Sindromul de impingement al umărului este un termen folosit frecvent pentru durerea care apare atunci când brațul este ridicat, în special deasupra capului. Pacientul poate simți durere în partea laterală sau anterioară a umărului, dificultate la îmbrăcare, la ridicarea obiectelor sau în timpul somnului.

Termenul „impingement” sugerează că tendoanele coafei rotatorilor și bursa sunt comprimate sub acromion atunci când brațul se ridică.

Această explicație este utilă pentru înțelegerea anatomiei, dar problema este în realitate mai complexă. La mulți pacienți nu există o singură structură osoasă care „prinde” mecanic tendonul și care trebuie îndepărtată.

Din acest motiv, în literatura modernă este folosit frecvent termenul mai larg de durere subacromială sau subacromial pain syndrome.

În majoritatea cazurilor tratamentul inițial este nechirurgical și se bazează pe adaptarea activității, controlul durerii și exerciții progresive pentru umăr și musculatura care controlează omoplatul.

Ce este spațiul subacromial?

Umărul este format din mai multe structuri care funcționează împreună.

Deasupra capului humeral se află o prelungire osoasă a omoplatului numită acromion.

Între acromion și capul humeral se află mai multe structuri importante, inclusiv:

tendoanele coafei rotatorilor;
bursa subacromială;
alte țesuturi moi.

Bursa este un mic săculeț cu lichid care permite structurilor să alunece mai ușor unele față de altele.

Când brațul este ridicat, tendoanele și bursa se deplasează în această regiune.

Iritația lor poate produce durere.

Ce înseamnă „impingement”?

În explicația clasică, ridicarea brațului reduce spațiul dintre acromion și tendoanele coafei rotatorilor.

Dacă tendonul sau bursa sunt iritate, această poziție poate provoca durere.

AAOS descrie impingementul ca situația în care spațiul dintre acromion și tendoanele coafei se reduce în timpul ridicării brațului, iar țesuturile pot deveni iritate și dureroase.

Totuși, durerea de umăr nu poate fi explicată întotdeauna doar prin dimensiunea acestui spațiu.

Pot contribui:

starea tendonului;
capacitatea sa de a tolera solicitarea;
bursa;
forța coafei rotatorilor;
controlul omoplatului;
volumul activității;
vârsta și modificările degenerative;
factori individuali.

De aceea, termenul „sindrom de durere subacromială” descrie mai bine numeroase cazuri.

Care sunt simptomele?

Cele mai frecvente sunt:

durere în partea laterală sau anterioară a umărului;
durere la ridicarea brațului;
durere la mișcările deasupra capului;
durere la coborârea brațului;
durere nocturnă;
dificultate la dormit pe umărul afectat;
durere la îmbrăcare;
dificultate la ridicarea unor obiecte;
uneori scăderea forței.

Durerea poate coborî spre partea laterală a brațului.

De obicei nu coboară până în degete.

Dacă există furnicături, amorțeală sau durere care se extinde până în mână, trebuie luată în calcul și o problemă neurologică sau cervicală.

Ce este arcul dureros?

Unii pacienți observă că umărul doare mai ales într-o anumită porțiune a ridicării brațului.

La începutul mișcării durerea poate fi redusă, apoi crește pe măsură ce brațul se ridică și uneori se diminuează din nou când brațul ajunge mai sus.

Acest fenomen este numit painful arc – arc dureros.

Poate apărea în problemele subacromiale, dar nu este suficient singur pentru stabilirea diagnosticului.

Medicul trebuie să interpreteze simptomul împreună cu celelalte teste clinice.

De ce doare la ridicarea brațului?

Ridicarea brațului solicită coordonat:

coafa rotatorilor;
deltoidul;
articulația glenohumerală;
omoplatul;
bursa subacromială.

Dacă tendoanele sau bursa sunt sensibile, această mișcare poate reproduce durerea.

