Umărul înghețat, numit medical capsulită adezivă, este o afecțiune în care umărul devine progresiv dureros și rigid. Mișcările cotidiene precum îmbrăcarea unei haine, ridicarea brațului, pieptănarea sau ducerea mâinii la spate pot deveni dificile.

Caracteristica importantă este pierderea mobilității atât atunci când pacientul încearcă să miște singur brațul, cât și atunci când umărul este mobilizat pasiv de medic.

Acest lucru ajută la diferențierea capsulitei adezive de alte cauze ale durerii de umăr. Într-o ruptură a coafei rotatorilor, de exemplu, mișcarea activă poate fi limitată prin durere sau slăbiciune, în timp ce mobilitatea pasivă poate rămâne relativ bine păstrată.

Umărul înghețat evoluează lent și poate dura luni sau chiar ani, dar majoritatea pacienților se ameliorează în timp. Tratamentul urmărește controlul durerii și recuperarea progresivă a mobilității.

Ce se întâmplă în capsulita adezivă?

Articulația umărului este înconjurată de o capsulă articulară flexibilă.

În capsulita adezivă, această capsulă:

se inflamează;
se îngroașă;
devine mai rigidă;
își pierde elasticitatea;
limitează progresiv mișcarea articulației.

Pot apărea benzi de țesut fibros și contractarea capsulei.

Rezultatul este o combinație caracteristică de durere și rigiditate.

Umărul nu este literalmente „înghețat”, dar senzația pacientului poate fi exact aceasta: brațul nu mai poate ajunge în pozițiile pe care înainte le realiza fără dificultate.

Care sunt simptomele?

Cele două manifestări principale sunt:

durerea și pierderea mobilității.

Pacientul poate observa:

durere difuză de umăr;
durere care poate coborî spre partea superioară a brațului;
durere nocturnă;
dificultate la dormit pe partea afectată;
imposibilitatea de a ridica normal brațul;
dificultate la îmbrăcare;
dificultate la pieptănare;
dificultate la închiderea sutienului;
dificultate la introducerea cămășii în pantaloni;
imposibilitatea de a duce mâna la spate;
reducerea progresivă a rotației umărului.

La început, durerea poate domina tabloul.

Ulterior, durerea se poate reduce, dar rigiditatea devine principala problemă.

Care mișcare se pierde cel mai caracteristic?

În capsulita adezivă, rotația externă a umărului este frecvent una dintre mișcările cel mai evident limitate.

Pacientul poate constata că nu mai poate roti brațul spre exterior sau că această mișcare este mult mai redusă față de umărul sănătos.

Sunt afectate și:

ridicarea brațului;
abducția;
rotația internă;
ducerea mâinii la spate.

Limitarea apare atât activ, cât și pasiv.

Aceasta este una dintre caracteristicile importante ale examenului clinic.

Cum evoluează umărul înghețat?

Evoluția clasică este descrisă în trei faze.

Aceste etape nu sunt întotdeauna perfect delimitate și durata diferă de la un pacient la altul.

Faza 1 – „înghețarea”

Durerea începe și devine progresiv mai intensă.

Poate fi:

prezentă la mișcare;
prezentă în repaus;
mai severă noaptea.

Pe măsură ce durerea crește, mobilitatea începe să se reducă.

AAOS descrie această etapă ca având de obicei o durată de aproximativ 6 săptămâni până la 9 luni.

Faza 2 – „înghețată”

Durerea se poate ameliora treptat, dar rigiditatea rămâne importantă.

Activitățile cotidiene pot fi foarte dificile.

Pacientului îi este greu:

să ridice brațul;
să se îmbrace;
să ajungă la obiecte aflate sus;
să ducă mâna în spate.

AAOS descrie această etapă ca având frecvent aproximativ 4–6 luni.

Faza 3 – „dezghețarea”

Mobilitatea începe să revină treptat.

Procesul este lent.

AAOS arată că revenirea către mobilitatea normală sau aproape normală poate necesita de la aproximativ 6 luni până la 2 ani.

