilitatea pasivă poate fi relativ păstrată.

În umărul înghețat – capsulita adezivă, atât mobilitatea activă, cât și cea pasivă sunt limitate caracteristic.

Examenul clinic ajută la diferențiere.

Leziune de coafă sau sindrom de impingement?

Cele două concepte se pot suprapune clinic.

Durerea la ridicarea brațului și sensibilitatea structurilor subacromiale pot apărea fără o ruptură importantă.

Articolul despre sindromul de impingement al umărului tratează separat această situație.

Important este ca pacientul să nu presupună că orice „impingement” înseamnă tendon rupt și nici că orice ruptură identificată imagistic explică întreaga durere.

Leziune de coafă după luxația umărului

După o luxație de umăr pot exista leziuni asociate, inclusiv afectarea coafei rotatorilor.

Acest lucru este relevant mai ales la pacienții de vârstă mijlocie sau înaintată care, după reducerea luxației, rămân cu o slăbiciune evidentă și nu pot ridica normal brațul.

Persistența deficitului de forță justifică reevaluare.

Când trebuie consultat ortopedul?

Este indicată evaluarea dacă:

durerea persistă;
umărul este progresiv mai slab;
durerea afectează somnul;
nu mai poți ridica normal brațul;
simptomele au apărut după accident;
activitatea profesională sau sportivă este limitată;
tratamentul inițial nu ajută;
există suspiciunea unei rupturi.

Consultația de ortopedie prin CAS poate reprezenta punctul de plecare pentru evaluarea cauzei ortopedice a simptomelor, atunci când sunt îndeplinite condițiile de acces.

Când este necesară evaluarea rapidă?

Solicită evaluare rapidă dacă:

umărul s-a deformat după traumatism;
nu poți mișca brațul după o cădere;
ai pierdut brusc forța;
există durere foarte intensă după accident;
brațul este amorțit;
mâna devine rece sau își schimbă culoarea;
există o plagă importantă;
apar febră, roșeață și căldură locală importantă.

În aceste situații trebuie excluse fractura, luxația, leziunile acute importante și alte complicații.

Ce trebuie reținut despre leziunile coafei rotatorilor

Durerea de umăr nu înseamnă automat ruptură de tendon, iar o ruptură observată la RMN nu înseamnă automat operație.

Coafa rotatorilor poate fi afectată prin tendinopatie, rupturi parțiale sau rupturi complete, produse traumatic sau progresiv.

Diagnosticul rezultă din combinația dintre:

simptome + examen clinic + investigații efectuate atunci când sunt necesare.

Ecografia și RMN-ul pot evalua tendoanele, dar rezultatele trebuie interpretate în contextul funcției umărului.

Numeroși pacienți pot beneficia de tratament conservator și recuperare. În schimb, o ruptură traumatică asociată cu pierderea evidentă a forței sau anumite rupturi complete simptomatice trebuie evaluate atent pentru a stabili dacă tratamentul chirurgical oferă avantaje.

Obiectivul nu este doar obținerea unei imagini frumoase la RMN, ci recuperarea durerii, forței și funcției umărului în raport cu nevoile reale ale pacientului.

Surse medicale

American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – Management of Rotator Cuff Injuries: Evidence-Based Clinical Practice Guideline, 2025.
American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – OrthoInfo, Rotator Cuff Tears.
NICE – Superior capsular augmentation for massive rotator cuff tears – descrierea afecțiunii și a opțiunilor terapeutice.