Problema devine frecvent mai evidentă în activități precum:

aranjarea obiectelor pe rafturi;
spălatul geamurilor;
zugrăvitul;
ridicarea bagajelor;
înotul;
tenisul;
voleiul;
exercițiile deasupra capului.

Solicitarea repetată nu înseamnă automat că tendonul este „prins și tocit”, ci că țesuturile pot ajunge să nu mai tolereze volumul sau intensitatea activității respective.

De ce apare sindromul de durere subacromială?

Nu există întotdeauna o singură cauză.

Simptomele pot apărea după:

creșterea bruscă a activității;
activități repetitive deasupra capului;
muncă fizică;
sport;
un traumatism minor;
o perioadă de inactivitate urmată de solicitare intensă.

Uneori debutul este progresiv și pacientul nu poate identifica un moment precis.

Modificările degenerative ale tendoanelor devin, de asemenea, mai frecvente odată cu vârsta.

Este impingementul același lucru cu tendinita?

Nu exact.

Durerea subacromială poate implica mai multe structuri.

Pot exista:

tendinopatie a coafei rotatorilor;
bursită subacromială;
ruptură parțială de tendon;
alte modificări ale structurilor din regiune.

Termenul „tendinită” sugerează predominant inflamația tendonului.

În multe probleme cronice ale tendonului, modificările sunt mai complexe decât o simplă inflamație, motiv pentru care este utilizat frecvent termenul de tendinopatie.

Impingement sau ruptură a coafei rotatorilor?

Simptomele se pot suprapune.

Ambele pot provoca:

durere laterală de umăr;
durere nocturnă;
durere la ridicarea brațului;
dificultăți în activitățile cotidiene.

O leziune a coafei rotatorilor poate provoca însă și pierderea mai evidentă a forței.

După un traumatism, incapacitatea nou apărută de a ridica brațul trebuie evaluată pentru excluderea unei rupturi importante.

O tendinopatie sau o durere subacromială simplă nu trebuie presupusă automat.

Impingement sau umăr înghețat?

Diferența dintre cele două este importantă.

În sindromul de durere subacromială, mișcarea poate fi dureroasă, dar mobilitatea pasivă este de obicei relativ bine păstrată.

În umărul înghețat – capsulita adezivă, mobilitatea este limitată caracteristic atât activ, cât și pasiv.

Pacientul cu capsulită nu poate doar „să evite mișcarea pentru că doare”; articulația este efectiv rigidă.

Impingement sau luxație?

Luxația umărului are de obicei un debut traumatic brusc, cu durere severă, deformarea articulației și imposibilitatea de a utiliza brațul.

Sindromul subacromial are în general o evoluție mult mai puțin dramatică.

O deformare apărută după traumatism nu este „impingement” și necesită evaluare medicală rapidă.

Cum stabilește medicul diagnosticul?

Diagnosticul începe cu istoricul simptomelor.

Sunt importante:

localizarea durerii;
momentul apariției;
activitățile care o provoacă;
existența unui traumatism;
durerea nocturnă;
nivelul de activitate;
profesia;
sporturile practicate;
existența slăbiciunii;
rigiditatea;
simptomele neurologice.

La examen, medicul poate evalua:

mobilitatea activă;
mobilitatea pasivă;
forța;
coafa rotatorilor;
articulația acromioclaviculară;
bicepsul;
mișcarea omoplatului;
coloana cervicală.

Pot fi utilizate mai multe teste provocatoare pentru regiunea subacromială.

Niciunul dintre ele nu stabilește singur diagnosticul.

Este necesară radiografia?

Nu pentru orice pacient.

Radiografia poate fi utilă atunci când trebuie evaluate:

structurile osoase;
artroza;
articulația acromioclaviculară;
calcificările;
osteofitele;
sechelele unui traumatism;
alte cauze ale durerii.

Radiografia nu vizualizează direct tendoanele coafei rotatorilor.

De aceea, o radiografie normală nu exclude o problemă a tendonului.

Ecografia este utilă?

Da, în anumite situații.