Per ansamblu, evoluția completă poate dura până la câțiva ani.

Important este că aceste intervale sunt orientative. Pacienții nu evoluează toți după același calendar.

Umărul înghețat trece singur?

Afecțiunea are tendința să se amelioreze în timp, dar expresia „trece singur” poate fi înșelătoare.

Recuperarea poate fi foarte lentă, iar simptomele pot afecta semnificativ:

somnul;
activitatea profesională;
autonomia;
capacitatea de a conduce;
activitățile cotidiene.

Unele persoane păstrează un anumit grad de limitare a mobilității chiar după ameliorarea principalelor simptome.

Tratamentul urmărește reducerea durerii, menținerea funcției și facilitarea recuperării mobilității.

De ce apare capsulita adezivă?

În multe cazuri nu poate fi identificată o cauză precisă.

Aceasta este numită uneori capsulită adezivă primară sau idiopatică.

În alte situații, afecțiunea apare după un eveniment care a determinat reducerea utilizării umărului.

Exemple:

traumatism;
fractură;
intervenție chirurgicală la umăr;
imobilizarea prelungită a brațului;
alte afecțiuni dureroase ale umărului.

Mișcarea redusă pentru o perioadă îndelungată poate contribui la apariția rigidității.

Cine are risc mai mare?

Umărul înghețat apare cel mai frecvent la adulții de vârstă mijlocie.

Este asociat în mod particular cu:

diabetul zaharat;
afecțiunile tiroidiene;
perioadele de imobilizare a umărului;
anumite intervenții chirurgicale;
traumatismele.

Persoanele cu diabet prezintă un risc mai mare de capsulită adezivă, iar evoluția poate fi mai dificilă.

Acest lucru nu înseamnă că orice persoană cu umăr înghețat are diabet.

Dar asocierea este suficient de importantă încât istoricul medical să fie luat în calcul în evaluare.

Ce legătură există cu diabetul?

Capsulita adezivă este semnificativ mai frecventă la persoanele cu diabet decât în populația generală.

Mecanismul exact nu este complet elucidat.

Controlul general al diabetului rămâne important pentru sănătatea pacientului, iar AAOS recomandă optimizarea afecțiunilor medicale asociate care pot contribui la evoluția umărului înghețat.

Dacă pacientul are diabet cunoscut, acesta trebuie menționat medicului care evaluează umărul.

Tiroida poate avea legătură?

Da.

Afecțiunile tiroidiene sunt de asemenea asociate cu o prevalență mai mare a capsulitei adezive.

Această asociere nu justifică automat efectuarea unui set extins de analize hormonale la orice persoană cu durere de umăr.

Necesitatea investigațiilor suplimentare trebuie stabilită în funcție de istoricul și tabloul clinic al pacientului.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este în principal clinic.

Medicul analizează:

debutul simptomelor;
evoluția durerii;
durata rigidității;
traumatismele anterioare;
intervențiile chirurgicale;
perioadele de imobilizare;
diabetul;
bolile tiroidiene;
alte probleme ale umărului.

La examen sunt comparate:

mobilitatea activă – cât poate mișca pacientul singur brațul;

și

mobilitatea pasivă – cât poate mobiliza medicul umărul pacientului.

În capsulita adezivă, ambele sunt limitate.

De ce este importantă mobilitatea pasivă?

Aceasta ajută mult la diferențierea capsulitei de unele afecțiuni ale tendoanelor.

Într-o leziune a coafei rotatorilor, pacientul poate avea:

durere;
slăbiciune;
dificultate la ridicarea activă a brațului.

Dar medicul poate uneori mobiliza pasiv umărul într-o amplitudine relativ bună.

În umărul înghețat, capsula însăși limitează articulația. Prin urmare, nici mobilizarea pasivă nu poate realiza amplitudinea normală.

Este necesară radiografia?

Radiografia nu confirmă direct capsulita adezivă.

Poate fi însă utilă pentru excluderea altor cauze ale durerii și rigidității, precum:

artroza glenohumerală;
anumite modificări osoase;
sechele după fractură;
alte patologii structurale.