Ecografia musculo-scheletală poate examina:

tendoanele coafei rotatorilor;
bursa;
tendonul bicepsului;
unele rupturi.

Un avantaj este posibilitatea evaluării dinamice în timpul mișcării.

Totuși, investigația trebuie interpretată în context clinic.

Modificările de tendon observate imagistic devin mai frecvente odată cu vârsta și nu reprezintă automat cauza întregii dureri.

Când este necesar RMN-ul?

RMN-ul poate fi util dacă:

există slăbiciune importantă;
se suspectează o ruptură de coafă;
simptomele persistă în ciuda tratamentului;
diagnosticul este incert;
a existat un traumatism relevant;
se discută o intervenție chirurgicală;
trebuie evaluate și alte structuri ale umărului.

Mai multe informații sunt disponibile în ghidul dedicat RMN-ului de umăr.

RMN-ul nu este obligatoriu înainte de începerea tratamentului conservator într-un tablou clinic tipic.

Un osteofit înseamnă că trebuie operat umărul?

Nu.

Radiografia poate evidenția osteofite la nivelul acromionului sau articulației acromioclaviculare.

Aceste modificări trebuie corelate cu simptomele.

Simpla existență a unui „cioc osos” nu demonstrează că îndepărtarea lui va elimina durerea.

Această distincție este importantă deoarece explicația clasică a impingementului a condus mult timp la ideea că mărirea chirurgicală a spațiului subacromial trebuie să rezolve problema.

Studiile clinice controlate au pus sub semnul întrebării această ipoteză pentru sindromul de durere subacromială atraumatică.

Cum se tratează sindromul de impingement?

Tratamentul inițial este de obicei nechirurgical.

Poate include:

adaptarea temporară a activității;
menținerea mobilității;
exerciții;
recuperare medicală;
controlul durerii;
uneori o infiltrație selectată.

Numeroși pacienți se ameliorează progresiv în decurs de săptămâni sau luni.

Tratamentul trebuie orientat către recuperarea funcției, nu doar către eliminarea temporară a durerii.

Trebuie oprită complet folosirea brațului?

De regulă, nu.

NHS recomandă evitarea temporară a activităților care au provocat simptomele sau presupun ridicări repetitive deasupra capului, dar avertizează și împotriva opririi complete a mișcării umărului.

Repausul prelungit poate favoriza:

pierderea mobilității;
scăderea forței;
rigiditatea;
reducerea toleranței la efort.

Strategia este mai degrabă:

reducerea temporară a activității provocatoare → menținerea mișcării tolerate → creșterea progresivă a solicitării.

Ce activități pot fi modificate?

În perioada dureroasă poate fi utilă reducerea temporară a:

ridicărilor repetate deasupra capului;
lucrului cu brațele ridicate;
exercițiilor foarte grele pentru umăr;
serviciului la tenis;
înotului intens;
aruncărilor repetate;
altor mișcări care reproduc constant durerea.

Scopul nu este evitarea lor permanentă.

Ele trebuie reintroduse treptat atunci când umărul poate tolera din nou solicitarea.

Exercițiile sunt importante?

Da.

Exercițiul este una dintre componentele centrale ale tratamentului conservator.

În funcție de pacient, programul poate include:

exerciții pentru coafa rotatorilor;
musculatura scapulară;
mobilitatea umărului;
controlul omoplatului;
exerciții progresive de rezistență;
revenirea la mișcările funcționale.

Nu există un singur exercițiu care „deschide spațiul subacromial” și rezolvă problema.

Programul trebuie construit în funcție de deficitul și obiectivele pacientului.

Ce rol are recuperarea medicală?

Un program de recuperare medicală poate urmări:

reducerea durerii;
menținerea mobilității;
recuperarea forței;
creșterea capacității coafei rotatorilor;
controlul omoplatului;
revenirea progresivă la activitate;
adaptarea exercițiilor la muncă sau sport.

Componenta activă a recuperării este importantă.

Procedurile pasive pot fi utilizate selectiv pentru controlul simptomelor, dar nu ar trebui să înlocuiască exercițiul și creșterea progresivă a capacității umărului.

Pot fi utilizate antiinflamatoarele?

Medicamentele analgezice sau antiinflamatoare pot fi utilizate pe termen scurt la anumiți pacienți.

Trebuie luate în calcul:

bolile digestive;
bolile cardiovasculare;
funcția renală;
vârsta;
anticoagulantele;
alte tratamente.

Ele pot controla durerea, dar nu modifică singure capacitatea tendonului sau forța musculară.

Infiltrația cu corticosteroid este utilă?

În anumite cazuri poate oferi ameliorarea temporară a durerii.

AAOS descrie infiltrația subacromială cu corticosteroid ca o opțiune atunci când modificarea activității, medicația și recuperarea nu oferă suficient control al simptomelor.

Totuși, infiltrația trebuie privită ca o intervenție pentru controlul durerii, nu ca o metodă care corectează mecanic cauza.

Ameliorarea temporară poate permite participarea mai ușoară la exerciții și recuperare.

Necesitatea și repetarea infiltrațiilor trebuie discutate individual cu medicul.

Este operația necesară dacă simptomele persistă?

Această întrebare necesită o distincție importantă.

Dacă există o problemă structurală separată — de exemplu o ruptură importantă a coafei rotatorilor — poate exista o indicație chirurgicală specifică acelei leziuni.

În schimb, pentru durerea subacromială fără o ruptură relevantă care să necesite reparare, simpla decompresie a spațiului subacromial nu s-a dovedit superioară tratamentului nechirurgical sau chirurgiei placebo în studiile controlate de bună calitate.

Ce este decompresia subacromială?

Este o intervenție artroscopică în care chirurgul poate îndepărta:

țesut inflamat din bursă;
o parte din osul de la nivelul acromionului;
anumite osteofite.

Procedura a fost utilizată mult timp pe baza ipotezei că mărirea spațiului disponibil pentru tendon va reduce impingementul.

Dar această ipoteză a fost testată în studii cu intervenție placebo.

Ce arată cele mai noi date despre decompresia subacromială?

Rezultatele pe termen lung sunt importante.

Studiul FIMPACT, randomizat și controlat cu intervenție placebo, a comparat decompresia subacromială cu artroscopia diagnostică fără decompresie și cu terapia prin exerciții.

La 10 ani de urmărire, studiul publicat în BMJ în 2025 nu a identificat un beneficiu relevant al decompresiei subacromiale față de intervenția placebo sau terapia prin exerciții pentru pacienții cu sindrom de durere subacromială.

Acest rezultat consolidează datele anterioare ale studiului.

Prin urmare, ideea că un pacient cu durere subacromială trebuie să facă automat o operație pentru „a crea mai mult spațiu” nu este susținută de dovezile actuale.

Înseamnă că operația nu este niciodată necesară?

Nu.

Trebuie separate două situații.

Durere subacromială izolată

În această situație, decompresia simplă nu a demonstrat beneficii importante față de alternativele nechirurgicale.

Altă leziune structurală

Pacientul poate avea:

ruptură importantă a coafei;
instabilitate;
leziune traumatică;
artroză;
altă patologie care are propria indicație chirurgicală.

În aceste cazuri, operația nu se face pentru eticheta generică „impingement”, ci pentru problema structurală identificată.

Cât durează recuperarea fără operație?

Evoluția diferă.

NHS arată că sindromul de impingement se poate ameliora în câteva săptămâni sau luni.

Pentru o problemă apărută de mai mult timp, recuperarea poate necesita o perioadă mai lungă.

Progresul trebuie evaluat prin:

reducerea durerii;
îmbunătățirea somnului;
mobilitate;
forță;
capacitatea de a ridica brațul;
revenirea la activitatea profesională;
revenirea la sport.

Un tendon și un sistem muscular nu își cresc capacitatea de efort de la o zi la alta.