În capsulita adezivă propriu-zisă, radiografia poate fi normală.

Este necesar RMN-ul?

De obicei, nu pentru confirmarea unui tablou clinic tipic.

RMN-ul poate fi indicat dacă:

diagnosticul nu este clar;
există antecedente de traumatism;
medicul suspectează o ruptură a coafei rotatorilor;
există alte semne neobișnuite;
simptomele nu evoluează conform așteptărilor;
trebuie exclusă altă patologie.

Ghidul despre RMN-ul de umăr explică situațiile în care investigația poate fi utilă.

Un RMN efectuat fără o întrebare clinică precisă poate identifica modificări care nu sunt neapărat responsabile de simptome.

Umăr înghețat sau ruptură de coafă?

Cele două pot provoca:

durere;
dificultate la ridicarea brațului;
durere nocturnă;
reducerea funcției.

Diferența clinică majoră este mobilitatea pasivă.

Umăr înghețat

Mișcarea este limitată:

activ;
pasiv.

Leziune de coafă

Mișcarea activă poate fi limitată de durere sau slăbiciune, dar mobilitatea pasivă poate rămâne relativ păstrată.

Mai multe informații sunt disponibile în ghidul despre leziunile coafei rotatorilor.

Uneori cele două probleme pot coexista, iar examinarea devine cu atât mai importantă.

Umăr înghețat sau impingement?

În sindromul de impingement al umărului, durerea apare frecvent la anumite mișcări, mai ales la ridicarea brațului.

Mobilitatea globală nu este însă de regulă restricționată în același mod caracteristic capsulitei adezive.

Dacă pacientul nu mai poate efectua nici pasiv rotația normală a umărului, diagnosticul trebuie reconsiderat.

Cum se tratează umărul înghețat?

Tratamentul este în majoritatea cazurilor nechirurgical.

Obiectivele sunt:

controlul durerii;
menținerea unei mișcări tolerabile;
recuperarea progresivă a mobilității;
revenirea la activitățile cotidiene.

Tratamentul trebuie adaptat etapei bolii.

Un umăr foarte dureros aflat în faza inițială nu trebuie forțat în același mod ca un umăr cu durere redusă, dar rigiditate persistentă.

Trebuie mobilizat umărul?

Da, dar în mod adaptat.

Imobilizarea completă și prelungită nu este recomandată.

NHS recomandă menținerea mișcării blânde a umărului și evitarea exercițiilor solicitante inventate de pacient care cresc semnificativ durerea.

În faza dureroasă, obiectivul este menținerea unei mobilități tolerabile, nu forțarea agresivă a articulației.

Pe măsură ce durerea se reduce, programul poate pune mai mult accent pe recuperarea amplitudinii.

Este bine să forțezi umărul?

Nu.

Ideea că umărul trebuie „desfăcut cu forța” poate conduce la creșterea inutilă a durerii.

În special în faza inițială, stretchingul agresiv și repetat poate fi greu tolerat.

Exercițiile trebuie dozate în funcție de:

nivelul durerii;
faza afecțiunii;
amplitudinea disponibilă;
răspunsul pacientului;
obiectivele funcționale.

Mai intens nu înseamnă automat mai eficient.

Ce exerciții se folosesc?

Programul poate include progresiv:

mișcări pendulare;
mobilizări asistate;
exerciții pentru flexia umărului;
rotație externă controlată;
exerciții cu baston sau prosop;
mobilizarea scapulei;
ulterior exerciții pentru refacerea forței.

Nu există un singur set de exerciții potrivit tuturor pacienților.

Amplitudinea și intensitatea trebuie adaptate.

Ce rol are recuperarea medicală?

Recuperarea poate ajuta la menținerea și creșterea progresivă a mobilității.

În cadrul unui program de recuperare medicală pot fi urmărite:

controlul durerii;
mobilizarea progresivă;
recâștigarea rotației;
creșterea amplitudinii;
menținerea funcției;
refacerea forței după revenirea mobilității.

Programul trebuie adaptat fazei bolii.

În capsulita adezivă, obiectivul nu este efectuarea mecanică a unui număr standard de proceduri, ci obținerea progresivă a funcției cu o doză tolerabilă de solicitare.

Pentru un traseu practic poți consulta ghidurile despre alegerea specialistului pentru durerea de umăr și despre recuperarea umărului cu mobilitate redusă.

Sunt utile medicamentele pentru durere?

Pot fi utile pentru controlul simptomelor.

În funcție de pacient, medicul poate lua în calcul:

paracetamol;
antiinflamatoare nesteroidiene;
alte opțiuni analgezice.

Antiinflamatoarele nu sunt potrivite pentru toți pacienții.

Trebuie evaluate:

riscul gastric;
funcția renală;
bolile cardiovasculare;
anticoagulantele;
alte tratamente.

Controlul durerii poate facilita somnul și participarea la exerciții.

Infiltrația cu corticosteroid poate ajuta?

Da, în anumite situații.

Infiltrația intraarticulară cu corticosteroid poate reduce durerea și poate îmbunătăți funcția, în special în fazele predominant dureroase.

Nu este însă o metodă care „rupe aderențele” și vindecă instantaneu capsula.

Rolul său principal este controlul inflamației și durerii, ceea ce poate permite pacientului să participe mai bine la programul de recuperare.

Indicația și momentul trebuie stabilite medical.

Câte infiltrații sunt necesare?

Nu există un număr standard care trebuie administrat oricărui pacient.

Necesitatea repetării trebuie analizată în funcție de:

răspunsul la prima infiltrație;
stadiul afecțiunii;
diabet;
alte boli;
evoluția simptomelor.

La pacientul cu diabet, corticosteroidul poate determina temporar creșterea glicemiei, aspect care trebuie luat în calcul.

Ce este hidrodilatația?

Hidrodilatația sau distensia capsulară este o procedură prin care este introdus lichid în articulația umărului, de obicei sub ghidaj imagistic, cu scopul de a distende capsula contractată.

Poate fi utilizată în anumite cazuri pentru reducerea durerii și îmbunătățirea mobilității.

Nu este necesară pentru orice pacient cu capsulită adezivă.

Dovezile privind beneficiul și alegerea momentului trebuie interpretate în contextul celorlalte opțiuni terapeutice.

Este necesară operația?

Rareori.

Majoritatea pacienților se ameliorează prin tratament conservator.

Intervenția poate fi luată în considerare atunci când:

rigiditatea rămâne severă;
simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat;
limitarea funcțională este importantă;
evoluția este mult prea lentă și afectează semnificativ viața pacientului.

Opțiunile pot include manipularea sub anestezie sau eliberarea artroscopică a capsulei.

Decizia trebuie luată de ortoped după evaluarea riscurilor și beneficiilor.

Ce este manipularea sub anestezie?

Pacientul este anesteziat, iar medicul mobilizează controlat umărul pentru a crește amplitudinea.

Procedura poate îmbunătăți mobilitatea, dar are și riscuri, motiv pentru care nu este utilizată ca tratament inițial de rutină.

Este urmată de recuperare pentru menținerea mobilității obținute.

Ce este eliberarea artroscopică a capsulei?

Prin artroscopie, chirurgul poate secționa controlat anumite porțiuni contractate ale capsulei articulare pentru a permite o mobilitate mai bună.

Procedura este rezervată în general cazurilor rezistente la tratamentul conservator.

Și aici recuperarea postoperatorie este esențială.

Operația fără mobilizare și recuperare ulterioară nu rezolvă complet problema funcțională.

Cât durează recuperarea?

Capsulita adezivă este cunoscută pentru evoluția sa lentă.

AAOS descrie revenirea completă sau aproape completă ca putând dura 6 luni până la 2 ani în faza de dezghețare, iar întregul proces poate ajunge până la aproximativ 3 ani.

NHS arată, de asemenea, că evoluția poate dura luni sau ani.