Durerea în timpul exercițiilor înseamnă că umărul se deteriorează?

Nu automat.

Unele persoane pot simți un anumit grad de disconfort în timpul exercițiilor fără ca acest lucru să însemne lezarea progresivă a tendonului.

Contează:

intensitatea durerii;
durata după exercițiu;
evoluția de la o săptămână la alta;
funcția;
răspunsul individual.

Programul trebuie ajustat dacă simptomele cresc semnificativ sau persistă mult după fiecare sesiune.

Obiectivul este încărcarea progresivă, nu provocarea repetată a unei dureri intense.

Poți continua sportul?

Depinde de severitatea simptomelor și de sport.

În general, este mai utilă modificarea temporară a volumului decât ignorarea durerii și continuarea neschimbată a unei activități care o agravează constant.

Pentru un înotător, jucător de tenis sau voleibalist poate fi necesară temporar reducerea:

numărului de repetări;
intensității;
serviciilor;
aruncărilor;
antrenamentelor deasupra capului.

Aceste elemente sunt reintroduse progresiv.

Când trebuie consultat ortopedul?

Evaluarea este indicată dacă:

durerea persistă;
somnul este afectat;
activitățile obișnuite devin dificile;
forța scade;
există antecedente de traumatism;
simptomele nu răspund la măsurile inițiale;
există incertitudine asupra diagnosticului;
trebuie decis dacă este necesară imagistica.

Consultația de ortopedie prin CAS poate reprezenta punctul de evaluare a unei cauze mecanice a durerii, în condițiile de acces prevăzute de sistemul de asigurări de sănătate.

Ghidul despre durerea de umăr și alegerea între ortoped, reumatolog sau recuperare oferă criterii suplimentare de orientare.

Când este necesară evaluarea rapidă?

Sindromul de durere subacromială are în general un debut progresiv sau o evoluție relativ stabilă.

Evaluarea rapidă este mai importantă dacă:

umărul s-a deformat după accident;
nu poți ridica deloc brațul după un traumatism;
ai pierdut brusc mult din forță;
există durere foarte intensă după cădere;
mâna este rece sau palidă;
există amorțeală importantă;
umărul este foarte roșu și cald;
apare febră sau stare generală alterată.

Aceste manifestări pot indica fractură, luxație, ruptură traumatică importantă, infecție sau altă problemă acută.

Ce trebuie reținut despre sindromul de impingement

Termenul „impingement” este foarte răspândit, dar durerea subacromială nu trebuie redusă la ideea că un os „freacă tendonul” și trebuie automat îndepărtat.

La majoritatea pacienților, tabloul este mai complex și poate implica:

coafa rotatorilor + bursa + capacitatea tendonului + forța musculară + controlul omoplatului + nivelul de solicitare.

Diagnosticul este în primul rând clinic. Ecografia sau RMN-ul pot fi utile în anumite situații, în special dacă se suspectează o ruptură sau altă problemă structurală.

Tratamentul inițial este de obicei conservator, cu adaptarea activității și exerciții progresive.

Iar datele moderne sunt importante: pentru sindromul de durere subacromială izolat, decompresia subacromială nu a demonstrat un avantaj relevant față de intervenția placebo sau terapia prin exerciții nici după 10 ani de urmărire.

Prin urmare, obiectivul tratamentului nu este „mărirea spațiului” de pe o imagine, ci recuperarea durerii, forței și funcției umărului.

Surse medicale

American Academy of Orthopaedic Surgeons (AAOS) – OrthoInfo, Shoulder Impingement / Rotator Cuff Tendinitis.
NHS – Shoulder impingement.
Kanto K et al. – Arthroscopic subacromial decompression versus placebo surgery for subacromial pain syndrome: 10 year follow-up of the FIMPACT randomised, placebo surgery controlled trial, BMJ, 2025.
BMJ Rapid Recommendations – Subacromial decompression surgery for adults with shoulder pain: clinical practice guideline.

Sindromul de impingement al umărului: simptome, cauze și tratament