Aceste informații nu trebuie interpretate ca un termen fix.

Unii pacienți se recuperează mai repede, alții mai lent.

Poate reapărea?

Recidiva la același umăr este relativ neobișnuită, dar este posibilă.

Unii pacienți pot dezvolta ulterior capsulită adezivă și la umărul opus.

Riscul este mai relevant la persoanele cu factori predispozanți, inclusiv diabet.

Poate capsulita apărea după operație?

Da.

Orice situație care determină durere și reducerea prelungită a mobilității umărului poate favoriza rigiditatea.

De aceea, după operații și traumatisme, momentul și ritmul mobilizării trebuie stabilite conform diagnosticului și indicației chirurgului.

Mobilizarea prea precoce poate fi nepotrivită pentru anumite reparații, iar imobilizarea prea lungă poate favoriza rigiditatea.

Echilibrul depinde de procedura efectuată.

Poate apărea după o ruptură a coafei?

Da.

Durerea produsă de o leziune a coafei poate determina reducerea utilizării brațului, iar capsulita poate apărea secundar.

Cele două afecțiuni pot astfel coexista.

Acest lucru complică tabloul clinic, deoarece pacientul poate avea simultan:

durere;
slăbiciune;
mobilitate limitată.

Examenul și imagistica selectivă pot fi necesare pentru stabilirea problemei dominante.

Ce poți face acasă?

În limitele recomandărilor medicale:

menține umărul în mișcare blândă;
efectuează exercițiile prescrise;
evită forțarea agresivă;
adaptează activitățile dureroase;
găsește o poziție de somn tolerabilă;
folosește tratamentul pentru durere conform indicației.

NHS avertizează împotriva exercițiilor solicitante improvizate, inclusiv utilizarea necontrolată a aparatelor de sală atunci când acestea agravează simptomele.

Când trebuie consultat un ortoped?

Evaluarea este indicată atunci când:

durerea persistă;
mobilitatea se reduce progresiv;
durerea afectează somnul;
activitățile cotidiene devin dificile;
problema a apărut după traumatism;
există slăbiciune importantă;
simptomele nu se ameliorează;
diagnosticul nu este clar.

O evaluare de ortopedie prin CAS poate ajuta la diferențierea capsulitei de leziunile coafei rotatorilor, artroza umărului și alte cauze mecanice ale durerii.

Când durerea de umăr necesită evaluare rapidă?

Capsulita adezivă are de regulă un debut progresiv.

Prin urmare, simptome precum:

deformarea umărului;
durerea severă apărută brusc după accident;
imposibilitatea totală de a utiliza brațul imediat după traumatism;
amorțeala importantă;
mâna rece sau palidă;
febra;
roșeața și căldura locală importantă

nu trebuie atribuite automat unui „umăr înghețat”.

Trebuie excluse luxația, fractura, ruptura traumatică de tendon, infecția sau alte probleme acute.

Ce trebuie reținut despre umărul înghețat

Capsulita adezivă este o afecțiune caracterizată prin durere și limitarea progresivă atât a mobilității active, cât și a celei pasive a umărului.

Acesta este elementul clinic care o diferențiază de multe alte cauze ale durerii de umăr.

Evoluția poate dura mult, iar simptomele trec de obicei prin faze în care predomină durerea, apoi rigiditatea și ulterior recuperarea progresivă.

Majoritatea pacienților sunt tratați fără operație.

Controlul durerii, menținerea unei mobilități tolerate, exercițiile adaptate și recuperarea progresivă formează baza tratamentului. Infiltrația cu corticosteroid poate fi utilă în anumite situații, iar procedurile invazive sunt rezervate cazurilor selectate.

Mesajul important pentru pacient este că un umăr rigid nu trebuie nici abandonat complet, nici „forțat să se desfacă”. Tratamentul trebuie adaptat fazei bolii și toleranței individuale.

Surse medicale

American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – OrthoInfo, Frozen Shoulder – Adhesive Capsulitis.
NHS – Frozen shoulder.